\nAm ajuns la Potcoava Mountain Hideaway f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu prea multe despre Miron Bococi. Am \u00een\u0163eles doar c\u0103 va \u0163ine o demonstra\u0163ie de dresaj \u015fi un spectacol \u00een cadrul festivalului Haidook Summer Fest, organizat tot de gazdele noastre. Ni s-a al\u0103turat pe teras\u0103, la un pahar de vorb\u0103 \u015fi un sirop de pin, \u015fi pot s\u0103 v\u0103d c\u0103 e o prezen\u0163\u0103 agreabil\u0103, discret\u0103 \u015fi prietenoas\u0103, un om gata s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 cu noi din taina pasiunii pe care o are pentru cai.<\/p>\n
\nTotul e \u00een limita normalului \u015fi firescului p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Miron apare \u00een grajd \u00een timp ce noi o l\u0103l\u0103im printre boxe, admir\u00e2ndu-i caii. Chiar acolo, \u00een semi\u00eentuneric \u015fi \u00eentr-un spa\u0163iu destul de limitat, \u00eemi dau seama c\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentre Miron \u015fi cai nu e deloc banal. \u00cen aceea\u015fi manier\u0103 bl\u00e2nd\u0103 \u015fi discret\u0103, folosindu-se de mici sunete \u015fi uneori doar de gesturi, el face ceva miraculos s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. \u0162in\u00e2nd crava\u015fa \u00een m\u00e2n\u0103 ca pe o baghet\u0103, Miron convinge calul s\u0103-\u015fi ridice picioarele de parc\u0103 ar fi trase de a\u0163ele invizibile ale unui p\u0103pu\u015far ascuns \u00een tavan, \u00eel ridic\u0103 \u00een dou\u0103 picioare sau \u00eel culc\u0103 \u015fi-l folose\u015fte drept fotoliu.<\/p>\n
\u00cencearc\u0103 s\u0103 fii una cu calul, s\u0103 intri \u00een ritmul lui, \u00eemi tot spune Violeta, instructoarea mea din Bucure\u015fti, la care merg cu toat\u0103 familia pentru a \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 c\u0103l\u0103rim. Privindu-l pe Miron \u00een\u0163eleg cu adev\u0103rat ce \u00eenseamn\u0103 asta \u015fi r\u0103m\u00e2n cu gura c\u0103scat\u0103. \u015ei asta nu e dec\u00e2t o degustare a ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 v\u0103d \u00een zilele urm\u0103toare, \u00een manejul pensiunii sau la festival.<\/p>\n
\nCine e\u015fti tu, Miron, \u015fi de unde vii?<\/p>\n
Miron Bococi: Sunt rom\u00e2n, din Maramure\u015f, dar acum locuiesc \u00een Barcelona, la vreo 30 de km de ora\u015f, unde am ferma mea. Am plecat din Rom\u00e2nia acum 12 ani, c\u00e2nd aveam 19 ani, imediat dup\u0103 bacalaureat. \u00cen prezent m\u0103 dedic spectacolelor \u015fi show-urilor ecvestre \u00een general. \u00cenainte f\u0103ceam mai mult echita\u0163ie, \u015fcoal\u0103, \u00eenv\u0103\u0163am copii, adul\u0163i, cai, acum fac spectacole, \u00eembl\u00e2nzesc m\u00e2njii sau m\u0103 ocup de caii care au anumite probleme de comportament.<\/p>\n
Cum \u0163i-ai descoperit pasiunea, cum ai \u015ftiut c\u0103 vei face asta \u015fi nu altceva?<\/p>\n
\u00centotdeauna am crezut c\u0103 un om poate \u00eenainta p\u00e2n\u0103 unde \u00eel duc picioarele, nici mai \u00eencolo, nici mai \u00eencoace.<\/p>\n
Miron Bococi: Mi-au pl\u0103cut dintotdeauna caii. P\u0103rin\u0163ii mai aveau cai, \u00een Maramure\u015f, iar dup\u0103 \u015fcoal\u0103 mereu ajutam la cai \u015fi \u00eemi pl\u0103cea colaborarea cu ei. Dar \u015ftii cum era, nu era ceva frumos pentru viitor, nu era fain s\u0103 tai lemne din p\u0103dure, s\u0103 le \u00eencarci \u00een c\u0103ru\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 le vinzi, trebuia s\u0103 fac ceva ca s\u0103 am o via\u0163\u0103 mai bun\u0103.<\/p>\n
\nM\u0103 \u00eentrebam totu\u015fi ce a\u015f putea face cu caii ca s\u0103 fie fain. Am avut apoi \u015fansa de a merge s\u0103 lucrez pe timpul verii \u00een Spania, atras de ideea c\u0103 locul de munc\u0103 era \u00eentr-un centru de c\u0103l\u0103rie. A\u015fa am v\u0103zut o alt\u0103 form\u0103 de a lucra cu caii, de a-i \u00eengriji, de a fi o parte din familie. Afar\u0103, dac\u0103 moare un cal, e tragedie \u00een cas\u0103. De la ce vedeam eu acolo p\u00e2n\u0103 la a face ceea ce \u00eemi doream, era o diferen\u0163\u0103 ca de la p\u0103m\u00e2nt la stele. Dar nu mi-a fost niciodat\u0103 fric\u0103, \u00eentotdeauna am crezut c\u0103 un om poate \u00eenainta p\u00e2n\u0103 unde \u00eel duc picioarele, nici mai \u00eencolo, nici mai \u00eencoace. Am \u00eenceput s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 de unul singur, cum am putut eu. Decizia de a r\u0103m\u00e2ne \u00een Spania a fost foarte important\u0103, dar n-am zis nim\u0103nui ce voiam s\u0103 fac, c\u0103 altfel ziceau c\u0103 sunt nebun. Am dat vina pe bani, c\u0103 e greu \u00een Rom\u00e2nia, c\u0103 mai stau pe aici ca s\u0103 c\u00e2\u015ftig mai bine.<\/p>\n