{"id":11997,"date":"2008-10-21T15:54:41","date_gmt":"2008-10-21T15:54:41","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=11997"},"modified":"2026-04-02T12:58:44","modified_gmt":"2026-04-02T12:58:44","slug":"toni-iordache-cash-is-king-daca-aveti-cash-tineti-l","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=11997","title":{"rendered":"Toni Iordache: Cash is king. Daca aveti cash, tineti-l"},"content":{"rendered":"

Cum a inceput totul<\/strong><\/p>\n

TI: Am fost martor indeaproape la ce s-a intamplat si e o
\ndiferenta intre ceea ce se citeste in presa si ceea ce se intampla
\nin realitate, nu numai pe plaiuri mioritice, ci peste tot, inclusiv
\nla New York. Prima picatura de sange pe care am vazut-o in apa a
\nfost in decembrie 2006 si atunci am simtit, datorita experientei pe
\ncare am acumulat-o in 12 ani pe Wall Street, ce se va intampla. Cu
\ntoate acestea, s-a depasit ceea ce puteam sa imi imaginez. Exista
\nun worst case scenario pe care l-am intuit la inceputul lui 2007;
\ninca n-am ajuns acolo, dar se poate ajunge acolo. Din punct de
\nvedere financiar, ma asteptam ca pierderile sa fie de 1000 de
\nmiliarde dolari. Nu s-a ajuns inca acolo, dar se va trece de acest
\nprag. Deci, inca nu s-a terminat.
\nBM: Ce s-a intamplat in decembrie 2006?
\nTI: Practic, un bond, un mortgage bank securities emis, nu
\nintamplator, de Bear Stearns, a pierdut 15 puncte procentuale (15%
\n– n.red ) peste noapte. Ca sa pierzi 15 puncte peste noapte era
\nceva aproape fara precedent. Deci un bond, de la 100 de dolari s-a
\ndus, sa zicem, la 80 ca valoare, peste noapte. Si atunci s-a
\npierdut. Toti cei care detineau bonduri nu stiau cum sa mai scape
\nde ele, chiar daca Bear Stearns, emitentul, dadea asigurari ca
\nexista cash flow in structura. Unii au incercat sa scape din
\naceasta situatie, iar altii au luat-o ca atare si au mizat pe
\nfaptul ca o sa-si revina, e doar o banca si s-au mai vazut scene de
\ngenul asta. Cine a reactionat primul s-a felicitat, cine nu, plange
\nsi azi. Acela a fost doar primul semn. Pe urma, a urmat februarie,
\ncand au urmat primele semne de blocare a structurilor numite CDOs
\n(Collateral Debt Obligations – n.red). In speta, Merrill Lynch si
\nCiti, impreuna, au emis in jur de 50-60 de miliarde de CDOs. Una
\ndintre optiunile lor era sa le emita la discounturi (pe care le-au
\ncumparat tot ei, cu mici exceptii – equity tranch), sa le dea
\ndrumul pe piata si sa vada cat absoarbe piata cu noile conditii
\ncare incepeau sa apara (si prin noile conditii vreau sa zic ca deja
\nse simtea un val de delinquancy crescand si asta a schimbat toata
\nstructura de liability). Lumea incepuse sa-si faca noile socoteli
\npe noile conditii.
\nBM: In momentul acela, unde lucrati dumneavoastra?
\nTI: La Fortis si ma ocupam exact de CDOs. Eram numarul 12 mondial.
\nCand am venit aici, am venit ca liber profesionist, pentru ca
\nFortis-ul s-a inchis.
\nBM: Ce a stat la baza deciziei de a va intoarce in Romania?
\nTI: Pe langa motivele profesionale, au stat si motive
\npersonale.
\nBM: Dar a cantarit si ceea ce se intampla atunci pe Wall Street, in
\ndecizia dumneavoastra?
\nTI: Indubitabil!
\nBM: Daca ar fi sa le transformati in procente?
\nTI: Sunt de meserie matematician si ar trebui sa dau o cifra. Un
\nraport corect ar fi 50-50.<\/p>\n

