{"id":153143,"date":"2017-10-06T14:59:00","date_gmt":"2017-10-06T14:59:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=153143"},"modified":"2017-10-06T14:59:00","modified_gmt":"2017-10-06T14:59:00","slug":"13-ani-de-business-magazin-electronice-made-in-romania-cine-sunt-romanii-care-concureaza-cu-apple-si-amazon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=153143","title":{"rendered":"13 ani de Business Magazin: Electronice made in Romania. Cine sunt romanii care concureaza cu Apple si Amazon"},"content":{"rendered":"
\n\"\"<\/div>\n
\n <\/div>\n
\nSa produci electronice nu pare tocmai simplu. Cativa oameni de afaceri romani nu s-au lasat insa descurajati si au pornit acum mai multi ani pe acest drum \u2013 fabrica netbookuri, tablete PC sau navigatoare GPS in China si finiseaza in Romania. N-au reinventat roata, dar fac bani frumosi din asta.<\/div>\n

\nUndeva la marginea Shenzhenului, un fost sat pescaresc transformat dupa investitii de 30 de miliarde de dolari intr-unul dintre cele mai mari centre de productie ale Chinei, cativa localnici lucreaza de zor pe o plantatie de ceai. De la distanta se vad doar palariile conice din paie, spalacite din cauza soarelui, presarate din loc in loc printre frunzele de ceai. Pe marginea plantatiei stau aliniate o puzderie de biciclete colorate, in fata unei fabrici de produse dispozitive electronice care ajung inclusiv in magazinele de la noi. In ultimul deceniu, in zona au rasarit precum ciupercile dupa ploaie zeci sau chiar sute de astfel de fabrici ce lucreaza pentru firme din toata lumea, inclusiv pentru nume mari precum Apple.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\n“Nu sunt cinci fabrici intr-un loc, ci mai degraba o aglomeratie de vreo suta”, incearca Alexandru Dragoiu, unul dintre putinii oameni de afaceri care produc si comercializeaza electronice sub brand romanesc, sa dea o dimensiune productiei din orasul industrial. In anumite parti ale orasului, fabricile in care se face aproape orice, de la haine si pana la mobilier, se intind cat vezi cu ochii, insa cele mai multe sunt cele care fac pe banda rulanta produse electronice si IT. “Shenzhen este deja un soi de Mecca a electronicelor”, continua el, iar ritmul de dezvoltare al orasului este ametitor. Dragoiu a avut suficient timp sa remarce transformarea, pentru ca merge acolo de doua ori pe an, inca din 2000, cu prilejul targurilor dedicate producatorilor de electronice, care atrag cu fiecare editie zeci de mii de oameni din toate colturile lumii.
\nAsemenea lui, alti cativa oameni de afaceri romani se indreapta spre Shenzhen in fiecare aprilie si octombrie, cand au loc aceste targuri, pentru a vedea noutatile din industrie si eventual pentru a semna noi contracte.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\nE un maraton care dureaza cam zece zile, patru pentru rupt pantofii printre standuri, iar restul pentru vizite la fabricanti cu care deja lucreaza, dar si la altii potentiali. “Ma intalnesc mereu acolo cu Lucian Peticila, desi in tara nu luam deloc legatura”, spune Dragoiu despre un alt producator, cu precadere de telefoane mobile dual SIM, care a lansat la sfarsitul anului trecut si o tableta PC. Asa si-au inceput practic afacerea mai toti cei care aduc astazi pe piata produse sub brand romanesc. E drept, productia dispozitivelor se face in intregime in China, iar nume precum E-Boda, Evolio, Allview sau Serioux suna mai degraba englezesti sau frantuzesti, dar faptul ca oamenii de afaceri din spatele acestor marci sunt romani, iar decizia lor de a porni un astfel de business sustine intr-un fel sau altul economia de aici, prin locurile de munca generate si dezvoltarea unor afaceri adiacente, nu poate fi ignorat.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\n“Ajung in China o data sau de doua ori pe an. Aleg modele de produse, le personalizez pana la cel mai mic detaliu, negociez preturi si ma intorc acasa”, explica si Liviu Nistoran (42 de ani) motivul vizitelor sale, concretizate in livrari de produse sub numele Evolio. Trece in decurs de o saptamana pe la toate cele cinci fabrici cu care lucreaza – doua pentru navigatoare GPS, una pentru tablete, una pentru cititoare de carti electronice si ultima pentru echipamente multimedia, printre care si laptopuri. Si-a ales producatorii de-a lungul timpului, pentru ca nu tot ce se fabrica acolo este si bun, din contra, majoritatea dispozitivelor sunt de proasta calitate, iar cei dispusi sa bata palma cu o fabrica de acolo fara sa vada in prealabil o mostra pot avea surprize foarte neplacute.<\/p>\n

