Viitorul suna bine pentru Romania in urma cu un an. Economistii care avertizau ca vom fi afectati serios de criza internationala puteau fi numarati pe degetele de la o mana. Ceilalti nu au vazut – sau nu au vrut sa vada – semnalele care aratau ca lucrurile vor merge din ce in ce mai rau. Acum, cand afacerile scad, companiile au pierderi, zeci de mii de angajati sunt disponibilizati, bancile nu mai dau credite, iar statul aduna tot mai putini bani, multi se intreaba la ce mai folosesc economistii. <\/p>\n
O explicatie furnizata de analisti pentru aceasta situatie este simpla si surprinzatoare: cei care ar fi vrut sa spuna ca lucrurile se vor inrautati nu au riscat sa para deplasati in valul de optimism care ii cuprinsese pe colegii lor de breasla. “Exista un fenomen foarte interesant, dar putin studiat, acela al comportamentului de grup. Daca un analist prezice la fel ca alti trei sute o crestere si toti se insala, nu il blameaza nimeni. Daca este singur si greseste, toata lumea il arata cu degetul. Niciunul nu risca sa se indeparteze de grup. E mai bine sa dai gres in grup decat sa ai dreptate singur”, spune analistul economic Aurelian Dochia, membru in consiliul de administratie al BRD – Soci\u00e9t\u00e9 G\u00e9n\u00e9rale si fost consultant pentru Banca Mondiala, BERD si OECD.<\/p>\n
Teoria “spiritului de turma” este sustinuta si de economistul-sef al BNR, Valentin Lazea. “Nu e usor sa te singularizezi cu opinii negative impotriva majoritatii, iti trebuie curaj si argumente solide si inatacabile”, afirma el, apreciind ca o alta cauza a faptului ca economistii n-au exprimat opinii despre iminenta crizei este faptul ca majoritatea lucreaza pentru banci si trebuie deci sa respecte politica de comunicare a angajatorului. “Multi au fost nevoiti sa taca, pentru ca jobul nu le-a permis sa vorbeasca”, sustine Lazea. Ca analist in cadrul unei banci nu poti afirma ca nu vor mai fi bani pe piata, ca vor ingheta creditele sau, mai rau, ca banca pentru care lucrezi face tranzactii cu instrumente financiare prea complexe pentru a fi intelese de toti cei implicati si care vor duce la pierderi importante. <\/p>\n
“Economistii sunt asociati diverselor grupuri financiare, lucreaza pentru ele si nu poti sa spui ca banca ta face prapad cu instrumente financiare dubioase. Nimeni nu face cercetare economica pentru sine, este platit de cineva”, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), referindu-se insa mai mult la situatia din tarile mai dezvoltate, avand in vedere ca piata din Romania este prea putin sofisticata din punctul de vedere al instrumentelor financiare. O singura banca romaneasca – de top, potrivit unor surse din piata – a avut expunere pe Lehman Brothers, dar si-a retras banii inainte ca grupul american sa se prabuseasca in septembrie 2008. Banca avea plasate depozite in euro la Lehman Brothers. <\/p>\n
Asa ajungem la o alta cauza ce i-a impiedicat pe economisti sa admita ca se apropie criza: multi si-au imaginat ca daca piata bancara de la noi este foarte putin expusa activelor toxice, atunci vom fi feriti.<\/p>\n
“Este drept ca economiile nou-intrate in UE erau mai putin expuse instrumentelor toxice, pentru ca sistemele lor bancare sunt mai putin sofisticate. Ce n-au inteles insa multi analisti este ca exista legaturi organice cu UE, iar daca acolo nu merge, nu merge nici la noi”, considera Daniel Daianu, profesor de economie, europarlamentar si fost ministru de finante. Iar eroarea venea inca de mai departe: pana la jumatatea anului trecut, afirma Daianu, europenii adormeau cu gandul ca economia de pe continent este robusta, nu ca nu are expunere la instrumentele financiare care au generat pierderi masive in SUA. Daianu a tot avertizat in ultimul an cu privire la inrautatirea situatiei, inclusiv in editorialele publicate in Ziarul Financiar. <\/p>\n
Desigur, criza ne-a luat pe neasteptate deoarece in Romania analistii s-au obisnuit sa vorbeasca despre crestere economica. Acelasi lucru li s-a intamplat insa si economistilor straini, care brusc au inceput sa-si schimbe succesiv previziunile. Daca in decembrie anul trecut analistii bancii americane Citi vedeau o crestere de 2,8% a economiei romanesti in 2009, pana in aprilie anul acesta estimarea lor ajunsese la o scadere de 2,5%. Cum este posibil?<\/p>\n
