\nG\u00e2ndul v\u0103 propune o retrospectiv\u0103 a celor mai bune interviuri ale anului trecut. Ast\u0103zi, scriitoarea Ana Barton<\/p>\n
\nUrletul \u015fi crimele lui \u00een mintea de copil. Da, cu Ana Barton, scriitor. Om care se lupt\u0103 cu scrisul. Urletul? Este pedeapsa-tem\u0103 pe care \u015fi-a dat-o, umbl\u00e2nd prin liceele \u015fi \u015fcolile Bucure\u015ftiului. Este una din \u00eenfrico\u015f\u0103toarele experien\u0163e ale vie\u0163ii ei. Interviul despre urlet este despre co\u015fmarul care o b\u00e2ntuie, a risipit-o, a pus-o pe lupt\u0103 cu lumea. \u201eUrletul ucide rostul de om. Copilul nu mai \u015ftie ce e aia un om \u015fi la ce(-\u015fi) folose\u015fte. \u00ce\u015fi pierde \u00eencrederea \u00een sine, dar \u015fi pe aia \u00een oameni. Devine trist \u015fi suspicios. Se \u00eenchide \u00een el, dar, cel mai r\u0103u, se \u00eenchide \u015fi fa\u0163\u0103 de el. Nu se simte iubit \u015fi, evident, nu \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 iubeasc\u0103\u201d.<\/p>\n
\nP\u0103rin\u0163ii au urlat<\/strong><\/p>\n \nE o istorie dureroas\u0103, Eugen. P\u0103rin\u0163ii m-au urlat c\u0103 nu-n\u0163elegeau de ce nu sunt un copil ca to\u0163i copiii. De fapt, erau tare neferici\u0163i unul cu altul, asta a fost tot. Dar a durat mult p\u00e2n\u0103 s\u0103-n\u0163eleg eu asta. Virusul vinov\u0103\u0163iei a intrat de mult \u00een mine \u015fi n-a mai ie\u015fit niciodat\u0103. Ca s\u0103 nu m\u0103 cert cu cineva, eu \u015fi azi spun: e vina mea. Mereu sper c\u0103 asta ar putea potoli. De cele mai multe ori \u00eemi \u015fi iese fiindc\u0103 oamenii caut\u0103, \u00eenainte de orice altceva, \u0163api isp\u0103\u015fitori. Dac\u0103 te oferi, e bine, le iese soarele. P\u0103i, dac\u0103 pot s-o fac, s\u0103-i lini\u015ftesc, de ce s\u0103 \u0163in eu soarele sub obroc, ce, e soarele meu?<\/p>\n \nT\u00e2n\u0103r\u0103, nu am urlat niciodat\u0103<\/strong><\/p>\n \n Maximum, de sup\u0103rare, am pl\u00e2ns, cu lacrimi sau f\u0103r\u0103 ele. Uite cum \u00eemi aduci tu aminte de filmul \u0103la, oare The End of the Affair \u00eei zice?, \u00een care doamna casei face dragoste cu strig\u0103turi cu amantul la etajul mansion-ului, \u015fi de la parter se aude vocea so\u0163ului, proasp\u0103t ajuns acas\u0103. Amantul \u00eenghea\u0163\u0103 \u015fi o-ntreab\u0103 \u00eengrozit dac\u0103 e posibil ca so\u0163ul s\u0103-i fi auzit urletele erotice. Darling, \u015fi dac\u0103 le-a auzit, nu-\u0163i face griji. El nu are cum s\u0103 le recunoasc\u0103, nu le-a auzit niciodat\u0103.<\/p>\n \nMi-e ru\u015fine c\u0103 am \u0163ipat ca p\u0103rinte<\/strong><\/p>\n \nP\u0103rinte, nu mai urlu, dar am urlat de c\u00e2teva ori, cu ani mul\u0163i \u00een urm\u0103, adic\u0103 exact c\u00e2nd a fost mai r\u0103u, c\u00e2nd era copilul mic. \u015ei mi-e \u015fi ru\u015fine, \u015fi m\u0103 \u015fi doare c\u0103 am f\u0103cut-o. Din p\u0103cate, \u00een ce m\u0103 prive\u015fte, a fost adev\u0103rat c\u0103 prelu\u0103m comportamentele p\u0103rin\u0163ilor no\u015ftri, inclusiv pe alea care ne-au chinuit pe noi. M\u0103 bucur c\u0103 am \u00een\u0163eles totu\u015fi asta la un moment dat, iar urletul a plecat singur de la mine, f\u0103r\u0103 s\u0103-l dau eu afar\u0103. Acum url\u0103 copilul la mine, dar eu nu-i r\u0103spund la fel. M\u0103 \u015fi-ntreab\u0103: Mami, dar tu nu te enervezi deloc, de ce e\u015fti at\u00e2t de calm\u0103? Ba m\u0103 enervez, \u015fi \u00eenc\u0103 r\u0103u, dar caut s\u0103 te-nv\u0103\u0163 pe tine c\u0103 \u0163ipetele nu aduc nimic bun, c\u0103 nu rezolv\u0103m nimic url\u00e2nd. Ne lini\u015ftim \u015fi vedem ce avem de f\u0103cut cu situa\u0163ia \u00een pace.