\nDin sectia lui Petre Roman pe Wall Street<\/strong><\/p>\n

\nBM: Sunteti matematician. Unde ati terminat si in ce an?
\nTI: In tara, am inceput Politehnica in ’87, am fost olimpic la
\nmate. Pe vremea aia nu prea aveai multe optiuni si am facut
\nPolitehnica, sectia lui Petre Roman. In ’90 am schimbat macazul
\npentru ca ma bucur de un anumit simt si anume de a vedea lucrurile
\nin viitor. E ca in sah: unii vad doua miscari, altii vad 10, unii
\nvad toata partida. Eu inca nu vad toata partida, dar vad destul de
\nmulte miscari. Si mi-am dat seama ca lucrurile se vor strica, asa
\nca am intrat pe partea economica. In ’90, am intrat la Cibernetica,
\nfacand parte din prima generatie cu doua facultati la zi. Le-am
\nfacut in paralele – anul IV-anul I, anul V-anul II. In ’92 am
\nterminat Politehnica si in ’95 Cibernetica.
\nIn ’96, lucram deja, pe la P&G si am primit o bursa sa fac
\nMBA-ul in State, unde am plecat fara sa ma uit in urma. Am terminat
\ncu 3,95 din 4. Am avut o singura nota de B si in rest am avut numai
\nA. Era, de fapt, singura optiune pentru a prinde un job acolo.
\nFiind matematician si placandu-mi finantele, nu mi-am dorit decat
\nsa ajung pe Wall Street.
\nAm avut o oferta de la Citi Bank pe care am acceptat-o imediat, nu
\npentru ca as fi avut altele mai slabe si am fost trader la Citi din
\niunie 1998 pana in 2001, chiar inainte de 11 septembrie. Am facut
\ntrading la New York, apoi la Londra si apoi, din nou, la New York.
\nAsa era programul. Deci, am lucrat un an la Londra. Am facut FX si
\nInterest Rate Derivatives. Apoi am intrat intr-un hedge fund, tot
\npe trading, pe urma am intrat pe partea de risc (in 2002 fiind o
\nalta criza, incomparabila cu cea de astazi – atunci cand a fost
\ncolapsul dotcom). Dupa asta am intrat in Deutsche Bank, pentru
\nputin timp, pe partea de risc si pe urma am intrat in spatiul
\ncredit. Atunci incepusera produsele de credit si am intrat la JP
\nMorgan, ca Risk Manager. Sa nu se inteleaga gresit: eram
\nvicepresident, dar ca nivel profesional, nu executiv. Eu manageriam
\nriscuri, nu oameni si optiunea asta am avut-o inca de la inceput.
\nPuteam sa intru pe management sau pe tehnic. Eu am ales
\ntehnic.
\nBM: Fiecare mutare a insemnat si o urcare in ierarhia companiei sau
\nati mers pe aceeasi linie?
\nTI: Eu am fost associate, associate vicepresident, acum, in ultimul
\nloc, eram senior vicepresident, dar nu asta conteaza. Eu am o
\nvorba: poti sa ma numesti si portar, daca fac ceea ce trebuie si
\nbine, asta e tot ce conteaza.<\/p>\n


\n“Am invatat sa fiu eficient si egoist”<\/strong><\/p>\n

BM: Haideti sa cuantificam: dispuneati de un anumit buget?
\nTI: Cand eram trader, aveam, normal, un buget, dar nu atat de mare,
\npentru ca eu nu lucram pe investment, unde e mai mult volum. Cum am
\nmai spus la inceput, am avut doua optiuni: fie sa intru in
\nmanagement, fie sa cunosc. Am ales sa cunosc. De ce? Cred ca e
\nevident. Cine stie, face, cine nu stie, face powerpoint sau scrie
\nemailuri. Si asta vad si aici, in Romania. Eu cunosc subiectul. In
\nceea ce stiu, stiu, unde nu stiu, las pe altii.
\nBM: Fata de structura unei institutii financiare din Romania, cum
\nsunt lucrurile acolo? Ca sa putem face o paralela.
\nTI: N-am lucrat in banci ca sa-mi dau cu parerea. Cunosc cateva
\npersoane care lucreaza in banci si am intalnit si personalul
\ndintr-o banca. Comparatia, din punctul de vedere al nivelului
\nprofesional este incomparabila. Am lucrat in cateva locuri de pe
\nplaneta asta, doua mai importante, New York si Londra, unde,
\nintr-adevar, in ordinea asta, chiar se da ora exacta pe piata
\nfinanciara. In afara de ele, nu exista volum de tranzactii, nu
\nexista sofisticare, nu exista investitori. Nivelul tranzactiilor pe
\nBVB e mai mic decat nivelul tranzactiilor pe care il faceam eu
\nsingur intr-o zi. Profitul unui trader e mai mare decat profitul
\nunei banci de aici. Sunt deskuri care fac 300 de milioane profit,
\npe an. In Romania, putine sunt bancile care fac 300 de milioane
\nprofit pe an. Acolo erau 15 oameni care faceau asta, aici sunt
\n10.000 de muncitori. E vorba de eficienta. Doua lucruri am invatat
\nacolo: sa fiu eficient si sa fiu egoist. Nu-l regret pe niciunul.
\nIntorcandu-ma aici, mi-am dat seama ca si ceilalti din jurul meu
\nsunt egoisti, asa ca nu e o cauza pierduta si, la urma urmei, e
\nvorba de afaceri. Nu trebuie sa fim prieteni. Trebuie doar sa
\nconducem o afacere.
\nIn termeni de comparatie, aici sunt foarte multi oameni
\nsupraplatiti, in ciuda a ceea ce se spune. Am facut un training la
\no banca…slab…slab, in functii in care nu aveau ce sa caute. Dar
\nasta este piata. Mai mult de atat nu avem.
\nBM: V-a schimbat Wall Street-ul?
\nTI: Nu, eu am ramas la fel de cand ma stiu. Asa eram si cand eram
\nin tara.
\nBM: In ’98 gandeati la fel? Aveti aceeasi viziune in
\nbusiness?
\nTI: Da. Nu imi place sa pierd timpul. Ca o paranteza, daca cineva
\nintarzie mai mult de cinci minute la intalnire, plec.<\/p>\n

