\n\u00cen satul Alun, din \u0162inutul P\u0103durenilor, locuiau \u00een urm\u0103 cu aproape jum\u0103tate de secol peste 100 de familii. Ultima cas\u0103, cu num\u0103rul 104, a fost construit\u0103 \u00een anii \u201960, \u00een apropierea carierei de marmur\u0103 de la marginea Alunului.<\/p>\n
\nDe atunci, din \u201esatul \u00eenm\u0103rmurit\u201c, cum \u00eei spun localnicii din a\u015fez\u0103rile \u00eenvecinate, au \u00eenceput oamenii s\u0103 migreze, iar \u00een prezent, singurul care a r\u0103mas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.<\/p>\n
\n\u201eSatul are o vechime de aproape 300 de ani, poate \u015fi mai mult, iar \u00een vremea tinere\u0163ii mele, era unul dintre cele mai mari din zon\u0103. Avea o \u015fcoal\u0103 cu internat, \u00een care \u00eenv\u0103\u0163au copiii din tot \u0162inutul P\u0103durenilor, dar \u015fi din Hunedoara.<\/p>\n
\nIar localnicii munceau \u00een cariera de marmur\u0103 de la marginea satului \u015fi \u00een minele din Ghelari. Colectivizarea f\u0103cut\u0103 de comuni\u015fti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la ora\u015f. A\u015fa, treptat, au r\u0103mas \u00een sat doar b\u0103tr\u00e2nii\u201c, poveste\u015fte Gheorghe Gheorghesc.<\/p>\n
\nErau hore \u00een sat, nedei\u201d<\/p>\n
\nDrumul de marmur\u0103 se opre\u015fte \u00eens\u0103 \u00een p\u0103dure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu ma\u015fina \u00een ultimii ani.<\/p>\n