{"id":14525,"date":"2009-08-25T22:00:00","date_gmt":"2009-08-25T22:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=14525"},"modified":"2026-04-02T14:11:04","modified_gmt":"2026-04-02T14:11:04","slug":"greseala-d-lui-murdoch","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=14525","title":{"rendered":"Greseala d-lui Murdoch"},"content":{"rendered":"

Conform canoanelor jurnalistice romanesti, acest text despre new media, continut platit pe internet si viitorul presei tiparite, ar trebui deschis cu un scurt text, de vreo 300 de semne, care sa ii lamureasca pe cititori despre continut, dar care sa ii trezeasca si curiozitatea. Trebuia sa continue cu experienta unei persoane reale si cu opiniile acesteia, apoi sa extrapoleze experienta prezentata si sa o aseze intr-un context, sa analizeze diferentele intre media clasica si cea electronica, sa prezinte cat mai multe opinii ale “jucatorilor” implicati in noul si vechiul jurnalism si, eventual, sa traga si o concluzie.<\/p>\n

Cum trasul concluziilor implica si o doza de gandire, ziaristii lenesi sau grabiti folosesc un artificiu, de genul “ramane de vazut daca bla, bla, bla…” Tot ce am insirat pana aici trebuie sa va fi plictisit ingrozitor daca sunteti un tip atras de rapiditatea si laconismul Twitter. Daca, insa, credeti ca informatia sau mesajul poate veni in mult mai multe moduri decat stilul direct, frust, lipsit de floricele de stil, atunci puteti trece la prezentarea faptelor. Aparentul conflict intre old si new media, adica dintre presa tiparita, platita la chiosc sau abonament si cea electronica – publicatii electronice, agregatori de stiri sau bloguri, nu mai este o stire; dar atunci cand 500 de publicatii americane si europene adera la un proiect al companiei americane Journalism Online, o platforma cu plata care va permite abonatilor sa acceseze continutul site-urilor, avem o noutate suficient de puternica cat sa iste discutii in lumea larga, editoriale, analize si o sumedenie de postari. <\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Pentru o presa marcata de reducerea incasarilor din publicitate anuntul celor de la Journalism Online vine in siajul celui facut recent de Rupert Murdoch, CEO al News Corp., privind extinderea sistemului de micro-plati practicat acum de site-ul Wall Street Journal la toate publicatiile din portofoliu, ziare din Marea Britanie, Statele Unite si Australia. O dimensiune a situatiei o ofera valoarea pierderilor inregistate de News Corp. in anul fiscal incheiat in iunie, de 3,4 miliarde de dolari. News Corp., care inseamna printre multe altele canalele TV Fox si Sky, tabloidele Sun si News of the World, Wall Street Journal sau revista Vogue, inregistra la finele anului fiscal 2008 un rezultat net de 5,3 mld. dolari. Demersul celor 500 si al publicatiilor mogulului Murdoch se bazeaza intr-o masura importanta pe experienta Financial Times, care isi taxeaza utilizatorii online din 2002. <\/p>\n

“Eram considerati niste ciudati. Am fost destul de singuri in lumea continuturilor online platite. Dar a devenit destul de clar ca doar veniturile din publicitate nu pot sustine modelul de business online. Jurnalismul de calitate trebuie platit”, spune John Ridding, CEO al Financial Times. Mediafax noteaza ca “ft.com” are 117.000 de abonati la nivel mondial, o audienta nu impresionanta, dar care mentine profitabilitatea platformei, pentru ca pretul abonamentelor este destul de ridicat, intre 300 de dolari si 700 de euro pe an, pentru editia tiparita si acces total online, in functie de regiune. Publicatia intentioneaza sa adopte si un sistem de micro-plati pentru articole, ca o alternativa la abonamente. <\/p>\n

“Tras” spre Romania, asa cum ne invata susinvocatele canoane jurnalistice, subiectul presa online contra cost este valabil, dar, sa fim realisti, numai la nivel teoretic. Aceasta pentru ca nici dimensiunea pietei, nici nivelul de trai si nici interesul sau calitatea publicului nu par a sustine o astfel de initiativa. Pe de alta parte, la mai multe si dureroase rasuciri ale cutitului in rana – este vorba de mentinerea crizei economice, de scaderea in continuare a veniturilor din publicitate si de reducerea vanzarilor pentru editiile tiparite ale publicatiilor, dar si odata cu multiplicarea initiativelor asemanatoare pe plan international demersul s-ar putea concretiza, totusi, si pe piata romaneasca, dispusa in general sa imite modelele straine si mai putin dispusa la initiative originale. Iar cele mai importante sunt nuantele. Continutul. Unii ii spun content. Este greu de creat, daca vrei sa lucrezi cum trebuie, daca iti respecti clientii si daca vrei sa le fie util.<\/p>\n

