![\"\"](\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5849\/4664876\/15\/extern-mic.jpg?width=182&height=24\")
<\/p>\nParafrazandu-l pe Von Clausewitz, cineva a spus la un moment dat ca politica externa este o continuare a razboiului. E corect si in cazul gazoductului Nabucco, un proiect despre care se vorbeste de opt ani, dar care nu a avansat prea mult de la stadiul analizelor, al semnarilor oficiale si al studiilor de fezabilitate; ultima semnare, la care au participat oficiali din Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria, a avut loc la 13 iulie la Ankara si priveste acordul de tranzit pe teritoriul statelor participante. <\/p>\n
Conform declaratiilor oficiale, conducta Nabucco reprezinta, pentru Europa, o alternativa la gazul rusesc, care asigura un sfert din consumul european. Cel putin la nivel declarativ, conducta Nabucco nu creeaza probleme nimanui: o sursa diplomatica rusa declara saptamana trecuta agentiei Interfax ca Moscova a intampinat semnarea acordului interguvernamental de realizare a proiectului “cu calm” si ca problema constructiei “este partial politizata in mod nejustificat”. Diplomatul rus a adaugat ca proiectele de acest gen nu trebuie sa aiba fundamente geopolitice, ci rationalitate din punct de vedere economic, “ceea ce nu este deocamdata cazul Nabucco”. La fel de pasnic s-a aratat si premierul roman Emil Boc, care declara la semnarea de saptamana trecuta ca Nabucco va asigura securitatea energetica la nivelul UE, in conditiile economiei de piata si fara presiuni politice, nefiind indreptat impotriva vreunui stat. <\/p>\n
Nu-i induiosatoare politica, la nivel de declaratii mai mult sau mai putin oficiale? Nu in toate cazurile, pentru ca in zilele ce au urmat semnarii de la Ankara, Comisia Europeana a adoptat un nou regulament pentru ameliorarea securitatii aprovizionarii cu gaze in Uniune; documentul solicita guvernelor sa fie pregatite si sa coopereze in cazul unor intreruperi viitoare ale aprovizionarii cu gaze. “Cresterea securitatii energetice va fi una dintre una dintre prioritatile anilor urmatori. Europa trebuie sa invete din lectiile crizelor trecute si sa se asigure ca cetatenii europeni nu vor mai fi lasati sa sufere de frig fara a avea vreo vina”, a declarat presedintele Comisiei, Jos\u00e9 Manuel Barroso. <\/p>\n
<\/p>\n
Crizele la care se refera Barosso sunt intreruperile survenite in livrarea de gaze din Rusia de la inceputul acestui an si din urma cu doi ani, cand niste aparente conflicte comerciale intre Gazprom si Ucraina au lasat in frig consumatorii din mai multe state europene. Abordarea directa, lipsita de nuante diplomatice, a presedintelui Comisiei Europene se poate traduce, in viitor, atat prin sprijin financiar si politic consistent din partea Europei pentru Nabucco, cat si pentru orice alte proiecte de diversificare a alimentarii cu gaze naturale sau de stocare a acestora. <\/p>\n
La acest ultim capitol Romania poate juca o carte castigatoare, daca Guvernul de la Bucuresti se va dovedi capabil sa colaboreze in mod real cu mediul de afaceri si sa promoveze proiecte adecvate; unul dintre acestea poate fi o idee mai veche, dar actuala, a lui Dinu Patriciu, de constituire a unor depozite subterane in foste zacaminte de gaze. O alta posibilitate este construirea unor terminale de gaz petrolier lichefiat la Marea Neagra.<\/p>\n
In treacat fie spus, gazul petrolier lichefiat adus din zona Africii este o alternativa de aprovizionare cat se poate de viabila pentru Romania atat pentru consumul intern, cat si pentru comert.
