{"id":13142,"date":"2009-03-17T21:00:00","date_gmt":"2009-03-17T21:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13142"},"modified":"2026-04-02T13:31:01","modified_gmt":"2026-04-02T13:31:01","slug":"ghid-de-criza-cum-atragi-investitori-pentru-afacerea-ta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=13142","title":{"rendered":"Ghid de criza: cum atragi investitori pentru afacerea ta"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/p>\n

“Daca as sti unde sa gasesc acum 200 de milioane de euro, maine i-as plasa fara nicio problema”, spune Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta si inter\u00ad\u00admediere financiara Financial View Consulting, referindu-se la solicitarile de fonduri pe care le are din partea clientilor lui.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Este adevarat ca o parte dintre firmele pretendente “sunt greu finantabile”, pentru ca implica pentru investitori un risc mai ridicat, admite Cabat, “dar multe sunt companii bune, cu planuri solide de afaceri”. Nevoia tot mai mare de bani a firme\u00adlor despre care vorbeste consultantul este cat se poate de explicabila in contextul economic actual. Pe de o parte, antreprenorii au de-a face cu o economie tot mai afectata de constrangeri: fluxurile de bani dintre parteneri sunt gatuite, platile se fac cu intar\u00adziere, comenzile si vanzarile scad, creditele scadente sunt mai greu de achitat. Pe de alta parte, majoritatea bancherilor nu mai sunt dispusi sa le dea credite noi, ba chiar le reduc liniile de finantare aprobate in trecut. In aceste conditii, oferta companiilor de private equity – investitori ce intra in actio\u00adnariatul unei companii, ii sustin o pe\u00adrioada dezvoltarea cu fonduri si know-how si mai apoi isi vand participatia pentru profit – devine tot mai interesanta. Fondurile de investitii prezente pe piata romaneasca, dintre care cele mai multe sunt “brate” ale unor companii care investesc in toata regiunea central si est-europeana, dispun de aproximativ 2 miliarde de euro pentru achizitii, conform calculelor BUSINESS Magazin.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Multi ani, antreprenorii au fost reticenti in a accepta ofertele investitorilor de portofoliu, in parte pentru ca le mergea bine si aveau perspective bune, iar o colaborare cu un fond de investitii ar fi insemnat pierderea independentei in administrarea propriilor afaceri. Acum insa lucrurile s-au schimbat. “Cererea de finantare a crescut si va creste, pentru ca multe sectoare de activitate vor incetini dramatic, iar acest lucru va afecta cash-flow-ul companiilor”, spune Cornel Marian, directorul executiv al Oresa Ventures. Fondul suedez de private equity Oresa Ventures, unul dintre cele mai mari din Europa, este prezent pe piata romaneasca de mai bine de zece ani, printre cele mai cunoscute tranzactii in care a fost implicat numarandu-se cele cu Oriflame, Flanco, Credisson, La Fantana, Kiwi Finance si Medicover.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Marius Ghenea, unul dintre cei mai activi antreprenori, remarca aceeasi ten\u00addinta: “Mai ales pentru firmele mici si medii, tendinta generala este sa iasa acum in piata si sa caute finantare”. Omul de afaceri, fondator si ulterior director al mai multor afaceri de comert cu electronice si echipamente IT (Flamingo, Flanco, FIT Distribution), dar si investitor in afaceri online, spune ca pe biroul sau au ajuns multe cereri de finantare din partea unor astfel de firme. Dupa Ghenea, investitorii de tipul sau (asa-numitii “business angels”, cei ce se implica in dezvoltarea unui start-up) sunt acum intr-o pozitie buna de negociere, avand la dispozitie multiple oportunitati de cumparare.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/div>\n
