\nLa 66 si, respectiv, 61 de ani, Stroe si Ion sunt probabil romanii
\ncare si-au pus amprenta cel mai puternic pe fabricile auto de la
\nPitesti si Craiova, unde au urcat treptat in ierahie. Primul, in
\nprezent vicepresedinte al Dacia, este cel mai cunoscut executiv
\nroman din industria auto fiind un favorit al ziaristilor (care
\napreciaza faptul ca raspunde oricand si oricarui reporter la
\ntelefon, oricat de incomode ar fi intrebarile), iar al doilea a
\nfost cel mai bine plasat roman in ierarhia fabricii de la Craiova,
\nindiferent ca pe lista patronilor s-au aflat francezii de la
\nCitroen, coreenii de la Daewoo Motor sau, de un an incoace,
\namericanii de la Ford. Numai ca spre deosebire de Stroe, pe Ion Ion
\nnu l-ati vazut pana acum foarte mult in presa si, cel mai probabil
\nnu o sa il vedeti nici de acum incolo, dupa preluarea fabricii de
\ncatre grupul american.<\/p>\n
Dar cele doua personaje prezentate la inceput sunt doar pretextul
\npentru a introduce in scena adevaratul subiect al articolului –
\nfabrica de la Craiova. O fabrica pe care am avut ocazia sa o vad de
\ntrei ori in ultimii opt ani. Si de fiecare data m-a surprins cate
\nceva.<\/p>\n
Ieri, spre exemplu, m-a surprins foarte mult sa il aud pe
\npresedintele Basescu multumindu-i fostului premier Tariceanu, care
\nla randul lui i-a raspuns la politeturi. A fost, daca vreti
\nmomentul de glorie al fostului premier Tariceanu, cel care ori de
\ncate ori avea ocazia la inceputului anilor 2000, cand era in
\nopozitie, aducea acuze guvernului de atunci, Vacaroiu,
\nrecomandandu-i sa rezolve cat mai repede “problema Daewoo”.
\nDeosebit de volubil si sociabil ca intotdeauna, Tariceanu s-a
\nsimtit foarte in largul sau discutand despre masini cu un grup de
\n20-30 de munictori de pe linia de montaj in timp ce statea rezemat
\npe unul dintre modele Ford expuse.<\/p>\n
La doar 20 de metri mai departe, aceeasi imagine, dar alte
\npersonaje. John Fleming, seful Ford in Europa era alaturi de
\npresedintele Senatului, Mircea Geoana, cei doi fiind flancati de
\n20-30 de ziaristi care primisera dreptul la “maxim trei intrebari
\nde invitat”. O postura des intalnita pentru ziaristi (lupta pentru
\ndeclaratii), dar mai putin obisnuita pentru Marin, unul dintre
\nangajatii fabricii care purta o vesta de protectie de culoarea
\ngalben fosforescent, care impreuna cu geanta portocalie il faceau
\nremarcat in multime. Marin traia insa la randul lui un moment de
\nglorie. Tocmai fusese intervievat de doua televiziuni, una locala
\nsi una nationala. “Esti vedeta Marine. Ce le declarasi?” il intreba
\nunul dintre ghizii care aveau grija ca ziaristii sa nu se abata de
\nla drumul prestabilit. “E, le declarai si eu ce ma intrebara”, a
\nspus Marin, dupa care le-a taiat-o scurt: “Hai sa auzim si noi ce
\nspune sefu’ ala mare” si a aratat spre Fleming.<\/p>\n
<\/p>\n
Cativa metri mai departe, un alt muncitor (fara vesta
\nreflectorizanta) statea oarecum stingher. “Tocmai am dat mana cu
\nprimul ministru Tariceanu. Stiti cumva daca a trecut presedintele
\nca as vrea sa dau mana si cu el?”. Il cheama Remus, are 38 de ani,
\ndin care mai mult de 20 i-a petrecut in fabrica la Craiova. “I-am
\nprins pe toti, pe francezi, pe coreeni si acum pe americani”, spune
\nel mandru, desi recunoaste ca nu are vreo functie de conducere si
\nnu a figurat printre cei care au fost pregatiti de Ford ca parte a
\nprogramului de training de 12 milioane de euro pe care l-au
\nanuntat.<\/p>\n
“Dar am fost la training in Coreea. Dom’ne, sa stiti ca pentru
\ncoreeni munca era cam ca o religie. Numai munca si nimic altceva.
