Valentin Ghius nu a mai mers in vacanta de aproape patru ani. Nu
\ne vina nimanui, ci poate doar a lui insusi pentru ca nu a mers la
\nmare in vacantele din facultate, ci a preferat sa mearga la diverse
\nseminarii sau internshipuri. Nu numai pentru a castiga experienta,
\ncat mai ales pentru a incerca sa se orienteze in vederea viitoarei
\ncariere. Nu stia exact ce i-ar placea sa faca – studia finante si
\nadministrarea afacerilor la Universitatea Romano-Americana si il
\natragea bursa, cand l-a vazut si l-a ascultat pe Al Gore tinand o
\nprelegere despre problemele mediului. Se afla la Boston, in cadrul
\nunei conferinte despre schimbarile climatice; a ajuns acolo
\ndeoarece interesul pentru problemele mediului i se starnise deja
\ndin al doilea an de facultate, cand a mers la o bursa in Finlanda
\nsi a locuit foarte aproape de cercul polar, vazand de aproape
\ntopirea ghetarilor si modul in care industrializarea afecteaza
\nmediul.<\/p>\n
L-a impresionat Al Gore, dar nu avea nicio idee clara despre cum
\nar putea combina pasiunea pentru mediu cu pasiunea pentru finante
\nsi bursa pana la inceputul anului 2008, cand i-a cunoscut la
\nBratislava pe reprezentantii Pravda Capital, care l-au angajat
\npentru a deschide piata tranzactiilor cu certificate de carbon din
\nRomania – tara in care tocmai intrasera primele astfel de
\ncertificate. Pravda Capital detine o companie specializata in
\ntranzactionarea certificatelor de carbon, Carbon Warehouse, care
\ncontroleaza – conform propriilor estimari – o cota de piata de 50%
\ndin tranzactiile pe piata spot din Europa Centrala si de Est.
\nCompania are patru manageri de tara – cate unul si de obicei
\nlocalnic din Romania, Slovacia, Cehia, Polonia, dar si un al
\ncincilea care se ocupa de tranzactiile din alte piete.<\/p>\n
Romania a intrat pentru prima data in discutia pentru alocarea
\ncertificatelor de carbon in 2005, odata cu schema EU25 – lansata
\npentru tarile care aderau la UE in 2007. Creditele de carbon
\nalocate pentru perioada 2005-2007 nu au putut fi vandute, iar
\nRomania a primit primele credite transferabile in 2008. “Numarul
\ntotal de certificate alocate companiilor din Romania a fost de
\n349.671.593 de certificate, reprezentand aproximativ 69.934.319
\ncertificate anual in perioada 2008-2012”, dupa cum arata datele
\nMinisterului Mediului. Certificatele sunt alocate companiilor in
\nmod gratuit pana in 2012, dupa care acestea vor trebui cumparate de
\npe piata. Companiile care doresc sa vanda certficatele in surplus
\npot fie sa apeleze la serviciile unui broker de la o companie
\nspecializata in domeniu, fie se poate inregistra pe bursa Bluenext
\nde la Paris (membru al NYSE).<\/p>\n
Intrarea Romaniei pe aceasta piata in 2008 a picat intr-un
\nmoment destul de dificil: in 2006, pretul certificatelor crescuse
\nfoarte mult pe bursa, pana la 35 de euro (fata de 25, media
\nultimului an), iar mai multe voci din pietele europene au inceput
\nsa vorbeasca despre o crestere continua a pretului, care ar putea
\najunge si la 75 de euro in mai putin de un an. Atunci a devenit mai
\ncunoscut Carbon Warehouse, spune Valentin Ghius, deoarece compania
\na facut o analiza si a aratat ca nu se intrevad schimbari climatice
\nsau alte cauze pentru cresterea abrupta si rapida a pretului si a
\nestimat ca, dimpotriva, pretul va scadea pana la 15 euro sau chiar
\nva tinde spre zero.<\/p>\n
<\/p>\n
In 2007, trendul de scadere a avut intr-adevar loc, pretul unui
\ncertificat ajungand la 15 euro, apoi la 10 euro, iar pretul s-a
\napropiat de zero si a continuat la fel tot sfarsitul de an 2007 si
\nin 2008, cand a primit si Romania primele credite pe care le putea
\nvinde. Valentin Ghius isi aminteste ca o parte dintre companiile
\nromanesti care primisera credite le-au vandut atunci chiar si cu 1
\neuro. In acel moment s-a angajat si Ghius la Carbon Warehouse si a
\ninceput sa invete meseria din mers: “Initial, faceam tranzactii
\nmici pe bursa si lucram, alaturi de o echipa de avocati, la
\ncontractele de brokeraj pentru Romania”. Ghius stia ca nu va fi
\nusor sa castige cota de piata, desi era vorba de o piata la
\ninceput: companiile mari poluatoare au departamente interne pentru
\ntranzactionarea de credite de carbon, iar cele care nu au lucreaza
\nin special cu bancile, care sunt si principalii concurenti ai
\nfirmelor de profil.<\/p>\n
Acesti mari poluatori au primit cam 70% din creditele de carbon
\nalocate Romaniei, fiind in special vorba de companii din metalurgie
\n(precum ArcelorMittal, Alro), complexele energetice din Craiova,
\ncompaniile de utilitati, rafinariile si in general producatorii de
\nenergie. Raman insa si altii, mai mici, dar care au permis ca o
\nfirma precum Carbon Warehouse sa ajunga la 10% cota de piata in
\nRomania. Este vorba in special de companii din productia de
\nceramica, zahar, sticlarie sau bere, pe care Valentin Ghius a
\ntrebuit sa le identifice si sa le propuna o colaborare.<\/p>\n
“Am inceput sa am discutii cu fiecare dintre ei de la inceputul
\nlui 2009, iar pana acum am lucrat in special cu firme din domeniul
\nceramicii, al sticlariei si al zaharului, dar si cu firme de stat
\ndin domeniul utilitatilor”, spune Ghius, care vine in Romania
\ndestul de des, de fiecare data cand un client solicita o intalnire
\nsau cand are o serie de intalniri stabilite.<\/p>\n
Ghius admite ca piata din Romania nu e usoara si ca nu e usor sa
\nii convinga pe operatori, cum sunt numite de catre brokeri
\ncompaniile ce detin credite de carbon, sa vanda: “Multi operatori
\nspun ca au primit aceste credite gratis si ca ei asteapta un pret
\ncat mai ridicat pe bursa pentru a vinde”. Din acest motiv, anul
\ntrecut nu au fost utilizate 20 de milioane de astfel de
\ncertificare. E adevarat ca proprietarii mai pot astepta pana in
\n2012 (certificatele expira la 31 decembrie 2012), dar multi
\npoluatori est-europeni ar putea astepta pana atunci si asta va
\ninfluenta sau mai precis va scadea pretul de vanzare al acestor
\ncertificate.<\/p>\n
Valentin Ghius spune ca in Romania piata este destul de bine
\ninteleasa si ca in general nu se fac speculatii, iar operatorii
\ncare au un surplus, incep sa vanda certificatele. {i pentru ca
\npiata e la inceput, operatorii romani mai mult vand decat cumpara.
