![](\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/4918021\/12\/banda.jpg?width=415&height=43\"\nalt=\"\")
<\/a><\/p>\nIntr-o maniera similara au gandit cam toti proprietarii de
\ncompanii care au construit afaceri si pentru a avea ce sa lase
\nmostenire copiilor. Radu Enache, presedintele si actionarul
\nmajoritar al Continental Hotels, nici nu a vrut sa auda cand fiul
\nsau i-a spus in adolescenta ca ar prefera sa se ocupe de arta. “Am
\ndezvoltat aceasta afacere pentru familie, iar cum el este singurul
\nurmas al familiei, pentru el”, spunea Radu Enache, care l-a atras
\npana la urma pe fiul sau Daniel in afacere. I-a dat pe mana
\nchestiuni complicate, cum ar fi negocierile pentru vanzarea a 30%
\ndin Continental Hotels si atragerea unei finantari esentiale pentru
\ncompanie.<\/p>\n
<\/p>\n
Acum, Daniel Enache (28 de ani) este “Jack of all trades sau
\nMember of the board at Continental Hotels”, dupa descrierea sa din
\nreteaua LinkedIn. Tot acolo insa, Daniel Enache mai este si “Ze
\nChef of Marketing & Business Development at Digital Data Tech”
\nsi “The big kahuna at Thousand Tiny Tigers” – e vorba de afaceri
\ndin zona de internet in care s-a implicat de cand a revenit in
\nRomania dupa terminarea facultatii in 2004. Cand a revenit insa in
\nRomania si a inceput sa se implice in afacerile familiei, i-a
\ndevenit mult mai clar la ce foloseau toate traducerile si tabelele
\nin Excel pe care i le cerea tatal sau tot timpul. “Am avut
\nintotdeauna o legatura destul de stransa cu familia mea si nu cred
\nca am fost vreodata tinut deoparte de chestiunile care priveau
\nContinental Hotels si lucrurile ce se petreceau pe acolo.”<\/p>\n
Asa ca intrarea direct in afacere a fost privita ca un lucru
\nnormal, iar acum, lucrul alaturi de parintii sai (Radu Enache este
\nfondatorul si strategul Continental Hotels, iar sotia sa este
\narhitectul care a supervizat constructia si renovarea intregii
\nretele) i se pare lui Daniel cel mai normal lucru si spera sa
\nlucreze alaturi de ei cat mai mult: “Nu stiu exact cand vor vrea sa
\nse retraga tatal si mama mea din rolurile lor. Sincer, sper sa nu o
\nfaca niciodata. Ma ingrozesc eu cand ma gandesc la doi oameni asa
\nde activi stand “.<\/p>\n
De fapt, cei mai multi dintre copiii oamenilor de afaceri romani
\ncare au terminat studiile s-au implicat deja in afacerile familiei.
\nEste un moment de tranzitie – dupa cum spun atat specialistii din
\nresurse umane, cat si oamenii de afaceri. Prima generatie de copii
\nai acestor oameni de afaceri a terminat deja scoala, in general la
\nfacultati renumite din strainatate, si s-a intors acasa sa se
\nimplice in afaceri.<\/p>\n
Radu Furnica, presedintele Leadership Development Solutions, se
\nintreaba daca este corect ca acestor tineri sa li se puna pe umeri
\no asemenea responsabilitate. “Nu prea este corect nici pentru ei,
\nnici pentru afacere, pentru ca transformarea este un proces care
\nnecesita un grad ridicat de expertiza si pentru un tanar acest
\nlucru este, pur si simplu, prea mult.” Pe de alta parte, Radu
\nFurnica este de parere ca suflul pe care aceasta generatie il aduce
\n– atat gratie studiului la universitati bune, cat si schimbarii
\nmentalitatilor – ar putea schimba unele lucruri in bine: “Sansa
\nnoii generatii este aceea de a transforma organizatia intr-una
\nnoua, moderna, ceea ce este obligatoriu pentru economia din zilele
\nnoastre. Faptul ca au avut modele in familie, ca au studiat in
\nafara si au vazut cum se fac afacerile acolo poate fi un mare
\navantaj”.<\/p>\n
Daniel Enache incearca sa priveasca lucrurile din exterior si
\nspune ca nu prea crede in conceptul de manager-proprietar ca
\nformula cu sanse relevante de succes: “Exista chiar si o serie
\ninteresanta de studii facute de catre Harvard Business School, care
\narata ca performantele manageri sunt inferioare celor obtinute de
\ncatre un manager independent”. Enache Jr. crede asadar ca aceasta
