Dupa ce CNN – si dupa el, sute de alte site-uri – au postat joia trecuta secvente filmate la ultima repetitie pe care Michael Jackson a mai apucat s-o faca pentru concertele de la Londra, sutele de comentarii aparute in primul sfert de ora pe site-uri s-au impartit distinct in doua categorii sensibil egale ca pondere: unele s-au entuziasmat de energia si sprinteneala afisate pe scena de megastar, celelalte s-au indignat ca un om atat de slabit fizic si iesit din forma a acceptat sa sustina 50 de concerte, atatea cate ii cerea contractul. <\/p>\n
Daca atatia au vazut intr-unul si acelasi clip lucruri diametral opuse nu e numai fiindca acel clip e scurt si neclar, ci pentru ca e imposibil de iesit din ambiguitatea continua pe care Michael Jackson a reusit s-o intretina in perceptia publicului timp de aproape 20 de ani, de la primele acuzatii de pedofilie, primele operatii estetice si primele manifestari ale tendintelor de a se proiecta pe sine drept o figura mesianica, neinteleasa, la polul opus fata de seninatatea simpla a primilor lui ani de cariera muzicala. Pentru orice afirmatie care se poate face despre viata si opera megastarului exista cate o afirmatie contrara, iar ambele isi gasesc argumente si sustinatori deopotriva de vehementi, intr-un mod aproape fara echivalent in lumea celebritatilor. De pilda: faptul ca are acum fani la fel de infocati precum erau fanii din anii ‘80 sau ‘90 dovedeste ca eticheta de “regele muzicii pop” e corecta – ba nu, de fapt a avut un singur album valoros, poate doua, dupa care n-a mai evoluat. Sau: a vrut sa-si albeasca pielea, sa se transforme fizic in ceva ce nu era – nu, de fapt suferea de vitiligo, iar operatiile estetice le-a facut de nevoie, in urma unor accidente pe scena. <\/p>\n
Astfel de controverse ofera material enorm pentru un studiu de caz asupra modului cum o serie de teme si obsesii asumate de societatea americana au fost asociate de media cu persoana unui artist, spre a produce o figura iconica a pop-culturii globale. Probabil suna pretentios; daca detaliem insa lucrurile, vom vedea ca ele nu au sens decat vazute asa, in ansamblu. Prestigiul mediatic si relevanta comerciala ale lui Jackson ar fi fost infinit mai mici daca elementele de mai jos nu s-ar fi conjugat de-a lungul vietii lui si acum.<\/p>\n
1. CEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA <\/strong>Un redactor de la Hollywood Today isi aminteste despre clipul video pentru “Billie Jean”, filmat in 1983, ca initial ar fi trebuit sa apara acolo si eroina din cantec, dar s-a renuntat, pentru ca scenaristii nu stiau daca era mai bine ca ea sa fie alba sau de culoare. “Daca ar fi fost de culoare, ar fi indepartat probabil publicul alb care aprecia in numar tot mai mare muzica lui Michael. Daca ar fi fost alba, i-ar fi putut supara pe fanii de culoare.” Toti comentatorii care isi amintesc ce popularitate a avut piesa respectiva in acea vreme o iau ca reper pentru forta ei de a placea in egala masura albilor si negrilor. Nu e vorba ca alti muzicieni de culoare n-ar fi mai fost apreciati pana atunci de publicul alb, ci de raza de actiune a ceea ce s-a intamplat, gratie in special difuzarii intense la MT V a clipurilor lui. Multi vad azi in cel mai mic dintre fratii Jackson o carisma de aceeasi natura cu a presedintelui Barack Obama, votat si de albi, si de negri. Americani albi care spun ca gratie lui Michael au descoperit retroactiv Motownul; americani de culoare care ii atribuie lui Jackson faptul ca mixtura lui de disco, pop, funk si soul din albumele din anii ‘80 a fost eficienta in daramarea deodata a mai multor bariere de receptare a muzicii. Ulterior, colaborarea cu chitaristi ca Eddie van Halen, Slash de la Guns and Roses si Santana a adaugat si rockul in mixtura, iar editia de anul trecut a albumului “Thriller” i-a adus in joc si pe rapperii Akon