\n\"\"<\/a><\/p>\n

\nLiviu Nistoran a inceput sa cocheteze cu ideea unor electronice sub marca proprie prin 2006. Dupa ce a condus companii precum Avenir Telecom sau Net Com, s-a concentrat tot mai mult pe Televoice, firma sa de distributie de produse IT&C. A inceput sa produca sub brandul Evolio navigatoare GPS, intr-un moment in care cererea era in crestere si ocupa astazi locul cinci pe piata. “Erau insa probleme. Producatorii mondiali aveau lipsuri din punctul de vedere al hartilor pentru Romania si nici aplicatiile software nu erau personalizate pentru consumatorii de aici”, spune omul de afaceri. Fostul sef al Autoritatii de Reglementare in Comunicatii s-a orientat atunci spre fabricanti din Coreea, pentru ca in China productia de astfel de electronice inca nu era bine inradacinata, hartile le-a luat de la Suncart, iar aplicatiile software de la Nav & Go din Ungaria, proprietara softului iGo. A vandut in total zeci de mii de navigatoare, dintre care in jur de 15.000 estimeaza doar pentru anul acesta dintr-un total de aproximativ 70.000, cate sunt estimate sa fie vandute in intreaga piata in 2011. Nistoran estimeaza ca in jur de 11.000 vor fi Evolio si restul Navigon, brand cu care a semnat recent un contract de distributie.<\/p>\n

<\/p>\n

Tot la navigatoare a ajuns si distribuitorul Asesoft, care
\nproduce electronice sub brandul Serioux, astazi pe locul al doilea
\nin piata de GPS-uri, potrivit datelor companiei de cercetare de
\npiata GfK Romania. Povestea Serioux a inceput cu periferice pentru
\ncalculatoare, tot prin 2006. “Ideea ne-a venit destul de simplu.
\nIntr-una din zile discutam cu Iulian Stanciu (unul dintre
\nactionarii companiei, alaturi de Sebastian Ghita – n.red.) despre
\ninflexibilitatea furnizorilor de produse pe care noi le
\ndistribuiam, in raport cu anumite caracteristici. Si ne-am decis
\npur si simplu sa le facem cum vrem noi”, isi aminteste Razvan
\nZiemba, directorul general al Asesoft, despre perioada cand
\nimpartea acelasi birou cu Stanciu, inainte ca acesta sa preia in
\n2009 conducerea eMAG.<\/p>\n

In prima faza au participat la mai multe targuri de electronice
\ndin Europa si Asia. Apoi au cautat producatori prin lume si au
\najuns tot in China. La discutiile initiale au stabilit modele,
\nculori, materiale si cantitati minime, 10.000 de bucati in cazul
\ntastaturilor, iar de atunci legatura a fost pastrata prin e-mail.
\n“Intr-un container trimis pe mare spre Romania incap de doua ori
\nmai multe”, spune managerul despre primul transport venit in tara
\npe jumatate gol. Produsele mici si de valoare vin insa mult mai des
\npe cale maritima in tara, fiindca asa e mai ieftin, mai rapid si
\nmai sigur. “Diferenta de cost nu este foarte mare, cam cu cinci
\nprocente mai mult pe cale aeriana fata de maritima”, afirma Ziemba.
\nNistoran il contrazice insa, cu argumentul ca depinde de produse si
\nde perioada, asa incat transportul cu avionul poate fi si de zece
\nori mai costisitor.<\/p>\n