\ntranzitie de la fondatori la “mostenitori” va fi foarte delicata:
\n“Foarte probabil, multi din cei care vor primi responsabilitatea de
\na continua o afacere vor avea mai devreme sau mai tarziu de ales
\nintre directia antreprenoriatului (continuarea dezvoltarii unei
\nafaceri mostenite) sau cea a proprietarului (vanzarea afacerii sau
\ngestiunea ei ca o investitie)”. Dintre cele doua variante, Daniel
\nEnache crede ca multi dintre mostenitori vor ajunge sa isi vanda
\nafacerile, deoarece nu vede in jurul lui multa lume care sa aleaga
\nsa dezvolte in mod inovator o afacere “primita”, mai ales ca
\nantreprenoriatul are nevoie si de o inclinatie nativa spre
\nrisc.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Deocamdata insa, fondatorii nu s-au retras din afaceri, dar
\nsi-au adus copiii pentru a folosi cunostintele dobandite in cadrul
\nfirmei. Modalitatile in care acest lucru s-a intamplat sunt destul
\nde diverse. Una dintre ele a presupus retragerea definitiva a
\ntatalui si preluarea conducerii efective de catre unul dintre
\ncopii; acesta este unul dintre cazurile cele mai rar intalnite, dar
\ns-a intamplat in cazul companiei Kosarom, unde Teodor Apostol Sr. a
\nintrat in politica si a lasat fraiele fiului sau, Teodor Apostol
\nJr. O alta varianta este cea in care tatal s-a retras partial, dar
\ninca se mai implica, desi managementul este executat de catre Jr.
\n(este cazul lui Ion Alexandru Tiriac, Tiriac Holdings). Cea mai des
\nintalnita varianta este cea in care fondatorul afacerii si-a
\npastrat functia de presedinte al grupului, iar unul dintre copii a
\npreluat fie o functie in firma, fie conducerea unei companii din
\ngrup.<\/p>\n
\nAtragerea copiilor in afacerile de familie se intampla peste tot in
\nlume, doar ca in Romania unele voci considera ca acest lucru se
\nintampla cateodata prea devreme. Radu Furnica de la Leadership
\nDevelopment Solutions detaliaza ca in foarte multe companii exista
\npersoane din familie in top management, dar intrarea in aceste
\npozitii se face mult mai tarziu decat in Romania, respectiv in
\njurul varstei de 35-40 de ani: “Anterior, ei ocupa pozitii
\ninferioare in companii externe sau chiar in grup, care sunt ca un
\nfel de stagii de pregatire. In acest fel, se evita si conflictele
\ncu alti membri ai conducerii, pentru ca mostenitorii naturali nu
\nsunt impusi in organizatie, iar venirea lor se face intr-un mod
\nfiresc”.<\/p>\n
In Romania, copiii oamenilor de afaceri intra in companie putin
\nmai devreme, varsta medie fiind cam de 25 de ani, aproximativ
\nimediat dupa terminarea studiilor. Este drept insa ca sunt foarte
\nrare cazurile in care tanarul preia direct conducerea. De obicei
\npreia o felie din firma. Este cazul Ioanei Radu von Saucken (24 de
\nani), fiica cea mai mare a omului de afaceri Octavian Radu, care a
\npreluat din 2006 Ara Toys, companie din grupul RTC care se ocupa cu
\ndistributia de jucarii. Ioana a facut facultatea de economie si
\nmanagement la Milano, iar dupa absolvirea facultatii s-a mutat in
\nGermania, la M\u00fcnchen, cu planuri mari de a intra in domeniul
\nconsultantei de business, planuri care insa nu s-au concretizat.
\nDupa patru luni de incercari, Octavian Radu a decis sa o implice pe
\nIoana in activitatea distributiei de jucarii, odata cu targul de
\nprofil de la Nurnberg. “Dupa targ, tata mi-a propus sa preiau Ara
\nToys. Mi-a spus ca are o firma care e pe minus si pe care voia sa o
\ninchida, dar avand in vedere ca n-am ce sa stric mai rau, ma pune
\nla incercare”, spune Ioana. O saptamana mai tarziu si la 21 de ani
\nproaspat impliniti, Ioana a preluat fraiele Ara Toys, o firma ce
\nmergea pe pierdere de ceva vreme, cu un rulaj de 600.000 de
\neuro.<\/p>\n
“Piata are o sezonalitate puternica, dar am incercat sa generez
\npe tot parcursul anului varfuri de vanzari si asa am inceput sa
\nsemnez contracte si cu furnizori de mici cadouri pentru copii si
\nproduse pentru inceperea scolii”, spune Ioana Radu von Saucken.
