![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5138216\/19\/banda-afaceristi-roamni.jpg?width=453&height=31\")
<\/a><\/p>\n\nSunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.<\/p>\n
\nNe amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.<\/p>\n
<\/p>\n
Inainte de orice, niste valori, inspaimantatoare in raceala lor:
\nconform sondajelor, unul din cinci tineri cu varsta cuprinsa intre
\n18 si 29 de ani ar dori o intoarcere a Romaniei catre comunism,
\nunul din trei locuitori ai Romaniei cred ca evenimentele din 1989
\nau fost o greseala, 60% dintre romani spun ca politicienii sunt mai
\ncorupti astazi decat pe vremea lui Nicolae Ceausescu si cam tot
\nacelasi procent (55,8%) cred ca dictatura comunista avea mai mult
\nrespect pentru omul de rand decat sistemul politic actual.<\/p>\n
Si intrebarile vin, firesti: cum se poate sa jinduiasca la
\ncomunism tineri care la Revolutie erau cel mult in clasa a doua si
\nde ce ar crede 13 milioane de romani ca schimbarea din decembrie a
\nfost o greseala? Unora raspunsul li s-ar parea usor; raspunsurile
\nau fost date pe negandite, in necunostinta de cauza sau intr-un
\nmoment de pesimism, de nemultumire fata de soarta natiei sau de
\nviata personala.<\/p>\n
Psihologul Claudiu Ganciu spune ca perioada 1941-1989 a fost o
\ntrauma pentru grupul social roman. “Au existat cateva valuri de
\nevenimente cu valoare de trauma – razboi, seceta, comunism,
\ndictaturi, patrunderea URSS in Romania. Oamenii au invatat in
\ngeneratii sa traiasca in trauma si aceasta face dificil raspunsul
\nla intrebarile privind trecutul. Nostalgia comunista reprezinta
\naceasta mentinere in trauma. Ea este transformata, laturile
\nnegative sunt refulate si raman tot felul de variante de tip: pe
\nvremea lui Ceausescu se dadeau case, nu ne vindem tara, s-a facut
\nmetroul etc”.
\nRomania s-a schimbat insa, s-a schimbat mult, in multe domenii si
\nin sens pozitiv. “Nu exista domeniu in care sa nu se fi schimbat
\nceva in bine. Cele mai importante schimbari sunt, in opinia mea,
\ncele care guverneaza drepturile si libertatile cetatenesti
\nfundamentale. E greu de spus daca in valtoarea anilor ’90, cand
\nvroiam sa scapam cat mai repede de orice ne lega de cei 50 de ani
\nde comunism, am fi putut face toate schimbarile necesare mai repede
\nsi mai bine”, spune avocatul Doru Bostina.<\/p>\n
“Romania s-a schimbat foarte mult in bine, in primul rand in
\nceea ce inseamna libertatea de exprimare, in al doilea rand in ce
\npriveste libera circulatie, iar in final prin posibilitatea de a
\nalege din diverse oferte”, afirma ieseanul Gabriel Mardarasevici,
\nseful companiei de servicii IT Radix Ness.<\/p>\n
Iar omul de afaceri Marius Ghenea, specializat acum in retail
\nonline, subliniaza ca schimbarile majore au in acesti ani au venit
\ndin afara Romaniei: legatura simpla cu restul lumii, prin
\ncalatorii, telefon, presa sau internet, a fost prima mare revolutie
\nsi prima mare schimbare majora careia i-am fost martori. “O alta
\nschimbare majora si greu de anticipat sau de sperat in 1989 a fost
\ncu siguranta intrarea in Uniunea Europeana”, adauga Ghenea. El face
\nastfel o cuvenita distinctie intre evolutia indusa de deschiderea
\ngranitelor, simbolic si concret, si de progresul tehnic, si
