Este neserios din partea bancherilor sa spuna ca vor gasi cai pentru a ocoli noile reguli de creditare impuse de banca centrala, inca dinainte ca ele sa fi inceput sa isi produca efectele, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Cu atat mai mult cu cat regulamentul publicat la jumatatea lunii august, caruia bancherii trebuie sa i se conformeze pana in primele saptamani din octombrie, “a fost discutat si, in final, agreat cu toate marile banci”. Pe marginea noilor reguli, dezbaterile au fost aprinse si s-au prelungit aproape doua luni, mult peste termenul anuntat initial. In final, chiar si declaratiile de sustinere ale unor bancheri importanti – spune Vasilescu, aducand in discutie o declaratie recenta a sefului Erste Bank, Andreas Treichl – sunt un semn clar ca acest nou regulament a fost bine primit si este bine privit.<\/p>\n
<\/p>\n
Pentru bancile care nu si-au validat inca propriile norme de creditare, dar si pentru cele ce au norme proprii, dar nu vor reusi sa treaca noul test al bancii centrale, gradul maxim de indatorare pe care vor mai putea sa-l permita clientilor coboara la 35%, fata de 40%, cat a fost pana in prezent. Pentru toate categoriile de banci si institutii financiare nebancare ce se supun regulilor BNR, noul regulament mai aduce o serie de cerinte noi, sub titulatura generica de “dispozitii de creditare sanatoase”. In primul rand, bancherii trebuie sa separe in mod clar functia de promovare si cea de vanzare a produselor; mai apoi, trebuie sa analizeze capacitatea de rambursare a clientilor pe baza unui venit cu maxim 20% mai mare fata de cel aferent anului precedent, dovedit prin fisa fiscala eliberata de angajator. “Daca unui client i s-a dublat salariul intr-un an, se poate lua in calcul aceasta evolutie, insa doar daca probeaza cu acte aceasta schimbare de statut si continuitatea veniturilor respective”, precizeaza Adrian Vasilescu.<\/p>\n
Un prim efect al acestor noi masuri ar putea fi reducerea cu 10-20% a valorii medii a creditelor in valuta care pot fi obtinute, estimeaza Gerald Schreiner, presedintele Volksbank. Creditele ipotecare, imprumuturi cu valoare mare, vor fi cele mai afectate – o consecinta despre care apreciaza ca “penalizeaza oamenii care vor sa investeasca in locuinta lor”. La polul opus, creditele de consum (si cele mai periculoase prin prisma riscului de nerambursare) nu vor fi foarte afectate, in opinia bancherului austriac, pentru ca oricum gradul de indatorare permis de banci pentru acest tip de imprumut era mai redus decat in cazul celor ipotecare. “Ce nu inteleg eu la BNR este de ce, in loc sa aiba o atitudine individualizata, incearca sa reglementeze piata la modul general”, comenteaza Schreiner, adaugand ca nu a vazut, in toti acesti ani, o disponibilitate a bancii centrale de a se apleca diferit asupra a diferite zone de activitate, “sa incerce sa se uite in detaliu, sa gandeasca individualizat”. Chiar si asa, totusi, Schreiner nu anticipeaza o franare puternica a activitatii de creditare dupa aplicarea noilor norme.<\/p>\n
Pornind de la un acelasi venit, suma maxima care va mai putea fi imprumutata pentru un credit ipotecar dupa aplicarea noilor norme scade cu 10-40%, estimeaza Anca Bidian, general manager al brokerului de credite Kiwi Finance, citand o analiza proprie. In mod evident, cuantumul acestei diminuari depinde de modul in care bancile aleg sa aplice regulamentul, iar Bidian spune ca exista deja semnale ca “o parte dintre bancheri vor fi mai catolici decat Papa”. Pe de alta parte, chiar daca imprumuturile in franci elvetieni sunt cele mai afectate de aplicarea noilor restrictii, tot acestea vor ramane cele mai “indestulatoare”. “Suma care poate fi imprumutata in franci elvetieni ramane, in continuare, mai mare decat cea care va fi accesibila in lei sau in euro.” In privinta impactului general asupra pietei de credite, directorul general al Kiwi noteaza ca “in mod natural, dupa introducerea unor astfel de reguli, va exista un recul timp de cateva luni”; tot ea noteaza insa ca, prin comparatie cu regulamentele din trecut, “cel de acum este cel mai putin restrictiv”. In schimb, Dorin Cojocaru crede ca ele vor duce la “o franare deosebit de puternica a creditului de retail, fara o nuantare in functie de scop”, cu efecte semnificative pe plan economic nu numai in reducerea consumului, ci si in reducerea tranzactiilor cu imobile si reducerea volumului constructiilor de imobile rezidentiale.<\/p>\n
