{"id":13663,"date":"2009-05-26T22:00:00","date_gmt":"2009-05-26T22:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13663"},"modified":"2026-04-02T13:46:09","modified_gmt":"2026-04-02T13:46:09","slug":"ce-i-de-facut-cu-romania-galerie-foto","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13663","title":{"rendered":"Ce-i de facut cu Romania (GALERIE FOTO)"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/p>\n

Sa ne imaginam Romania ca pe un castel construit din carti de joc, intr-un concurs unde conteaza sa folosesti cat mai multe carti in cel mai scurt timp. Noi, creativi cum ne stim, am insirat carti pe unde am apucat, cu cea mai mare viteza. Ceilalti concurenti, Germania, Franta sau poate Polonia, au avut avantajul de a intra in joc din timp si au construit castele solide; pentru noi, singura sansa a fost de a construi repede. Numai ca intre timp, criza a schimbat regula jocului. Acum, cine vrea sa ramana in competitie trebuie sa aiba o constructie solida, stabila, cu infrastructura, cu educatie, cu industrie, cu un sistem fiscal si legislativ simplu si coerent. Iar aici din nou pornim cu handicap.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Depasind figurile de stil, vom relua constatarea, pe care au facut-o multi comentatori, ca pentru Romania, criza inseamna un prilej de a ne opri putin din goana ultimilor patru-cinci ani si de a ne obliga sa gandim si pe termen lung. Iar pentru un astfel de exercitiu de gandire, de folos sunt oamenii care au invatat si au muncit in alte economii, cele ale castelelor solide. Ei pot privi Romania obiectiv si critic, dar mai mult inca, pot sa contribuie la schimbarea mediului de afaceri local si poate chiar a societatii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
“A mai spus cineva chestia asta, ca in Romania normalitatea este un lux?”, ne intreba Anca Podoleanu despre o afirmatie de-a ei. Da, au spus-o si altii ori macar au gandit-o. Ei stiu foarte bine ca in tarile unde au studiat si au lucrat este normal sa ai parte de servicii publice corecte ori de un regim fiscal care nu se schimba in fiecare an.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Anca Podoleanu este fostul director de resurse umane al operatorului de telecomunicatii Vodafone. Astazi are propria firma de consultanta in HR, Choice Consulting. A facut scoala primara si gimnaziul la New York si un MBA in Canada, unde a si lucrat ulterior. Acum este unul dintre cei ce pot privi tara natala prin ochii celui care a vazut si societati cu alte repere. Ea spune ca economia romaneasca nu stie care sunt specializarile sale si de aici provin multe probleme. “La ce suntem noi mai buni decat altii?”, intreaba Podoleanu, oferind o comparatie cu Canada: “Ei stiu foarte bine la ce sunt mai buni – imagistica pe computer, tehnologii de explorare la distanta, hochei, protectia naturii salbatice, misiuni de mentinere a pacii”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Avantajul romanilor, in schimb, e ca fata de multi altii sunt