si Will.i.am. <\/p>\n Nuanta spectaculoasa si scandaloasa a acestui efort de acoperire a cat mai multe categorii deodata a fost ca Michael Jackson a sfarsit prin a incerca pe propria piele acelasi lucru, transformandu-si treptat si radical aparenta fizica; probabil cel mai cunoscut comentariu pe aceasta tema, spus de un jurnalist, suna asa: “Numai in America poti sa te nasti ca barbat de culoare si sa ajungi o femeie alba”. Ca Jackson a incetat sa mai fie considerat “unul de-al negrilor” o dovedeste zadarnica sa incercare de a vedea rasism in faptul ca Sony a incetat prea repede sa-i mai promoveze albumul “Invincible” din 2001, ca si acuzatiile ca revizuirea trasaturilor si albirea pielii ar fi tradat de fapt un rasism intors asupra propriei persoane. Lucrurile n-au mers insa niciodata asa de departe incat afro-americanii sa-l renege. Gala BET (Black Entertainment Television) din zilele de dupa moartea sa i-a fost dedicata aproape cu totul lui si familiei Jackson, iar o cercetare a centrului Pew arata ca afro-americanii au urmarit cu mult mai multa atentie decat americanii albi stirile despre el in perioada 26-29 iunie: opt din zece persoane de culoare, fata de 22% dintre albi.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n O moarte rentabila<\/a><\/p>\n SELF-MADE MAN<\/a> <\/p>\n 2. SELF-MADE MAN<\/strong> O poveste exemplara de succes: familia saraca de negri din Gary, orasel industrial din Indiana, ajunge la gloria muzicala, cu trupa formata din cinci frati, dintre care cel mai talentat e chiar cel mai mic. Daca in 1979 n-ar fi fost albumul “Off The Wall” al lui Michael, cu patru piese de top 10 – o premiera pentru un album de artist solo -, n-ar fi fost posibil turneul ulterior al trupei Jackson Five, in valoare de 5,5 milioane de dolari. “Thriller”, albumul din 1982, a generat venituri de 115 milioane de dolari si a devenit cel mai bine vandut album din toate timpurile, cu peste 60 de milioane de exemplare vandute in toata lumea. <\/p>\n Tot cu “Thriller”, Michael a castigat, iarasi in premiera, opt premii Grammy; in 1984 a semnat cel mai valoros contract de sponsorizare incheiat vreodata pana atunci, cu Pepsi, pentru circa 5 milioane de dolari, si un al doilea in 1986, tot cu Pepsi, pentru 15 milioane. In 1985, Jackson liciteaza cu succes pentru ATV Music Publishing, companie al carei catalog continea in principal peste 275 de piese ale trupei Beatles, la care s-au adaugat piese ale lui Elvis Presley, Bob Dylan, Willie Nelson, mai recent Jonas Brothers, Akon sau Lady Gaga. La vremea respectiva, Jackson a investit in ATV 47,5 milioane de dolari, iar zece ani mai tarziu a primit de la Sony 90 de milioane in schimbul a 50% din companie. Participatia lui Michael Jackson la ATV era evaluata in 2007 la 600 de milioane de dolari, iar anul acesta la circa 750 de milioane de dolari. Iar drepturile de autor pentru albumele sale si veniturile de pe urma concertelor i-au adus de la inceputul anilor ‘80 si pana la moarte venituri totale estimate in total la circa 700 de milioane de dolari. <\/p>\n Ca la moarte, in loc sa fie miliardar, cum se declara in faimosul documentar din 2003 realizat de jurnalistul britanic Martin Bashir, a ajuns sa aiba o datorie de peste 400 de milioane de dolari se explica prin nesabuinta cu care si-a administrat averea. Cheltuieli caritabile, zeci de milioane de dolari date pe operatii estetice, bani pierduti de pe urma numeroaselor procese ce i-au fost intentate (nu numai cele de pedofilie), alte zeci de milioane oferite lui Debbie Rowe si celeilalte femei (deocamdata necunoscuta) pentru ca i-au nascut cei trei copii si, in fine, pofta de a cheltui pe obiecte de lux, animale exotice si jucarii menite sa umple resedinta sa din California, botezata Neverland. Ziaristii l-au ironizat ca traieste mai curand de pe urma muzicii Beatlesilor, atata vreme