{"id":13149,"date":"2009-03-17T22:30:00","date_gmt":"2009-03-17T22:30:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13149"},"modified":"2026-04-02T13:31:04","modified_gmt":"2026-04-02T13:31:04","slug":"de-ce-nu-se-gasesc-mezelurile-sergiana-in-hypermarket","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13149","title":{"rendered":"De ce nu se gasesc mezelurile Sergiana in hypermarket"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/p>\n

Cea mai mare problema pe care a avut-o Tudor Neculoiu, proprietarul producatorului de carne Sergiana, cu un reprezentant al autoritatilor a fost anul trecut, cand un inspector de la controlul calitatii a vrut sa il amendeze pentru ca nu scrisese cantitatea de soia din salam pe eticheta. Incidentul avea loc in unul dintre cele trei magazine pe care Tudor Neculoiu le deschisese in capitala, in incercarea de a dezvolta si in Bucuresti modelul de macelarie Sergiana testat in 27 de magazine din Brasov si imprejurimi.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
“Pana la urma, doamna inspector a inteles ca noi nu folosim soia sau alti aditivi in mezeluri si ne-a lasat in pace”, isi aminteste Tudor Neculoiu episodul din experienta bucuresteana, piata in care oricum nu isi mai pune mari sperante, dat fiind ca deja a inchis doua dintre cele trei magazine si nu a mai pus capitala pe lista de deschideri viitoare. “In provincie, piata reprezinta locul predilect pentru cumparaturi, insa am descoperit ca in Bucuresti – care oricum este o piata foarte dificila, mai ales din punctul de vedere al aprovizionarii – lucrurile nu stau deloc asa; toti oamenii merg la supermarket”, spune Neculoiu, care crede ca in acest fel se pierde mare parte din farmecul modului traditional de a face cumparaturi.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Cuvantul “traditional” este ca un ecou in tot interviul pe care BUSINESS Magazin l-a avut cu Tudor Neculoiu. Ideea de traditional a fost si cea care l-a inspirat sa intre in afaceri, iar primul plan in acest sens s-a conturat in perioada cand Tudor Neculoiu calatorea prin Europa cu ansamblul de dansuri populare de la Preoteasa: “Cand am vazut zona Bavariei si a Tirolului mi-am dat seama ca seamana foarte mult cu locul unde m-am nascut eu, Poiana Marului, si am zis ca putem face si noi in Romania bani din agroturism.” Neculoiu visa la acel moment sa construiasca un complex turistic dotat cu o brutarie, o fabrica de lapte si una de mezeluri, pentru a oferi strainilor veniti in zona Brasovului produse traditionale, asa cum vazuse el ca se facea in Europa
\nde Vest.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
La inceputul anilor ’90, a deschis o brutarie in Poiana Marului. Profitul acesteia a fost apoi investit intr-o fabrica de carne si proiectele s-au dezvoltat, insa turistii nu s-au grabit sa vina. Pentru ca visul de a face turism nu a devenit realitate, omul de afaceri s-a gandit sa il transforme si a construit in aproape doua decenii un grup de companii care cuprinde o ferma de porci, un abator, o fabrica de mezeluri, un lant de 27 de magazine proprii si cinci restaurante.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
“Ne lipseste doar productia de cereale pentru a avea afaceri complet integrate, dar zona nu se preteaza la asa ceva”, spune Neculoiu. Ferma de porci, Europig, a fost cumparata de la AVAS printr-un proces
\nde lichidare, Neculoiu asociindu-se cu un om de afaceri italian, care detine in prezent 49% din ferma. Din ferma, animalele sunt taiate la abatorul propriu si ajung apoi la fabrica Sergiana Prodimpex din Poiana Marului, iar produsele din fabrica sunt distribuite in magazinele proprii sau in magazine de proximitate, dar si in bucatariile din restaurantele grupului.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Tot de traditie este vorba si in faptul ca omul de afaceri tine mai mult ca la orice la retetele lui si la modul lor de preparare, chiar daca acest lucru face produsele sale mai scumpe cu 10-15% decat ale altor producatori. Principalul motiv al costului mai mare este faptul ca Neculoiu foloseste materialul genetic si carnea din ferma sa pentru productie, iar cei mai multi producatori locali aleg sa importe carnea, pentru ca preturile sunt mai mici. Cris-Tim, de exemplu, desi are patru ferme de crestere a animalelor, importa 95% din carnea folosita la fabricarea mezelurilor, alegand sa vanda carnea din ferme neprocesata in magazinele proprii. Un revers al medaliei de care beneficiaza acum Neculoiu este o minima\u00a0dependenta de curs.