\nrespectiv evolutia naturala determinata de capacitatea unei natii
\nde a se reinventa, de a-si schimba regulile sociale.<\/p>\n
“Comparatia cu momentul zero este favorabila totdeauna
\nmomentului prezent. Asta insa nu trebuie sa ne satisfaca. Termenul
\nde comparatie potrivit este dinamica fostelor tari din blocul
\ncomunist”, e de parere Silviu Manolescu. Dar viteza de schimbare
\ndepinde mult de ceea ce isi doresc cei mai multi dintre oameni,
\ncrede Septimiu Postelnicu, head of Global Services UniCredit
\nLeasing SpA. “Schimbarea porneste din fiecare, noi suntem
\nschimbarea pe care dorim sa o vedem in jurul nostru. Daca as spune
\nca lucrurile puteau sa mearga mai repede si mai usor, atunci unii
\ndintre am fost si eu, si dumneavoastra”, adauga Postelnicu.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
Viitorologul Alvin Toffler face in cea mai recenta carte a sa o
\nanalogie intre ritmurile schimbarilor din societate si o
\nautostrada. Pe autostrada merg noua masini, cu viteze
\ncorespunzatoare ritmului de evolutie a institutiei respective. Cea
\nmai sprintena masina este compania, motorul multor schimbari in
\nsocietate: tehnologice, financiare si sociale, toate izvorand din
\nmodul rapid cum firmele se adapteaza concurentei, care alearga cu
\n100 de mile pe ora. Al doilea vehicul, cu 90 mile\/h, este cel al
\nsocietatii civile – asociatii, ONG-uri, grupuri si cluburi, toate
\npro sau contra ceva. Ceva mai lent, cu 60 de mile, alearga familia:
\na preluat la domiciliu activitati externalizate de companii, joaca
\nla bursa, are site pe net, creeaza si se implica. Cu 30 de mile
\nmerg sindicatele, intepenite in mentalitatile depasitei revolutii
\nindustriale. Dupa sindicate vin, cu 25 de mile pe ora, birocratiile
\nguvernamentale si agentiile de reglementare, iar motivele nici nu
\nmai trebuie spuse: lente si greoaie, se tem sa nu greseasca, asa ca
\nnu fac nimic. Sistemul scolar este o masina cu un cauciuc spart si
\ncu aburi iesind din radiator, iar viteza este de zece mile pe ora:
\nscoala alege ce trebuie sa predea, fara sa fie interesata de
\nrezultatul procesului de invatamant si fara sa se ingrijoreze de
\nmodul cum absolventul se integreaza in lume. Cu viteza si mai mica,
\nde cinci mile pe ora, se misca guvernarea globala – de la ONU, FMI
\nsi Organizatia Mondiala a Comertului la puzderia de entitati
\ntransfrontaliere. Si mai lent merg structurile politice, partide,
\nparlament, guvern, iar cel mai incet, cu doar o mila pe ora, se
\nmisca justitia.<\/p>\n
Pentru Romania putem schimba intr-o oarecare masura ierarhiile:
\ntaiem din viteza societatii civile si postam familia pe locul
\nsecund, la fel cum trebuie sa inversam locul scolii cu cel al
\nsindicatelor. Sigur ca libera initiativa si companiile conduc
\nplutonul, dar oare lucrurile raman la fel de clare atunci cand
\nintram in profunzime? Cum arata capitalismul romanesc, vazut chiar
\nde jucatori? Capitalismul romanesc este “autentic si nociv”,
\ncomenteaza Aliz Kosza, directorul general al producatorului de
\nvopsele Fabryo, unul din putinii manageri “de profesie” din
\nRomania. “Am lucrat numai in firme straine si multinationale si
\nacest iz autentic a reusit sa atinga pana si companiile respective.