\nWall Street-ul a primit ceea ce merita<\/strong><\/p>\n

\nBM: Spuneati mai devreme ca nu trebuie sa fim prieteni ca avem o
\nafacere de condus. Asta este o regula generala pe Wall Street? Ca
\nin Romania se cam practica cumetria.
\nTI: Sa va dau un exemplu foarte simplu: sa presupunem ca suntem
\nprieteni. Si nepoata sau nepotul dumneavoastra vrea sa se angajeze
\naici, unde sunt eu mare director. Dumneavoastra imi dati un
\ntelefon: nu vreti sa il angajati pe X,Y,Z? Ok. Sunt doua situatii:
\ndaca cunoastem subiectul, cu cea mai mare placere, il vad la linie
\ncu altii, dar sa mergem pe supozitia ca eu nu stiu nimic despre el
\nsi il angajez pentru ca mi l-ati recomandat dumneavoastra. Si ii
\ndau un dolar, dar el imi produce de 80 de centi. Pai, nu mai bine
\nii trimit eu prin cec 20 de centi acasa si sta degeaba? Daca cineva
\nnu iti obtine 2, 3 tu de ce sa-i dai 1? Ca aici nu e o actiune de
\ncaritate. Aici sunt foarte multi oameni pe un departament care nu
\ncunosc subiectul. Vestea buna este ca a crescut calitatea lor fata
\nde ’96, cand am plecat eu. Totusi, calitatea lor este foarte slaba.
\nCe castiga, castiga prin experienta.
\nBM: Dar Romania va place, dupa 10 ani?
\nTI: Sunt plecat din ’96 si au fost si momente triste prin anii ’98,
\n’99, 2000. Acum e mai bine decat acum patru ani. De ce e mai bine?
\nSe vede. Pentru ca au venit bani de afara. De cand s-a schimbat
\nlegea si investitorii pot cumpara real assets si pot repatria
\nprofiturile, a fost un inflow masiv. Bine, masiv la scara Romaniei.
\nDaca noua ne-a luat 10 ani ca FDI (investitiile straine directe
\n-n.red) sa totalizeze ceva de nici 25 de miliarde euro, cred ca 50
\nmld. euro au fost in ultimii trei ani. 10 ani le-a luat sa
\ninvesteasca atat si in ultimii 3-5 ani s-a investit de 4 ori mai
\nmult. Si asta se vede peste tot.
\nBM: Din perpectiva unui insider, Wall Street-ul are ceea ce merita?
\nAu cazut ei intr-o groapa pe care si-au sapat-o singuri?
\nTI: Da. Un umar au pus si Fed-ul si SEC-ul (Security Exchange
\nComission – n.red). Ei au participat la inceperea boom-ului
\nimobiliar, cand au tinut rata dobanzii la 1% vreo doi ani si ceva.
\nCand rata dobanzii este scazuta, lumea se duce sa ia imprumuturi
\npentru case, vacanta, isi ia barci. Acesta a fost doar inceputul.
\nPe urma s-a ajuns la o escaladare aproape fara control a
\npreturilor. Rata de crestere este cu mult sub ceea ce este aici.
\nChiar si fata de Londra este cu mult mai mica. In toata Europa,
\npiata de real estate este cu mult peste ceea ce se putea, dar,
\nstiti cum este, tot ceea ce se duce sus repede cade mai abrupt
\ndecat s-a dus. Si asta se va intampla si aici.
\nBM: Adica se va misca piata? Va cobori?
\nTI: Da. Nu exista echilibru intre asseturi si puterea de cumparare.
\nLumea asteapta ca daca au crescut salariile in ultimii 3-4 ani, asa
