{"id":11254,"date":"2008-07-22T20:30:00","date_gmt":"2008-07-22T20:30:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=11254"},"modified":"2026-04-02T11:58:00","modified_gmt":"2026-04-02T11:58:00","slug":"ce-bine-ca-avem-o-criza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=11254","title":{"rendered":"Ce bine ca avem o criza"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\">\n<meta content=\"text\/html; charset=utf-8\" http-equiv=\"Content-Type\"><br \/>\n<meta content=\"Word.Document\" name=\"ProgId\"><br \/>\n<meta content=\"Microsoft Word 11\" name=\"Generator\"><br \/>\n<meta content=\"Microsoft Word 11\" name=\"Originator\">\n<link href=\"file:\/\/\/C:%5CDOCUME%7E1%5CLeo%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml\" rel=\"File-List\" \/><!--[if gte mso 9]><xml>\n \n  Normal\n  0\n  \n  \n  \n  false\n  false\n  false\n  \n   \n   \n   \n   \n   \n  \n  MicrosoftInternetExplorer4\n \n<\/xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><![endif]--><\/p>\n<style type=\"text\/css\">\n<!--\n \/* Font Definitions *\/\n @font-face\n{&quot;Times Regular&quot;;\npanose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0;}\n@font-face\n{&quot;Wingdings (TT) Regular&quot;;\npanose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0;}\n@font-face\n{&quot;Wingdings 3 (TT) Regular&quot;;\npanose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0;}\n \/* Style Definitions *\/\n p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal\n{mso-style-parent:&quot;&quot;;\nmargin:0cm;\nmargin-bottom:.0001pt;\nfont-size:12.0pt;&quot;Times New Roman&quot;;\nmso-fareast-&quot;Times New Roman&quot;;}\np.NormalParagraphStyle, li.NormalParagraphStyle, div.NormalParagraphStyle\n{\nmargin:0cm;\nmargin-bottom:.0001pt;\nline-height:120%;\ntext-autospace:none;\nfont-size:12.0pt;&quot;Times Regular&quot;;\nmso-fareast-&quot;Times New Roman&quot;;\nmso-bidi-&quot;Times Regular&quot;;\ncolor:black;}\nspan.patratel\n{\nmso-style-parent:&quot;&quot;;&quot;Wingdings (TT) Regular&quot;;\nmso-ascii-&quot;Wingdings (TT) Regular&quot;;\nmso-hansi-&quot;Wingdings (TT) Regular&quot;;\nmso-bidi-&quot;Wingdings (TT) Regular&quot;;\ncolor:#D61820;}\nspan.sagetzica\n{\nmso-style-parent:&quot;&quot;;&quot;Wingdings 3 (TT) Regular&quot;;\nmso-ascii-&quot;Wingdings 3 (TT) Regular&quot;;\nmso-hansi-&quot;Wingdings 3 (TT) Regular&quot;;\nmso-bidi-&quot;Wingdings 3 (TT) Regular&quot;;\ncolor:#D61820;}\n \/* Page Definitions *\/\n @page\n{}\n@page Section1\n{size:612.0pt 792.0pt;\nmargin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;}\ndiv.Section1\n{page:Section1;}\n-->\n<\/style>\n<p><!--[if gte mso 10]>\n\n\n<style>\n \/* Style Definitions *\/\n table.MsoNormalTable\n{mso-style-name:&quot;Table Normal&quot;;\nmso-style-parent:&quot;&quot;;\nfont-size:10.0pt;&quot;Times New Roman&quot;;}\ntable.MsoTableGrid\n{mso-style-name:&quot;Table Grid&quot;;\nborder:solid windowtext 1.0pt;\nfont-size:10.0pt;&quot;Times New Roman&quot;;}\n<\/style>\n\n\n<![endif]-->      <span>&ldquo;Vara, tipii cu greutate pleaca la mare\/Tranzactiile in locul lor le fac asistentii\/De-asta pietele prospera cand e-afara soare\/Si bat recorduri cu-atata usurinta.\/Traderii de rand urca in cariera\/Pe cand expertii se prajesc la soare\/Iar faima lor creste odata cu piata\/Spre piscuri deseori ametitoare.\/Acesta-i deci modelul sezonier la bursa\/Si bine-ar fi sa-l tinem minte\/Caci piata parca alearga-acum la cursa\/Dar in septembrie se duce tot de rapa.&rdquo;<\/span>    <\/meta><br \/>\n<\/meta><br \/>\n<\/meta><br \/>\n<\/meta>\n<\/p>\n<p>\n<meta content=\"text\/html; charset=utf-8\" http-equiv=\"Content-Type\"><br \/>\n<meta content=\"Word.Document\" name=\"ProgId\"><br \/>\n<meta content=\"Microsoft Word 11\" name=\"Generator\"><br \/>\n<meta content=\"Microsoft Word 11\" name=\"Originator\">     <\/meta><br \/>\n<\/meta><br \/>\n<\/meta><br \/>\n<\/meta>\n<\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Versurile de mai sus ii apartin lui Michael Silverstein, fost senior editor la Bloomberg Financial News, care a publicat in ultimii ani diverse poeme satirice pe teme financiare. MarketWatch scrie ironic ca versurile de mai sus probabil au fost scrise inainte de luna iunie, cand nimic nu prevestea frenezia perversa de acum a pietelor, cand pare ca toata lumea face short selling, adica pariaza pe o viitoare scadere a actiunilor. Martea trecuta, contractele cu optiuni pe actiuni la bursa din New York ajunsesera la cifra record de 22,9 milioane, cu 2 milioane mai mult decat la fostul record din 8 noiembrie trecut, iar proportia intre pariurile pe scadere si cele pe cresterea actiunilor a fost de 1,28 la 1, preferinta pentru primele fiind constanta de la sfarsitul lui iunie incoace.