\nRamanand in spatiul Nabucco, sa consemnam pe scurt datele proiectului: ar trebui sa aiba 3.300 de kilometri, constructia ar trebui sa inceapa in 2011 si gazoductul sa devina operational din 2014. Costurile sunt estimate la circa opt miliarde de euro, iar cele doua mari institutii financiare europene, Banca Europeana de Investitii si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, s-au aratat dispuse sa finanteze proiectul (totusi, singurii bani adevarati intrati pana acum in Nabucco au fost 200 mil. euro din partea Comisiei Europene, suma ce nu reprezinta mare lucru pentru un proiect la care numai participarea Transgaz ar sari de 400 mil. euro). <\/p>\n
Actionarii consortiului sunt OMV Gas & Power din Austria, MOL din Ungaria, Transgaz, Bulgarian Energy Holding, BOTAS din Turcia si RWE din Germania. Capacitatea initiala de transport a conductei este de 8 miliarde metri cubi\/an si este proiectata sa creasca la 31 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an pana in 2020. Consumul anual de gaze al Romaniei este de 17-18 miliarde de metri cubi, un sfert provenind din import. Trecand la furnizori, intram, fie ca Moscova este de acord sau nu, in spatiul geopoliticii si al jocurilor de interese. Potentialii furnizori sunt Irakul, Egiptul, Siria si Turkmenistanul, care s-au declarat gata sa ofere gaze inca de la inceputurile proiectului. Poate parea bine, dar aici apar primele semne de intrebare: zacamintele irakiene nu sunt cele mai competitive din punct de vedere tehnic, iar consumul intern este foarte mare pentru producerea de electricitate; in acelasi timp, distantele se pot dovedi prohibitive pentru furnizorii sirieni si egipteni.<\/p>\n
<\/p>\n
O eventuala participare iraniana, intens clamata de Teheran, gata sa furnizeze intre 10 si 30 de miliarde de metri cubi de gaze, se loveste de o opozitie americana cat se poate de ferma: “Atat timp cat Iranul dezvolta un program nuclear, nu poate participa la proiectul Nabucco. Este o problema care trebuie rezolvata prin vointa politica”, spune Richard Morningstar, reprezentantul special al Departamentului de Stat pe problema energiei in regiunea Eurasia. O chestiune dificila pentru un Iran, care controleaza 16% din rezervele de gaze naturale la nivel mondial, insa nu are in derulare niciun acord major de export din cauza sanctiunilor aplicate de Statele Unite si Organizatia Natiunilor Unite. <\/p>\n
Semnarea de la Ankara a generat un val de promisiuni din partea potentialilor furnizori din zona Marii Caspice: presedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a declarat, de exemplu, ca poate “umple” Nabucco oricand, apreciind in schimb ca rivalii din Turkmenistan, ce deja livreaza pe piata europeana, dar au incheiat si un acord cu China, nu-si pot suplimenta productia. Incurajatoare declaratie, dar nu trebuie uitat acordul semnat de azeri cu Gazprom in primavara, pentru furnizarea de gaze pe termen lung la pretul pietei; primele livrari ar trebui facute din ianuarie 2010 si cantitatea disponibila pentru Nabucco s-ar reduce considerabil.<\/p>\n
Doritor sa “umple” Nabucco s-a aratat si presedintele turkmen Gurbanguli Berdimuhamedov, care crede, in baza unor recente explorari geologice, ca tara sa dispune de rezerve impresionante. Si ar trebui sa fie asa, pentru ca Turkmenistanul are nevoie in fiecare an de 16 miliarde de metri cubi pentru consumul intern si de 40 de miliarde de metri cubi pentru Gazprom, la care se adauga, in scurt timp, alte 40 de miliarde de metri cubi pentru China si 14 miliarde de metri cubi pentru Iran. <\/p>\n
Toate miliardele de metri cubi enumerate pana acum indica un principiu economic simplu in zona caspica si nu numai: bani, cat mai multi bani, de oriunde – din Europa, din Rusia sau chiar din China – si cat mai repede. Iar contraargumentul pentru cei ce sustin astazi ca Nabucco nu este un proiect fezabil, pentru ca nu are contracte de furnizare incheiate este chiar lacomia caspicilor; cu alte cuvinte, trebuie construita conducta si, odata terminata, aceasta va atrage orice molecula de gaz disponibila si platita cash. In tot acest joc, Gazprom, un jucator destul de important incat sa-i determine pe legiuitorii din mica republica siberiana Altai sa numeasca un munte cu numele companiei, face orice e posibil pentru a tempera elanurile europene de independenta energetica. Nu numai in zona caspica, ci si in Africa: Gazprom va ajuta la dezvoltarea industriei gazelor naturale din Nigeria, va contribui la proiectul conductei de gaze trans-sahariene, in valoare de 19 miliarde de dolari. Este un pas mic pentru Gazprom, dar unul din foarte multii pasi marunti pe care ii face o companie cu asemenea ambitii: “Numai trei tari pot furniza gaze pe termen lung – Rusia, Iran si Qatar. Nu exista alte optiuni in afara negocierilor cu acesti furnizori. Europa trebuie sa se decida cum va proceda, iar daca Europa nu are nevoie de gazul nostru, atunci il vom vinde in alte parti”, a declarat cu numai cateva zile inaintea reuniunii de la Ankara vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev.<\/p>\n