\nvor creste la infinit. Nu, nu, nu. Lucrurile se vor schimba. Bine,
\nsunt mai multe motive care vor duce la caderea pietei imobiliare.
\nIn primul rand, ca este vorba de un boom. Si ca orice balon, se va
\nsparge. Ca sa ne intoarcem la intrebare, raspunsul este ca da, Wall
\nStreet-ul isi merita soarta. Ei au creat ce e in jurul lor, dar, in
\nciuda nivelului de evolutie si sofisticare a pietei, si-au luat-o
\ninainte. Au evoluat atat de rapid incat nici ei nu mai stiau la ce
\nsa se astepte, care era magnitudinea riscului la care sa se
\nastepte, iar forurile tutelare, responsabilii, nu au avut
\ncunostintele sa puna niste frane.
\nDupa parerea mea, cuvantul crizei este unul singur: nu subprime, ci
\nleverage. Adica, pentru fiecare asset de un dolar eu creez de 10-15
\nori mai multe produse derivate. 1 la 1 inseamna hedging, dar 1 la
\n15 inseamna deja speculatie. Prea mult!
\nBM: Spuneati ca biroul unui trader face un profit de 300 de
\nmilioane de dolari. Vorbim despre 300 de milioane de biletele
\nverzi?
\nTI: Nu, de profit efectiv. Acolo e pe profit, nu pe zambete.
\nTrebuie sa vezi cifra ta cat mai mare in verde si cat mai mica in
\nrosu sau deloc in rosu. In fiecare secunda, vezi rezultatul muncii
\ntale.
\nBM: Ati fost o persoana stresata?
\nTI: Am fost o vreme si stresat pentru ca erau bani multi. Dar la
\nmine n-au contat niciodata banii decat la inceput, normal. Din
\nmomentul in care am vazut primul pachet de relocare, banii nu mai
\nexistau pentru mine. In Romania existau. Dar cand am ajuns in
\nState, nici nu stiam cand imi intrau banii in cont. Deci, nu traiam
\nde la luna la luna sa ma gandesc ca trebuie sa-mi intre banii ca am
\nnu stiu ce de platit. Puteau sa nu ma plateasca si sase luni de
\nzile. Pentru mine devenise o provocare intelectuala. Trebuia sa fac
\nbine ceea ce faceam.
\nBM: E aceasta abordarea corecta? Dumneavoastra ati fost un
\nmatematician care, la un moment dat, impins de valtoarea de pe Wall
\nStreet, a devenit un soi de poet al actiunilor, daca e sa facem o
\nmetafora. E corect? Ati avut in spate presiunea unui grup de
\nactionari, nu?
\nTI: Nu. Am avut in spate rezultatele muncii mele. Esti trader atata
\ntimp cat faci bani. Dupa ce nu mai faci bani, nu mai esti acolo.
\nSansa asta nu o are oricine si cand ti se ofera sansa sa intri
\nintr-o familie atat de mica, trebuie sa dovedesti increderea care
\nti s-a oferit. Ca asa oricine poate spune ca e destept, dar trebuie
\ns-o dovedesti. E un anumit set de aptitudini care te fac trader si
\nam avut de furca la inceput, crezand ca daca am un IQ foarte mare
\nvoi avea succes peste noapte. Sub nicio forma. Cel mai mare secret
\nca sa devii un bun trader este sa-ti accepti greselile. Trebuie sa
\nadmiti ca poti gresi. Trebuie sa-ti limitezi pierderile si sa-ti
\nmaximizezi castigurile. Si 50-50% daca reusesti sa faci, si tot
\nfaci bani daca stii cum.<\/p>\n<\/p>\n