Pentru Lucian Peticila, un brasovean in varsta de 41 de ani,
\nastfel de probleme au fost mai putin importante, pentru ca la
\nrelatia cu China a ajuns destul de tarziu, cand deja vindea de ceva
\nvreme produse sub brand propriu. In 2002, cand s-a hotarat sa puna
\nbazele Visual Fan, compania din spatele brandului AllView, avea
\ndeja o experienta de 11 ani de management si antreprenoriat. In
\n1991 a avut de ales intre a se angaja inginer electronist si de IT
\nsau a porni propria afacere. A inceput cu productie de cereale la
\nComarnic, a renuntat si a inceput sa importe electronice si
\nelectrocasnice in special din Germania. La AllView a ajuns abia
\ncand s-a decis sa renunte la comert si a deschis doua unitati de
\nproductie chiar la Brasov, unde a inceput sa faca televizoare si
\nDVD playere. “Initial au fost doar televizoare si alte electronice.
\nIn 2005 am lansat DVD playerul 4011, cerut si azi pe piata”, spune
\nPeticila, care in urmatorii ani a adaugat in portofoliu navigatoare
\nGPS si telefoane mobile dual SIM, din care vinde acum cateva zeci
\nde mii de bucati anual.<\/p>\n

Pe segmentul DVD playerelor, tot cam in aceeasi perioada a
\nintrat pe piata si Alexandru Dragoiu, impreuna cu omul de afaceri
\nSilviu Prigoana, care i-a cedat intre timp partea din companie
\nfiului sau Honorius, astazi actionar cu 50%. E-Boda n-a fost tocmai
\no alegere a omului de afaceri acum in varsta de 31 de ani, ci o
\npura intam-plare. Au inceput prin a scrie e-mail-uri mai multor
\nfabricanti chinezi, fara prea mari asteptari. “Surpriza a fost ca
\nne-au raspuns toti cu oferte de pret si propuneri de a ne trimite
\ncate o mostra”, spune Dragoiu. Romanii nu s-au multumit cu una, ci
\nau cerut 20, vrand sa se asigure astfel ca produsele vor fi toate
\nde aceeasi calitate. O singura fabrica a acceptat, care avea deja o
\ncomanda de 20.000 de DVD playere, asa cum voia si Dragoiu, si cum
\nin general fabricantii au o marja de pana la un procent de produse
\nin plus fata de comanda, au batut palma.<\/p>\n

Pe primul lot de dispozitive trimise scria E-Boda, iar cand
\nDragoiu a plasat o comanda ferma pentru doar 400 de bucati (desi
\ncomanda minima era de 1.000), intrucat cei 70.000 de dolari
\ninvestiti la vremea aceea nu le ajungeau pentru mai multe, a uitat
\nsa specifice un brand anume. Au venit inscriptionate tot cu E-Boda,
\niar numele l-au pastrat cand playerele au inceput sa se vanda si au
\najuns chiar si in companii din tara. Erau apreciate pentru ca
\nputeau reda orice fel de disc, fie el si piratat. “Boda inseamna
\nstatornic sau durabil. Am intrebat de multe ori, dar de fiecare
\ndata mi s-a spus ca ar trebui sa fiu chinez ca sa inteleg”, explica
\nAlexandru Dragoiu despre brandul aflat pe locul patru in piata
\nramelor foto digitale sau cinci pe cea a mediaplayerelor portabile
\nsegmente controlate de Serioux, conform Gfk Romania.<\/p>\n

<\/p>\n

Vedetele acestui an par a fi tabletele PC si cititoarele de
\ncarti electronice, tendinta inceputa inca din 2010. In aprilie,
\nLiviu Nistoran pleaca iar spre China, pentru a definitiva cu
\nfabricantii planurile pentru productia unui al doilea cititor, dupa
\nce la finalul anului trecut a lansat primul model Evobook, semn ca
\nvanzarile merg destul de bine. La jumatatea lui decembrie, dupa
\nputin timp de la lansarea dispozitivului in magazine, se vandusera
\n150 de bucati, iar omul de afaceri calcula ca va incheia anul cu
\n600 de readere vandute, ceea ce s-a si intamplat. “A fost un boom
\nin perioada sarbatorilor care, cum era si normal, s-a linistit in
\nianuarie”, spune omul de afaceri. DigiBook, dispozitivul sub
\nbrandul Serioux, este cumparat de aproximativ 100 de oameni in
\nfiecare luna, “cifre sub asteptarile noastre initiale de 500 de
\nbucati in acest interval”.<\/p>\n