Pentru o perioada dificila a economiei, companiile de private equity nu stau deloc rau: daca in anii trecuti puteau sa rateze multe tranzactii pentru ca antreprenorii reuseau sa ia finantare de la banci, astazi s-ar putea relua o serie de discutii mai vechi, spune Cornel Marian. Acum, cand creditele bancare sunt fie blocate, fie prohibitive ca pret, iar bursa nu mai e o solutie de a strange capitaluri, managerii fondurilor de investitii isi permit sa fie mai selectivi ca oricand. Mai ales ca valoarea companiilor romanesti a scazut semnificativ in ultima jumatate de an (cu o treime, spun evaluatorii), iar pretentiile antreprenorilor s-au diminuat si ele. “Unele fonduri vor ajunge sa refuze discutiile cu antreprenorii din lipsa de timp”, considera Mihai Sfintescu, manager al companiei 3TS Capital, prezenta in Romania prin intermediul a doua fonduri – 3TS Central European Fund II, cu un capital de 100 de milioane de euro (din care 30 de milioane de euro ramase neinvestite) si 3TS-Cisco Growth Fund III, cu un capital initial de 30 de milioane de euro (din care s-au investit pana acum 4 milioane de euro).<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Dincolo de abundenta de companii ce ar avea nevoie de finantare, tranzactiile bune nu se gasesc insa deloc la fiecare colt de strada, iar conditiile impuse de investitori nu sunt usoare. Criteriul de baza nu e pretul mai avantajos al unei companii; profitul care se poate obtine in viitor de pe urma ei este criteriul de baza al oricarei tranzactii de acest fel. “Nicio companie nu e indeajuns de\u00a0ieftina daca e o companie proasta”, rezuma Mihai Sfintescu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Multe dintre dosarele pentru care se solicita finantare sunt ale unor companii sanatoase, ce risca insa sa intre in incapacitate de plata din cauza blocajelor financiare, a platilor sau a comenzilor amanate. Este o situatie cu care se confrunta tot mai multi antreprenori, spun reprezentantii companiilor de private equity. “Bancile vor finanta mai putin si mai scump proiectele de dezvoltare, deci multe firme vor fi nevoite sa mai adune capital social pentru a-si putea mentine nivelul creditelor luate in ultimii ani”, comenteaza Cornel Marian. Bancherii recunosc ca antreprenorii romani s-au indatorat in ultimii ani foarte mult, iar in conditiile actuale sunt destule companii ce vor avea dificultati la rambursarea creditelor, nota de curand Simona Fatu, vicepresedinte responsabil cu activitatea de corporate a Volksbank Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.<\/p>\n

\nMihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”<\/a>
\nGeorge Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”<\/a>
\nMarius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”<\/a>
\nRadu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

In fiecare sector de activitate exista macar un jucator crescut pe credit care, daca nu primeste finantare, este in reala dificultate, crede Radu Bugica, managerul filialei locale a fondului american de investitii Sigma Bleyzer. “Aici se uita fondurile; foarte multe tranzactii potentiale se afla in zona de , a companiilor cu probleme”, spune el. Fondul american urmareste investitii de minim 7 milioane de euro in sectoare ca serviciile medicale, industria alimentara, materialele de constructie, distributia specializata si dispune de peste 100 de milioane de euro pentru investitii.<\/distressed><\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Sebastian Tcaciuc, senior associate al Advent International, considera ca firmele viabile vor lua in calcul vanzarea unei participatii la capital, nu neaparat majoritare, pentru a-si asigura continuitatea operationala intr-o perioada care se anunta tot mai dificila. Multe companii vor privi insa asocierea cu un investitor nu doar ca o sursa de finantare, considera Tcaciuc, ci si ca o cale de a capata acces la contactele lui de afaceri, la know-how-ul operational si la expertiza sectoriala. Advent International, cel mai mare jucator din piata de private equity, dispune anul acesta de pana la 50 de milioane de euro pentru investitii in companii profitabile care nu au acces la credite bancare si care nu vor putea supravietui crizei economice fara aport de capital. Prezente de la sfarsitul anilor ’90, fondurile de private equity administrate de Advent International au fost implicate in cateva dintre cele mai importante tranzactii de pe piata: Terapia Cluj, MobiFon, Euromedia, Brewery Holdings; in prezent detine cateva participatii impor\u00adtante la LaborMed, Ceramica sau D\u00fcfa.