“E un colaps financiar”<\/strong><\/p>\n<\/p>\n

BM: Este o criza in adevaratul sens al cuvantului sau este o
\nreasezare a pietei financiare?
\nTI: E o criza. E un colaps financiar. Pai nu vedeti ca sunt state
\nin lume care nu-si permit sa nationalizeze? Belgienii au vrut sa ia
\nFortis si cand sa plece si-au dat seama ca nu pot. De ce? Pai, una
\ne America si alta e Europa. Toate tarile combinate din UE nu fac
\ncat tot PIB-ul Americii, ba chiar mai putin. Una e puterea Americii
\nsi alta e puterea Europei. Germania a putut sa mai faca fata, UK a
\nputut. Sa vedem cand vor veni si alte tari care sa le urmeze
\nexemplul. Romania nici nu intra in calcul.
\nBM: Spuneati ca in momentul acesta piesele de domino inca se mai
\nprabusesc.
\nTI: Oooo, stati sa ajunga la noi.
\nBM: Si cam cat mai poate dura chestia asta?
\nTI: Nimeni nu stie. Eu mi-am luat toate deciziile cand a fost
\nmomentul si toate asseturile mi le-am transformat in lichiditati.
\nSi alea au suferit. Cineva care si-a pus banii in ’82 sau ’83, dupa
\n25 de ani, are 25% din cat a pus. Trebuia sa aiba cu 2,5 chiar de 3
\nori mai mult. Uitati-va unde sunt toate pietele: cad zi de zi.
\nCumperi financials la 10 dolari, de la 80 de dolari, cat erau
\ninainte. Bear Stearns erau 145 in varf. Astazi sunt cativa centi
\nsau nici nu mai exista, sunt zero.
\nBM: Deci mantra cu cash ramane.
\nTI: Cash is king. Daca aveti cash, tineti-l. Nu-l bagati in nimic,
\nnici in banci.
\nBM: Va tenteaza bogatia?
\nTI: Nu. Nu-mi pasa de asta. Eu vreau doar sa fiu foarte bun in ceea
\nce fac. N-am avut masina mea de cand ma stiu. N-am lucruri de
\nvaloare, nu-mi pasa. La birou vin cu metroul. Cand veneam in tara,
\ntoti prietenii ma intrebau in primul rand cat castig acolo si la
\ninceput am vrut sa par serios si pe urma am renuntat pentru ca
\nincercam sa le spun ce fac eu la banca si nu intelegea nimeni ce
\nfac (bine, am vorbit cu presedinti de banca de aici, din Romania,
\nsi de la jumatatea CV-ului in sus nu intelegeau despre ce e vorba
\nsi nu pentru ca era in engleza), asa ca le-am spus ca sunt la o
\nbanca, la ghiseu, dau bani. Ma intrebau daca fac bani multi si le
\nraspundeam ca depinde de la cec la cec. Nimeni n-a stiut niciodata
\ncati bani am facut acolo.
\nBM: Dar ati facut bani multi?
\nTI: Am facut.
\nBM: Dormiti linistit?
\nTI: Am un somn perfect. Doua lucruri am perfecte: somnul si
\nmemoria.
\nBM: Dar, in momentul asta, provocarile despre care vorbeati pe Wall
\nStreet, le regasiti aici?
\nTI: Aici? Aici nu-i nimic.<\/p>\n<\/p>\n

“Am facut un deal de cinci miliarde de dolari intr-o
\nsecunda”<\/strong><\/p>\n<\/p>\n