\nDin cauza mentalitatii si a birocratiei, indiferent de companie, de
\nexperienta acumulata sau de competentele pe care le ai, timpul si
\neforturile depuse sunt duble la noi pentru a atinge aceeasi
\nperformanta a unui manager din Europa, pe un post similar si cu
\nobiective comparabile”, adauga Kosza.<\/p>\n
E o abordare abrupta, sustinuta si de Ileana Horvath, directorul
\ngneral al companiei de asigurari Uniqa: “E mult spus ca acum traim
\nin capitalism. Este mai degraba un capitalism canibalic si
\nsalbatic”. Dar, chiar si asa, capitalismul romanesc are un motor si
\nmerge: “Cred ca acest capitalism romanesc a copiat cumva Revolutia
\nsi, prin eforturile si initiativele individuale, a luat-o inaintea
\ncelor care dirijau si i-a surprins. Altfel am fi stat si mai rau”,
\nspune Mihail Valeanu de la compania de consultanta Quasaro. Iar
\nStefan Liute de la Grapefruit Design aduce un echilibru binevenit:
\n“S-a format o masa critica de agenti economici privati, care joaca
\ndupa regulile economiei de piata. S-a format si o bruma de clasa de
\nmijloc. Toate drept contragreutate la rechini, capuse si asistati
\nde stat. +sta e cel mai mare bine care s-a intamplat de atunci
\nincoace”.<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
O surpriza este opinia celui neangrenat in jocul economic:
\npsihologul Claudiu Ganciu descrie capitalismul romanesc drept un
\ncopil caruia i s-a permis sa se dezvolte mai repede numai pe
\nanumite coordonate, fara sa reuseasca sa se adapteze insa in toate
\nprivintele la viteza cu care i s-a cerut sa se schimbe. “Astfel
\nincat sa avem un bloc mare langa o casa veche este un lucru banal.
\nSocietatea s-a schimbat brusc, oamenii depun in continuare un efort
\nmare sa se adapteze”, spune doctorul. Ar fi fost posibil ca aceste
\nschimbari sa aiba loc mai repede si mai usor? “Si mai repede?
\nVorbim de o economie in forma actuala in varsta de 20 de ani. Unui
\nom de 20 de ani ii ceri sa ia premiul Nobel? Nu cred! De ce ai
\nastepta de la o societate acest lucru?”, exclama Ganciu.<\/p>\n
Psihologul atinge astfel ceea ce consultantul Adrian Stanciu,
\nfondatorul Human Synergistics Romania, numeste
\nhipercompetitivitate, una din caracteristicile societatii si ale
\nmediului de afaceri din Romania. “In organizatiile si societatile
\nhipercompetitive, totul este despre cum sa-i bat pe ceilalti, cum
\nsa fiu mai tare, mai mare, mai smecher, mai bine vazut decat ei.
\nObsesia de a invinge se transforma rapid si oarecum brusc in
\nobsesia de a nu fi invins. Uitati-va doar la batalia ridicola de
\norgolii dintre Romania si Bulgaria despre care e cea mai proasta
\ntara! Faptul ca mai sunt inca 25 mai bune decat noi, inaintea
\nnoastra in Europa, nu mai conteaza. Important e sa nu fii
\nultimul!”, noteaza amar Stanciu.<\/p>\n
Mai departe, capitalism nu inseamna numai libera initiativa si
\nlibertatea cuvantului, ci si infrastructura, invatamant, mediu si
\nmediu politic de calitate. Infrastructura, adica autostrada lui
\nToffler. Un calcul simplu arata ca in Romania ultimilor 20 de ani
\ns-au construit 500 de metri de autostrada pe luna, dupa ce
\npoliticul si-a stabilit, timp de doua decenii, varii prioritati,
\naltele decat simpla turnare a betonului si a asfaltului. “Starea
\ninfrastructurii de transport rutier si feroviar este inacceptabila
\npentru o tara europeana si este regretabil ca nimeni nu a vazut
\navantajele semnificative pe care le poate aduce o politica clara si
\nstructurata de dezvoltare a infrastructurii de transport. In
\nprezent, infrastructura constituie o frana a dezvoltarii economice
\na tarii, cu consecinte potential dramatice pe termen lung”, explica
\nVasile Iuga, country managing partner la PricewaterhouseCoopers
\nRomania.<\/p>\n
Dar infrastructura nu inseamna numai drumuri, ci si energie. Iar
\nla acest capitol situatia este cumva mai ingrijoratoare: circa 80%
\ndin grupurile termoenergetice din Romania, pe carbuni sau
\nhidrocarburi, au fost instalate in perioada 1970-1980 si si-au
\ndepasit de mult durata de viata normata. In aceeasi situatie se
\nafla 37% din grupurile hidroenergetice, iar un scenariu perfect
\nposibil este ca unitatea 1 a Centralei de la Cernavoda sa se
\napropie in mod periculos de finalul perioadei de viata normate de
\n30 de ani (a fost pusa in functiune in 1996), pana cand unitatile 3
\nsi 4 ar putea deveni functionale. Doua treimi din retelele
\nelectrice de distributie au un grad ridicat de uzura fizica si o
\ntreime din instalatii sunt uzate moral, fiind echipate cu aparatura
\nprodusa in anii ’60. In cazul sistemului de transport al gazelor,
\n69% are durata normata de viata depasita si o treime din statiile
\nde reglare si masurare sunt in functiune de peste un sfert de
\nveac.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Aproape la unison, managerii si oamenii de afaceri considera ca
\nunul din marile esecuri ale Romaniei capitaliste este agricultura.