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Despre solicitarile pe care le are din partea clientilor, Dragos Cabat afirma ca “este vorba despre o combinatie intre fondurile necesare pentru sustinerea operatiunilor in limite normale si programe de investitii, greu finantabile de catre sistemul bancar in aceasta perioada”. Pentru managerii indrazneti, acum este momentul unor programe de investitii care sa le asigure competitivitatea pe termen lung, considera Cabat. Altii cauta know-how; Ciprian Ghetau, directorul departamentului de fuziuni si achizitii al casei de investitii Capital Partners, se refera la firmele ajunse intr-o faza a evolutiei lor cand au nevoie de know-how pentru a-si mentine pozitia in piata si pentru a-si continua investitiile. “Unii antreprenori isi dau seama ca au nevoie de un investitor strategic, care stie exact ce are de facut; altii stiu si singuri ce trebuie facut, pentru ca au fler, si au nevoie doar de capital.”<\/p>\n

\"\"<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/div>\n
In fine, altii cauta o sansa in plus de a-si “inghiti” competitorii ce o duc mai prost, obtinand astfel un castig de cota de piata considerat pretios pentru\u00a0dupa ce va fi trecut criza. Fara nicio exceptie, cei sapte manageri de fonduri care au discutat cu BUSINESS Magazin au identificat aceasta situatie drept castigatoare pentru ambele parti; atat fondul, cat si antreprenorul au oportunitatea sa creasca foarte rapid, prin preluari, si nu organic, asa cum se intampla de cele mai multe ori cu companiile de la noi.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Mihai Sfintescu spune ca majoritatea fondurilor cauta sa dezvolte companiile prin fuziuni si achizitii, nu prin crestere organica. “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”, spune el. Tradusa in cota de piata, aceasta actiune poate insemna cel putin doi ani castigati, estimeaza managerul 3TS Capital, pentru ca dezvoltarea are loc mult mai rapid in acest fel. In plus, costurile ar putea fi si ele mai mici, pentru ca un jucator care are dificultati e vulnerabil in negociere – si asta daca nu cumva negocierile sunt purtate deja de creditori.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Antreprenorii confirma: momentul este perfect pentru preluari, iar fondurile de investitii sunt o sursa potrivita pentru a face rost banii necesari. “Noi suntem in discutii pentru atragerea de capital tocmai in ideea de a profita de oportunitatile pietei”, declara pentru BUSINESS Magazin Dan Olteanu, directorul de achizitii si unul dintre actionarii minoritari ai lantului de magazine de bricolaj Ambient. Compania s-a aflat si anul trecut aproape de incheierea unei tranzactii similare cu fondul de investitii suedez EQT, dar in cele din urma vanzarea (estimata la circa 100 de milioane de euro) nu s-a mai incheiat. Pentru Ambient, un grup format prin fuzi\u00adunea a 14 companii si controlat de omul de afaceri sibian Ioan Ciolan, oportunitatile de achizitii vin din mai multe directii: “Este vorba de unii furnizori care odata cu scaderea cererii intampina reale probleme, dar mai ales de alti concurenti”, spune Olteanu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Teoretic macar, companiile aflate in oricare dintre aceste situatii ar putea sa gaseasca in fondurile de private equity partenerii de care au nevoie pentru a-si acoperi nevoile de finantare. Investitorii sunt insa acum mai selectivi, dar si mai atenti ca oricand in privinta achizitiilor pe care le fac – pentru ca au de unde alege, pe de o parte, si pentru ca, in conditiile actuale incerte, evolutia companiilor este greu de evaluat. Nu in ultimul rand, chiar daca dispun de fonduri consistente pentru achizitii, nici companiile de private equity “nu stau pe un sac de bani”, mai ales ca, si pentru ele, seifurile bancilor s-au cam inchis.<\/p>\n

George Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”<\/a>
\nMarius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”<\/a>
\nRadu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”<\/a><\/div>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Daca pentru antreprenori vanzarea businessului lor la un pret competitiv este foarte dificila acum, nici fondurile nu au cum sa mai fie sigure ca isi vor putea vinde participatiile in urmatorii doi-trei ani in conditiile de profitabilitate pe care le urmaresc. Din pozitia de investitor, Marius Ghenea noteaza ca fondurile care ar vrea sa vanda acum sunt intr-o situatie grea. Activitatea lor poate fi ilustrata prin imaginea unei palnii inversate, spune Ghenea: la un capat sunt oportunitatile de cumparare a unor noi participatii, iar la celalalt capat sunt exit-urile – vanzarea participatiilor detinute de mai mult timp. In mod normal, intre cele doua capete ar trebui sa fie un flux continuu si cursiv, insa aceasta cursivitate a disparut, pentru ca multi vor sa vanda si doar foarte putini sa mai cumpere afaceri. “Dintre cele opt companii din portofoliul meu ca business angel, sunt in discutii avansate cu investitorii pentru o singura companie”, afirma Ghenea, care in mod normal ar fi avut mai multe discutii in paralel, pentru mai multe companii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Sursele de finantare pentru investitii sunt un subiect spinos si pentru companiile de private equity. Mai ales in cazul preluarilor integrale (buyout), fondurile au nevoie si ele de finantare bancara. Chiar daca bani exista, multe fonduri prefera sa isi realizeze investitiile partial cu capital bancar si doar in parte cu capital propriu.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Lipsa finantarilor bancare i-ar putea reduce serios apetitul investitional lui George Teleman, managing partner al Equest Balkan Properties, cel care conduce investitiile fondului britanic in regiune. El spune ca e aproape imposibil sa faci achizitii fara imprumut bancar, iar momentan aceasta piata este aproape redusa la zero. “Poti eventual sa cumperi o proprietate, dar daca ai de facut o dezvoltare, nu o poti face decat doar cu cash”, spune Teleman. Pentru el, cele mai interesante oportunitati nu sunt acum achizitia de proiecte sau investitiile in piata, ci achizitia de participatii la alte fonduri de investitii. “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%. De cealalta parte, valoarea neta a activelor pe care le detin a scazut si ea, dar nu asa de mult. E deci mai rentabil sa cumperi actiuni in fondurile care au portofoliu in regiune decat sa le cumperi portofoliul”, considera Teleman. Equest se concentreaza pe finalizarea investitiilor in curs, urmand ca managementul portofoliului sa devina prioritar; fondul britanic ar fi insa dispus sa investeasca 20-30 mil. euro in servicii medicale, infrastructura sau bunuri de consum.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Revenind insa la piata locala, criza economica ii face pe investitori mult mai selectivi ca in trecut. “Din cauza crizei suntem mai selectivi si investim doar in acele companii cu adevarat viabile si la preturi rezonabile”, spune Cristian Nacu, partener la Enterprise Investors (EI). Cele doua fonduri ale EI active pe piata romaneasca au disponibile pentru investitii aproape 400 de milioane de euro in regiune.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Ce fel de afaceri ar fi totusi dispuse sa finanteze aceste fonduri si ce elemente esentiale ar trebui sa aduca antreprenorii in negocieri pentru a obtine fondurile de care au nevoie?