BM: Sunteti cinic?
\nTI: Da
\nBM: E bine?
\nTI: Mie asa imi place.
\nBM: Ati plecat cinic sau ati devenit acolo?
\nTI: Cred ca eram de aici.
\nImi place sa ma pastrez low profile.
\nBM: Un low profile care invarte sute de miliarde. Interesant.
\nTI: Nu sute de miliarde. Cel mai mare deal pe care l-am facut
\nvreodata a fost de cinci miliarde, intr-o secunda, iar cel mai mare
\nprofit a fost de 70.000 de dolari, intr-o singura tranzactie.
\nBM: Dar v-ati temut vreodata ca poate faceti o miscare gresita sau
\nnu era timp pentru asa ceva? Ati avut emotii?
\nTI: Da, am fost stresat si a fost o perioada cand, din cauza asta,
\nluasem in greutate si cred ca atunci a fost momentul in care am
\ndecis sa ma mut din trading in risk, sa o iau mai usor. Mergeam
\nacasa, dupa ce se inchidea piata la noi, pe la 5,6 si ma duceam
\nacasa, mancam seara si cand ma duceam la culcare la 12, lasam
\nCNBC-ul deschis ca sa aud in timpul noptii (aud foarte bine cand
\ndorm. Dorm, dar aud tot ce se intampla) si sa vad ce se intampla in
\nAsia, in Europa, ca daca se intampla ceva nasol ma afecta pe mine
\ndimineata. Si daca aparea ceva, ma trezeam, aveam Blackberry si
\ndadeam mesaje sa-mi inchida niste pozitii daca lucrurile erau
\nnasoale. Nici azi nu e zi in care sa nu citesc tot ce se intampla
\npe lumea asta pentru ca trebuie sa stii tot despre tot. Cu cat stii
\nmai mult, cu atat mai bine. Cu cat stii mai putin, n-ar trebui sa
\nmai fii in piata aia.
\nBM: Eu va dau exemplul lui Warren Buffet care sta fara calculator
\nin birou, isi bazeaza deciziile pe fler, apropiere umana si mult
\nmai putin pe cifre. Omul zice ca daca nu stiu in 10 secunde, n-o sa
\nstiu nici in 10 luni. Dumneavoastra sunteti la un capat, el e la
\naltul, nu?
\nTI: Nu, si el e tot acolo. Daca nu stii tot ce se intampla pe lumea
\nasta, nu castigi, pierzi. Sa revenim la Warren Buffet. Va dati
\nseama cati oameni are in spate?
\nBM: Eu sunt constient ca trebuie sa treci prin niste porti ca sa
\najungi in atentia lui. Mi se pare firesc.
\nTI: Deci, daca el vrea sa investeasca undeva, are o armata de
\noameni care se duce in locul respectiv si face ce trebuie el sa
\nfaca. Americanii au stofa de manager, iar romanii nu o au. Asta
\neste parerea mea si cred cu tarie in ea. Revenind la Buffet, el are
\no anumita strategie. Altii au alta strategie.
\nBM: Dar aceasta abordare i-a folosit totusi…
\nTI: E cel mai mare investitor al tuturor timpurilor…
\nBM: Planul de salvare conceput de autoritatile americane vi se pare
\ncorect?
\nTI: Nu. Mi se pare total aiurea.
\nBM: Exista o alta solutie?
\nTI: Eu asa am zis.
\nBM: Daca luam 700 de miliarde si faceam 700 de banci noi sau 7.
\nN-ar fi fost mai bine?
\nTI: …cum a facut cu Baby Bells. Ce, n-a luat AT&T, care era
\nmonopol la stat si Baby Bells erau mai puternici decat AT&T?
\nAcum, AT&T a venit din nou si ei sunt cei mai mari.<\/p>\n