\nSi francezii vroiau sa faci treaba, dar daca mai greseai te iertau.
\nStiau sa traiasca mai mult, francezii, sa se distreze”. Remarca imi
\naduce aminte de ceea ce imi spunea in urma cu mai multi ani unul
\ndintre fostii manageri francezi din vremea Oltcit. “A fost cea mai
\nfrumoasa perioada din viata mea, dar din pacate, imi pare rau ca
\nprintre putinele cuvinte pe care le-am invatat in romana este si
\nmerge si asa”, spunea atunci managerul care ramasese in cadrul
\norganigramei Citroen din Franta.<\/p>\n
Il intreb pe Remus cum i se par americanii. “Si ei sunt foarte
\nseriosi, cand vine vorba de munca, dar sa stiti ca se preocupa si
\nde securitate. Coreenii, cand au venit nu prea au schimbat mare
\nlucru, dar acum toate instalatiile de aici si teava asta rosie, de
\nalimentare (imi arata spre o parte a halei) sunt noi, americanii
\nle-au pus. Au schimbat multe aparate si echipamente”.<\/p>\n
Chiar daca nu are voie sa spuna cat castiga, recunoaste ca e
\nmultumit, mai ales ca toti angajatii au primit si o prima de 500 de
\nlei, o data cu producerea primului model. Are insa un regret. “Eu
\nsunt din Bechet si stau aici in gazda. Pe vremea lui Ceausescu
\nexistau camine, era mai usor sa iti gasesti un loc unde sa stai.
\nPoate fac americanii ceva”, zice Remus, al carui vis este sa poata
\nsa mai lucreze “macar urmatorii zece ani” in fabrica.<\/p>\n
Privirea lui se indreapta spre Dionisio Di Campos, spaniolul care
\nconduce operatiunile din Romania ale Ford, care parea vizibil
\namuzat de aglomeratia din jurul presedintelui Ford si a fostului
\npremier Tariceanu. Dintr-o data insa, Campos devine grav si are o
\nprivire amenintatoare. Explicatia este imediata: pe linia de
\nasamblare isi fac aparitia cateva pisici. Cu o culoare maro inchis,
\npisicile sunt foarte vizbile, mai ales pe podeaua proaspat spalata,
\ncare stralucea ca in reclamele detergentilor de la TV.<\/p>\n
Nu la fel de curat era in fabrica si prima data cand am vizitat-o,
\nacum mai mult de sase ani. In schimb, foarte multi angajati de pe
\nlinia de montaj purtau la vremea respectiva manusi albe, aproape
\nimpecabile, in conditiile in care in mod normal jobul celor mai
\nmulti dintre ei ar implica contact cu piese prafuite, ulei sau
\nunsoare.
\nDe pe linia de asamblare ieseau modele precum Matiz, Cielo, Nubira
\nsau proaspat introdusul (pe atunci) Tacuma. }in minte ca articolul
\npe care l-am scris de la computerul din biroul unuia dintre top
\nmanageri l-am trimis in redactie prin fax, deoarece fabrica avea o
\nconexiune de internet foarte proasta (era un computer echipat cu un
\nmodem si o conexiune dial-up, dar care cadea in permanenta, poate
\nsi pentru ca PC-ul parea o necunoscuta pentru multe dintre
\nsecretarele directorilor).<\/p>\n
Chiar si asa, fabrica de la Craiova era una dintre cele mai bine
\npregatite din punct de vedere tehnologic din regiune, si va dau un
\nsingur exemplu.
