{"id":14743,"date":"2009-09-08T22:01:00","date_gmt":"2009-09-08T22:01:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=14743"},"modified":"2026-04-02T14:17:31","modified_gmt":"2026-04-02T14:17:31","slug":"de-unde-vin-fructele-de-mare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=14743","title":{"rendered":"De unde vin fructele de mare"},"content":{"rendered":"

In 20 de minute, Adriana Radianu, directorul de vanzari al R
\nFamily Prodservcom, unul dintre cele cateva zeci de firme
\nimportatoare de fructe de mare din Romania, a primit nu mai putin
\nde sase telefoane din partea clientilor. Unii isi reinnoiau
\ncomezile, altii cereau oferte de pret, iar altii cautau
\nspecialitati noi pe care sa le introduca in meniu. Asta pentru ca
\nera o zi de miercuri, cand, de obicei, telefoanele suna de zor si
\nanunta comenzile pentru vineri, ziua in care Radianu, la randul ei,
\ntrimite lista mai departe furnizorilor sai de marfa.<\/p>\n

Cel mai mare furnizor al sau e in Olanda, intr-un sat de pescari,
\ncu 40.000 de locuitori si 40 de firme care se ocupa cu acest tip de
\ncomert. Adica o firma la 1.000 de locuitori. Din Urk (aceasta este
\ndenumirea satului de pescari olandez) se aprovizioneaza cu produse
\nproaspete firma pe care o conduce Adriana Radianu, dar si cele mai
\nmulte firme care comercializeaza peste si fructe de mare in
\nRomania. De altfel, in Olanda este si una dintre cele mai mari
\nburse de peste din lume.<\/p>\n


\n\"\"
\n<\/a><\/p>\n

In fiecare saptamana, comerciantii modifica preturile si, in
\nfunctie de ce se intampla aici, isi schimba politica de preturi si
\nceilalti exportatori din lume. Iar diferenta de pret intre
\nprodusele proaspete si cele congelate este ca de la cer la pamant.
\n“Sa gatesc fructe congelate? Niciodata!”, spune, aproape ofensat de
\nintrebare, Joseph Haddad, bucatarul-sef de la Casa Vernescu din
\nCapitala, care de-a lungul carierei sale a gatit pentru
\npersonalitati precum Bill Clinton, printul Juan Carlos al Spaniei,
\nMadonna sau Michael Jackson. Asa ca e foarte pretentios atunci cand
\nvine vorba de produsele pe care le comanda si le primeste – trebuie
\nsa aiba forma, dimensiunea, culoarea si textura potrivite, sa fie
\npastrate in recipientele adecvate si sa nu fi fost pescuite de prea
\nmult timp. In general, Haddad spune ca isi trimite comenzile la
\nfurnizor in fiecare duminica noapte si se asteapta ca fructele sa
\nnu ajunga mai tarziu de marti.<\/p>\n

Pentru toate acestea, pretul platit nu este nici pe departe mic. Un
\nkilogram de icre negre, de exemplu, costa 1.200 de euro, iar acesta
\neste doar pretul de la furnizor. Tocmai de aceea, felurile de
\nmancare pe baza de fructe de mare sunt trecute la categoria
\n“specialitati” in restaurante, unde o portie de homar variaza in
\njurul sumei de 200 de lei, iar langustinele sau scoicile Saint
\nJacques se apropie de 100 de lei pentru o portie. Putini stiu insa
\nca pentru cele mai multe dintre delicatese, timpul scurs de la
\nmomentul in care sunt pescuite pana cand ajung in farfurie, este de
\ncel mult 48 de ore, orice ora in plus facandu-le mai putin
\nvaloroase. Traseul pe care il au de parcurs este foarte bine
\norganizat si, dintr-un punct in altul, nu prea exista timpi morti,
\nasa incat de la pescari si pana la sefii bucatari ai restaurantelor
\nsau directorii de achizitie din magazine exista o legatura foarte
\nstransa. “Cei care le pescuiesc se imbarca dimineata, foarte
\ndevreme, pleaca in larg si seara se intorc in port.<\/p>\n


\n\"\"
\n<\/a><\/p>\n

De aici, fructele de mare sunt preluate de comercianti, depozitate
\nin lazi frigorifice speciale si trimise catre cei care le-au
\ncomandat, prin avion, vapor sau camioane, in functie de cat de
\nrepede trebuie sa ajunga la destinatie”, explica Adriana Radianu.
\nDin momentul in care au ajuns in tara si pana in farfurie, timpul
\nscurs se poate reduce si la o ora. Important de stiut este faptul
\nca in ciuda acestei goane nebune, exportatorii trebuie sa se mai
\npreocupe de un lucru esential: efectuarea controalelor sanitare
\nnecesare, care sa indice faptul ca fructele de mare pot fi mancate
\nfara niciun pericol. Toate aceste formalitati trebuie facute, de
\nasemenea, contratimp – controale sanitare, aprobari de transport,
\nevaluarea calitatii etc. Din fericire pentru comercianti, daca pana
\nnu demult controalele sanitare erau reluate si in momentul in care
\najungeau in Romania, de curand nu mai este nevoie de o analiza
\nsuplimentara decat pentru pestele si fructele de mare care sunt
\naduse din afara Uniunii Europene, adica din asa-numitele “piete
\nterte”, cu norme sanitare diferite, care impun noi verificari in
\nfiecare tara in care sunt aduse.<\/p>\n