\n“Nu ma mai mira nimic”<\/strong><\/p>\n

\nBM: … Avem o componenta psihologica destul de importanta in criza
\nasta. Lumea aude ca a picat Lehman Brothers, a picat
\nMerri<\/span>ll Lynch. Erau niste nume de referinta. Lumea poate
\ntrai fara ele? Wall Street-ul va mai fi ce-a fost?
\nTI: E greu de spus daca va mai fi ce a fost, in structura care a
\nfost, dar de banci de investitii ai nevoie, de produse financiare
\nai nevoie. Cine le poate face? Acum, le pot face si bancile simple.
\nDaca bancile de investitii ca atare nu vor mai exista, solutia va
\nfi una de conglomerat: banca si banca de investitii intr-una
\nsingura. Cate vor trebui? Nu stiu… Daca le nationalizeaza pe
\ntoate… Oricum, economia nu exista fara banking. Cine spune ca
\nce-au facut nebunii aia pe Wall Street… Ce-au facut, au facut.
\nIsi merita soarta. Cineva trebuie sa plateasca.
\nBM: Ca fost jucator pe Wall Street, va simtiti in vreun fel
\nresponsabil?
\nTI: Nu.
\nBM: Unde se opreste nivelul de responsabilitate?
\nTI: Daca ai facut sau ai pierdut bani. Daca am pierdut bani, am si
\neu de suferit pentru ca nu mai am jobul pe care il aveam.
\nBM: Dar suturile in fund pe care i le da Congresul lui Fuld, de la
\nLehman Brothers, sunt corecte?
\nTI: CEO-ul, la urma urmei, o sa iasa. Daca inainte de angajare
\nstockul era de 10 dolari si dupa cativa ani l-ai dus la 50, tu esti
\nresponsabil ca lucrurile au mers bine si trebuie sa fii recompensat
\nca atare. Cu cat? Un procent din plusvaloarea pe care ai adus-o.
\nDaca ai dus-o in jos, ar trebui sa aduci bani de acasa. Daca exista
\nupside, trebuie sa existe si downside. La el care e downside-ul?
\nPai, isi pierde jobul, dar are si un plan de exit. Stiu eu cine a
\nfacut contractul si cine a zis “da” ca sa-si ia ala 100 de milioane
\nbonus de plecare? Dar, stiti cum e, cu suta aia de milioane mai
\ntraiai 3 secunde. Dar nu i se cuveneau sub nicio forma. Deci e
\ncorect ca i se dau suturi in fund. Deci, inca o data, ca solutie sa
\nadunam un numar de oligopolisti sau ce va fi si sa continue piata.
\nDaca nu se iau masuri, si in Europa sunt din ce in ce mai grele, ca
\nin Islanda unde e catastrofa, e prapad. Bancile alea erau mai mari
\ndecat PIB-ul intregii tari. Trei banci. Doua au dat faliment. Cred
\nca a treia moare si ea. Si asta e efectul bulgarelui de zapada: va
\ndeveni din ce in ce mai mare. Unele state nu pot face fata si va
\ntrece peste ei. Inclusiv ai nostri, ca toata lumea spune ca Europa
\ne safe ca n-a cumparat asset-urile alea, iar Romania e si mai safe
\npentru ca noi n-avem niciun cent, dar problema nu e de efecte
\ndirecte, ci indirecte. In momentul in care n-ai acces la fonduri
\nsau costul e extrem de mare, in primii ani, iti mananca din
\nprofitabilitate. Si daca ai nevoie de fonduri te duci pe piata de
\ncapital, care e cum e, si nimeni nu mai da nimanui. Daca spui ca
\nesti o banca din Romania, nu se uita nimeni la tine, sau iti da cu
\n16%, cu 20% si cand nu mai ai sa pui la loc, gata, s-a terminat.
\nIti ia o zi ca lumea sa stea la coada sa-si ridice banii si daca a
\ninceput panica asta, s-a terminat. Va cadea banca, dupa banca, dupa
\nbanca, dupa banca.
\nBM: … noroc ca nu sunt multe. Sunt doar vreo 30.
\nTI: Sa fie sanatoase! Nici populatia nu-i multa.
\nBM: Catastrofica viziune
\nTI: A fost mai catastrofica realitatea decat ma asteptam eu. Nu ma
\nmai mira nimic.<\/p>\n<\/p>\n