\nVasile Iuga de la PricewaterhouseCoopers crede ca “o lege profund
\nmorala, ca aceea a restituirii, cu toate limitarile ei, nu a fost
\ninsotita de incurajarea concentrarii terenurilor agricole in
\nexploatatii rentabile, ceea ce a dus la subutilizarea potentialului
\ntarii”. “Agricultura imi pare domeniul economic cel mai grav
\nafectat dupa 1989”, spune Andreea Paul (fosta Vass), lector la ASE
\nsi fost consilier economic al premierului Boc. “Daca pe vremea
\ncomunismului lumea muncea in CAP-uri, se fura cam jumatate din
\nproductie si ridicau apoi cam alte 30% din productia recoltata
\noficial, nu puteai totusi vorbi despre terenuri nelucrate”,
\ncomenteaza Andreea Paul.<\/p>\n
Marius Ghenea considera ca domeniile in care Romania a stagnat
\nsau chiar a regresat semnificativ sunt tocmai acele domenii care
\nsunt indici de baza in determinarea calitatii vietii intr-o tara:
\neducatia, care a regresat semnificativ fata de perioada comunista;
\nsistemul de sanatate, care, oricat de subred ar fi fost in 1989, a
\nregresat si el de atunci incoace; rata infractionalitatii a
\ncrescut, ca si numarul de accidente rutiere, proliferarea
\ndrogurilor devine si ea o problema. Nu in ultimul rand, in ultimii
\n20 ani a scazut in mod constant numarul metrilor patrati de spatii
\nverzi pe cap de locuitor, atat in marile orase, cat si in general
\nin tara. “Nu aceasta este Romania in care vrem sa traiasca in
\nviitor copiii nostri”, afirma Ghenea.<\/p>\n
“Sunt patru mari domenii care au avut de pierdut in ultimii 20
\nde ani: educatia, justitia, agricultura si sistemul de sanatate.