mai rapizi, mai dinamici si de multe ori au un spirit antreprenorial mai dezvoltat, pentru ca asa i-a obligat economia. Aceasta e opinia lui Andrei Caramitru, partener in cadrul firmei de consultanta McKinsey si cel care conduce biroul local de la Bucuresti. “Afacerile sunt mai dificile si mai complexe in Romania fata de Elvetia sau alte piete mature, unde totul se desfasoara dupa un algoritm exersat de ani buni”, spune el, explicand ca impredictibilitatea tine oamenii mereu in garda si ii obliga sa ia decizii rapide.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Caramitru a facut facultatea in Elvetia si a lucrat acolo pana la intoarcerea in tara, in 2007, odata cu deschiderea biroului local al McKinsey. Avea 24 de ani in anul 2000, cand incepea sa lucreze pentru firma de consultanta. Venea dupa o experienta de doi ani in banca elvetiana UBS, unde a fost mai intai trader si mai apoi s-a transferat in departamentul de fuziuni si achizitii. Caramitru isi tradeaza imediat cei 13 ani petrecuti in tara cantoanelor. Vorbeste cu detasare, nici grav si nici indiferent, despre probleme si solutii. “Pentru o crestere sanatoasa trebuie sa avem in primul rand o educatie adaptata vremurilor si cerintelor actuale si o infrastructura buna.” In rest, n-avem nevoie sa ne consideram mai destepti si nici sa incercam sa inventam noi roata.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Inainte sa se intoarca definitiv la Bucuresti, Caramitru traia de multe ori o realitate de genul hotel – masina – intalnire – avion de intoarcere. El a lucrat la doua dintre cele mai mari privatizari, CEC si BCR, asadar venea in tara destul de des. Crede ca de acum inainte vor supravietui cei care muncesc serios, inteligent si cu viziune pe termen mediu si lung – “or, acesta e un aspect pozitiv al crizei”. Pentru ca inainte de acesta criza, in Romania au fost distorsionate grav sistemele de valori: “Am vazut cu totii afaceri si averi ridicate peste noapte fara sa se fi construit nicio valoare adaugata; acest lucru nu va mai fi sustenabil in viitor”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Un alt consultant care cunoaste diferentele dintre managerii nostri si “ai lor” este Codrut Pascu, managing partner al Roland Berger Romania. El a venit in companie imediat dupa studiile de economie la ASE din Bucuresti. A urmat un master la Fontainebleau, una dintre cele mai puternice scoli de afaceri din Europa, si timp de peste patru ani a lucrat in birourile companiei din Franta si in sediul central de la Londra, inainte sa revina in biroul din Bucuresti. Spune ca managerii romani s-au schimbat in bine in ultimii ani si rezultatele vor deveni vizibile in societate pe termen mediu si lung. Crede si el ca Romania se poate schimba in bine cu aportul mediului privat, acolo unde organizatiile le pot insufla oamenilor valori si sisteme de valori sanatoase. “Dar aici si educatia are un rol important”, spune Pascu, referindu-se la simtul practic pe care il promoveaza facultatile de afara.<\/p>\n