<\/p>\n
“Stiinta economica standard actuala este mai degraba una a cresterii economice, nu a descresterii”, spune analistul economic Lucian Albu. Echilibrul pe care se bazeaza stiinta economica este de fapt static, iar modelarea econometrica standard, bazata pe modelele liniare, exclude ca ipoteze de baza trendurile non-liniare si trecerea brusca de la un regim de comportament la altul. “In realitate, astfel de fenomene se pot manifesta destul de frecvent in economia reala”, sustine Albu. Cu alte cuvinte, modelele folosite de analisti pentru previziuni nu iau in calcul posibilitatea de schimbare rapida a climatului economic.<\/p>\n
Lazea de la BNR spune ca, din moment ce economistii se bazeaza pe statistici, iar statisticile au aratat bine in ultimii ani, concluzia a fost ca urmatorii ani vor putea si ei sa marcheze cresteri. In 2008, economia a crescut cu 7,1%, in 2007 cu 6,2%, in 2006 cu 7,9%, in 2005 cu 4,2%, iar in 2004 cu 8,5%, astfel incat economistii erau indreptatiti sa creada ca e imposibila o coborare sub asemenea praguri. “Modelele econometrice utilizate pentru previzionarea viitorului folosesc datele trecute; cum sa iasa ceva rau dintr-un trecut care arata bine?” <\/p>\n
Daca intr-un an de crestere economica prezici criza, esti nu numai o voce izolata, ci risti sa inrautatesti lucrurile, sugereaza Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicata. “Daca spui ca si la anul va fi bine, atunci vin investitiile straine, iar afacerile continua sa creasca.” Este si motivul pentru care in general si reprezentantii guvernelor sau ai bancilor centrale din toata lumea evita sa rosteasca public previziuni rele, de natura sa sperie pietele; reversul acestei atitudini il cunoastem deja din efectele verdictelor negative date, de pilda, de agentiile de rating dupa evaluarea din ultimele luni a tarilor est-europene. <\/p>\n
Criza ne-a prins nepregatiti si pentru ca memoria colectiva, deci si cea a economistilor care ar fi trebuit sa prinda semnalele de avertizare, este scurta, iar amintirea altor crize a ramas undeva departe. “Oamenii adesea nu invata; culmea este ca si atunci cand te lovesti de pragul de sus, uiti repede”, considera Daniel Daianu. Criza din anii ’30 este ingropata in cartile de istorie si nu multi au fost cei care si-au imaginat ca s-ar putea repeta. “Memoria colectiva este scurta, de maximum 20-25 de ani, iar lucruri care s-au intamplat in urma cu trei generatii, cum este criza din anii ’29-’33, sunt cunoscute bine doar de istorici”, explica Valentin Lazea. Tocmai pentru ca sunt uitate, aceste cicluri economice se repeta. <\/p>\n
Am putea spune ca au nimerit-o cu previziunile economistii care in ultimii ani au fost pesimisti si au vazut mai mult partea goala a paharului. Analistul Ilie Serbanescu este unul dintre cei care de multa vreme incoace a acuzat faptul ca economia nu poate rezista mult pe importuri si consum. Dar daca nu ar fi fost importurile si consumul, am mai fi avut crestere economica? Cum ar fi fost mai bine? “M-am uitat la fundamentele economice, poate din cauza varstei sau a unui spirit de conservare. Fundamentele nu te mint niciodata; te pot duce pe o panta gresita in mod pasager, dar numai daca nu te uiti atent la ele. Economia din Romania – pentru ca nu pot sa ii spun romaneasca – a avut dintotdeauna fundamente groaznice”, isi expune el punctul de vedere. <\/p>\n
Nu poti sa cresti cand ai atata import, nu s-a inventat inca asa ceva; nu poti sa rezisti numai cu investitii straine, nu poti sa ai o asemenea discrepanta intre consum si productie, considera Serbanescu. “Acestea au fost caracteristicile anilor de crestere. Economia nu duduia, asa cum a spus fostul premier, ea zdranganea din toate maruntaiele. Era un castel de nisip, iar castelele de nisip traiesc numai pana vine valul. Si valul a venit.”<\/p>\n
Dintr-unul din “tigrii Europei”, asa cum era considerata Romania de optimisti din 2006 incoace, datorita cresterii puternice, am devenit deci acum o tara cu o economie vulnerabila la pericolul unei recesiuni. Dar situatia este la fel in regiune si in toata lumea. Am fi scapat cu o criza de dimensiuni mai reduse daca analistii nu ar fi fost atat de dispusi sa vada totul in roz? “Economistii nu s-au raportat la fundamentele economice si au crezut in fantasme. A fost o euforie, se credea ca totul merge bine, ca vom merge in continuare pe credit, ceea ce nu avea nicio noima, nicio baza”, adauga Ilie Serbanescu. <\/p>\n