\nPoate ca pe vremea lui Ceausescu nu aveam toate medicamentele pe
\ncare le avem acum, dar macar sistemul de asigurari sociale era mai
\neficient”, crede Radu Furnica, presedintele Leadership Development
\nSolutions.<\/p>\n
Comertul, in schimb, si consumul au fost, alaturi de zona
\nimobiliara, motoarele cresterii economice. De la o tara plina de
\nalimentare goale, Romania s-a colorat acum cu sute de magazine
\nmoderne care au ajuns sa ruleze 43% din valoarea bunurilor de larg
\nconsum in primele sase luni ale acestui an, conform datelor GfK,
\nobtinute in urma cercetarii pe un esantion reprezentativ la nivel
\nnational. Aceasta pondere este mai mare decat in alte tari din
\nregiune, ca Bulgaria (33%), Serbia (35%), Ucraina (19%) sau chiar
\nRusia (34%), dar mai mica decat in Croatia (61%), Cehia (74%),
\nUngaria (62%) sau Polonia (64%). “Cota de piata ce revine
\nmagazinelor moderne in Capitala se apropie insa de trei sferturi
\ndin totalul vanzarii de bunuri de consum (74%)”, spune Diana Toma,
\ncercetator senior in cadrul GfK Romania.<\/p>\n
Drumul pana aici nu a fost insa lin, ci dimpotriva, a fost
\nmarcat de o perioada de letargie ce a durat aproape 10 ani. In
\nacest interval si cu precadere in anii de la inceputul
\ncapitalismului s-au cladit averi bazate pe vazarea celor mai
\ndiverse produse: de la pantofi sport (fratii Micula, care au
\ndezvoltat European Drinks) si pana la televizoare second hand
\n(cazul lui Dan Ostahie, care detine grupul de firme Altex). Un prim
\nreper al retailului post-revolutionar au fost chioscurile, ce
\najunsesera sa impanzeasca peisajul oraselor – de la trotuare si
\nparcuri si pana la aleile din cartiere. Mare parte a celor care nu
\nau fost daramate de municipalitati au depus apoi armele in fata
\ncomertului modern.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Comertul modern, cu supermarketuri si hipermarketuri, s-a
\ndezvoltat pe parcursul ultimului deceniu, pentru ca marii
\ncomercianti straini au ezitat destul de mult pana au atacat aceasta
\npiata. Grupul german Metro a fost primul “international” care a
\npasit pe piata autohtona, in 1996. Tabloul a continuat cu intrarea
\nfrancezilor de la Carrefour (2001), cei care le-au facut cunostinta
\nromanilor cu formatul de hipermarket si pentru care vanzarile de pe
\npiata locala au fost mult peste asteptari. Decizia lor de a investi
\naici n-a fost legata de cifre ca venitul mediu, cresterea PIB sau
\nrata somajului, ci pe rata de crestere a consumului de bauturi
\nalcoolice, dupa cum povestea anterior Francois Oliver, cel care a
\ndirijat operatiunile Carrefour pe piata vreme de peste sapte ani.
\nDin 2004, o veritabila avalansa de investitii a transformat harta
\nRomaniei intr-o veritabila reduta in care comerciantii s-au
\nintrecut sa castige teren. Cea mai spectaculoasa evolutie au avut-o
\nhipermarketurile – Real, Carrefour, Auchan, Cora – a caror cota de
\npiata a crescut de la 8% in 2006 la 20% in prima jumatate a acestui
\nan.<\/p>\n
Presa a fost unul dintre domeniile cu cea mai rapida evolutie.
\nDe la o televiziune nationala care emitea cateva ore pe zi si
\ncateva publicatii care aduceau omagii dictatorului, Romania a ajuns
\nuna dintre tarile cu cele mai multe televiziuni din Europa. Aproape
\nin fiecare an au aparut televiziuni noi – generaliste, de stiri, cu
\nprograme pentru femei, de muzica, de sport, televiziuni care
\nprezentau doar filme sau televiziuni cu programe stiintifice si
\nparca tot era nevoie de mai multe. La sfarsitul lunii mai, SNA avea
\nsub monitorizare 48 de televiziuni, iar la inceputul lunii ianuarie
\n2008, numarul acestora nu depasea 40. In doar un an (si inca unul
\nde criza) au aparut opt noi posturi de televiziune. Si mai