Anca Podoleanu , Choice COnsulting: “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”<\/a><\/p>\n

Andrei Caramitru, McKinsey: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management”<\/a><\/p>\n

Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii Private: “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.”
\n<\/a><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n<\/div>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Aceeasi educatie occidentala si obisnuinta muncii in companiile de acolo ii face pe cei intorsi in tara sa remarce individualismul care ii caracterizeaza pe multi romani, fie ei manageri sau angajati. “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”, spune Anca Podoleanu. Tatal ei era diplomat in Ministerul de Externe, astfel ca are o biografie cosmopolita: s-a nascut la Sofia, scoala primara si gimnaziul le-a facut la New York si a urmat un MBA la Universitatea din Ottawa. Ea spune ca un atu al mediului social din SUA sau Canada este coeziunea, contextul in care fiecare membru al echipei adauga valoare si te poti baza pe el. “In Romania nu stii pe cine te poti baza si lucrul in echipa este un termen abstract, cunoscut doar in multinationale.”<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Un alt “canadian”, Gabriel Stefan Ionita, director de dezvoltare de produse si servicii la Cosmote, remarca si el importanta pe care o acorda economiile mature lucrului in echipa. In schimb, in Romania, noi nu avem rabdare; noi vrem ca toate sa se intample astazi. Tot prin nerabdare explica si Andrei Caramitru explozia creditelor de consum sau valurile de migratie a romanilor spre Vest. Dupa el, desi suntem inovatori si energici, avem dificultati cand vine vorba de executat programe complexe, ce tin de lucrul in comun si de munca sustinuta. “Romanii nu prea tin sa contribuie la succesul colectiv. Insa lucrurile s-ar putea schimba, pentru ca succesul va depinde de-acum tot mai mult de organizare si perseverenta”, spune Caramitru.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Dana Mirela Ionescu, cea care a coordonat cele mai importante trei listari la Bursa de Valori – Flamingo, Transelectrica si Transgaz – spune ca avantajul sistemului de invatamant din SUA e ca este mult mai practic si axat pe intelegere mai mult decat pe memorare. Ea a absolvit Universitatea Georgetown cu doua specializari simultan si s-a obisnuit sa faca intotdeauna mai multe lucruri deodata. “Seful meu de la Goldman Sachs tasta cu o mana la computer, cu cealalta forma numerele de telefon fara sa se uite la aparat si in acelasi timp discuta cu mine probleme importante”, spune Ionescu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Desi in 2003 se intorcea in Romania hotarata sa nu lucreze pentru altcineva, ci doar sa-si investeasca propriii bani pe piata de capital, i-a lipsit aici un element important cu care a avut de-a face in cei zece ani petrecuti peste Ocean: “Ca investitor privat, aici era intr-adevar libertate, dar si acalmie. Imi lipsea dinamica de a fi in piata, tranzactiile complexe, stresul si energia”. Asa ca in primavara lui 2005 a preluat functia de presedinte al Raiffeisen Capital & Investment, cu putin timp inaintea road-showului (etapa de prezentare a ofertei publice initiale de actiuni catre investitori) pentru listarea Flamingo. Au urmat alte doua listari sonore, Transelectrica si Transgaz. Ionescu este, din februarie 2006, prima femeie din consiliul de administratie al Bursei si face parte si din consiliul de administratie al Depozitarului Central (CSD).