Nu putem neglija nici faptul ca anul trecut au fost alegeri parlamentare, perioada in care politicienii nu ies niciodata la rampa cu mesaje negative. Promisiunile din campanie au fost multe, insa acum banii statului sunt tot mai putini si mare parte din planurile alesilor nu vor putea fi respectate. “Este greu pentru un om politic sa aiba taria de a anunta ca urmeaza o criza economica; se spune ca mesagerului i se taie capul”, sustine fostul ministru de finante Daniel Daianu.<\/p>\n
<\/p>\n
Daca in anii trecuti lucrurile pareau sortite unei traiectorii mereu ascendente, acum economistii risca sa cada in extrema cealalta, a pesimismului cronic. “Am trecut brusc de la euforie la pesimism”, afirma si Lucian Anghel, economistul-sef al BCR. “Primul val al crizei, care a inceput in a doua jumatate a anului 2007, nu s-a simtit in Romania, in timp ce al doilea val a fost ca un cutremur.” Sunt si analisti care afirma ca nimeni nu ar fi putut sa prevada criza, iar cei ce dau impresia ca au facut acest lucru au ghicit pur si simplu. “N-a prevazut nimeni criza. Cine a spus ca va urma recesiune a facut-o din intamplare, pentru ca era imposibil de prevazut”, sustine Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank. <\/p>\n
Era cert ca se acumulasera dezechilibre la nivel mondial, admite el, dar nimeni nu putea spune exact cand vor aparea consecintele, acum sau peste zece ani; s-a intamplat doar ca unii sa ghiceasca momentul. Dupa Dumitru, Nouriel Roubini, profesorul de la New York University care a prezis in urma cu doi ani aparitia crizei mondiale, iar acum este supranumit “Doctor Doom” al economiei, a facut acele afirmatii pur si simplu pentru ca oricum vedea totul foarte in negru. <\/p>\n
Ce putem face acum? Am devenit suficient de neincrezatori in economisti incat sa le ignoram de-acum inainte sfaturile ce ne-ar putea ajuta sa iesim mai rapid din recesiune? “Ar fi total gresit sa fim dezamagiti de economisti. Este si asta o meserie; la fel ca doctorii, care nu pot vindeca totul, nici economistii nu pot sa prevada toate schimbarile”, sustine Florin Pogonaru. <\/p>\n
Daniel Daianu afirma ca stiinta economica nu este in niciun caz una “hard”, care se bazeaza pe date exacte si obtine rezultate la fel de exacte. Stiinta economica opereaza cu multe aproximari, spune el – nu este ca in fizica sau chimie, cu experimente de laborator. “Viata arata care dintre paradigme este mai potrivita.” <\/p>\n
In loc sa se discrediteze, dimpotriva, se pare ca economistii devin acum tot mai importanti, intrucat cererea de informatii de specialitate este tot mai mare, iar rolul expertilor in gasirea unor solutii de iesire din criza este esential. “Economistul ramane important, cel putin pentru a evalua impactul acestor socuri neprevazute si pentru a concepe masuri si politici anticriza, precum si pentru corectarea pentru viitor a unora dintre fundamentele acestora”, sustine Albu. “Sunt importanti, n-ai ce sa faci. Altii de unde sa gasesti?”, conchide Serbanescu. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Putini economisti au reusit sa prevada cea mai grava criza economica din istorie. E valabil si pentru analistii romani: dupa mai multi ani de crestere, doar cativa s-au incumetat sa spuna ca si la noi se va schimba macazul. Pare greu de inteles cum de le-a scapat economistilor criza printre degete, desi explicatii ar fi destule.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7208],"tags":[7734,182,12177,188,9352,12175,12174,12176,11386,10797],"class_list":["post-13587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-servicii-financiare","tag-analisti","tag-criza","tag-daniel-daianu","tag-economie","tag-economisti","tag-florin-pogonaru","tag-ilie-serbanescu","tag-ionut-dumitru","tag-liviu-voinea","tag-valentin-lazea"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13587"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13587\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":34010,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13587\/revisions\/34010"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}