Principala problema in competitia cu cititoare consacrate precum
\nKindle este lipsa continutului digital in limba romana. Daca
\nnumarul cartilor electronice disponibile in limbi straine este de
\nordinul sutelor de mii, titlurile in limba romana sunt doar cateva
\nsute, cifra care a fost estimata sa ajunga in prima parte a lui
\n2011 la 1.000. Pentru a sustine cresterea, Nistoran pregateste
\npentru acest an o platforma prin care sa poata livra continut catre
\nutilizatorii Evobook si este in negocieri de anul trecut spre a
\nvinde carti electronice si pe internet. “Editurile mari au inceput
\ndeja sa fie mai deschise la discutii”, constata managerul. In
\ntotal, piata cititoarelor este estimata sa ajunga la doar trei
\nmilioane de euro anul acesta, pe seama unor vanzari de
\n15.000-20.000 de dispozitive, dar ar urma sa se tripleze pana in
\n2013, estimeaza Nistoran.<\/p>\n

Tot in atatea bucati ar urma sa se vanda si PC tabletele anul
\nacesta, dupa aprecierile lui Iulian Stanciu, directorul general al
\neMAG, care detine cam 65% din acest segment de piata, dintre care
\nmajoritatea iPad, de la Apple. La un pret mediu de 600 de euro, in
\nconditiile in care un iPad se apropie chiar de 1.000 de euro cu tot
\ncu alte accesorii, iar o tableta romaneasca variaza intre 150 si
\n200 de euro, segmentul ar putea ajunge chiar si la 12 milioane de
\neuro.<\/p>\n

Una dintre tabletele comercializate pe piata este cea a
\nbrasovenilor de la Visual Fan, denumita Alldro, careia i-a fost
\nadaugata recent conectivitatea la retele de internet mobil 3G
\nprintr-un modem, completare care urca pretul de la 900 la 1.000 de
\nlei. “Ne asteptam in ansamblu la vanzari de 500 de bucati pe luna”,
\napreciaza pentru acest an Lucian Peticila, ceea ce ar trebui sa
\ninsemne vanzari intre 1,2 si 1,4 de milioane de euro numai din
\ntableta Alldro, adica aproape jumatate din cele trei milioane de
\neuro cat au fost vanzarile in 2010.<\/p>\n

In cursa a intrat saptamana trecuta si Nistoran, cu tableta
\nEvoTab, pentru care se asteapta la vanzari de 7.000-8.000 de bucati
\nin 2011, la un pret de 750 de lei, adica tot incasari cuprinse
\nintre 1,2 si 1,4 milioane de euro. La acestea ar trebui sa se
\nadauge 1,6 milioane de euro incasari din navigatoare GPS, 800.000
\nde euro din telefoane fixe, 700.000 de euro din netbookuri si
\n600.000 de euro din readere. In total – peste 6,5 milioane de euro.
\n“Si probabil la sfarsitul verii vom lansa o a doua tableta, mai
\nmare si de asta data adresata segmentului de business”, spune
\nfostul sef al autoritatii telecom, cu mentiunea ca asteptarile mai
\nmari sunt de la tableta proaspat lansata decat de la cea viitoare,
\ncare va ataca un segment de piata deja destul de aglomerat. Omul de
\nafaceri este insa optimist; dupa calculele lui, 50.000 de romani
\nvor cumpara anul acesta o tableta electronica. La randul lui,
\nPeticila spera ca peste doi ani vom avea 200.000 de astfel de
\ndispozitive in Romania (o estimare totusi mult inferioara celor
\nanterioare, de 300.000 sau chiar 400.000 de bucati).<\/p>\n

Mai urmeaza si alti producatori romani sa lanseze tablete sau
\nreadere? “Am cate o mostra din fiecare de aproape un an”, spune
\nAlexandru Dragoiu de la E-Boda. Experienta l-a invatat ca a fi
\nprimul sau printre primii intr-o piata noua nu este in mod neaparat
\nun lucru bun. A suferit deja un esec cu receptoare pentru
\nteleviziune digitala terestra si prefera acum sa astepte
\nconfirmarea interesului pentru asemenea produse sub branduri
\nromanesti. Probabil anul acesta va lansa si el o tableta, pe o nisa
\ninca libera – consumatorul mediu, care nu vrea sa plateasca nici
\n150 de euro, dar nici 700 de euro sau chiar mai mult, ci mai
\ndegraba un pret cuprins intre 300 si 400 de euro. Pentru Dragoiu ar
\nfi o solutie de rotunjire a afacerilor, care anul trecut au depasit
\ncu putin trei milioane de euro anul trecut, iar anul acesta ar urma
\nsa se majoreze cu 5%, o treime urmand sa vina din vanzarea de
\ntelevizoare si alte 24% din DVD playere. “Suntem si noi in discutii
\ncu fabricantii pentru o tableta”, adauga Razvan Ziemba, oferind
\ndrept potential moment de lansare al doilea trimestru al
\nanului.<\/p>\n