\nexploziva a fost evolutia publicatiilor din presa scrisa. In ultmii
\n20 de ani au aparut sute de ziare si reviste, centrale si locale,
\npentru publicul larg sau specializate pe nise..<\/p>\n
Dar sa-i lasam nespecialistului in economie sa ne dea cea mai
\nrelevanta cifra pentru cele doua decenii de capitalism din Romania,
\npentru frustrarile si pentru reusitele si pentru plusurile si
\nminusurile din acesti ani. “Trei, adica clasa a treia; elevul stie
\nsa scrie sa citeasca, a depasit faza de facut bastonase, nu prea
\nmai e dependent de invatatoare si acum isi poate face singur
\ntemele. S-a obisnuit cu scoala. In continuare are nevoie de un
\nmediu sigur, nu este independent, dar are o anumita autonomie – se
\nimbraca singur, mamanca singur, face lucrurile singur, poate iesi
\ndin casa singur, dar nu prea departe”, sintetizeaza, simplu,
\npsihologul Claudiu Ganciu.<\/p>\n
Si care ar trebui sa fie de-acum prioritatile elevului in clasa
\na patra? Dar la liceu si mai tarziu, la facultate? Primul lucru,
\ndezvoltarea clasei de mijloc. “Romania nu a sprijinit in mod real
\nconstituirea unei clase de mijloc puternice. Clasa de mijloc a fost
\nintotdeauna sacrificata pe altarul populismului si de prea multe
\nori a fost vazuta ca raul fundamental al societatii”, subliniaza
\nVasile Iuga de la PricewaterhouseCoopers.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Iar Stefan Liute de la Grapefruit crede ca va mai trece timp
\npana vom ajunge sa avem un set de valori care sa ne faca sa
\nprogresam. “In cele din urma, tot la necesitatea unei revolutii
\neducationale ne intoarcem, de acolo poate porni totul. Singura
\nsansa de a iesi din periferie este sa cream noi valoare, multa, in
\nmod intensiv. Asta nu se poate face decat cu creiere – multe
\ncreiere, bune, incurajate sa genereze idei creative si sa le puna
\nin aplicare aici”.<\/p>\n
O mare problema, crede Radu Furnica de la Leadership Development
\nSolutions, este faptul ca 70% din populatia activa lucreaza la
\nstat, iar 30% in mediul privat, dar participatia la PIB este tocmai
\ninversa – angajatii de la stat au o contributie de 30%, iar cei din
\nprivat de 70%. “Cei 30% angajati ai companiilor private sustin o
\nintreaga economie, ceea ce este total incorect”, spune Furnica.
\nDupa expresia lui Vasile Iuga de la PwC, Romania “este in esenta o
\ndemocratie bugetara, in care prea multi oameni depind de buget; s-a
\ncreat un aparat de stat disproportionat de mare, care sufoca
\nsectorul privat printr-un consum enorm de resurse”.<\/p>\n
Sondajele arata insa ca dorinta tinerilor de a-si incepe
\npropriile afaceri, in loc de a ramane angajatii altora, e
\nremarcabil de mare, iar ingustarea pietei muncii din cauza crizei
\neconomice e un prilej bun ca asemenea planuri sa se realizeze.
\n“Este mult mai usor sa pornesti o afacere in prezent, fata de 1990,
\ndesi acum 20 de ani erau multi oameni cu viziune si curaj, care au
\ninceput o afacere intr-un mediu nesigur si au avut succes. Unii
\ndintre acei antreprenori sunt printre liderii mediului de afaceri
\nde astazi si sunt multe exemple de romani care si-au inceput
\ncariera in anii ’90 si acum sunt printre cei mai succes manageri de
\ntop din tara”, comenteaza Serban Toader, senior partner la KPMG
\nRomania.<\/p>\n
Se poate repeta, la o alta scara, experienta antreprenorilor din
\nanii ’90, astfel incat peste un numar de ani sa avem o serie de
\nmari companii romanesti capabile sa scoata tara din pozitia de
\nputere economica periferica a Europei? Florin Talpes, seful Softwin
\nsi autorul moral al unuia dintre produsele romanesti cu o excelenta
\nreputatie in strainatate (antivirusul BitDefender), e de parere ca
\nvom avea in continuare inca pentru mult timp o pozitie periferica.