Noile reguli ar putea atrage intr-adevar o incetinire a creditarii, spune Adrian Vasilescu – o incetinire pe care, de altfel, oficialii BNR au declarat in repetate randuri ca si-ar dori sa o vada: “Creditul nostru alearga cu viteza acceleratului, iar cum sinele pe care merge nu sunt chiar cele mai adecvate, oricand poate sa deraieze”. Doar in ultimul an, in perioada iulie 2007-iulie 2008, creditul neguvernamental a crescut cu 55,8%, pana la 178,7 miliarde de lei (circa 50 miliarde de euro). Goana acceleratului dureaza insa de cinci-sase ani incoace, adauga consilierul guvernatorului BNR, creand o “situatie speciala” in Romania fata de celelalte tari europene, o situatie “care a necesitat masuri in consecinta”. In acest fel se explica, dupa el, numarul mare de interventii administrative ale BNR.<\/p>\n
In 2000, spune Vasilescu, continuand metaforele feroviare, cresterea economica s-a bazat pe doua locomotive: pe export si pe investitii. Din 2003 insa, consumul (pe datorie in principal) a luat viteza, iar acum “conduce garnitura”. In 2003, cresterea reala a creditului a fost de circa 50% fata de anul precedent, potrivit statisticilor BNR, iar aceasta evolutie a impus si primele masuri de corectie.<\/p>\n
O prima categorie de masuri a vizat inasprirea metodologiei de provizionare a creditelor; provizioanele, adica fondurile prin care bancherii trebuie sa se asigure ca pot acoperi eventuale pierderi suferite din cauza neincasarii unora dintre creditele acordate, sunt un factor major de crestere a costurilor, fiind strans legate de politica de risc a fiecarei banci. In 2007, creditul acordat sectorului privat a continuat sa creasca alert – cu 50,5% in termeni reali in decembrie 2007 fata de decembrie 2006, potrivit BNR, iar ponderea valutei in volumul total a depasit 54%. In aceste conditii, “se impune o temperare a ritmului in care se desfasoara procesul de creditare, avand in vedere potentialul impact negativ al creditarii accelerate atat asupra inflatiei, cat si asupra deficitului de cont curent”, notau oficialii BNR in raportul anual din 2007. Asa a explicat BNR deciziile in materie de provizioane: la 1 ianuarie a intrat in vigoare o noua modalitate de clasificare si constituire a provizioanelor de risc, iar in februarie s-au majorat coeficientii de provizionare pentru creditele in valuta pentru debitorii expusi riscului valutar. Mai precis, pentru creditele standard provizioanele reprezinta 7% din valoarea imprumutului, 8% pentru cele in observatie, 23% la imprumuturile substandard si 53% la cele indoielnice. La creditele in lei sau cele in valuta acordate persoanelor cu venituri in moneda in care se imprumuta nu exista provizion pentru categoria standard, iar celelalte provizioane sunt cu 3% mai reduse. Efectul asupra institutiilor de credit a fost, din nou, o crestere suplimentara a stocului de provizioane si deci a costurilor. Dupa prima jumatate a lui 2008, stocul de provizioane constituit de bancheri se ridica la 1,36 miliarde de euro, de 2,5 mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut.<\/p>\n
<\/p>\n
Revenind insa la perioada de inceput a creditului de retail, in 2003, in anul respectiv banca centrala a adoptat doua restrictii de baza – limitarea ratei pentru un credit de consum la maxim 30% din venitul lunar al solicitantului si avansul obligatoriu minim de 25% pentru cre\u00addi\u00adtele ipotecare. Intrate in vigoare la inceputul anului urmator, cele doua reguli au produs efectele scontate: in 2004 ritmul de creditare s-a temperat, cresterea reala diminuandu-se la 26%, potrivit BNR.<\/p>\n