cat drepturile de autor pentru piesele din catalogul ATV i-au servit de-a lungul anilor drept garantie pentru o lunga serie de credite si s-au dovedit cea mai stabila sursa de venit. Povestea de succes insa a ramas in picioare: Jackson a reusit sa-si valorifice talentul si munca, iar faptul ca pentru mostenirea sa se lupta acum atatia, de la membrii familiei la avocati, doici, partenere, companii si primarii (e vorba de primaria din Gary, careia i-ar fi suras ca megastarul sa fie ingropat in locurile natale) o intretine mai departe. Cat despre vanzarile de discuri si mp3-uri cu muzica megastarului, acestea au explodat chiar din primele ore dupa moartea lui. \u00a0<\/p>\n O moarte rentabila<\/a><\/p>\n SELF-MADE MAN<\/a> <\/p>\n “Cu stiloul voi torturati oameni\/L-ati rastigni si pe Domnul”, striga megastarul in piesa “Tabloid Junkie”, extrapolandu-si constient supararea pe tabloide la scara intregii lumi media. Cat de convingator a fost mesajul lui se vede acum, cand site-urile de presa si mai ales YouTube se umplu cu fiecare minut ce trece de mesaje furioase, venite deseori de la comentatori foarte tineri, nici macar fani neaparat ai muzicii lui Jackson, care resping orice acuzatie adusa idolului prin definitie inocent. <\/p>\n Martin Bashir, englezul care a indraznit sa insiste in 2003 cu intrebarea daca megastarul considera ca e normal ca un adult sa doarma in pat cu copii ce nu fac parte din familia sa, primeste urari de a muri in chinuri, iar Oprah Winfrey, care in 1993 a facut un interviu evident favorabil cu Jackson la Neverland, e acuzata de lipsa de respect. Paradoxal, din emotia starnita de disparitia megastarului castiga tocmai tabloidele: ziarul The Guardian a remarcat ca site-ul de informatii de scandal TM Z.com, cel ce a dat primul stirea decesului lui Jackson (si acelasi care in februarie a publicat poza cu fata plina de vanatai a Rihannei), a devenit peste noapte “un gigant media”; traficul pe site-urile The Sun sau Daily Mail a crescut gratie zvonurilor publicate rapid despre mostenirea, familia, copiii sau viata sexuala a decedatului, iar tendinta e de asteptat sa continue, avand in vedere secretele ce impresoara toate aceste subiecte.<\/p>\n 4. PETER PAN vs. FRANKENSTEIN. Michael Jackson s-a marketat in ipostaza de copil-adult, asa cum avea s-o confirme Paul McCartney, care l-a definit ca atare dupa ce a aflat ca fostul sau partener de duet din “Say, Say, Say” nu mai e. A compus “Childhood”, un cantec definit ca autobiografic, in care isi intreaba publicul daca nu i-a vazut cumva copilaria pierduta, si-a denumit resedinta Neverland – inspirat de lumea lui Peter Pan, copilul care nu voia sa devina adult – si a invitat acolo, in vazul lumii, generatii de baieti si fetite pe post de tovarasi de joaca si de jocuri. <\/p>\n Daca la acestea adaugam declaratiile despre abuzurile suferite in primii ani de viata din partea tatalui “negru si urat” Jackson, avem premisele unei indelungi discutii de mare interes emotional pentru public, ce incepe de la psihanaliza si sfarseste cu imaginea monstruoasa a nasului mutilat de chirurgia plastica, a fetei de portelan fara riduri, a perucilor menite sa-i pastreze lui Michael o infatisare mereu tanara si a acelor pentru injectii cu sedative, culese de investigatori din cotloanele de la Neverland. N-a fost de ajuns; megastarul s-a insurat cu fiica lui Elvis, anume cu scopul de a deveni parinte, iar cand casatoria s-a destramat, si-a cumparat pur si simplu copii – de rasa alba – de la a doua sotie (o blonda lucratoare in cabinetul dermatologului sau) si de la o mama-surogat ramasa anonima.