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Preturile gamei Sergiana sunt insa si mai mari decat pragul superior pe care il accepta hipermarketurile pentru a primi produsele. “In toate cererile de intrare in marile magazine raspunsul a fost la unison: nu ne intereseaza reteta, noi vrem pret”, povesteste Neculoiu. Dificultatile despre care vorbeste Tudor Neculoiu sunt un vechi mar al discordiei intre producatori si comercianti, producatorii spunand ca taxele de raft, de intrare si de promotie cerute de marile lanturi le scad drastic profitabilitatea. La mijlocul anului trecut, producatorii din industria alimentara si comerciantii au semnat un Cod de Bune Practici, care nu a fost insa agreat de toti producatorii si care nici nu are deocamdata caracter de lege.\u00a0<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Cu toate acestea, omul de afaceri recunoaste ca nu va putea evita la nesfarsit comertul modern, mai ales ca doreste sa ajunga la o acoperire nationala cu produsele Sergiana. Adrian Iordache, business manager la compania de cercetare de piata si consultanta InterBiz Group, considera ca, pentru acest tip de producatori, reteaua proprie de magazine este foarte importanta, pentru ca le asigura rulajul imediat de bani cu adaosuri mai mici, dar ca este o solutie pe termen scurt, deoarece compania nu poate avea crestere organica.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
“Pe de alta parte, depinde ce strategie au: daca vor sa ramana la nivel regional sau vor sa se extinda in toata tara. In acest al doilea caz, intrarea cu produsele in retelele de comert modern este o conditie absolut necesara pentru ca acestea, pe langa acoperire nationala, le ofera si notorietate”, spune Adrian Iordache, care subliniaza ca multinationalele din domeniul alimentar se axeaza pe distributia in retelele mari de comert tocmai din aceste motive.<\/p>\n

Tudor Neculoiu: “Desi e criza, eu vreau sa merg pe aceeasi idee, sa fabric aceleasi produse, chiar daca sunt mai scumpe”<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Singurul mod in care Neculoiu ar putea scapa de intrarea in hipermarketuri ar fi exportul. A descoperit cu ocazia a diferite targuri ca exista cerere pentru produse ca ale lui, dar deocamdata nu se poate: Romania are interdictie\u00a0la export deoarece nu a incheiat inca procesul de vaccinare impotriva pestei porcine (in 2007, epidemia de pesta porcina izbucnita la fermele din Timis a adus pierderi de aproape 8 milioane de euro americanilor de la Smithfield). In prezent, Romania are voie sa exporte doar mezeluri tratate termic (fierte la 72 de grade), urmand ca pana in 2010 sa declare ca a terminat campania de vaccinare pentru a se ridica interdictia de export. In caz contrar, ar deveni interzis consumul carnii romanesti inclusiv pe piata nationala. “Avem multe cereri pentru export, de exemplu din partea unor lanturi de supermarketuri din Germania pentru produsele crud-uscate”, spune Neculoiu. In prezent, Sergiana exporta foarte putin in Italia, Spania si Anglia, acolo unde sunt comunitati mai mari de romani. Pentru atunci cand va putea exporta, omul de afaceri brasovean isi pune mari sperante in produsele traditionale, in special in cele crud-uscate.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Cand se gandeste la viitor, omul de afaceri brasovean mizeaza pe faptul ca oamenii nu vor trece la mezeluri mai ieftine, asa cum spun cele mai multe voci din piata. “Desi e criza, eu vreau sa merg pe aceeasi idee, sa fabric aceleasi produse, chiar daca sunt mai scumpe”, spune el. Neculoiu povesteste ca la un moment dat a incercat sa introduca in mixul de produse un salam foarte ieftin, dar a fost nevoit sa-l scoata de pe piata dupa doar cateva saptamani, deoarece clientii au crezut ca este un fals. Iar intr-un an complicat cum va fi 2009, Neculoiu e hotarat sa nu renunte la strategia pe care si-a conturat-o in urma cu cativa ani, considerand ca “intr-un an de criza trebuie sa faci orice pentru a te dezvolta, evident controlat, pentru a fi pregatit cand va incepe din nou cresterea cererii”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Astfel, Neculoiu are de gand sa creasca anul acesta capacitatea de productie pentru a ajunge la acoperire nationala. “Scenariul e simplu”, spune Neculoiu: efective mai mari de animale in ferma, atingerea capacitatii optime a fabricii, de 30 de tone pe zi, mai multe magazine proprii si, la un moment dat, intrarea in cateva retele comerciale moderne. Totul in urmatorii doi ani, timp in care, daca piata ii va permite, Sergiana va avea acoperire nationala de aproximativ 75% (fata de aproximativ 30% acum). “Totul face parte dintr-o strategie: sa folosim doar carne romaneasca si sa transformam acest lucru in avantaj competitiv, asteptand ca piata sa inteleaga diferenta”, mai spune Neculoiu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