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Omul de afaceri Florin Andronescu, fondatorul retailerului de electronice si electrocasnice Flanco, al retelei de clinici private Sanador si al fostei companii de credite de consum Credisson, apreciaza ca o prima evaluare se face pornind de la domeniul de activitate al companiei. In primul rand, “se uita la industrie, sau la capacitatea de a genera cash, pentru ca increderea lor intr-un viitor ultraprofitabil s-a diminuat considerabil”. Cat priveste reteaua de clinici private Sanador, la care este actionar, Andronescu spune ca nu se gandeste pentru moment sa vanda. Sanador, una dintre cele mai “vanate” companii locale, “este intr-o etapa de dezvoltare si nu suntem interesati sa vindem, mai ales ca, pe fondul crizei economice, evaluarile sunt astazi mai mici decat in trecut”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Pretul de vanzare este intr-adevar unul dintre cele mai sensibile subiecte in negocieri. Pe de o parte, multi dintre manageri se gandesc si acum cu nostalgie la sumele uriase pe care le puteau obtine in urma cu 6-12 luni. “Valoarea companiilor romanesti s-a redus semnificativ in ultima jumatate de an”, spune Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian, explicand aceasta devalorizare prin doi factori – pe de o parte, valoarea proprietatilor imobiliare s-a diminuat, iar pe de alta parte, riscul investitiilor in Romania este considerat mai mare, odata cu inrautatirea ratingului de tara si reducerea brusca a ritmului de crestere economica, cei mai multi analisti anticipand ca va urma o perioada de recesiune sau, in cel mai bun caz, de stagnare.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Pentru antreprenorii care aveau pe masa, cu doar jumatate de an in urma, oferte de finantare de sute de milioane de euro, o asemenea “ieftinire” accelerata a afacerii lor este greu de acceptat. Este si cazul lui Ion Soloman, proprietarul lantului de supermarketuri Ethos. Omul de afaceri a fost anul trecut foarte aproape de a incheia o tranzactie cu un fond de investitii, dupa ce a purtat negocieri cu mai multe fonduri, dar a renuntat in ultimul minut. “M-am ferit sa vand fondurilor, sperand ca va aparea o companie de profil care ar fi fost interesata sa imi dezvolte si mai mult reteaua, dar tranzactia nu a mai avut loc”, declara Soloman pentru BUSINESS Magazin. Acum regreta – “daca ma gandesc la suma de bani pe care as fi putut sa o iau anul trecut, regret enorm ca nu am vandut” – mai ales ca acum ofertele atractive au disparut cu desavarsire. Propuneri de finantare au mai fost, dar nimic nu s-a concretizat inca. Se declara decis sa nu vanda, pentru ca “piata e speriata” si 2009 nu este un an bun pentru tranzactii. “Iar daca mai poti inca sa cresti singur o afacere, atunci nu e inca momentul sa o vinzi”, sustine Soloman, care se vede insa acum fortat sa inchida cateva dintre magazine.<\/p>\n

Mihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”<\/a>
\nMarius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”<\/a>
\nRadu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”<\/a><\/div>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Dar daca antreprenorii (sau parte dintre ei) nu vor sa lase la pret, nici fondurile de investitii nu se grabesc, asteptand ca, pe masura ce problemele companiilor se vor acutiza, oportunitatile unor tranzactii ieftine sa se inmulteasca. Radu Bugica, managerul Sigma Bleyzer, spune ca desi antreprenorii au inceput sa isi reduca pretentiile, fondurile de investitii asteapta scaderi si mai dramatice si astfel “decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”, noteaza reprezentantul Sigma Bleyzer, fond ce detine participatii la Covalact, Primulact si Lactate Harghita. Compania de private equity pe care o conduce primeste saptamanal “cel putin doua-trei propuneri de preluare”, sustine Bugica, citat de Ziarul Financiar – in principal de la producatori mici si mijlocii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Dificultatile de evaluare sunt cu atat mai mari cu cat numarul companiilor listate la bursa – care ar putea sa constituie un posibil reper – este foarte mic si, in plus, coordonatele in care se desfasoara afacerile sunt foarte incerte. Adrian Crivii considera ca previziunile referitoare la evolutia unei companii sunt complicat de facut, la nivelul tuturor indicatorilor esentiali pentru evaluarea unei investitii – cifra de afaceri, profitul, rata de actualizare a investitiei (avand ca repere rata medie a dobanzii, inflatia si prima de risc). Crivii spune totusi ca previziunile conduc spre o scadere in medie cu 25-30% a valorii unei firme.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