<\/p>\n Toata aceasta poveste remarcabil de coerenta, de lupta contra naturii, de incalcare a tabuurilor sociale si de ostentatie a suferintei fizice n-a facut decat sa-i sporeasca megastarului misterul si faima. N-a ramas obsesie a vremii noastre care sa nu fi fost atinsa si lovita in plin de Michael: fascinatia fata de secretele medicinei, ale chirurgiei plastice, ale geneticii, tentatia de a recupera libertatea copilariei intr-o lume a concurentei crancene intre adulti, groaza de pedofili, atractia profunda si morbida fata de boala, de desfigurare, de anormalitate si de monstri, curiozitatea fata de marile procese complicate si intinse pe ani intregi, de la Watergate pana la Clinton-Levinski si Martha Stewart. <\/p>\n Alternativa la groaza si dezgust e rasul, iar in cazul de fata el s-a canalizat in parodiile si bancurile nenumarate pe seama ciudateniilor lui Jackson, in showurile lui Jay Leno (“primele cinci operatii estetice ale lui Michael, adica Jackson Five”) ori in desenele animate de pe YouTube despre “Wacko Jacko” in chip de ciborg, extraterestru verde ori de seaman al cimpanzeului sau, Bubbles. Rezultatul: celebritatea Ciudatului a crescut, iar fanii i-au preluat si ciudateniile, multe sosii improvizate ale sale afisand aceleasi masti chirurgicale, bandaje si palarii de “om invizibil”. Astfel de accesorii stau acum in aceeasi galerie culturala cu frizura si paietele sosiilor lui Elvis ori cu coafura platinata si surasul lui Marilyn Monroe. Nu degeaba Andy Warhol i-a facut lui Michael portretul inca din 1984, mult inainte de aparitia personajului Wacko Jacko.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n O moarte rentabila<\/a><\/p>\n SELF-MADE MAN<\/a> <\/p>\n 5. PASAREA PHOENIX.<\/strong> Copilul simpatic din epoca Jackson Five a devenit dansatorul genial de la MT V din epoca “Thriller”, apoi vedeta stralucitoare si androgina care umple stadioane si face sa lesine spectatori de toate varstele si de ambele sexe, apoi misionarul cantaret de imnuri de speranta si protest, apoi legenda vie care dupa 30 de ani de cariera solo, in 2001, le da lectii (si clasa) pe scena Madison Square Garden tinerilor invitati Britney Spears sau Justin Timberlake. De fiecare data s-a reinventat si a mers inainte. Pana la un punct insa. Acum, cu concertele de la Londra, ar fi trebuit ca, dupa ani buni de disparitie din atentia publicului, cariera lui Jackson sa se relanseze spectaculos, doar pentru a se incheia in glorie (seria de concerte urma sa se numeasca “This Is It” – “Asta a fost tot”). <\/p>\n Pariul a vadit nu numai dificultatile financiare ale lui Jackson, care l-au impins sa accepte 50 de concerte pentru a-si achita din datorii, dar mai ales orgoliul lui de a intra in Cartea Recordurilor si de a dovedi ca e la fel de actual si de iubit de public ca si in urma cu 20 de ani. Mai mult insa, cele 50 de concerte de comeback\/adio insemnau si altceva – capacitatea unui artist pop de talia lui de a-si incheia cariera cu gratie in plina glorie; pentru public, ar fi fost un fel de razbunare pentru moartea timpurie a lui Elvis sau pentru destramarea trupei Beatles, iar pentru el ar fi sters ani intregi de sterilitate creatoare, de peripluri dubioase prin Emirate, de batjocura atrasa de procesele de pedofilie.<\/p>\n In teorie, pariul a reusit, daca ne gandim ca s-au vandut bilete in valoare de 80 de milioane de dolari. In practica insa, o prima amanare cu cateva zile a primului concert din iulie a trezit deja banuiala ca artistul nu se simte in stare de aceeasi performanta ca in vremurile bune si ca incearca sa scape de un test imposibil de trecut. Misterul nefericit care a invaluit moartea lui, exact in ziua cand isi facea bagajele sa plece la Londra, a creat o asemenea emotie colectiva, incat l-a trimis pe megastar direct in legenda, cu toate interpretarile posibile intr-o epoca in care forta internetului amplifica zvonurile de la un minut la altul si transforma cele mai banale evenimente intr-un spectacol al speculatiilor fara sfarsit. <\/p>\n Moartea lui Jackson a devenit pe rand martiriu pe altarul medicinei, al