Nu a trecut mult insa si bancherii au gasit solutii: scadente mai indelungate, ce permiteau clientilor sa imprumute sume mai mari, promovarea valutei, la care dobanzile mai reduse aveau acelasi efect, sau acoperirea avansului necesar pentru creditul ipotecar din alte credite. Asa se face ca pana la finele anului, imprumuturile in valuta au ajuns sa insemne aproape 61% din total. Ca reactie, in anul urmator, BNR adopta “cea mai nedreapta masura”, dupa cum si-o aminteste Dan Pascariu, la vremea respectiva presedintele HVB Bank Romania – o regula ce limita puternic creditarea in valuta, limitand expunerea unei banci pentru creditele in valuta acordate persoanelor fizice si companiilor la maximum 300% raportat la fondurile proprii ale bancii. “Noi aveam o expunere foarte mare pe credite in valuta”, isi aminteste Pascariu, apreciind ca aplicarea acestei reguli a plasat bancile pe picior de inegalitate. Cu alte cuvinte, cele care creditasera cel mai mult in valuta au fost nevoite sa sisteze, cel putin o perioada, imprumuturile in moneda straina, pana la indeplinirea conditiilor impuse de banca centrala. In aceasta situatie s-a gasit si Bancpost: “Eram cu plafonul depasit, iar sistarea creditelor in valuta pentru o perioada a insemnat pierdere de cota de piata pentru noi atunci”, spune Mihai Bogza, presedintele consiliului de administratie al Bancpost.<\/p>\n
“La vremea respectiva ne-am dus la BNR”, isi aminteste Pascariu (e vorba de reprezentantii Asociatiei Romane a Bancilor), “si am propus ca, de bunavoie, sa sistam creditul de consum in valuta”. Banca centrala nu a acceptat insa propunerea, “ratand o sansa istorica, pentru ca era fezabil si nu ar fi aparut consecintele care au aparut”, considera actualul presedinte al UniCredit Tiriac Bank. Consecintele au insemnat, din nou, eludarea restrictiilor bancii centrale, in conditiile in care bancherii au inceput un “export” masiv de credite spre bancile-mama, reusind astfel sa crediteze in valuta in continuare si sa respecte in acelasi timp si cerintele BNR. “Noi am avertizat inca de atunci ca asta se va intampla”, spune Pascariu, “dar banca centrala a fost sceptica”. Asa se face ca pana in prezent, estimeaza el, au fost externalizate credite de circa 5 miliarde de euro – in jur de 10% din bilantul total al bancilor, calculeaza Pascariu.<\/p>\n
Si totusi, noteaza raportul BNR din 2006, masurile luate de autoritatea monetara au mai potolit avantul impru\u00admuturilor, dar au si schimbat centrul de greutate in favoarea impru\u00admuturilor in lei (ponderea lor in volumul total a urcat de la 46% in 2005 la 53% in 2006). La aceasta a contribuit insa decisiv o alta masura a BNR din 2005, “probabil cea mai dura”, dupa cum isi aminteste Dorin Cojocaru – majorarea la 20% a nivelului rezervelor minime obligatorii pentru lei si la 40% a celui pentru rezervele minime obligatorii la valuta. Aceasta a dus evident la o scumpire a creditelor, in special a celor in valuta. “Costul rezervei minime adauga peste 2,5% la rata dobanzii unui imprumut”, estimeaza Mihai Bogza.<\/p>\n
Impunerea unor astfel de rezerve, considerate de bancheri “imense” si care se pastreaza in vigoare si astazi, discrimineaza bancile romanesti in fata celor de pe alte piete, considera Bogza, adaugand ca impunerea acum a unor noi restrictii pentru bancile locale le-ar majora si mai mult dezavantajul competitiv. Costul creditului, sensibil mai mare decat pe alte piete europene, dar si imprevizibilitatea pietei (“din cauza ca nu putem anticipa miscarile BNR”, sustine Bogza) i-ar putea determina pe clienti sa ia credite direct de la bancile din alte tari. “Ma tem ca nu suntem departe de momentul acela”, spune