<\/p>\n

Principalul argument pentru produsele sub brand romanesc este
\npretul: “Macar cu 10-15% tot sunt mai ieftine”, spune Dragoiu, cu
\ntoate ca exista produse fabricate sub brand propriu care se pot
\ndovedi chiar mai scumpe decat cele straine. Laptopurile, de pilda,
\nun segment unde intentioneaza sa intre anul acesta Serioux, au un
\npret de la bun inceput mai ridicat la producatori, softul ridica si
\nel destul de mult pretul, iar intre o companie mica si una de talia
\nSony sau Apple, puterea de negociere e cu totul alta. Si unul va fi
\npretul obtinut pentru o comanda de zeci de mii de bucati si altul
\npentru o mie. “E un proces permanent de negociere”, accentueaza
\nZiemba, iar fabricantii din China nu lucreaza niciodata fara plata
\nin avans.<\/p>\n

Daca modificarile aduse modelului ales din portofoliul
\nproducatorului nu sunt foarte mari, costul este si el automat mai
\nmic. Diferenta de pret intre un produs standard si unul
\npersonalizat in functie de solicitarile clientului variaza intre 5
\nsi 50%. Din costul de productie a unui echipament, fabricarea
\npropriu-zisa inseamna cam jumatate, apreciaza Nistoran. Inca 5% din
\ncost inseamna transportul, aplicatiile software inghit cam 20%, iar
\npersonalizarea si localizarea mai inseamna inca o zecime. Restul
\nmerg catre comunicare si marketing, dar in calcul nu intra marjele
\nde profit ale producatorului, la care se mai adauga si cele ale
\ncomerciantilor. In magazine, preturile sunt totusi aproximativ
\naceleasi, ceea ce inseamna ca firmele lasa de la ele pentru a
\nacoperi in aceiasi bani pretentiile comerciantilor. “Uneori, nici
\nnu mai ai de unde sa tai”, sustine omul de afaceri din spatele
\nEvolio.<\/p>\n<\/p>\n<\/p>\n<\/p>\n

Modelul de business folosit de romani functioneaza foarte bine
\nin multe tari. In Polonia, spre exemplu, exista in jur de 100 de
\ncompanii care vand electronice sub branduri locale, pe care le
\nproduc in China si apoi le aduc in tara. In Rusia sunt si mai
\nmulte, insa piata ruseasca este speciala, intrucat consumatorii
\ninclina mai mult spre produse autohtone.<\/p>\n

Daca ar produce de la zero in fabrici autohtone, “investitiile
\nsunt mult mai mari, de sute de mii sau milioane de euro”, sustine
\nPeticila, prin comparatie cu cele cateva zeci de mii spre o suta,
\ncat ar avea nevoie o firma noua pentru importul unui prim lot de
\nproduse. Mana de lucru in Asia este mai ieftina decat in Romania,
\niar restulprocesului de productie – personalizare, instalare de
\nsoftware, ambalare si comercializare – se intampla oricum aici.<\/p>\n

“Numarul producatorilor de electronice s-a diminuat constant in
\nultimii ani ca urmare a acestor importuri, dar si a avansului
\ntehnologic mondial”, comenteaza Valentin Negoita, presedintele
\nAsociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de
\nTehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC). Daca acum trei
\nsau patru ani existau o serie de fabricanti locali de PC-uri,
\nastazi cresterea impetuoasa a vanzarilor de laptopuri i-a imputinat
\ndrastic.<\/p>\n

