Cioran nu insemna, la mijlocul deceniului sapte al secolului
\ntrecut, mare lucru pentru elita universitara spaniola, astfel incat
\nzvonistica proprie latinitatii a combinat ideea initiala a lui
\nSavater cu realitatea si in scurt timp se vorbea despre un Cioran
\ncare nu exista, inventia a lui Savater. Acesta s-a simtit obligat
\nsa-i scrie lui filozofului roman, pentru a-i explica situatia:
\npentru spanioli, Cioran nu exista! Iar Cioran, oricum un pesimist
\ncare sustinea ca mai bine nu s-ar fi nascut, i-a raspuns, cu un
\numor tragic: “Sa nu dezminti acest lucru!”.<\/p>\n
Sa-l lasam pentru moment pe Cioran si sa trecem la altele. Asadar,
\nsaptamana trecuta Business Magazin a implinit cinci ani – am baut
\nsampania, am mancat tortul, sefii ne-au urat si noi am zambit,
\ntotul e ok; pe langa asta, am cateva idei pe tema celor cinci
\nani.Sunt un norocos: am fost in Nirvana, in materie de slujba, de
\ndoua ori.<\/p>\n
Prima oara la agentia de presa Mediafax, in perioada eroica a
\nacesteia, de constituire si de rafinare a unui produs jurnalistic,
\nnou pentru acele vremuri si deosebit pentru vremurile de
\nacum.
\nA doua oara mi s-a intamplat cand a pornit aceasta revista. Stiti
\nsentimentul – descoperi, incerci, reusesti, ai feedback, esti
\nAlice, dar fara stangacie, iar motanul de Cheshire este cat se
\npoate de binevoitor. Asa ca la sfarsitul primului an de existenta
\nal revistei am scris un text naiv si incantat, din care spicuiesc:
\n“Cam acesta e Business Magazin, un an mai tarziu: o suma de nopti
\nnedormite, de idei mai bune sau mai rele (cele bune le bat la scor
\npe cele rele), de realizari si frustrari (si aici primele conduc
\ndetasat), de cautari asidue si de scormoneli trandave. Dar mai ales
\neste un produs normal, ce cultiva o normalitate binevoitoare chiar
\nsi atunci cand critica. Aici e, de fapt, paradoxul nostru: cu un an
\nin urma eram de fapt, cu cativa ani inaintea societatii. Acum, un
\nan mai tarziu, va lasam pe dumneavoastra, cititorii, sa decideti
\ndaca societatea s-a mai apropiat de timpuri”.<\/p>\n
Eram Alice, nu-i asa? Descopeream normalitatea: oamenii cu care
\nvorbeam, temele discutiilor, vorbele noastre si ale lor apartineau
\nacelei normalitati care ar fi putut face din tara si din natia
\nasta, in sfarsit, o tara si o natie acceptate fara compromisuri in
\nlume, normalitatea dupa care, constient sau nu, tanjim cu totii.
\nCele mai multe cuvinte le-am folosit si in textul invocat mai
\nsus.
\nPatru ani mai tarziu normalitatea mea este mototolita rau: criza
\neconomica, oameni ingrijorati, falimente in lant, o strada cu
\naccente salbatice si nemultumite, un politic detasat complet de
\nRomania, datorii uriase. Ce scapa din aceasta maculatura – companii
\nsau oameni – se transforma intr-o masa cu tenta cazona, cu ierarhii
\nruginite, fara creativitate si fara sclipire. Nu sunt furios, nu
\nsunt suparat; i-as spune dezamagire on the rocks.<\/p>\n
Si cu putina speranta. Dar, pentru asta, ne-ar trebui un set nou de
\nreguli, reguli care sa nu faca lumea mai rea decat este. Nu sunt o
\npersoana asa de importanta incat sa incerc sa-mi impun propriile
\nidei si am ales cateva idei ale scriitorului Russell Baker,
\njurnalist, umorist si laureat al premiului Pulitzer, pe care,
\nintr-o oarecare masura, le-am adaptat:
\nMirositi, din cand in cand, o floare.<\/p>\n
Nu folositi haine care vorbesc, la propriu sau la figurat. Este
\nprea multa harmalaie in lume oricum, chiar si fara tricouri cu
\ninscriptii mai mult sau mai putin funny sau haine cu
\nsclipici.
\nAscultati. Invatati sa ascultati si veti fi uimit de ce puteti
\ndescoperi. Afara din oras ascultati natura, dar si pe
\ninterlocutorii pe care ii banuiti ca ar avea ceva de spus.
\nAscultati Mozart, zgomotele propriului corp sau pasii pe strazi
\npustii. Sau intr-un moment in care sunteti in public si vorbiti
\natat de tare, de frumos, de spiritual incat nu va vine sa credeti
\nce destept sunteti, ascultati-va. O sa va impiedice, data viitoare,
\nsa fiti atat de spiritual si de frumos incat sa pareti stupid de-a
\ndreptul.<\/p>\n
Patru: Dormiti, din cand in cand, in fundul gol. Intr-o vreme in
\ncare oamenii nu se mai gatesc pentru a merge la cina sau la teatru,
\nsa te imbraci pentru culcare este o prostie. In plus, somnul nud
\npoate compensa gramada de dulci pacate – fumatul, un paharel sau
\nouale cu sunca – interzise de o sumedenie de insi, de genul
\napostolilor traiului sanatos. Adauga o doza de naturalete unui trai
\ndin ce in ce mai artificial.<\/p>\n
Inchideti din cand in cand televizorul si luati o carte – scade
\ntensiunea, va trezeste creierul si va asigura un somn odihnitor,
\nscapati de parada imbecililor.
\nTemeti-va de automobil. S-ar putea sa scapam cu viata din greselile
\npoliticienilor sau ale medicilor sau ale guvernantilor, din
\nghearele creditorilor sau de gura sotiei. Dar automobilul o sa ne
\nomoare, respirandu-l, dorindu-l, alergandu-l. Faceti copii. Copiii
\nadauga textura vietii, va invata sa fiti umili, va ajuta sa nu
\ndeveniti niste acrituri la batranete. Zambiti. Si nu dezmintiti
\nadevarurile simple si poate normalitatea se va intoarce<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Unul dintre cei mai populari filozofi din Spania, Fernando Fern\u00e1ndez-Savater intentiona sa isi scrie teza de doctorat despre un filozof inexistent, atribuindu-i acestuia nu numai o identitate, ci si o ideologie si o dezvoltare personala. A abandonat ideea si ales sa scrie despre Emil Cioran.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[13818,7236,13820,13819],"class_list":["post-15216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-cioran","tag-editorial","tag-fernando-fernandez-savater","tag-russell-baker"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15216"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35355,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15216\/revisions\/35355"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}