<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Pentru Dorin Boboc, intors si el de la New York si actualmente director de investitii al Allianz-Tiriac Pensii Private, experienta facultatii din Romania a fost neplacuta: “Nu simteam ca ma pregatesc pentru viata; tot ce invatam era mult prea teoretic si nu avea legatura cu realitatea”. Asa ca la finele anului II a plecat din tara. Avea 21 de ani si abandona Academia Tehnica Militara pentru Vaughn College of Aeronautics and Technology din New York.\u00a0Acolo, spune el, “nu se face teorie de dragul teoriei; teoria e folosita intotdeauna pentru a ajunge la un scop practic”. Si aceasta se aplica si mai departe in fiecare job: nimeni nu se complica inutil si fiecare isi face treaba logic, dupa un set de reguli si proceduri foarte clare, adauga Boboc. Aceasta obisnuinta, pe care americanii o invata inca de la 16-17 ani, cand incep sa lucreze, explica si inclinarea oamenilor spre teluri concrete, care n-au de a face neaparat cu visuri marete: “Nu toti cei 280 de milioane de americani isi doresc sa fie manageri, politicieni sau antreprenori. Sunt si oameni care isi doresc sa faca meserii normale. In Romania eu nu prea vad lucrul asta”, spune fostul pasionat de aeronautica transformat in director de investitii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
La noi, in schimb, fiecare chelner isi doreste sa fie altceva, chiar daca isi face meseria de zece ani; nu vrea sa fie chelner, la fel cum soferul nu vrea sa fie sofer si paznicul nu vrea sa fie paznic. “Fiecare se gandeste ca o face temporar si atunci nici nu pune suflet”, comenteaza Boboc, insistand ca orice meserie, daca traiesti de pe urma ei, trebuie tratata cu respect si cu decenta. Insa e greu sa schimbi intr-un timp scurt structura si mentalitatile din invatamantul romanesc. Mai usor ar fi sa ne obisnuim sa gandim si noi pragmatic, sa vedem care e situatia de pe piata muncii, ce posturi sunt descoperite si sa ne concentram pe ceea ce se cere. Asa se intampla, spune Anca Podoleanu, in Canada, unde se colecteaza anual informatii referitoare la calificarile necesare in economie. Si mai ales intr-o perioada in care somajul este o problema serioasa, educatia trebuie dezvoltata in parteneriat cu mediul privat. “Trebuie sa ne concentram pe nivelul mediu, pentru ca asta este tinta noastra”, adauga si Andrei Caramitru. El crede ca ar trebui sa avem mai multe scoli tehnice si scoli de servicii, pentru ca acestea sunt\u00a0forme de invatamant flexibile ce pot fi schimbate de la an la an, in functie de necesarul pietei. Dar pentru aceasta, colaborarea dintre mediul privat si cel public este esentiala, crede Caramitru. In Elvetia, unde a petrecut 13 ani, numarul de absolventi de facultate este, procentual, foarte mic. In schimb, elvetienii au un invatamant foarte solid la nivel de liceu si, spre exemplu, in domeniul bancar angajatii urmeaza cursuri de pregatire de sase-sapte ani in timp ce lucreaza. “Si asta este o pregatire foarte avansata. Dupa cativa ani, desi nu au facultate, ajung specialisti in domeniile lor. Unii dintre ei ajung chiar executivi prin sistemul acesta.” Or, la noi, spune consultantul McKinsey, multi fac o facultate pentru ca nu stiu ce altceva sa faca.<\/p>\n