Productie inca mai exista, dar nu fabricare de la zero, ci mai
\ncurand asamblare, inclusiv in cazul firmelor straine care au
\ninaugurat de-a lungul anilor fabrici aici. Nokia, spre exemplu, a
\npornit productia de telefoane mobile in parcul industrial Tetarom
\nII de la Jucu, dar se ocupa mai mult de modele din gama de baza si
\nasambleaza componente importate din alte tari producatoare. Judetul
\nCluj a devenit astfel cel mai mare centru de productie hardware
\nIT&C din tara, insemnand in prezent 60% din total. Fabricantii
\nde acolo cumuleaza afaceri de 1,04 miliarde de euro, potrivit
\ndatelor pentru 2009 ale Institutului pentru Tehnica de Calcul, din
\ncare putin peste un miliard de euro inseamna doar Nokia. Numarul
\nangajatilor din domeniu se apropie de 3.000, putin mai mult de
\njumatate la Nokia, iar restul in companii precum Emerson,
\nproducator american de echipamente electronice si de automatizari,
\ncu trei fabrici si un centru de inginerie in Romania.<\/p>\n

La Timisoara, care furnizeaza aproape 10% din productia locala
\nde produse IT&C, valoarea afacerilor se ridica la doar 163 de
\nmilioane de euro. Cifrele erau mai mari in urma cu cativa ani dar
\nsituatia s-a schimbat dupa ce filiala Alcatel-Lucent s-a
\ntransformat dintr-un producator de hardware intr-o companie de
\nservicii telecom, iar fabricanti precum Kathrein si-au mentinut
\nafacerile sau au avut chiar scaderi spre 40%, cum a fost cazul EMS
\nFlextronics sau ETA2U. Alt mare centru de productie din tara este
\njudetul Bihor, unde firme precum Celestica, Connectronics sau Hanil
\nElectronics insumeaza afaceri de 185 de milioane de euro.
\nProducatorii par sa fi ocolit destul de mult Capitala, unde, desi
\nsunt inregistrate aproape 310 companii care au ca profil productia
\nde hardware, afacerile se ridica la doar 143 de milioane de euro.
\nScaderea e destul de mare fata de anii precedenti, potrivit
\nInstitutului pentru Tehnica de Calcul, inclusiv din cauza iesirii
\ndin ecuatie a unor unitati de asamblare precum cea a Flamingo.
\nPractic, mai mult de jumatate dintre fabricantii din Capitala au
\nvenituri mai mici de 100.000 de euro, iar 60 dintre ei n-au avut
\nniciun fel de activitate in ultimii doi ani.<\/p>\n

<\/p>\n

“Probabil peste 95% din electronicele vandute la noi provin din
\nimporturi”, apreciaza Negoita. Si, la fel de probabil, majoritatea
\nfacute in China, indiferent daca pe ele este trecut un nume
\nromanesc sau unul strain, dupa cum spune Marius Ghenea,
\npresedintele Fit Distribution, companie care opereaza o serie de
\nmagazine online. Este insa foarte greu de apreciat cu exactitate
\ncate dintre produsele din import provin de fapt de acolo, pentru ca
\nmulte nu vin pe cale directa, ci de la producatorii mari care le
\ntrimit din centre europene, SUA sau alte parti ale lumii in
\nRomania, desi produsele poarta inscriptia “Made in China”. “E si
\nmai greu sa apreciezi cat din importurile in ansamblu de acolo sunt
\nmai exact electronice si IT. Piata in general este deformata si nu
\ntoate produsele care intra in tara vin pe cale legala, mai ales
\ndintre cele de imbracaminte”, este de parere Nistoran.<\/p>\n

In statisticile oficiale, China reprezinta 5,5% din totalul
\nimporturilor realizate de Romania. In urma cu doi ani, schimburile
\ncomerciale intre cele doua tari se cifrau la 3,8 miliarde de
\ndolari, cu un deficit din partea noastra de 1,34 miliarde de
\ndolari. Anul trecut, comertul s-a redus la 2,7 miliarde de dolari.
\nOficial, China este de-abia pe locul al cincilea in clasamentul
\ntarilor de unde importam cel mai mult: in primele zece luni din
\n2010 au fost aduse de acolo produse in valoare de 2,3 miliarde de
\neuro, in cea mai mare parte aparatura electrica si electronica, dar
\nsi mobila. Dar tot piata asiatica este cel mai mare furnizor de
\nproduse contrafacute pentru Romania, cu o pondere de aproximativ
\n60% din totalul de astfel de bunuri care ajung aici.<\/p>\n

