![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/4801247\/14\/cover.jpg?width=255&height=30\")
<\/a><\/p>\nLa prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.<\/p>\n
Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.<\/p>\n
In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT. <\/p>\n
Din punctul lui de vedere, poate fi chiar mai periculos: “daca o multinationala decide sa renunte la o anumita zona, taie operatiunile dintr-o tara sau o regiune si te poti trezi in deriva”. Toate aceste elemente se regasesc si in afacerile altor antreprenori romani, care se confrunta insa cu alte tipuri de dificultati, adancite de vremea de criza. In opinia lui Dan Viorel Sucu, proprietarul Mobexpert, ce detine pozitia dominanta pe piata mobilei, una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii romani este ca societatile mari nu se comporta ca niste firme romanesti, nici macar in cazul companiilor cu capital exclusiv autohton – asa putine cate au mai ramas.<\/p>\n
\n\u00a0<\/p>\n
<\/p>\n
La polul opus, solidaritatea altor natii este evidenta: francezii sau austriecii cumpara de la compatrioti, astfel incat “romanii se simt straini in propria lor tara”, spune Sucu. Expatii ce conduc societatile romanesti se solidarizeaza si se ajuta reciproc, constituie cluburi de manageri germani sau francezi, pe cand cei mai multi manageri romani se afla tot la conducerea unei companii cu capital strain si se comporta in consecinta. <\/p>\n
Proprietarul Mobexpert da ca exemplu faptul ca Petrom, cea mai mare firma romaneasca, nu cumpara produse romanesti, ci se raporteaza la standardele austriece, preferand sa-si cumpere mobilier de la o firma din Austria. Argumentul este “modelul standard pentru birourile din toata lumea, indiferent ca pentru aceleasi produse ar cheltui in Romania mult mai putin”, subliniaza Sucu. In aceste conditii, este tot mai greu pentru o afacere romaneasca sa se dezvolte in propria tara, pentru ca tot mai multe companii judeca dupa gandirea grupurilor din care fac parte. Astfel, in prezent, “posibilitatea ca un tanar antreprenor roman sa dezvolte o afacere si sa aiba succes se ingusteaza pe zi ce trece si tinde catre zero”, apreciaza proprietarul Mobexpert.<\/p>\n
O alta problema semnalata de el este ca in discutiile cu bancile, companiile romanesti nu mai vorbesc decat cu intermediari, pentru ca grupurile financiare cu care discuta nu iau decizia pe plan local, ci in strainatate. “Bucurestiul a devenit din acest punct de vedere un oras de provincie si e frustrant, dar nu putem decat sa ne adaptam”, mai spune Sucu. Dar aceasta situatie, insista el, “adanceste tot mai mult sentimentul de a te simti strain in propria tara”. Lipsa unei banci puternice cu capital local este considerata de multi oameni de afaceri un mare dezavantaj al Romaniei in acest moment. Din cele 43 de banci prezente pe piata romaneasca, doar doua – Banca Transilvania si Banca Carpatica – au capital privat romanesc, in timp ce alte doua (Eximbank si CEC) sunt detinute de stat. <\/p>\n Cele mai multe institutii financiare fac parte insa din grupuri straine, asa incat in cazul lor deciziile importante se iau la mii de kilometri distanta. In martie 2009, 86,5% din activele sistemului bancar erau detinute de institutii de credit cu capital strain, potrivit Bancii Nationale a Romaniei. Dintre cele doua banci private romanesti, doar Banca Transilvania a reusit sa se pozitioneze in topul primelor zece banci in functie de active, Carpatica plasandu-se in esalonul bancilor mici. Pe de alta parte, din toamna ar trebui sa inceapa sa functioneze o noua institutie bancara cu capital romanesc – Banca Comerciala Feroviara, detinuta de catre Valer Blidar, patronul Astra Vagoane Calatori. In contextul actual dificil, bancile romanesti se simt insa oricum defavorizate in fata strainilor; in