In aceste conditii, evaluarile s-ar putea face pornind de la asa-numita “valoare justa” – “fair value”, respectiv prin comparatie cu companii similare din acelasi sector si aceeasi regiune geografica, considera Sebastian Tcaciuc, director al Advent International. “Previziunile financiare trebuie insa realizate pe un termen mai lung decat cel uzual, de trei-sase ani, ceea ce, in mod evident, este destul de dificil”, adauga el. La fel de importante sunt insa, in procesul de evaluare, realizarile si performantele anterioare ale companiei, precum si experienta si calitatea echipei de management, considera Tcaciuc.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Fara a fi insotita de cifre, o concluzie rezonabila privind felul cum criza modifica valoarea companiilor i-ar apartine lui Ciprian Ghetau, directorul departamentului de fuziuni si achizitii din cadrul casei de investitii Capital Partners (a carei vanzare catre banca Piraeus, pentru o suma estimata la 32 de milioane de euro, a fost si ea amanata sine die). El considera ca, in orice caz, “asteptarile de pret s-au temperat si au revenit la normalitate, iar scenariile de crestere nu mai pot fi fanteziste, fapt ce favorizeaza tranzactiile si stimuleaza interesul cumparatorilor”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
In conditiile in care profiturile trecute “sunt deja in buzunarele actionarilor”, fondurile sunt interesate mai mult de cash flow-ul viitor, de randamentul si orizontul investitiei, apreciaza Ghetau. Disciplina financiara si calitatea managementului de criza sunt, de asemenea, elemente esentiale: “Investitorii vor sa vada ca managementul este la carma afacerii, stie ce are de facut si are una sau chiar mai multe strategii, in functie de mai multe posibile scenarii”. Mai ales pentru fondurile care intra in parteneriat cu antreprenorul (asa-numitele fonduri de “expansion capital”), modul cum se inteleg cu partenerul este mai important decat orice evaluare, considera Mihai Sfintescu. “De multe ori, daca discutiile sunt constructive, nu pretul de intrare este esential, prioritar devenind businessul pe care il poti construi impreuna pana la exit-ul final”. Cu atat mai mult cu cat daca evaluarea se afla de regula undeva intre stiinta si arta, acum tindem spre pura arta, dupa parerea lui: “Din cauza atator necunoscute, evaluarea ar putea cadea in plan secund ca importanta, pentru ca nu poti face evaluari bazate pe imaginatie”.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Un alt element decisiv in evaluarea unei investitii este gradul de indatorare a companiei ce solicita fonduri. Anca Ionescu, country manager al GED Capital, spune ca principala problema de partea fondurilor este legata de incertitudinea liniilor de credit la care au acces companiile. “Odata intrati in actionariatul unei companii, investitorii de private equity nu mai au nicio siguranta ca liniile de finantare pe termen scurt vor fi innoite anul urmator, putand sa fie astfel obligati la o marire de capital”, spune ea, anticipand ca, in ansamblu, numarul tranzactiilor din 2009 va fi in scadere fata de anul trecut. Prin cele doua fonduri active pe piata locala, fondul spaniol GED Capital are la dispozitie circa 200 de milioane de euro pentru investitii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Planul de afaceri si strategia companiei sunt la randul lor criterii ce pot atrage sau respinge de la bun inceput un investitor. Explicatia e cat se poate de simpla: dat fiind ca multiplii de evaluare s-au diminuat din cauza conditiilor de piata (de pilda, daca vorbim de profitul operational, de la un multiplu EBITDA de 8, anul trecut, s-a ajuns acum la un multiplu de 5-6), iar asteptarile privind randamentele investitiei raman constante, pretul de intrare trebuie negociat in jos, iar timpul de detinere a participatiilor de catre fonduri creste. “Perioada de pastrare a participatiilor ar putea reveni la 4-6 ani, in loc de 2-3 ani, cum a fost cazul in ultimul timp”, considera Cristian Nacu.<\/p>\n

Mihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”<\/a>
\nGeorge Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”<\/a>
\nRadu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”<\/a><\/div>\n

<\/p>\n

Nu doar coordonatele negocierilor s-au modificat, ci chiar mecanismul in sine al intalnirii dintre cerere si oferta. In cele mai multe din cazuri, companiile sunt cele ce trebuie sa convinga fondurile sa intre in actionariat, nu mai asteapta ele sa fie cautate de fonduri. Asa incat puterea de negociere a investitorilor este evident mai mare, cu atat mai mult cu cat “fondurile sunt buni negociatori, stiu sa puna presiune si sa speculeze greselile sau slabiciunile companiei”, considera Ciprian Ghetau de la Capital Partners. Daca insa o tranzactie cu un fond de pe piata locala nu se concretizeaza, lupta nu e pierduta, pentru ca exista deja companii de brokeraj ce pot promova afacerile din Romania direct peste Ocean sau pe oricare dintre pietele vecine. De pilda, Riff Holding, o companie de consultanta, a intrat recent pe piata brokerajului de fuziuni si achizitii, prin preluarea francizei Sunbelt, o retea americana de astfel de servicii, cu operatiuni in circa 30 de tari. Marius Stancescu, presedintele Riff Holding, se asteapta sa semneze anul acesta mandate pentru opt-douasprezece companii, desi\u00a0piata de fuziuni si achizitii se va tempera puternic, “la jumatate din valoarea de anul trecut”. In 2008, piata romaneasca de fuziuni si achizitii s-a situat la aproximativ 1,5 miliarde de euro.<\/p>\n

\u00a0<\/div>\n
Pentru moment, totusi, in zona de investitii par sa se intample mai mult discutii si anticipatii decat tranzactii. Fondurile de investitii, stand si asteptand oportunitati, s-ar putea trezi ca au ratat de fapt afaceri bune, mai ales daca alternativa finantarilor bancare va reincepe sa functioneze pentru antreprenori. Ori poate ca tranzactiile se intampla deja, “pe tacute”; pana la urma, cum spune Marius Stancescu de la Riff Holding, e si explicabil sa fie asa: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei, cu partenerii de afaceri – asa ca e normal ca mare parte din tranzactiile de acest fel sa se incheie cu usile inchise”.<\/div>\n
\u00a0
\nMihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”<\/a>
\nGeorge Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”<\/a>
\nMarius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”<\/a><\/div>\n
\n
Ghid de atras investitorii<\/a><\/div>\n
O imagine de ansamblu<\/a><\/div>\n
Uitati tot ce stiati<\/a><\/div>\n

\u00a0<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tot mai vulnerabili din cauza reticentei cu care ii trateaza bancherii, oamenii de afaceri se vad nevoiti sa apeleze la banii investitorilor financiari pentru a-si sustine activitatea curenta sau planurile de investitii. Bani sunt: fondurile de private equity dispun de 1,5-2 miliarde de euro pentru achizitii pe piata romaneasca, potrivit managerilor chestionati de BUSINESS Magazin. Tranzactiile nu se incheie insa deloc usor. Managerii fondurilor explica in cele ce urmeaza ce anume ii atrage sa finanteze o afacere si de ce le refuza pe altele.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698,7208],"tags":[4124,7267,182,11667,7633,11666],"class_list":["post-13142","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","category-servicii-financiare","tag-bancheri","tag-banci","tag-criza","tag-fonduri-private-equity","tag-investitori","tag-oameni-de-afaceri"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13142","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13142"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13142\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33672,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13142\/revisions\/33672"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13142"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13142"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13142"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}