“Sunt convins ca relatiile comerciale dintre Romania si China
\nvor cunoaste o dezvoltare deosebita. Comertul dintre cele doua tari
\na evoluat continuu si stabil. Romania este un partener important al
\nChinei in Europa”, declara anul trecut Liu Zengwen, ambasadorul
\nChinei la Bucuresti, cu ocazia Forumului romano-chinez, facand
\nreferire si la investitiile de 400 de milioane de dolari realizate
\npana acum in Romania.
\nComertul cu electronice, in tot cazul, a mers bine: pe segmentul
\ntelefoanelor si al accesoriilor, din 44 de milioane de bucati aduse
\ndin import, in valoare de 947 de milioane de euro, China a furnizat
\nmai mult de jumatate, potrivit unor date ale Institutului National
\nde Statistica pentru 2009. Restul au venit din tari precum India,
\nMalaiezia, Mexic, Africa de Sud sau chiar Bahrein. In medie,
\nvaloarea unui telefon venit din China este de aproximativ 17 euro,
\nin timp ce unul din India costa cu tot cu transport 16 euro.
\nTelefoane importam destul de multe si din Ungaria, la un pret mediu
\nde 38 de euro bucata, iar din regatul Bahrein a fost adus in 2009
\nun singur terminal, care a costat 396 de euro.<\/p>\n<\/p>\n<\/p>\n

Gandul de a intra in competitie cu giganti precum Apple, pe
\nsegmentul tabletelor, sau Amazon, in aria cititoarelor electronice
\nde carti, nu-i sperie totusi pe oamenii de afaceri romani. Lucian
\nPeticila aduce ca argument posibilitatea mai mare de adaptare a
\nproduselor pentru consumatorul roman, pornind (in teorie) chiar de
\nla design si ajungand (in practica) la ambalaj, manuale de
\nutilizare si aplicatii software localizate. Iar pe o piata tot mai
\nsensibila la factorul pret, cu consumatori atenti pe ce cheltuiesc
\nbanii, preturile mai mici pot fi un avantaj in competitie.<\/p>\n

Planurile de extindere pe care le-au creionat producatorii
\nromani de electronice pentru acest an se bazeaza pe acest potential
\nde crestere. Fiecare dintre ei afirma ca va aduce in 2011 produse
\nnoi sub brand propriu. Unii se gandesc chiar la extinderea
\nvanzarilor dincolo de granitele tarii. “Luam in calcul
\nposibilitatea de a vinde din acest an produse Serioux in Ungaria si
\nBulgaria. Si, de ce nu, daca lucrurile merg bine, si in tari
\nvest-europene”, afirma Razvan Ziemba. Anul trecut s-au vandut peste
\n1,5 milioane de produse sub acest brand pe piata interna, in
\nvaloare de 7,25 milioane de euro din totalul de 145 milioane de
\neuro, iar pentru anul acesta sunt asteptate vanzari Serioux cu 40%
\nmai mari si afaceri de 165 milioane de euro.<\/p>\n

Altii scot insa din calcul de la bun inceput varianta unor
\nexporturi. Costurile ar creste, iar batalia cu brandurile deja
\nexistente in tarile de export s-ar putea dovedi chiar mai dificila
\ndecat cea cu numele internationale consacrate, considera Alexandru
\nDragoiu. “Si ar insemna, in fond, sa le propunem bulgarilor sau
\ngermanilor sa cumpere produse gandite pentru Romania.”<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe 5 octombrie Business Magazin s\u0103rb\u0103tore\u015fte “ziua de na\u015ftere” a revistei. Au trecut de atunci ani \u00een care am descoperit staruri ale lumii de business, \u00een care am spus mii de pove\u015fti, am prezentat tendin\u0163e \u015fi fenomene. De aceea, \u00een urm\u0103toarea perioad\u0103 ne propunem s\u0103 v\u0103 prezent\u0103m pove\u015fti de business din anii trecu\u0163i cu totul speciale<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[202,7609,7147,173],"class_list":["post-153143","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-cover-story","tag-electronice","tag-producatori","tag-romani"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/153143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=153143"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/153143\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=153143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=153143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=153143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}