propriului efort eroic de a-si depasi limitele, al propriilor greseli si excese, o tentativa de suicid sau de-a dreptul o confirmare a teoriilor conspiratiei despre presupusa dorinta a unor politicieni sau lideri religiosi de a elimina pe cineva periculos pentru autoritatea lor. N-a fost crutata nici macar ipoteza ca Michael si-ar fi inscenat moartea. Iar toate acestea contribuie mai departe la legenda megastarului, la mentinerea lui in centrul atentiei si, inevitabil, la mentinerea relevantei lui comerciale. E de presupus ca seria de concerte “This Is It” va avea loc, intr-o forma sau alta, probabil in chip de “tribut” cu participarea fratilor Jackson si a multor altor muzicieni invitati. Reinventare post-mortem a lui Michael? Cel mai probabil da. <\/p>\n 6. DECADEREA SI DECADENTA.<\/strong> Pentru un muzician care si-a asumat titlul de “regele muzicii pop” (de fapt o prescurtare de la “regele muzicii pop, rock si soul”, cum sustine fostul lui om de PR, Bob Jones), a afisat insistent o recuzita de inspiratie monarhica si a vrut sa intemeieze o familie cu fiica regelui Elvis, o moarte prematura si brutala, asa cum a avut Jackson, e in primul rand o eroare de logica a povestii si abia in al doilea rand o tragedie personala. <\/p>\n Documentarul lui Martin Bashir, mentionat mai sus, il arata ca pe un iubitor de “bling” regal si de opulenta in stilul kitsch al Las Vegasului, comandand intr-un magazin, in mai putin de doua minute, articole decorative si mobila de lux de zeci de mii de dolari. La un moment dat, Jackson si Bashir ajung in dreptul unui sarcofag aurit, demn de un faraon, muzicianul lauda “obiectul de arta”, iar jurnalistul il intreaba daca si-ar dori si el sa fie inmormantat in asa ceva. “Eu? Nu, eu as vrea sa traiesc vesnic”, raspunde Michael, nu chiar cu totul in gluma. Vinerea trecuta, acelasi site cu informatii de scandal TM Z.com a publicat o fotografie a unui sicriu de bronz in valoare de 25.000 de dolari, placat cu aur de 14 carate, care ar fi fost comandat pentru ramasitele lui Jackson. Modelul, denumit “Promethean”, ar fi fost folosit si pentru serviciile funerare ale lui James Brown, unul dintre artistii preferati ai lui Jackson si la a carui inmormantare a asistat. <\/p>\n Ironiile simbolice ale acestor asocieri i-au dus deja pe unii comentatori, americani si britanici deopotriva, la o alta asociere, cea cu decadenta unei culturi unde opulenta faraonica si teatralitatea vietii (si a mortii) celebritatilor sunt inca la mare pret, in ciuda crizei economice si a mentalitatii ecologiste care indeamna la masura, modestie si frugalitate. O parte din familia Jackson ar fi dorit ca funeraliile “planetare” ale lui Michael sa le repete la o scara mai mare pe cele ale lui Elvis din 1977, iar inmormantarea sa aiba loc la Neverland, care ar fi devenit un loc de pelerinaj similar cu Graceland, castelul regelui Elvis. Dar oare ar fi fost potrivit asa ceva in 2009? Autoritatile din Santa Ynez, langa care se afla Neverland, s-au opus pana si ca trupul neinsufletit sa fie expus acolo, din ratiuni de protectie a mediului, stiind ce proteste ar fi urmat sa apara in randul localnicilor invadati de sute si mii de pelerini veniti cu masinile intr-o zona mai degraba rustica, fara drumuri potrivite pentru asa ceva.<\/p>\n Mutarea locului ceremoniilor funerare la Staples Center din Los Angeles, in schimb, are un sens mai curand prozaic: din biletele platite de spectatori, firma AEG Live, care opereaza Staples Center si care a organizat si concertele “This Is It”, ar vrea sa-si mai scoata din paguba pricinuita de imposibilitatea lui Jackson de a sustine concertele. Desigur, cum o arata clasamentele de vanzari de pe Amazon sau iTunes, Michael ramane regele muzicii pop, iar in aceasta calitate are mai multe sanse de a-si prelungi simbolic existenta decat a avut in timpul vietii distrugandu-si trupul in numele unui ideal de frumusete perfecta si tinerete vesnica. Cat despre decaderea fizica a regelui, ea e suportabila nu fiindca e omeneasca, ci tocmai fiindca e aproape inumana. Cu nimic mai prejos decat scenariile de Hollywood.