<\/p>\n \nFata Anei, o rebel\u0103<\/strong><\/p>\n \nNu se schimb\u0103 nimic \u00een bine, nu se rezov\u0103 nimic dac\u0103 urli. Dar ea \u00eenc\u0103 url\u0103 des, e adolescent\u0103, e rebel\u0103, e normal\u0103. Bine m\u0103car c\u0103 url\u0103 numai acas\u0103, se n\u0103puste\u015fte numai asupra mea, eu sunt paratr\u0103snetul ei, pe mine \u00ee\u015fi toce\u015fte ghearele de pisic\u0103. E firesc asta, eu sunt cu ea \u015fi l\u00e2ng\u0103 ea \u015fi c\u00e2nd url\u0103. I-am spus c\u0103 o parte din urletele ei sunt urletele mele \u015fi e absolut firesc s\u0103 mi le-ntoarc\u0103, dar nu e bine pentru ea s\u0103 se dea urletului pentru c\u0103 urletul consum\u0103 o energie pe care ar putea-o folosi la ceva m\u0103car pl\u0103cut, dac\u0103 nu chiar \u015fi util. \u015etiu asta din experien\u0163\u0103. <\/p>\n \nCrimele urletului<\/strong><\/p>\n \nUrletul ucide rostul de om. Copilul nu mai \u015ftie ce e aia un om \u015fi la ce(-\u015fi) folose\u015fte. \u00ce\u015fi pierde \u00eencrederea \u00een sine, dar \u015fi pe aia \u00een oameni. Devine trist \u015fi suspicios. Se \u00eenchide \u00een el, dar, cel mai r\u0103u, se \u00eenchide \u015fi fa\u0163\u0103 de el. Nu se simte iubit \u015fi, evident, nu \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 iubeasc\u0103. Ajunge s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nu merit\u0103 s\u0103 fie iubit \u015fi nu are curajul s\u0103 iubeasc\u0103. Nu-\u015fi asum\u0103 riscuri, crez\u00e2ndu-se un pierz\u0103tor prin excelen\u0163\u0103. Nu prime\u015fte pe nimeni, nu se mai prime\u015fte nici pe sine. Ajunge s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nu e bun de nimic, se simte \u00eentruchiparea gre\u015felii pe P\u0103m\u00e2nt. E, poate, o form\u0103 de a trece \u00een nefiin\u0163\u0103, adic\u0103 \u00een locul \u0103la \u00een care sim\u0163i c\u0103 nu mai ai niciun sens.<\/p>\n \nSim\u0163im lucruri pentru care nu avem cuvinte<\/strong><\/p>\n \nImagina\u0163ia, nu moare, tocmai c\u0103 nu. Mie mi-a poten\u0163at-o. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 url\u0103m la copii, fereasc\u0103 Dumnezeu! Zic doar de cazul meu. Eu a\u015fa am salvat ce-am putut, poate chiar m-am salvat. C\u00e2nd eram mic\u0103, mic\u0103, trebuie s\u0103 fi fost \u00eenainte de cinci ani, m-am g\u00e2ndit pentu prima dat\u0103 c\u0103 noi sim\u0163im lucruri pentru care nu avem cuvinte. Adic\u0103, eram sigur\u0103 c\u0103 nimeni nu are cuvinte pentru unele sim\u0163iri, nu am luat \u00een calcul c\u0103 a\u015f fi eu mic\u0103 \u015fi s-ar putea s\u0103 nu le fi aflat \u00eenc\u0103. Cam \u00een acela\u015fi timp, mi-am descoperit ceea ce numim noi intui\u0163ia \u015fi presim\u0163irea. Astea aveau nume, dar eu nu li le \u015ftiam pe-atunci. Am \u015ftiut \u00eens\u0103 c\u0103 ele sunt ni\u015fte sim\u0163uri omene\u015fti, chiar dac\u0103 nu \u015ftiam cum le cheam\u0103. Bine, pe-atunci credeam c\u0103 le avem numai \u015fi bunic\u0103-mea. \u00cen timp, am aflat \u015fi c\u0103 au nume, \u015fi c\u0103 le mai au \u015fi al\u0163ii. A, \u015fi credeam c\u0103 \u015fi imagina\u0163ia e sim\u0163. \u015ei azi cred la fel. Eu m\u0103 refugiez \u00een imagina\u0163ie precum copiii \u00een bra\u0163ele mamelor. Ea m\u0103 asigur\u0103 mereu c\u0103 exist, orice mi-ar nega \u00een rest existen\u0163a. Cartezian vorbind, imaginez, deci exist.<\/p>\n