<br \/>\n<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Numai ca tot martea trecuta, Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere (Securities and Exchange Commission &#8211; SEC) a dat un ordin de urgenta ce ar trebui sa intre in vigoare la 21 iulie, prin care interzice o anumita tehnica de short selling agresiv impotriva a 17 mari grupuri financiare deja afectate de criza financiara ori in pericol de a fi afectate &#8211; de la Citigroup, Goldman Sachs, Morgan Stanley, JP Morgan Chase si Merrill Lynch pana la Barclays si BNP Paribas &#8211; precum si impotriva celor doua mari institutii de finantare a creditelor ipotecare din America, Fannie Mae si Freddie Mac, in cazul carora valoarea actiunilor s-a prabusit cu circa 80% de la inceputul anului.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>A gasit cumva SEC in acesti speculatori adevaratii vinovati pentru criza financiara ce se extinde de la o banca la alta? Poate ordinul SEC sa opreasca manevrele speculatorilor si astfel sa salveze onoarea si bilantul contabil al bancilor incluse pe lista? Cei mai multi comentatori inclina sa creada ca nu e vorba nici de una, nici de alta, ci de o incercare cam disperata de a opri adevarul financiar sa iasa la lumina &#8211; fiindca daca niste traderi de fonduri speculative mizeaza pe scaderea pretului unor anumite actiuni, o fac pentru ca intr-adevar cred ca acele actiuni au motive reale sa scada. In cazul de fata, e vorba de portofoliile nesanatoase create pe seama creditelor ipotecare, dar nu numai de ele, ci de intreaga politica de impachetare a riscurilor dusa de banci si care pana acum a facut ravagii in industria financiara din SUA si din Europa. Cu un an in urma, primele analize vorbeau de reduceri ale valorii contabile a activelor bancare cu un total de 400 de miliarde de dolari din cauza creditelor neperformante; in decembrie, estimarea a crescut la 800 de miliarde, pentru ca acum, un raport de analiza al fondului speculativ Bridgewater Associates sa vorbeasca de 1.600 de miliarde de dolari (circa o mie de miliarde de euro). Raportul afirma ca e improbabil ca bancile sa genereze suficient capital ca sa acopere pierderile si, inca mai alarmant, sustine ca proportia creditelor de nerecuperat provenite din piata primara, adica a debitorilor in principiu cat se poate de solvabili, e mult mai mare decat se crezuse. Mai exact, daca 90% din pierderile de pe urma pietei ipotecare secundare (cu risc ridicat) au fost deja eliminate din contabilitate, pierderile aduse de creditele pe piata primara ar urma sa ajunga la 500 de miliarde de dolari.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Preocuparea SEC pentru speculatorii care fac pariuri pe viitoare caderi ale actiunilor poate aminti de figura legendarului trader Jesse &ldquo;Laurie&rdquo; Livermore, cel ce a facut short selling inainte de declansarea in 1929 a Marii Crize, fiind ulterior acuzat ca a grabit prabusirea burselor prin tehnica sa (care, de altfel, l-a imbogatit cu 100 de milioane de dolari exact pe seama crizei). Numai ca lucrurile sunt mai complicate decat si-ar dori SEC. Tehnica agresiva de short selling incriminata de SEC (vanzarea de actiuni fara ca ele sa fi fost in prealabil imprumutate de la brokeri) se practica de mult, numai ca ilegalitatile sunt greu de dovedit si eforturile de prindere a vinovatilor ar putea sa nu insemne decat un plus zadarnic de cheltuieli de timp si de bani.