\nAnul trecut, firma a inregistrat incasari de 1,35 mil. euro, iar
\nanul acesta ar trebui sa depaseasca 1,5 mil. euro, crestere pusa pe
\nseama faptului ca, in aceasta perioada economica dificila, multi
\nparinti au urmarit sa evite transmiterea unor tensiuni asupra
\ncopiilor, compensand prin achizitia mai multor jucarii. Perspectiva
\npreluarii altor divizii din grupul RTC este foarte indepartata, din
\npunctul ei de vedere. In schimb, Octavian Radu Jr. ar putea fi un
\npotential candidat pentru o asemenea pozitie, odata ce va termina
\nfacultatea de management si administrare a afacerilor la Rotterdam.
\nPe langa cei doi copii mai mari, Octavian Radu mai are trei copii
\nmai mici, sub 15 ani.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Ioana Radu von Saucken a intrat in companie direct intr-o
\nfunctie de management, dar “de proba”. Tatal sau a testat-o in
\nfelul acesta. Un caz similar s-a intamplat si cu Isabelle Iacob,
\nfiica omului de afaceri Ovidiu Buluc – proprietarul Farmexim, unul
\ndintre cele mai puternice grupuri farmaceutice din Romania, cu
\nafaceri de 250 mil. euro in 2008. In 1997, Help Net era un simplu
\nproiect de MBA, dezvoltat de fiica lui Ovidiu Buluc, Isabelle,
\natunci in varsta de 26 de ani. Fiica lui Ovidiu Buluc terminase
\nFacultatea de Comert din ASE la inceputul anilor ’90 si lucrase
\ndeja in companie de la marketing la vanzari, apoi la achizitii si
\nlogistica. Grupul se dezvoltase si, cum in calitate de distribuitor
\nFarmexim deservea farmacistii, Isabelle a considerat oportuna
\ndeschiderea unei farmacii. “La inceput eram foarte entuziasti si am
\ncrezut ca o sa fie foarte simplu, dar nu a fost asa”, povesteste
\nIsabelle Iacob, care a dezvoltat proiectul de MBA adaptandu-l
\ncontinuu la piata. In noiembrie 2001, Help Net s-a separat de
\nFarmexim, fiind in prezent o companie independenta, parte din grup,
\ncu afaceri de 62 de milioane de euro anul trecut, bani rulati de
\ncele 105 farmacii unde lucreaza aproximativ 900 de oameni.<\/p>\n
Intr-o maniera similara, Adamescu senior a preferat sa il
\nnumeasca pe Alexander la conducerea unei companii nou-intrate in
\ngrup. Afacerile lui Dan Adamescu sunt in special in zona de comert
\nsi asigurari, iar preluarea controlului la Flamingo a fost pe atat
\nde neasteptata pe cat a fost si desemnarea unui manager cu totul
\nnou in domeniu.<\/p>\n
La 31 de ani, despre Alexander Bogdan Adamescu se poate spune ca
\nare o colectie destul de impresionanta si foarte variata de diplome
\nde studii. Dupa ce a urmat liceul in Germania, a absolvit
\nfacultatea in Franta, la Paris, cu specializarea in filozofie, iar
\nstudiile postuniversitare pentru specializarile economie,
\nstatistica si matematica le-a facut in Germania si Franta. In urma
\ncu patru ani, Alexander Adamescu s-a mutat insa la New York, unde a
\nlucrat ca cercetator la Universitatea din New York (NYU) si ca
\nasociat al firmei de consultanta McKinsey.<\/p>\n
Din 2006, a preferat insa sa se intoarca in Romania,
\nimplicandu-se de atunci in coordonarea majoritatii afacerilor
\nfamiliei. In Astra, spre exemplu, face parte din consiliul de
\nsupraveghere alaturi de tatal sau si de Andreas Brandstetter. Insa
\nAlexander Adamescu si-a facut intrarea in mediul de afaceri local
\nodata cu preluarea conducerii Flamingo, inlocuindu-l pe Dragos
\nSimion, cel ce a coordonat restructurarea din ultima perioada a
\ncompaniei.<\/p>\n
Obiectivul initial al lui Simion a fost pregatirea companiei
\npentru o vanzare catre un investitor strategic, intr-un orizont de
\ntrei ani, obiectiv care, pe masura ce s-a instalat criza, s-a
\ntransformat intr-o lupta pentru supravietuirea companiei. Datele
\nproblemei se schimba astfel, pentru ca mostenitorul imperiului
\nAdamescu trebuie sa-si dedice cea mai mare parte a timpului pentru
\na tine compania pe linia de plutire in aceasta perioada economica
\ndificila, dar si pentru a atrage capital atat prin emisiunea de
\nobligatiuni, cat si prin intermediul bancilor, luand practic rolul