primavara, de exemplu, cand guvernele straine pompau resurse financiare pentru a-si sustine grupurile bancare prezente in Est, bancherii romani vorbeau despre “o concurenta neloiala”, in lipsa unor programe similare din partea autoritatilor romane. <\/p>\n Mai recent, Guvernul a avut probleme in a obtine acordul Comisiei Europene pentru capitalizarea CEC, in numele unor reglementari privind protectia concurentei care cu greu s-ar aplica in economiile dezvoltate ale Uniunii. Dan Sucu tine insa sa precizeze ca “un antreprenor roman corect n-a cerut si nici n-a avut vreodata pretentia de a fi tratat preferential, de a avea ocazii mai bune decat strainii”; tot ce vrea un afacerist autohton este un tratament nediferentiat, “sa se poata lupta cu arme egale pe aceeasi piata”. Aceasta nu se intampla, de exemplu, in 1994-1995, cand companiile cu capital mixt au avut o serie de avantaje. Acum, lucrurile s-au rafinat si “provenienta capitalului este esentiala in comportamentul companiilor fata de alte firme, furnizoare de materii prime si de bunuri sau servicii”, sustine seful Mobexpert. In privinta costurilor de finantare, Dan Sucu nu face comentarii, din moment ce conditiile negociate intre companii si banci sunt secrete.<\/p>\n <\/p>\n In schimb, o pozitie foarte vehementa pe acest subiect o are Ioan Micula, care detine impreuna cu fratele sau Viorel Micula grupul de firme European Drinks. “In timp ce companiile romanesti au acces doar la credite la care trebuie sa plateasca un plus (costul imprumutului, n.red.) de 9%, strainii pot plati doar un plus de 0,25% pentru finantari”, declara Ioan Micula. El considera ca firmele romanesti sunt dezavantajate acum fata de cele straine, iar legislatia “ignora problemele antreprenorilor romani, care creeaza mai mult de jumatate din locurile de munca de pe piata”. El crede ca daca legislatia nu va lua in considerare si nevoile firmelor romanesti, numarul somerilor va creste cu inca 500.000 in mai putin de un an. <\/p>\n Din punctul de vedere al managerului sau al angajatului, spune Hein van Dam de la Deloitte Balkans, o multinationala este, in teorie, un loc mult mai stabil, dar nu trebuie uitat faptul ca si marile companii ajung la un moment cand “trebuie sa ia decizii dificile pentru binele afacerii, chiar daca asta inseamna sa restructureze anumite pozitii”. Ioan Micula subliniaza aceeasi idee: acum, toate domeniile merg in jos si firmele, neavand de ales, trebuie sa recurga la dis po nibilizari in incercarea de a-si mentine afacerile pe linia de plutire. In plus, pe viitor “teama de a face noi investitii va fi mult mai mare decat pana acum, pentru ca investitorii romani nu numai ca nu sunt incurajati, ci chiar dimpotriva”, insista proprietarul European Drinks, fara a explica insa cum ar putea statul sa faca aceasta fara sa se loveasca de opozitia Comisiei Europene, atenta in mod deosebit la ajutoarele pasibile sa fie considerate drept dovezi de discriminare a unor categorii de firme in raport cu altele. <\/p>\n Managementul lichiditatilor si cash flow-ul au devenit acum mai importante ca oricand, spune reprezentantul Deloitte, “iar companiile independente, chiar daca au acces la finantari pentru capitalul rulant, trebuie sa cheltuiasca mai mult”. Pentru ei, finantarea este mai scumpa. Or, pentru dezvoltare este nevoie de cheltuieli mari, mai costisitoare pentru cei care nu au “un frate mai mare”. Ioan Micula a preferat sa pastreze secretul asupra resorturilor care au crescut trustul si nu a comentat nici in privinta “armelor” pe care le-a folosit in lupta cu multinationalele. A spus insa ca “aportul de know-how sau retetele teoretice functioneaza pe hartie. In realitate, daca mediul de afaceri e ostil, poti avea orice fel de echipa de manageri doresti, ca nu e suficient”. <\/p>\n In momentul actual, grupul de firme European Drinks pierde – din pricina dimensiunilor ample, care il apropie ca tip de functionare mai degraba de procedurile dintr-o multinationala – un avantaj specific companiilor independente: flexibilitatea si rapiditatea de schimbare. “Desi companiile independente pot arata mai rau pe hartie, pot sta mult mai bine in ce priveste viteza de reactie”, afirma Hein van Dam. Un fondator vede ca principal avantaj in independenta afacerii sale rapiditatea de a lua decizii si adaptarea mai simpla la schimbare, pe cand intr-o multinationala acest proces este mai greoi. “O companie autohtona are avantajul ca este mai flexibila si poate lua decizii rapid, ceea ce conteaza foarte mult in adaptarea strategiei in aceasta perioada”, spune Raul Ciurtin.<\/p>\n Avantajul este cu atat mai valoros cu cat si companiile multinationale sunt influentate de criza si trebuie sa mizeze pe aceeasi carte: adaptarea strategiei. Dar, puncteaza presedintele Albalact, “pe anumite segmente ale bugetului de marketing, o companie multinationala se poate descurca intr-adevar mai bine”. O nuanta in discutie aduc reprezentantii Farmec, cel mai mare producator roman de cosmetice si liderul pietei in termen de volum al vanzarilor de produse, in care sunt prezente marci ca Beiersdorf, Nivea si L’Oreal. “Avem o pozitie privilegiata, chiar in raport cu multinationalele, datorita traditiei si calitatii produselor noastre”, declara Horea Turdean, director de marketing si vanzari.<\/p>\n <\/p>\n Familia Turdean controleaza pachetul majoritar de actiuni, iar pana la inceputul lui 2009, la conducerea companiei s-a aflat timp de patruzeci de ani Liviu Turdean, cel mai longeviv manager din Romania. Dupa el, “am fost intotdeauna aproape de consumatorul roman, cu oferte adaptate nevoilor sale”, ceea ce a fost un atu fata de concurenta. Desi functioneaza dupa modelul unei afaceri de familie unde pozitiile de conducere sunt intesate de descendenti ai lui Liviu Turdean, compania s-a mentinut intr-un mediu concurential puternic, nepierzand teren in fata multinationalelor.<\/p>\n Dezvoltarea pietei cosmeticelor a avut drept consecinta o mai buna educare a consumatorului, “care a devenit mai selectiv si a invatat ca un produs strain sau unul foarte scump nu ofera in mod obligatoriu calitate”, afirma Turdean. Farmec este una din putinele companii pentru care 2009 nu a adus vesti proaste, ci dimpotriva. “Anul acesta, mai mult ca oricand, avem de partea noastra si un context favorabil produselor romanesti, pe care consumatorii le redescopera”, sustine Turdean. <\/p>\n Pentru presedintele Mobexpert, a avea o afacere in tara de origine, deci a sti din capul locului mai bine cum merge piata, nici macar nu poate fi trecut pe o lista distincta a avantajelor pentru un antreprenor, pentru ca este un lucru inerent: “Nici nu poate fi luat in discutie, pentru ca e normal ca orice companie in tara de origine sa aiba o serie de atuuri – stii ce gandeste un compatriot si cunosti realitatile”. Un avantaj notabil pentru firmele autohtone, puncteaza Dan Sucu, a fost insa intarzierea strainilor de a ataca piata romaneasca, prin comparatie cu tarile din regiune. Astfel, unii antreprenori romani au avut prilejul de a-si dezvolta afacerile inainte de venirea strainilor, profitand de o anumita defazare fata de intrarea acestora in Ungaria sau Polonia. “Afacerile locale au avut in anii ‘90 ragazul de a-si creste dimensiunea, iar acesta a fost un avantaj fata de alte piete din regiune”, explica proprietarul Mobexpert. <\/p>\n![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/4801247\/10\/insertbbbb.jpg?width=400&height=112\")
<\/a><\/p>\n
![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/4801247\/9\/insertmareaaaa.jpg?width=550&height=320\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/7266\/4801247\/12\/inse.jpg?width=555&height=127\")
<\/a><\/p>\n