<\/p>\n

Comerciantii din Romania spun ca printre cele mai mari piete exportatoare din Europa se afla Olanda si Norvegia. In Norvegia, spre exemplu, exista aproximativ 10.000 de nave de pescuit, dintre care 1.000 sunt in functiune pe tot timpul anului. In plus, circa 800 de nave sunt angajate in acvacultura – pescuitul de captura si primirea si procesarea pestelui salbatic. Mai departe de Europa, comenzile comerciantilor de fructe de mare sunt satisfacute de produse din Asia, un furnizor la fel de important. In timp ce Vietnam sau Bangladesh sunt printre cei mai mari producatori de creveti, Japonia este prima tara din lume la pescuit. In afara de creveti, japonezii exporta stridiile cu perle, macrou si ton.<\/p>\n

Revenind la pretul fructelor de mare, distribuitorii romani trebuie sa ia in calcul pe langa costul propriu-zis al fructelor de mare si costurile cu transportul, care cresc pe masura ce mijlocul ales asigura o ruta mai rapida. In mod evident, cel mai rapid si mai scump este avionul, unde fiecare kilogram de incarcatura este taxat cu trei euro. Si cum, in medie, un avion transporta 100-200 kg. de fructe de mare, un calcul simplu arata ca, saptamanal, furnizorii care primesc marfa cu avionul trebuie sa plateasca pentru drum intre 300 si 500 de euro. Mult mai mici sunt tarifele pentru transportul cu camionul – 0,45 euro pentru fiecare kilogram – iar capacitatea este si mult mai mare, de aproximativ 20 de tone. <\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

In general, la aceasta solutie se recurge pentru marfa destinata super si hipermarketurilor, unde se cer costuri mai mici, marfa in cantitate mai mare si care nu trebuie sa ajunga in tara intr-un timp foarte scurt. Faptul ca in fiecare saptamana distribuitorii aduc in tara zeci de tone de peste si fructe de mare este un indiciu cat se poate de clar ca avem de-a face cu o piata destul de stabila, in care cererea este din ce in ce mai mare in ciuda preturilor ridicate. Pentru firmele distribuitoare, aceasta afacere inseamna marje de profit intre 10 si 30%, chiar daca anul acesta au avut loc scaderi ale afacerilor. “Ne-au afectat foarte mult inflexiunile cursului valutar, pentru ca toate produsele sunt cumparate in euro si vandute in lei, dar au si scazut vanzarile cantitativ si clientii au inceput sa inlocuiasca produsele premium cu altele mai ieftine”, spune Adriana Radianu. <\/p>\n

Totusi, firma pe care o conduce poate fi considerata un caz fericit, in conditiile in care are clienti precum hotelurile Hilton, Marriott, Howard Johnson, Pullman, Novotel, Radisson, Clubul Diplomatic sau restaurantele haute cuisine Casa Vernescu si Heritage. Din lista saptamanala de cumparaturi nu lipsesc niciodata somonul, crud sau afumat, crevetii, caracatita, calamarul, sepia, codul, tonul sau scoicile Saint Jacques. Multe din aceste produse le regasim si pe rafturile din supermarketuri, insa nu proaspete si in niciun caz la acelasi pret cu cele care sunt aduse in restaurante. “Ce gasim in magazine sunt produse de masa. Chiar daca vedem icre negre pe rafturi, nu sunt neaparat din categoria premium. Daca ar fi sa aducem in retail ce aducem si in restaurante, ar fi mult prea scumpe pentru cumparatorul obisnuit”, crede Radianu. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre fructele de mare din restaurante sau magazine cei mai multi stiu ca sunt un soi de delicatese. Putini stiu insa cat de complicat si de riguros este traseul pe care trebuie sa-l parcurga din momentul in care sunt pescuite si pana cand ajung in farfurie.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[530,517],"tags":[13328,13327,387,10197,7436],"class_list":["post-14743","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-analize","category-video","tag-delicatese","tag-fructe-de-mare","tag-magazine","tag-reportaj","tag-restaurante"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14743"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14743\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":86009,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14743\/revisions\/86009"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}