\n“Romania a devenit si va continua sa se dezvolte ca o piata
\nimportanta de desfacere pentru alte tari; aceasta directie
\ncorespunde nevoilor unor tari mai dezvoltate decat noi si in al
\ncaror cerc de influenta ne gasim”, crede el. Ce factori ar putea
\nschimba aceasta situatie? Brandurile proprii, raspunde Talpes; ele
\npot fi fortele care pot ajuta Romania sa-si ocupe din punct de
\nvedere economic locul pe care ca populatie il ocupa in Europa. Din
\npacate insa, continua el, Romania nu-si protejeaza si nu investeste
\nin propriile branduri – “aici intervine gandirea strategica a
\nstatului, unde Romania e in ofsaid” – iar organizatiile patronale
\ndin domeniile care construiesc astfel de branduri nu sunt inca
\nsuficient de puternice pentru a avea un punct de vedere strategic
\nsi a-l impune societatii.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Exclud interlocutorii BUSINESS Magazin posibilitatea ca o tara
\natat de importanta ca populatie (locul 7 din 28 de tari in UE) sa
\npoata accede la un rol pe masura in plan economic (in 2008, ocupam
\nlocul 21 din 28, in UE, ca forta economica)? Talpes crede ca e
\nvorba de un proces nu imposibil, dar indelungat, pe masura ce
\nmostenirea cea mai grea lasata de comunism – “incapacitatea noastra
\nde a creste si promova lideri adevarati” – va fi depasita.<\/p>\n
Foarte interesanta este, din acest punct de vedere, perspectiva
\nistoricului: Radu Ioanid, care actualmente lucreaza la Washington,
\nfiind cunoscut la noi mai ales ca istoric al perioadei 1940-1944,
\nafirma ca din cauza faptului ca Romania a avut nesansa unuia dintre
\ncele mai primitive si dure regimuri comuniste din Europa, a pierdut
\nenorm de mult timp pentru reforma in raport cu tari ca Iugoslavia
\nsau Ungaria, astfel incat “a trebuit sa treaca in perioada
\npost-comunista cu o economie grav avariata si cu un potential uman
\ndiminuat fizic si moral”. Dupa Radu Ioanid, “se plateste si astazi
\npretul acestei tragedii. Dar aceasta nu inseamna ca Romania va
\ncontinua sa aiba o pozitie periferica. Exista procese economice si
\npolitice care cer timp.”<\/p>\n
Prin urmare, ar trebui sa ne depasim complexul mai curand
\nmetafizic ca noi suntem condamnati sa ne deosebim fundamental (in
\nrau) de alte natii si sa acceptam mai curand ca avem de-a face cu
\nun accident istoric care va fi in cele din urma depasit? Acelasi
\nRadu Ioanid atrage atentia ca integrarea in NATO si apoi in UE au
\nsustinut si intr-o masura au fortat adaptarea tarii la standardele
\neuropene, iar libertatea de circulatie si posibilitatea de a munci
\nin strainatate contribuie acum pe zi ce trece la reducerea
\ndecalajului. Pe o scara de la 1 la 10 in privinta experientei
\neconomiei de piata, ne-am afla acum undeva cam pe la 30%, considera
\nMihail Marcu, presedintele MedLife.<\/p>\n
Analistul Dragos Cabat de la compania de consultanta Financial
\nView pune lucrurile in balanta la rece, la randul sau, constatand
\nca pe de o parte avem intr-adevar o infrastructura mai proasta si o
\ncoruptie mai agresiva decat alte tari din UE, insa existenta
\nmecanismului de piata libera, libertatile specifice democratiei
\ncapitaliste si sustinerea UE sunt avantaje de necontestat. Acum,
\ndupa 20 de ani, crede Cabat, Romania “mai are nevoie de inca zece
\npentru a ajunge la nivelul cel mai de jos al tarilor din UE in
\nprivinta dezvoltarii, in toate componentele ei” – cu mentiunea ca
\nin functie de liderii care vor conduce tara in aceasta perioada,
\nintervalul poate fi si mai lung (sau nu).<\/p>\n
<\/p>\n
Iar daca e sa ne raportam la lideri, spectacolul necontenit al
\nmaruntelor dispute politice apare obositor si primitiv, insa el e o
\nmanifestare si un pret al democratiei, care trebuie platit. Dupa
\ncum remarca Robert Maxim, CEO al firmei de consultanta Ensight, in
\nultimii cinci ani a existat “o masa critica doritoare de schimbare,
\nmasa critica ce a votat masiv la referendumurile pentru vot
\nuninominal si parlament unicameral; este clar ca aceasta masa
\ncritica nu gaseste satisfactie deplina in niciun partid politic”.