Cei mai expusi sunt asiguratorii<\/strong><\/p>\n<\/p>\n

BM: Cand ati venit in Romania mai exact?
\nTI: Pe 20 august.
\nBM: In august, era inca bine, nu? Nu incepuse totusi isteria.
\nTI: A, ba da. Cand am venit eu, pierderile erau de 485. Acum sunt
\nla 580, 570. Era rau de tot. Lehman era cu un picior in groapa,
\n
\nMerril<\/span>l era cu un picior in groapa s.a.m.d. Si se intrebau
\nastia care e urmatorul. Si urmatorul ar fi fost RBS… Sunt multi
\ncu probleme. Cine mai sunt expusi foarte mult? Asiguratorii. De ce?
\nEi au cumparat portiunile cele mai mari din structurile astea,
\ncare, chipurile, aveau riscul cel mai mic, dar aveau ca volum…
\n80% dintr-o structura de 1 miliard inseamna 800 de milioane.
\nHai, sa va spun o treaba interesanta. Pierderile astea nu sunt pe
\nhartie. De unde sunt pierderi? De pe partea de capital. Te duci la
\nretail earnings si le scazi de acolo, daca ai din ce scade. Pentru
\nfiecare dolar pe care il pui pe ballance sheet, trebuie sa ai cel
\nputin 8 centi in capital. Si invers: pentru fiecare capital pe care
\nil ai, 10 centi, trebuie sa ai un dolar de asset. Pai, daca noua ne
\ndispar 1.000 de miliarde $, cate asseturi ne dispar? De 10 ori mai
\nmulte. Adica, de zece mii de miliarde mai putine imprumuturi. De
\ncare: ipotecare, de masina, pentru studenti, carduri de credit.
\nToate astea vor disparea. Daca dispar, se ruineaza intreaga
\neconomie pentru ca dispare si consumatorul.
\nBM: Inseamna ca taranul roman care traieste in ograda lui e cel mai
\nfericit
\nTI: E si el expus in mod direct desi nu are niciun ban la banca si
\nniciun imprumut, dar cei care au imprumuturi trebuie sa se
\ngandeasca de doua ori. Doua lucruri vor contribui la probabilitatea
\nde default a lor: in primul rand, toate imprumuturile au fost
\nvariabile si s-a luat in primii ani cu 7-8% si dupa cativa ani au
\nurcat la 12-14% (omul trebuie sa-si ia imprumut fix, nu variabil.
\nTu trebuie sa dormi linistit, nu banca) si, in al doilea rand, toti
\ncei care si-au luat imprumut sunt in euro s.a.m.d. Euro a crescut
\nde la 3,5 la 4 in 10 zile. Sa nu zicem ca se va duce la 5. Sa zicem
\nca va ramane asa. Pai inseamna ca tu platesti cu 15% mai mult in
\nfiecare luna. Pentru ca tu esti platit in lei, nu in euro. Si cand
\nala nu va plati, nu va plati. Bancile nu sunt in business-ul de a
\ndetine case si vor incerca sa le vanda. Cui le vand? Unui numar din
\nce in ce mai restrans de cumparatori. Si atunci, ce se intampla cu
\nvaloarea lor, daca sunt mult mai multi vanzatori decat cumparatori?
\nE o directie clara in jos.
\nBM: Cat de sigur sunteti de scenariile astea?
\nTI: Probabilitatea e mai mare de 50%. Nu se intampla poate maine
\ndimineata, dar tot se va intampla. Eu le-am spus unor colegi din
\nfebruarie sa-si vanda casele si le-au vandut doi prieteni de-ai
\nmei. De ce? Pentru ca aceeasi casa pe care o ai acum o sa o cumperi
\ncu 30% in decembrie. Deja sunt cu 20% mai putin. E ca in short
\nselling, desi la ei nu era chiar short selling pentru ca le
\ndetineau. Eu as putea sa fac short selling. Tie iti place, mie
\nnu-mi place. Iau ceva cu imprumut, o vand, cand cade o cumpar mai
\nieftin, ti-o dau tie inapoi, intre timp, am facut un profit, ura si
\nla gara. Tu ai plans, eu rad.
\nBM: V-ati intors definitiv? Ati mai pleca din nou?
\nTI: Nu stiu. N-am niciun fel de responsabilitati si nici nu
\nvreau.
\nBM: Miza e pe China?
\nTI: Globala? Cand eram student, profesorul meu de macro a zis ca nu
\nvor trece nici 10 ani si China va deveni tara cu cel mai mare PIB.
\nCati ani au trecut? Aproape 10 ani si China e deja numarul 3
\nmondial?
\nBM: Acum unde vedeti provocarea pe care acum 12 ani o vedeati pe
\nWall Street?
\nTI: La urma urmei, unde a aparut boala, tot acolo apar si doctorii.
\nDaca ceva se schimba, tot la New York si Londra se va intampla
\nceva. Provocari? Daca e ceva interesant, i’m there. Nu ma tine
\nnimic de nimeni, nicaieri. N-am nicio opreliste. Sunt liber.
\nBM: Cati dintre colegii dumneavoastra erau la fel ca
\ndumneavoastra?
\nTI: Putini. Colegii mei aveau copii, familie. Eu n-am nimic. Si
\nasta schimba optiunea.
\nBM: In meseria asta e loc si pentru oamenii asezati, mai
\ncumintei?
\nTI: Da. Erau multi care seara se duceau acasa, la nevasta si copil.
\nTin minte in 2001, cand aveam un coleg care si-a luat nevasta, si-a
\nluat copilul si s-a dus in Australia, dar nu toti fac asta. Altii
\ns-au reprofilat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Toni Iordache, 41 de ani, are o voce puternica si initial pare putin dur; mai tarziu, prima impresie se distileaza: trei picaturi de fermitate, un strop de cinism, o doza de matematica, un \u201clow profile\u201d asumat si cumva surprinzator. Spunem cumva surprinzator pentru ca, intr-un Bucuresti unde etaloanele reusitei sociale sunt cele stiute, Toni Iordache nu are masina si prefera metroul si a depasit perioada in care banii exercitau vreun stres asupra sa.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[511],"tags":[5429,10965],"class_list":["post-11997","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-afaceri","tag-interviu","tag-tony-iordache"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11997","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11997"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11997\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32738,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11997\/revisions\/32738"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11997"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11997"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11997"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}