Totusi, nici oficialii rusi si nici sefii de state din zona caspica nu par a tine cont de criza economica, de schimbarile in structura consumului pe care le aduce aceasta si nici de redimensionarea si restructurarea economiei si a finantelor mondiale. Criza poate topi aroganta Moscovei, chiar daca aceasta nu este dispusa sa recunoasca o reducere a influentei sale; in fond, zelul cu care republicile caspice s-au inghesuit la gura Nabucco poate fi un semn al scaderii impactului politicii ruse in zona. Un semnal asemanator a fost, pentru analisti, si acordul pe 30 de ani semnat in iunie intre Turkmenistan si China, prin care livrarile de gaz turkmen spre China vor creste cu 30%, sustinute si de finalizarea in acest an a conductei ce leaga cele doua tari (si da, prima sectiune a conductei a fost construita de o subsidiara a Gazprom). <\/p>\n
Iar cifrele sunt neiertatoare cu rusii: productia industriala, care scade din octombrie 2008, s-a redus in mai cu valoarea record de 17,1%, somajul este undeva la 10%, veniturile din taxele de export si din redeventele din industria extractiva s-au injumatatit in primele patru luni ale acestui an si intreaga economie ar putea scadea cu 8-8,5%, conform prognozei ministerului de resort. Este insa de analizat si discutat daca nu cumva Europa, afectata de criza economica si divizata de interese si orgolii nationale, s-ar putea arata in continuare mai slaba in fata Moscovei si a proiectelor de conducte sustinute de rusi: North Stream si South Stream (un rival direct pentru Nabucco). Desigur, acuzatia de slabiciune e interpretabila: atata vreme cat Europa nu e un stat unitar si nici macar federal, a aborda lucrurile “in maniera europeana” aduce mai curand cu ceea ce spunea si Jos\u00e9 Barosso la Ankara: “Intelegerile in privinta Nabucco s-au facut, daca pot spune asa, in maniera europeana: prin lungi si amanuntite discutii si prin rezolvarea oricaror temeri. Acesta este felul in care lucreaza Europa, armonizand punctele de vedere si gasind solutii pentru grijile tuturor”. <\/p>\n
In tot acest joc, autoritatile romane ar trebui sa nu fetisizeze Nabucco si, daca sunt intr-adevar preocupate de viitorul energetic al Romaniei, sa nu excluda din capul locului, ci sa analizeze si sa actioneze pe toate caile posibile. Unele dintre acestea le-am pomenit deja – este vorba de terminalul pentru vasele cu gaz petrolier lichefiat din Africa sau de serviciile de inmagazinare subterana. Un altul este proiectul ucrainean al conductei White Stream, ce ar urma sa lege Georgia de Europa prin Ucraina si Romania.<\/p>\n
Modul exemplar in care Turcia a jucat cartea integrarii pe drumul energiei caspice catre lume, prin participarea la conducta petroliera Baku-Ceyhan, la gazoductul Blue Stream sau la proiectul Nabucco, poate fi un foarte bun exemplu pentru oficialii romani. Asta ca sa nu mai amintim de proiectele de sporire a eficientei energetice si de exploatare a surselor alternative, solutii explorate la ora actuala in toata Europa Occidentala. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201cUn succes\u201d, au spus in cor oficialii romani, laudandu-si atat propriile merite, cat si (in)actiunile altora. \u201cUnde sunt detaliile economice, unde sunt furnizorii?\u201d, s-au intrebat analistii straini. Semnarea, saptamana trecuta, a acordului pentru construirea gazoductului Nabucco poate parea un pas inainte, dar trebuie tinut cont, inainte de a desface sticla de sampanie, de doua aspecte: e vara si e criza economica.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[531],"tags":[12748,150,122,12747,8692,8693,12749],"class_list":["post-14104","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-energie","tag-blue-stream","tag-energie","tag-gaz","tag-gazoduct","tag-nabucco","tag-south-stream","tag-white-stream"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14104","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14104"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14104\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34395,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14104\/revisions\/34395"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14104"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14104"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14104"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}