\nunui investitor strategic. “Presedintele nu este neaparat
\nresponsabil cu performanta firmei, lucru ce cade preponderent in
\nsarcina executivului, dar are o cota de responsabilitate in
\ndeciziile strategice”, explica Simion ce inseamna de fapt aceasta
\nfunctie.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Alexander Adamescu n-a dorit deocamdata sa vorbeasca despre
\nplanurile sale sau ale familiei sale pentru Flamingo si nici despre
\nmodul cum va continua sa se implice in afacerile de familie. “Nu
\npot deocamdata sa dau nicio declaratie, dar am discutat despre
\nacest aspect cu tatal meu si acest lucru se va intampla mai
\ntarziu”, a spus vinerea trecuta Alexander Adamescu, nefiind de
\nacord cu un interviu in acest moment.<\/p>\n
Din Flamingo, familia Adamescu a ajuns sa detina saptamana
\ntrecuta, prin intermediul mai multor companii, un pachet de aproape
\n40%. La doua zile dupa tranzactie, Adamescu l-a numit pe fiul sau,
\nAlexander Adamescu, in functia de presedinte al consiliului de
\nadministratie, marcand astfel preluarea controlului asupra
\ncompaniei. “Decizia a luat-o board-ul: familia Adamescu, prin
\nfirmele pe care le controleaza, doreste sa-si asume in continuare
\nresponsabilitatea in relansarea firmei si si-a exprimat
\ndisponibilitatea de a contribui cu resurse la capitalizarea firmei,
\natat cat este nevoie”, explica Dragos Simion, ce va ramane in
\nconsiliul de administratie pana in luna aprilie a anului viitor.
\nSimion intentioneaza ca in primavara sa se retraga pentru un an
\nsabatic, de relaxare, pe care il tot planifica de la lansarea la
\nbursa a Flamingo, in 2005, fiind insa nevoit sa-l amane de cel
\nputin doua ori.<\/p>\n
Atentia pe care a acordat-o Ovidiu Buluc unui proiect prezentat
\nde fiica sa ori decizia brusca a lui Dan Adamescu de a-l numi pe
\nfiul sau la carma Flamingo, cea mai noua si poate cea mai
\ncomplicata afacere din portofoliul sau, are la baza un element
\nfoarte important, care ii determina pe multi antreprenori locali sa
\ntreaca fraiele companiei in mainile copiilor. Este vorba de
\nincredere. “Niciodata nu voi avea incredere intr-un angajat asa cum
\nvoi avea incredere in copiii mei, cand vor fi destul de mari pentru
\na ii aduce in afaceri”, spune Viorel Micula, unul dintre cei doi
\nfrati care detin holdingul European Drinks.<\/p>\n
Omul de afaceri crede ca este normal ca orice om de afaceri sa
\nisi transmita afacerile copiilor sai, deoarece acestea “trebuie sa
\nramana in familie” si motiveaza increderea in capacitatile de
\nafaceri ale fiilor sai in primul rand prin factorul afectiv:
\n“Copiiii mei stiu cat am muncit pentru afacerea asta si stiu ca vor
\nface tot ce vor putea pentru a o duce mai departe”. Viorel Micula
\nare doi fii, amandoi la facultate, iar fratele sau, Ioan Micula,
\nare doua fiice, mai mici ca varsta. Iar impartirea afacerilor la
\npatru nu i se pare o problema lui Viorel Micula: “Asa cum au
\nincaput doi, eu si fratele meu, asa vor incapea si patru, chiar
\nsase pana la retragerea noastra”.<\/p>\n
Desi nu este un sustinator al ideii de preluare a afacerilor de
\ncatre copii, consultantul George Butunoiu crede ca acest element al
\nincrederii este momentan foarte important, deoarece duce la mai
\nputine conflicte si pastreaza atentia asupra elementelor cu
\nadevarat importante intr-un business: “De aceea recomand si eu
\ndeocamdata mentinerea businessului in familie si ar fi bine ca
\nacest model sa se mai mentina inca 10-20 de ani, pana cand se vor
\nschimba si generatiile, si mentalitatile”.\n <\/p>\n
<\/p>\n
Atragerea copiilor in afacere cu orice pret este insa contestata
\nde unii specialisti in resurse umane. Radu Furnica apreciaza ca
\nsimpla calitate de a fi baiatul sau fata unui mare om de afaceri nu
\ne suficienta pentru a se face transferul de putere si trecerea
\ncatre un management mai tanar: “Cand se face aceasta trecere, se
\npresupune ca va exista o continuitate a succesului obtinut de
\nparinte. Dar aceasta presupunere este falsa, pentru ca tanarul