\nIn timp ce la Dacia, echipamentele aveau multe zeci de ani vechime
\nsi era practic imposibil sa se realizeze pe linia de productie
\n(fara investitii consistente) masini din mai multe clase, modelele
\nde la Craiova enumerate mai sus mergeau de la clasa mini pana la
\nmedie si monovolum. Acest avans tehnologic al fabricii din Oltenia
\na fost tot timpul privit cu o doza de invidie de cei de la Dacia,
\nmai ales dupa jumatatea anilor ’90, cand Craiova atragea ca
\ninvestitor grupul Daewoo, pe vremea aceea un tigru asiatic foarte
\nagresiv care cumparase si o fabrica in Polonia, si avea planuri
\nmari pentru aceasta regiune.<\/p>\n
Dar nu a durat foarte mult pana cand a inceput sa moara si capra
\nvecinului de la Craiova, conglomeratul coreean Daewoo, care se
\nextinsese agresiv in anii ’90 dincolo de auto si in electronice,
\nindustrie sau constructii, intrand in faliment.
\nDin 2002, cand o parte dintre activele Daewoo Motor, mai putin
\nfabrica de la Craiova si cea din Polonia au fost cumparate de
\nGeneral Motors (ce ironie, de anul acesta si americanii sunt in
\nfaliment) cei aproximativ 4.000-5.000 de angajati ai uzinei din
\nOltenia au inceput probabil cea mai lunga perioada de incertitudine
\ndin viata lor.
\nLa fiecare cateva luni primeau asigurari ca nu o sa-si piarda
\nlocurile de munca, ca statul va rascumpara partea Daewoo si a gasi
\nun alt cumparator, pe lista trambitata (mai ales in preajma
\nalegerilor) de guvernanti figurand Toyota, Peugeot, General Motors,
\nFord sau chiar indienii de la Tata.
\nPoate parea surprinzator pentru cei care au vazut primul Ford
\niesind deja de pe linia de productie de la Craiova, dar cel mai
\naproape de o achizitie a fost Renault, grupul francez depunand in
\n2005 o scrisoare de intentie pentru cumpararea Daewoo
\nCraiova.
\nRenault nu a vrut sa isi extinda productia de Logan, ci sa isi
\naduca in Romania partenerul de alianta – Nissan, care se afla in
\ncautarea unui amplasament pentru o fabrica in Europa Centrala si de
\nEst. Cum abia spre finalul anului 2006 (la mai bine de un an de la
\nanuntul Renault-Nissan si peste patru din momentul in care General
\nMotors cumpara activele falimentarului Daewoo, mai putin Craiova)
\nstatul roman reusea sa reintre in posesia integrala a fabricii,
\nsingurul pretendent ramasese Ford.
\nDupa inca doi ani, in 2008, fabrica intra oficial in proprietatea
\namericanilor, pentru ca in aceasta toamna sa iasa de pe linia de
\nproductie prima masina. De fapt, nu as spune chiar linie de
\nproductie pentru ca nu am vazut inca nimic producandu-se acolo
\nieri, ci mai degraba o simulare de productie. Ce-i drept, mult mai
\nreusita decat pe vremea coreenilor sau a francezilor.<\/p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Constantin Stroe pare fericit. Si usurat. La fel de usurat ca parintele care are doua fete si ajunge (cu greu) sa le vada maritate pe amandoua. \u201cOf, am vazut-o si pe asta, prima masina Ford care iese de la Craiova\u201d, spune el in timp ce il saluta pe Ion Ion. Nu, nu e vorba de fiul omului de afaceri Ion Tiriac, cum se asteapta cei mai multi dintre cei care citesc versiunea online a articolului, ci despre cel care s-a aflat mult timp in conducerea fabrica de masini de la Craiova, fie ca aici s-au produs Oltcit, Oltena, Daewoo sau, de saptamana aceasta, Ford.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7142],"tags":[6577,13330,7242,7244,4872,7243,13331,13329,10863,6838],"class_list":["post-14745","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-transporturi","tag-auto","tag-b-max","tag-basescu","tag-craiova","tag-dacia","tag-daewoo","tag-fleming","tag-rd","tag-transit-connect","tag-transporturi"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14745","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14745"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14745\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34956,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14745\/revisions\/34956"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14745"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14745"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14745"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}