In termeni de cifre, Neculoiu se arata optimist pentru 2009: “Pana acum am avut cresteri anuale de 30%, iar anul acesta nu ma gandesc sa avem sub 10%”. In 2008, cifra de afaceri a grupului a depasit 25 de milioane de euro, fabrica de mezeluri si reteaua de magazine aducandu-i omului de afaceri cea mai mare parte din vanzari. Neculoiu mai spera pentru viitorul apropiat ca pana la urma clientii, chiar si cei din Bucuresti, se vor intoarce la produsele si la magazinele traditionale, specializate, cum sunt cele pe care le opereaza si Sergiana: “In Germania, oamenii s-au saturat de marile magazine, se indreapta spre magazinele de specialitate, devin clienti fideli”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Iar daca bucurestenii nu se vor intoarce la traditie, lui Tudor Neculoiu ii raman inca Brasovul si orasele din impre\u00adjurimi, unde pregateste in continuare deschideri de magazine si unde are cei mai multi clienti. Sergiana este acum unul dintre cei mai cunoscuti producatori de carne de pe piata transilvaneana, unde concureaza cu germanii de la Reinert (care au deschis o fabrica la Brasov) sau cu grupul CarmOlimp (care opereaza insa si o fabrica de lapte, o divizie de constructii si una de servicii financiare). La cativa pasi de Sergiana, in zona de nord-est a Transilvaniei, mai exista si grupul Unicarm, construit aproximativ pe acelasi model de business. La nivel national, cei mai mari producatori de acest tip sunt Kosarom, afacerea sotilor Apostol de la Iasi, care anul trecut ajunsese la o cifra de afaceri de aproximativ 25 de milioane de euro, dar si companiile brailene Marex si Caruz. Acestea includ insa si capacitati proprii de producere a cerealelor, ceea ce le face sa aiba afaceri aproape in totalitate integrate. “Si noi avem in plan sa investim pe partea de nutreturi, insa pe cea ce procesare a furajelor”, spune Neculoiu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Dezvoltarea de segmente in plus, pe langa structura actuala, ar face o afacere precum Sergiana destul de greu de vandut, spune Adrian Iordache: “Nu cred ca un asemenea model de business se poate vinde sub aceasta forma; liniile de business pot fi atractive pentru eventualii cumparatori, insa separat”. Iordache crede, de exemplu, ca reteaua de magazine poate fi interesanta prin pozitionare sau modul de vanzare. “Daca un asemenea producator nu e interesat sa vanda pe bucati, atunci dezvoltarea se poate face prin acoperirea la nivel national (inclusiv prezenta in lanturi comerciale moderne) sau prin produse inovative, prin descoperirea unei nise – elemente care sa il diferentieze de ceilalti”, spune Iordache.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Tudor Neculoiu este de aceeasi parere si nu crede ca ar fi vreun investitor care sa vrea sa ii cumpere toata afacerea. Cu toate acestea, spune ca ar accepta sa discute, desi parca totusi ar prefera ca inainte de asta afacerea sa mai creasca si sa devina si el “un om de afaceri adevarat”.\u00a0\u00a0<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
\n
De jos in sus<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Export sau multe compromisuri in Romania. Sunt cele doua variante pentru viitorul pe termen mediu al Sergiana, unul dintre putinii producatori locali de mezeluri ale carui produse nu se gasesc (inca) in galantarele hipermarketurilor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7211],"tags":[11673,8891,9825,7147,11676],"class_list":["post-13149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-comert","tag-industria-carnii","tag-mezeluri","tag-procesare","tag-producatori","tag-sergiana"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13149"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13149\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33677,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13149\/revisions\/33677"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}