Andrei Caramitru, McKinsey: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management”<\/a><\/p>\n

Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii Private: “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.”<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

O mai buna organizare in viziunea despre piata muncii ne-ar ajuta si sa evitam dezechilibre cu efect mai profund, considera Caramitru. De pilda, numarul mic de angajati care lucreaza in sectorul privat (oficial, in jur de 2,5 milioane) sau care se pregatesc sa lucreze in sectorul privat a dus in ultimii ani la majorarea artificiala a salariilor. O solutie propusa de consultantul McKinsey ar fi atragerea populatiei rurale catre marile orase, urmand exemplul unor state ca Malaiezia, unde mai bine de 50% din\u00adtr-o populatie egala cu a noastra lucreaza in capitala Kuala Lumpur. “Dar acei oameni se urca in masini la sfarsit de saptamana, intra pe autostrazi, si in doua-trei ore sunt acasa in satele lor. Pentru ca ei au infrastructura.”<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Un aspect pozitiv insa, ce poate aduce valoare adaugata pe termen mediu si lung, este ca tot mai multi romani care isi finalizeaza studiile intr-o economie matura aleg sa se intoarca acasa. Caramitru crede ca aceasta este o tendinta pe care o vom observa si in viitor, dar pentru ei trebuie gandite niste pozitii potrivite. “Nu poti sa te intorci dupa cinci ani de Wall Street si un MBA la Harvard pe o pozitie de junior in Romania; dar nu poti nici sa intri direct pe una de manager, pentru ca nu ai experienta de conducere”, spune el.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
O solutie ar fi ca top managementul companiilor sa-si treaca pe lista de prioritati tocmai atragerea unor astfel de oameni. Asa ceva se intampla deocamdata doar in unele dintre marile corporatii, constiente de valoarea pe care o pot castiga prin atragerea unui angajat scolit in Vest sau peste Ocean. Caramitru spune ca exista un blocaj informational intre cei care au nevoie de expertiza aceasta si cei ce o pot furniza, dar aceasta se poate remedia destul de usor, cu o mai buna organizare.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Deocamdata, faptul ca economia noastra este dominata de firmele straine a condus la un plus de profesionalism si de responsabilitate in mediul de afaceri, crede Caramitru. Iar faptul ca in multinationale lucreaza un numar mare de expati nu e un lucru rau: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management, de acolo mai departe, si toate acele pozitii sunt ocupate de romani”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Pentru romanii care se intorc in tara in postura de investitori, situatia arata ca pentru orice investitor strain: in esenta, avantajele Romaniei ca piata mare, cu potential de crestere si cu competitie redusa in multe domenii sunt umbrite de aceleasi probleme perpetuate de un deceniu si jumatate: cadrul legislativ imperfect si lipsa infrastructurii. Silviu Savin, managing partner al fondului Centerra Capital Partners, nu se fereste sa spuna ca “avem un sistem legal defectuos aplicat intr-un mod si mai defectuos”. Daca ne gandim ca in primele doua luni ale lui 2009, investitiile straine directe au crescut cu 38,1% fata de anul trecut, pana la 1,37 miliarde de euro, inseamna ca suntem inca atractivi pe harta investitorilor straini. Dar pentru asta, spune Savin, trebuie sa imbunatatim atat sistemul fiscal, cat si aplicarea lui, si avem nevoie de investitii masive in infrastructura.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Savin a petrecut opt ani pe pietele de private equity din Asia de Sud-Est si la Londra. S-a intors in Romania alaturi de un alt repatriat – Victor Vadaneaux – si de fondul de investitii britanic Cheyne Capital si a cumparat anul trecut fosta platforma Tractorul din Brasov. Acolo va fi dezvoltat, sustine Savin, “cel mai mare proiect de regenerare urbana din regiune”. Este vorba de 8.000 de apartamente, peste 100.000 de metri patrati de birouri, un hotel, un mall si o platforma industriala. Valoarea investitiei este estimata la peste un miliard de euro.<\/div>\n
In ce priveste infrastructura, daca investitiile de la buget sunt insuficiente, o sursa de bani des amintita raman fondurile structurale europene. “Banii sunt acolo si trebuie doar sa facem cumva sa-i luam”, spune Andrei Caramitru. El crede ca unul dintre motivele pentru care acesti bani nu au fost pana acum folositi este ca pana nu de mult au existat si alte surse, insa acum multe dintre ele au secat, ceea ce ii va forta pe multi oameni de afaceri sa se gandeasca serios la banii europeni. Ar trebui sa ne gandim si la privatizari ale infrastructurii existente, dupa modelul unor state vecine. Caramitru ofera exemplul aeroportului din Budapesta, vandut anul trecut. Guvernul maghiar a obtinut 1,65 miliarde de euro pentru 75% din actiuni. Este asteptata anul acesta si privatizarea aeroportului Ruzyne din Praga, iar cehii au sanse de a obtine si ei undeva intre doua si trei miliarde de euro. Acesti bani ar putea fi folositi tot in infrastructura.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
“Americanii au construit mii de mile de autostrazi in perioada marelui crah din ’29-’33; nemtii au construit si ei autostrazi cand economia nu functiona foarte bine”, spune Dorin Boboc. El crede ca acesta e un moment-cheie si pentru noi – sa stim sa construim astfel incat sa culegem roadele atunci cand economia se va intoarce pe crestere. Terenurile sunt mai ieftine, exproprierile se fac mai usor, se pot emite de catre Guvern obligatiuni pe 30 de ani pentru a finanta cumpararea de terenuri si construirea de autostrazi. In loc sa asteptam ca din bugetul anual sa cumparam, sa expropriem sau sa finantam cate 10, 20 sau 100 de kilometri de autostrazi, crede Boboc, putem sa imprumutam 20 de miliarde de euro de pe pietele financiare interne si externe si sa construim 200 km de autostrada in 2-3 ani.<\/p>\n

Anca Podoleanu , Choice COnsulting: “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”<\/a><\/p>\n

Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii Private: “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.”<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Pentru investitori ar fi important sa avem macar perspectiva unor lucrari de infrastructura finalizate intr-un timp mai scurt. Dar promisiunile Guvernului nu mai sunt de-ajuns, pentru ca investitorii nu mai cred ce spun guvernantii; de prea multi ani avem planuri si nu se intampla mare lucru. Codrut Pascu si Caramitru sunt de acord ca un buget multianual ar fi o solutie buna, desi pana acum a fost vehiculata de mai multe guvernari succesive, dar fara ca vreodata sa se poata ajunge macar la un buget pe un singur an care sa nu aiba nevoie de una sau mai multe rectificari. “Un buget multianual ar fi o garantie: sursele de bani ar fi identificate si sumele deja alocate. Mai ales ca un proiect de infrastructura depaseste durata de viata a unui guvern”, sustine Caramitru.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Daca politicienii ar vrea sa gandeasca insa intr-adevar ca niste manageri cu obiective si business planuri, de la cine ar putea sa ia insa exemple? Cei mai multi dintre managerii romani de-abia acum isi dau cu adevarat examenul de maturitate, odata cu venirea crizei. Cel putin o generatie a fost crescuta exclusiv intr-o perioada de crestere economica, remarca Pascu, iar acum, cand economia se contracta, este interesant de vazut cum isi vor dovedi acesti manageri competentele. “Vedem deja un impas cand vorbim despre reducerea costurilor. Ei recunosc necesitatea unor masuri, dar nu au mai trecut prin restructurari si concedieri; pentru unii este un stres enorm”, spune si Caramitru. Iar Anca Podoleanu, specialista in resurse umane, completeaza afirmand ca noua, romanilor, ne lipseste maturitatea emotionala. “Inca luam lucrurile personal daca seful ne spune ca nu e bine. Incurcam emotiile cu faptele si ne blocam.”<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Dorin Boboc observa, in context, ca la conducerea firmelor sunt foarte putini economisti. “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.” Boboc crede ca asa ar trebui sa fie si la noi: “E de preferat un economist extern care poate fi obiectiv si caruia sa nu ii fie teama sa vina in fata sefului cu vesti sau previziuni proaste.”<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Daca exista ceva ce ii va ajuta sigur pe managerii romani, acesta e ritmul alert cu care s-au obisnuit in toata cariera lor de pana acum. In economiile din Vest, lucrurile sunt asezate de zeci de ani, in timp ce in Romania se schimba de la o luna la alta. “Si e normal sa fie asa. Pentru o piata emergenta, stabilitatea si ritmul unor piete cu mult mai mature ar insemna intrarea in moarte clinica”, spune Boboc. Iar ca economia sunt si oamenii. “Eu vin din Elvetia. Acolo oamenii incearca sa-si prezerve situatiile existente. Nu vor sa-si riste situatia actuala si cu o astfel de mentalitate e greu sa evoluezi”, spune Caramitru. In schimb, in Romania oamenii cauta in continuare oportunitati, fiindca au nevoie, vor si lupta sa-si imbunatateasca traiul. Iar aceasta este, probabil, cea mai buna arma contra crizei.\u00a0\u00a0<\/p>\n

Anca Podoleanu , Choice COnsulting: “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”<\/a><\/p>\n

Andrei Caramitru, McKinsey: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management”<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/div>\n
\n
5 lectii despre schimbare<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca investitorii straini ne critica sistemul fiscal ori soselele sau daca romanii obisnuiti se plang ca \u00eenvatamantul nu-i pregateste suficient pe tineri pentru piata muncii, de multe ori pare ca avem de-a face cu niste clisee, ne\u00eensotite de mari sperante pentru cei care le rostesc. Daca o spun \u00eensa manageri si oameni de afaceri romani care au avut ocazia sa cunoasca deopotriva sistemul de \u00eenvatamant si mediul de afaceri de aici si pe cel din strainatate, verdictele lor suna nu doar mai realist, ci si mai \u00eencurajator. Sa-i ascultam.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[530,698],"tags":[11739,12276,12273,12275],"class_list":["post-13663","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-analize","category-cover-story","tag-manageri-de-top","tag-mediu-de-afaceri","tag-mentalitate","tag-sistemul-de-invatamant"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13663"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":85882,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663\/revisions\/85882"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13663"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13663"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13663"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}