\nProbabil ca aceasta categorie de cetateni, care corespunde cu clasa
\nde mijloc, de oameni ce au calatorit in strainatate, au o
\ninstructie solida, un nivel de trai care ii apara de orice
\nnostalgie pentru un trecut nedemocratic, iar unii dintre ei sunt
\nlideri ai comunitatii de business, isi vor produce in cele din urma
\npropriii lideri politici. Deocamdata, cert e ca ceea ce am castigat
\nla Revolutie nu mai poate fi luat inapoi de nimeni, iar aceasta
\nconteaza cel mai mult. “Eu am fost student in celalalt regim si ma
\nuit la nepotii mei – au burse la Londra, pentru ei sa mearga la
\nParis in weekend e foarte usor. Noi daca voiam sa mergem la Paris
\ntrebuia sa ne pregatim o viata, daca apucam macar sa plecam! Sunt
\nalte deschideri si alta generatie, ceea ce este un lucru bun”,
\nremarca Emilian Dobrescu, reprezentant general al furnizorului
\naustriac de zahar Agrana in Romania.<\/p>\n
Si poate ar trebui sa incheiem aceasta privire spre trecut si
\ndeopotriva spre viitor cu un raspuns la o intrebare pe care am
\nadresat-o tuturor interlocutorilor BUSINESS Magazin care au
\nacceptat sa schiteze pentru noi un bilant al acestor 20 de ani – ce
\nar fi schimbat daca ar fi s-o ia de la inceput cu ceea ce stiu
\nacum. Un raspuns frust si sintetic l-a dat Vasile Armenean,
\nactualul proprietar al firmei de inghetata Betty Ice, un om care
\nacum 20 de ani muncea in Austria, iar cand a inceput Revolutia era
\nla serviciu, asculta Europa Libera si a fost atat de emotionat,
\nincat “a stricat tot ce facuse in trei zile”. “De-as fi tanar ca
\ninainte si cu mintea mea de-acum\u2026 asta ar fi ideal, dar e
\nimposibil. Eu n-am regrete in acest sens, iar despre noi ca tara
\ncred ca am avut noroc mare ca am intrat in Europa si in NATO.
\nCelelalte sunt pe planul secund si le rezolvam noi cu timpul”,
\nrezuma el. Sau, cum spune Florin Talpes: “Eu personal nu regret
\ntrecutul. Invat din el”.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In urma cu 20 de ani aveam saracie multa, granite inchise, spectacole omagiale si activisti zelosi; acum avem multinationale, supermarketuri, libertatea de a calatori si acelasi gen de activisti zelosi. La mijloc, natia romana si o intrebare: unde a ajuns Romania dupa 20 de ani de capitalism si spre ce ne indreptam de acum incolo?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[14367,8855,9346,14371,11752,10023,202,9265,9016,14373,14374,14372,14375,14368,11577,98,6056,13873,14370,14369,13684],"class_list":["post-15753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-20-de-ani","tag-adrian-stanciu","tag-aliz-kosza","tag-bdo-romania","tag-capitalism","tag-comunism","tag-cover-story","tag-dinu-patriciu","tag-doru-bostina","tag-gabriel-mardarasevici","tag-ileana-horvath","tag-it-radix-ness","tag-kpmg-romania","tag-mihail-valeanu","tag-radu-furnica","tag-romania","tag-septimiu-postelnicu","tag-serban-toader","tag-silviu-manolescu","tag-tudor-furir","tag-uniqua"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15753"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35812,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753\/revisions\/35812"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/5138216\/18\/banda-personaje.jpg?width=402&height=31\")
<\/a><\/p>\n