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n O moarte rentabila<\/a><\/p>\n SELF-MADE MAN<\/a> Toate controversele care l-au privit pe Michael Jackson in timpul vietii si acum, dupa moarte, au servit si continua sa serveasca unui mecanism de marketing ce depaseste in complexitate si duce la perfectiune mecanismele ce au sustinut vedete ca Elvis, Madonna, Lennon si McCartney, Bono sau Prince.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[530,573,3826],"tags":[7576,12647,7178,12645,12646,305,7212],"class_list":["post-13965","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-analize","category-media-marketing","category-special","tag-albume","tag-concerte","tag-marketing","tag-michael-jackson","tag-moarte","tag-muzica","tag-vanzari"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13965","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13965"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13965\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34277,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13965\/revisions\/34277"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13965"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13965"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13965"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nPETER PAN vs. FRANKENSTEIN<\/a>
\nPASAREA PHOENIX<\/a>
\nCEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA<\/a><\/p>\n
\n
\n3. SALVATORUL.<\/strong> Comentatorii au remarcat ca pe la 1995, cand aparea albumul “HI Story”, Jackson isi construise deja imaginea de victima a unor inamici generici (presa, criticii, promotorii violentei si ai razboiului, insensibili la mesajul sau pacifist, ori promotorii distrugerii mediului, insensibili la mesajul sau de protectie a animalelor si a copiilor). In acelasi timp, Jackson afisa si o imagine de luptator contra acestor inamici, mergand de la recuzita militara si paramilitara folosita in concerte si in clipuri si pana la campaniile concrete, bazate pe imnuri ca “We Are The World” sau “Heal The World” si ilustrate de vizitele si donatiile la spitale de copii sau fundatii pentru ajutorarea orfanilor, nu numai din America, ci dintr-o serie lunga de tari sarace. Pe de o parte, mesajul sau pozitiv si faptul ca si l-a sustinut cu muzica si cu banii lui i-au creat o aura eroica perfect adaptata vremurilor, de stalp al comunitatii si al progresului – ba chiar de imitator-emisarsubstitut al lui Isus, asa cum s-a aratat in mult prea provocatoarea coregrafie pentru “Earth Song” de la British Music Awards din 1996, unde a aparut in chip de Isus din lumina, imbracat in alb si inconjurat de copii si de popor. Pe de alta parte, aceasta atitudine si explicarea ei apasata in toate interviurile i-a permis sa se puna la adapost de acuzatiile de kitsch si patetism excesiv al unora dintre cantece, de acuzatiile de vanitate personala, dar mai ales de acuzatiile de a fi molestat minori. Iar la acest din urma capitol, foarte putine celebritati au stiut atat de bine ca el sa intoarca o situatie critica in favoarea lor si sa-i demonizeze pe acuzatori, in principal presa, considerata in bloc o extensie a unor porniri joase de paparazzi invidiosi si rai.<\/p>\n
\nPETER PAN vs. FRANKENSTEIN<\/a>
\nPASAREA PHOENIX<\/a>
\nCEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA<\/a><\/p>\n
\nPETER PAN vs. FRANKENSTEIN<\/a>
\nPASAREA PHOENIX<\/a>
\nCEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA<\/a><\/p>\n
\nPETER PAN vs. FRANKENSTEIN<\/a>
\nPASAREA PHOENIX<\/a>
\nCEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"