el, explicand ca accesibilitatea tot mai mare a canalelor de vanzare la distanta ar facilita o astfel de evolutie. In viziunea lui Bogza, care a fost pana in 2004 guvernator si membru al Consiliului de Administratie al BNR, unul dintre motivele pentru care costurile produselor bancare sunt mari in Romania tine de faptul ca sistemul bancar este inca mic si nu se pot face economii de scala. In aceste conditii, “cum poti sa nu lasi un sistem sa creasca in voie?”, se intreaba Bogza retoric, sustinand ca in ultimii ani autoritatile nu au facut nimic pentru constructia sistemului bancar, “care s-a dezvoltat de la sine”.<\/p>\n
Numai ca pana acum, chiar si in conditiile impuse de banca centrala, sistemul financiar a crescut rapid; gradul de intermediere financiara, masurat ca pondere a creditului neguvernamental in PIB, s-a dublat din 2003 si pana in prezent, ajungand la 36,6%. Un nivel care apropie Romania de nivelul altor tari europene, chiar daca nu al celor mai dezvoltate, in aprecierea guvernatorului BNR, Mugur Isarescu. “Ar fi putut sa creasca insa si mai repede, suntem inca la inceput, iar acest lucru ne dezavantajeaza pe o piata deschisa, cum este cea europeana”, este de parere Bogza, care insista ca, desi misiunea bancii centrale nu este usoara in lupta pentru stabilitatea macroeconomica, iar deciziile ei sunt greu de contestat, ar trebui ca povara sa nu cada exclusiv pe umerii sistemului bancar.<\/p>\n
Dan Pascariu explica lucrurile prin faptul ca banca centrala poarta doua “palarii”, avand pe de o parte rolul de autoritate monetara (de a tine sub control stabilitatea preturilor in economie), iar pe de alta parte rolul de supraveghetor al sistemului bancar. Aceasta dubla functie “poate crea o distorsiune”, crede Pascariu, adaugand ca, “desi putem intelege masurile de politica monetara, cele de prudentialitate nu sunt chiar OK”. Intr-o banca de prestigiu, asa cum sunt dupa parerea lui majoritatea bancilor din Romania, cel dintai supraveghetor este actionarul propriu, care impune reguli stricte si garanteaza pentru subsidiare.<\/p>\n
<\/p>\n
Pentru banca centrala lucrurile se vad insa altfel, afirma George Mucibabici, presedintele Deloitte Romania, anterior bancher comercial si director general in Banca Nationala. “In tara mea lucrurile se intampla altfel decat in , iar pentru ce se intampla pe teritoriul Romaniei, BNR este cea care raspunde, nu unul sau altul dintre jucatorii straini. Si e logic sa fie asa.” In Romania, puncteaza presedintele companiei de consultanta, nimeni nu a trecut pana acum printr-o criza economica majora, avem crestere economica de opt ani deja – si ca atare, e cumva normal ca nimeni din sistem nu gandeste pe termen lung si, cu atat mai putin, nu vede si jumatatea goala a paharului. Banca centrala, in schimb, nu isi permite luxul de a fi permanent optimista; ea trebuie sa se uite la datele economice, la stabilitatea sistemului ban\u00adcar si la protectia clientilor. Ce se in\u00adtampla daca nu o face sau daca isi reduce vigilenta? Exemplul anilor ‘90, spune Mucibabici, cand am asistat la o adevarata criza bancara, este elocvent.<\/p>\n
In mod natural, de multe ori exista o puternica rezistenta din interiorul sistemului in fata acestor ghidaje pe care incearca sa le impuna o banca centrala; tot sistemul “comenteaza, combate, contesta”. Daca se intampla sa apara probleme, spre exemplu, in rambursarea imprumuturilor, nici bancile si nici cei ce nu-si vor mai rambursa creditele nu raspund insa in fata opiniei publice, ci banca centrala, subliniaza Mucibabici, astfel incat, privita prin aceasta prisma, toata seria de masuri pe care le ia apar ca foarte pertinente. Presedintele Deloitte Romania adauga ca nu vede succesiunea destul de stransa a restrictiilor ca fiind excesiva – “o vad mai degraba intr-un crescendo, necesar pentru a reglementa situatii de moment, derapaje sau exagerari de la un moment dat”.<\/p>\n