\nmostenitor nu are nici experienta necesara, nici credibilitatea si
\nnici competentele relationale ale parintelui, asa ca mostenirea
\nrolului de conducator cu sanse maxime de succes este foarte greu de
\nrealizat”. Radu Furnica mai aminteste si faptul ca parintii acestor
\ntineri au ajuns sa aiba succes in timp, adaptandu-se la conditiile
\nanilor ’90, apoi la schimbarile din ultimii noua ani, ceea ce arata
\nca trecerea nu se poate face imediat.<\/p>\n
Cu toate acestea, in unele cazuri, trecerea se face pur si
\nsimplu. In momentul cand Neculai Apostol a decis sa intre in
\npolitica, l-a intrebat pe fiul sau mai mare, Teodor – care lucra
\ndeja in companie, in special pe ferme – daca vrea sa fie director
\ngeneral al Kosarom: “A avut un moment de cumpana, dar a spus da –
\noricum stia ca asta va face la un moment dat si acum face treaba
\nbuna, alaturi de fratele lui”. Si omului de afaceri iesean i se
\npare normal ca mostenitorii sai sa vrea sa continue afacerile. “De
\nce le-ar fi placut sa faca altceva, cand aici ii astepta o afacere
\nbuna pentru viitorul lor?”, se intreaba retoric Apostol.<\/p>\n
“Daca as avea un copil, as face tot ce pot pentru a nu-l lasa sa
\nintre in business”, spune George Butunoiu, managing partner al
\nfirmei de consultanta George Butunoiu Ltd., care nu vede niciun
\nmotiv pentru intrarea in afaceri a unei persoane care nu are grija
\nzilei de maine. “Dar majoritatea copiilor fac asta pentru ca este
\ncea mai la indemana solutie si nu isi bat capul sa faca altceva.
\nImi inchipui ca multi dintre parinti si-au impins copiii sa intre
\nin business si au facut un lucru rau, in primul rand pentru ca nu
\ni-au lasat sa-si gaseasca propria cale, iar in al doilea rand
\npentru ca succesul parintilor nu este o garantie si pentru succesul
\nmostenitorilor.”<\/p>\n
Sunt insa si copii ai unor oameni de afaceri romani care au
\nprimit acordul parintilor sa faca ce vor ei, fara a le impune
\nintrarea in business. Cand a vandut Rompetrol, Dinu Patriciu a fost
\nintrebat daca nu ar fi preferat sa lase compania mostenire copiilor
\nsai (omul de afaceri are doua fiice, de 24, respectiv 19 ani).
\n“Averile mostenite sunt o pacoste, iar copiii mei nu trebuie sa
\nastepte sa le vina o mostenire nemuncita”, a raspuns el, adaugand
\nca fiecare copil ar trebui sa atinga niste obiective de performanta
\ninainte de a fi admis in afacerea familiei. Dinu Patriciu considera
\nca modelul lui Bill Gates (care a dat cate 10 milioane de dolari
\npentru fiecare copil al sau, restul averii mergand in tonatii) este
\ncel mai bun, nu degeaba fiind urmat acum de multi dintre bogatii
\nlumii. Dar, desi a vandut Rompetrol, Dinu Patriciu dezvolta inca
\nalte afaceri. Poate fiicele sale vor vrea sa devina manageri in
\nfamilie.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In ultimii ani, cei mai bogati oameni de afaceri din Romania si-au luat alaturi in managementul companiilor pe fiii sau pe fiicele lor. A inceput astfel sa se contureze prima generatie de mostenitori implicati in afacerile crescute in Romania din 1990 incoace. Noul val nu va semana insa prea mult cu cel de acum: multi juniori au studiat in strainatate si au idei diferite de ale parintilor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[13488,13489,13494,13485,13490,9594,13491,13487,10296,10490,13493,13492,7817,9058,11577,13486],"class_list":["post-14883","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-alexander-adamescu","tag-alexandra-copos","tag-ciprian-aldea","tag-dan-adamescu","tag-daniel-enache","tag-george-copos","tag-ioana-radu","tag-ion-ion-tiriac","tag-ion-tiriac","tag-isabelle-iacob","tag-neculai-apostol","tag-octavian-lazar","tag-octavian-radu","tag-radu-enache","tag-radu-furnica","tag-viorel-micula"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14883"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35077,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883\/revisions\/35077"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}