<\/p>\n

Sintagma “de calitate”, repetata la infinit de tot felul de insi, este naiva si nu spune nimic; ce inseamna de calitate? Un text agramat scris de un natang, dar care iti furnizeaza o idee de milioane este de calitate sau nu? Poate ca ar fi mai logic sa vorbim nu de “calitate”, ci de “util”, ceea ce este cu totul altceva. Iar banii vin: Financial Times a lansat recent un newsletter pentru investitorii din China, numit China Confidential, care costa 4.138 de dolari pe an. <\/p>\n

Se pune si problema creatorului de continut. In presa generatorul de continut nu sunt editorialistul, analistul sau prezentatorii programelor de stiri, ci reporterii si redactorii. Spiritul si initiativa si tenacitatea acestora, munca de teren, contactul cu sursele, inspiratia si spontaneitatea sunt calitati destul de scumpe si tot mai greu de gasit, indiferent daca este vorba de un ziar, o revista sau un site media. Distributia. Greseala fundamentala a lui Rupert Murdoch, in materie de presa scrisa, este ca nu intelege ca ziarul nu mai este un produs de masa. In acelasi timp, continutul util este la fel de valabil, de folositor si pretabil platii, fie ca este online, tiparit intr-un ziar sau vorbit la radio. <\/p>\n

Conflictul nu este intre media electronica si jurnalele tiparite, ci intre modele de business, intre giganti ca News Corp. si rapitori ca Huffington Post, intre executivi cu ceasul intern reglat fie intre prima editie si editia de seara, fie intre buletinele de stiri de “la fix”, fie intre “cat mai repede, online”. Principalul model de business pe internet, in zona furnizarii de continut, nu este crearea de stiri, articole, analize si comentarii specializate, ci de preluare a acestora; daca site-ul se numeste “drudgereport.com” sau “huffingtonpost. com”, avem modele de succes, miliarde de accesari pe an si antreprenori milionari. Dar Matt Drudge sau Arianna Huffington se sprijina pe munca a sute de oameni, asa cum multele situri de acest gen din Romania folosesc munca a mult mai putini oameni. <\/p>\n

Interesant ar fi cum ar reactiona agregatorii de stiri la o politica nitel mai intransigenta si mai agresiva a agentiilor de stiri, institutiile aflate la capatul unui intreg lant trofic al informatiei. Ce transformari ar suferi new media in cazul in care furnizorii primari de informatie – ziare, agentii de stiri, televiziuni – ar taxa-o? Problema nu este, totusi, un astfel de conflict, fals de altfel, ci modelul de business adecvat. Tot asa cum nu “a plati” este problema, ci mai degraba “a plati usor”, fara complicatii tehnice si fara riscuri. O spun cifrele: New York Times avea, in 2007, in momentul in care acelasi Rupert Murdoch a decis sa renunte la continutul platit, peste 220.000 de clienti platitori, iar Wall Street Journal, modelul de astazi al mogulului australian, are un milion de clienti. <\/p>\n

Viitorul media transcede plata online sau evolutia ziarelor tiparite. Raspunsul facil este ca trebuie adaptare, continut, nisare, eficienta si oameni de calitate. Raspunsul greu este la ce presiune va ceda structura angrenajului media. Pana atunci, dupa modelul vechilor chinezi, autorul acestui articol este de acord sa plateasca o suma, un abonament pentru ca un numar de persoane din angrenajul media sa NU mai scrie; poate ca am avea parte de o lume mai linistita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu mult timp in urma chinezii isi plateau doctorii in perioada in care erau sanatosi. Medicul, in schimb, trebuia sa suporte cheltuielile bolii pacientului; o dubla presiune, asadar, pentru ca un furnizor de servicii sa isi faca bine treaba. Se aplica oare acest model si in cazul media?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[573,3831],"tags":[250,22,5442,15],"class_list":["post-14525","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-media-marketing","category-new-media","tag-greseli","tag-media","tag-murdoch","tag-servicii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14525","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14525"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14525\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34734,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14525\/revisions\/34734"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14525"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14525"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14525"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}