Dorin Cojocaru de la DTD Team Advisory Services noteaza ca mai curand ceea ce ar trebui discutat este momentul aplicarii masurilor, frecventa si dimensiunea acestora; din acest punct de vedere, strategia pasilor mici adoptata de BNR a supus sistemul bancar la un fel de scenariu dur de stres, cu efecte negative inclusiv asupra clientului. Mai exact, frecventa si diversitatea acestor masuri au fost si sunt prea mari pentru ca sistemul bancar sa se adapteze in timp scurt, la nivelul normelor si procedurilor interne ori al sistemului informatic. “Zona de business a avut si are de suferit din cauza volatilitatii deosebite a conditiilor si a costurilor de creditare, a ingreunarii posibilitatii de prognoza pe termen mediu, dar si din cauza deficientelor de comunicare intre institutiile finantatoare si client”, crede Cojocaru. Privind in trecut insa, adauga consultantul de la DTD Team, implicarea BNR in activitatea bancilor comerciale s-a redus semnificativ.<\/p>\n
Ce a insemnat in acest context noul regulament de creditare din 2007, un adevarat respiro in ansamblul de restrictii, care dadea in principiu mana libera bancilor sa-si defineasca propriile norme de creditare, cu conditia ca ele sa fie aprobate de BNR? Adrian Vasilescu spune ca acel regulament a insemnat de fapt o schimbare de stil in supravegherea pietei de credite, plecand de la ideea ca raspunderea reglementarilor amanuntite trece de la BNR la fiecare banca in parte, in functie de capacitatea fiecareia de administrare si de propriile sisteme de risc: “BNR nu mai dadea reglementari amanuntite, ci doar directii”. La un an de la aceasta schimbare a normelor, conforma cu stilul european de supraveghere bancara, concluziile au fost usor amare, spune Vasilescu. Din 40 de banci, doar 16 au ales sa adopte normele noi pana la sfarsitul anului trecut, iar dintre cele 48 de institutii financiare nebancare, nici una – doar foarte recent, dintre acestea din urma, GE Money a trecut la normele noi de creditare. Acesta a fost unul dintre considerentele care au stat la baza actualizarii de acum a regulamentului.<\/p>\n
Exista vreun sfarsit previzibil al acestui sir de restrictionari ale pietei de credit? Parerile (sau poate sperantele) sunt impartite. Sistemul nu se va “potoli” pana nu se va ajunge la o saturare normala, naturala, a nevoii de credite, sustine Dan Pascariu. In aceste conditii, lucrurile se vor linisti cam in doi ani, crede presedintele UniCredit Tiriac Bank.<\/p>\n
“La inceputul anului 2009, dupa ce rezultatele vor confirma ca economia continua sa se dezvolte si se dezvolta sanatos, BNR va trebui sa revizuiasca aceste reglementari, in sensul liberalizarii”, apreciaza Dorin Cojocaru. Pana una-alta, insistenta bancii centrale de a influenta mersul lucrurilor trebuie privita ca o reactie la modificarile pietei din Romania si la ce se intampla pe piata internationala, unde bancile centrale incearca sa contracareze efectele crizei financiare – or, BNR are si ea rolul si menirea de a reactiona in astfel de conditii.<\/p>\n
La randul lui, Adrian Vasilescu afirma ca turbulentele de pe piata externa “au facut sa sune alarma” nu doar pentru BNR, ci si pentru alte banci centrale, inclusiv din Europa de Est, care au adoptat o serie de restrictii pentru creditare (e adevarat ca bancile est-europene ce au procedat asa au avut insa in vedere in primul rand peisajul economic intern). Dupa Vasilescu, evenimentele care au zdruncinat lumea financiara mondiala in 2007 si 2008 au dat nastere, la nivel global, unei confruntari intre doua tipuri de gandire, unul care sustine ca reglementarile traditionale sunt suficiente si celalalt care spune ca e nevoie de masuri speciale pentru vremuri speciale. Si revine la aceeasi metafora feroviara de pe parcursul discutiei: “La noi e cu atat mai mult nevoie de masuri speciale din cauza pericolului ca trenul sa sara de pe sine”.
\n\u00a0<\/p>\n