\n“Un operator cumpara certificate atunci cand are o crestere de
\nproductie sau o instalatie care polueaza mai tare si atunci mai are
\nnevoie de certificate, iar surplusul apare in special cand
\noperatorii opresc productia, cum ar fi acum in criza economica sau
\natunci cand introduc o instalatie care polueaza mai putin”, explica
\nValentin Ghius.<\/p>\n
<\/p>\n
Reducerea productiei in toata industria din cauza crizei
\neconomice a fost si principalul motiv pentru aparitia surplusului
\nactual de pe piata: o analiza a unor universitati din Marea
\nBritanie arata ca acum exista un surplus de 9 miliarde de credite
\nsi o cerere de 4,5 miliarde. Cu toate acestea, saptamanile trecute
\npretul certificatelor a ajuns la 14,30 euro, pe fondul cresterii
\npretului petrolului, al dezvoltarii unor proiecte de energie din
\nGermania si mai ales al optimismului privind relansarea economica
\ndin a doua parte a anului.<\/p>\n
De fapt, multe lucruri vor influenta pretul si piata
\ncertificatelor in general. In primul rand, conferinta de la
\nCopenhaga din decembrie, unde liderii lumii vor discuta iar despre
\ncine si cat ar trebui sa reduca poluarea. Discutii similare au fost
\nsi la summit-ul G8, cand s-a vorbit despre o reducere a emisiilor
\ncu 80% pana in 2050. Putini spera in atingerea unui compromis la
\niarna, deoarece sunt multe interese politice si economice la mijloc
\n– legate in special de lipsa de interes acordata acestui subiect de
\ncatre tarile asiatice sau Statele Unite, carora li se adauga pe
\ntermen scurt si efectele crizei economice.<\/p>\n
Deocamdata, piata creditelor de carbon este egala cu piata
\neuropeana, care a ajuns in 2008 la o valoare de 100 mld. euro.
\nDintre acestea, valoarea creditelor acordate Romaniei s-a cifrat
\nundeva la 2,5 mld. euro – cu mentiunea ca nu toate aceste credite
\ns-au si tranzactionat.<\/p>\n
De concluziile intalnirii de la iarna mai depind si alte
\naspecte. Cel mai important deriva din insasi existenta acestor
\ncertificate si pana la urma din faptul ca Europa este semnatar al
\nDeclaratiei de la Kyoto, iar Asia si SUA nu. In anii urmatori insa,
\ncompaniile va trebui sa introduca pretul acestor certificate in
\npretul produselor finite. Asta va face ca industrii precum cea a
\notelului sau altele care lucreaza pe piata mondiala sa nu mai fie
\ncompetitive in raport cu producatori din Asia sau America.<\/p>\n
Deja acestea au mers la Consiliul Europei si au spus ca au redus
\npoluarea atat cat au putut (unele dintre ele, altele fiind in curs
\nde a o face) si ca deja isi pun problema relocarii productiei,
\ndeoarece nu mai sunt profitabile. Ghius, ca toti ceilalti din
\naceasta industrie, spera ca se va ajunge la un compromis si ca
\naceasta piata va capata o anvergura mondiala. Oricum, nu crede ca
\nva rezista la nesfarsit in meserta de broker, “pentru ca brokerii
\nau o viata scurta”, dar spune ca sigur va ramane in domeniu. Pentru
\nca “mediul e un domeniu mult mai de viitor decat credem noi
\nacum”.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tranzactiile cu noxe sunt inca relativ noi in Romania, asa cum sunt in alte tari din Europa de Est. Dar piata se educa si brokerii de credite de carbon devin un alt aliat indispensabil in lupta companiilor pentru profitabilitate.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[531],"tags":[11428,7466,13453,291,10167,10287],"class_list":["post-14848","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-energie","tag-alro","tag-arcelormittal","tag-carbon-warehouse","tag-cote","tag-emisii","tag-mediu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14848","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14848"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14848\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":35046,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14848\/revisions\/35046"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14848"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14848"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14848"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}