<br \/>\n<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Mai important decat aceasta e insa faptul ca o protejare selectiva a marilor grupuri financiare poate dezechilibra piata, indreptandu-i pe speculatori spre bancile de dimensiuni medii &#8211; si in orice caz pune problema de principiu a justetei unei interventii administrative in mersul pietei. Problema s-a pus din plin pe tot parcursul de pana acum al crizei, de fiecare data cand autoritatile au anuntat cate o masura pe care au prezentat-o ca necesara pentru stapanirea crizei. De pilda, cand Rezerva Federala a eliberat de urgenta lichiditate in folosul bancilor care nu o mai puteau obtine din alta parte, cand presedintele Bush si Trezoreria au decis sa inghete pe cinci ani dobanda la creditele ipotecare pentru americanii amenintati cu evictiunea si cand Fed a orchestrat, in primavara, preluarea de catre JP Morgan Chase a bancii Bear Stearns, amenintata de colaps. Ori cand, in Europa, statul britanic a preluat administrarea bancii aproape falite Northern Rock, iar autoritatea monetara daneza a oferit garantii de lichiditate de circa 100 de milioane de euro bancii Roskilde, pentru a o feri de efectele expunerii pe piata creditelor imobiliare.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>&ldquo;Pe termen scurt e clar ca guvernele incearca sa salveze institutii financiare aflate in dificultate, acordandu-le bani mai usor decat ar face-o in mod normal&rdquo;, comenteaza Eugen Radulescu, consilier al guvernatorului BNR. &ldquo;Pe termen scurt, astfel de masuri au un efect benefic, pentru ca prabusirea unor asemenea institutii ar arunca lumea financiara intr-un adevarat haos. Eu, sa fiu in locul lui Ben Bernanke, nu stiu daca as fi avut indrazneala sa fi intervenit in acest fel in care a facut-o.&rdquo;<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Referirea la presedintele Rezervei Federale n-are in vedere numai curajul de a implica banca centrala a SUA in asemenea operatiuni, ci si un impact de alt gen asupra pietei. Comentatorii cu o ideologie a pietei libere mai ferma decat cea a actualilor oficiali ai administratiei (paradoxal) republicane au protestat de fiecare data: daca e vorba de cadrul strict al politicii monetare, unde Fed si-a facut datoria pe cat posibil, reducand succesiv dobanzile, foarte bine, dar de ce trebuie statul sa salveze niste banci lacome si niste datornici imprudenti? Controversa a devenit si mai aprinsa cand dominoul creditelor pierdute a ajuns la Fannie Mae si Freddie Mac, coloana vertebrala a pietei ipotecare americane, institutii care nu doar ca detin sau garanteaza aproape jumatate din totalul creditelor de profil, dar prin tranzactiile cu ipoteci si instrumente financiare bazate pe ipoteci asigura mare parte din lichiditatea acestei piete. E drept, analistii n-au tratat cu aceeasi masura salvarea unei banci ca Bear Stearns, unde politicilor imprudente de creditare li s-a adaugat frauda (vezi cazul arestarii a doi administratori ai unor fonduri speculative ale bancii) si sustinerea unor institutii atat de importante pentru mersul intregii economii americane precum Fannie Mae si Freddie Mac.<\/span><\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p><!--nextpage--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Dar ideea de salvare a unor banci cu probleme prin preluarea lor de catre stat, fie si temporar, impinge situatia de pe piata financiara globala intr-un punct unde principiul (sau, dupa caz, lozinca) interventiei minime a statului in piata pare sa se dizolve intr-un mod fara precedent.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Szabolcs Nemes, consultant in cadrul Roland Berger, confirma ca trebuie facuta distinctie intre sustinerea de catre stat a unei banci si cea a Fannie Mae\/Freddie Mac, apreciind insa ca ambele tipuri de interventii au fost justificate de influenta in sistem a acestor institutii. Bear Stearns, de pilda, gratie unei varietati de instrumente financiare sofisticate, &ldquo;avea tranzactii efectuate cu ramificatii in intregul sistem financiar, iar caderea ei ar fi insemnat un soc extrem de violent pentru intregul sistem, atat timp cat la majoritatea tranzactiilor in care se afla implicata nici nu era clar cine erau partenerii finali&rdquo;. In ce priveste Fannie Mae si Freddie Mac, expunerea lor masiva in industria de constructii si, prin efectul de multiplicare, in activitatea economica in general face si mai evidenta ratiunea interventiei. &ldquo;Aceste interventii nu sunt un cost pentru economie, ci o investitie, reusind sa opreasca un val de speculatii care s-ar fi propagat in lant si care ar fi creat un impact greu de anticipat&rdquo;, adauga Bogdan Belciu, directorul filialei romanesti a firmei de consultanta AT Kearney.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Pe termen lung insa, conform lui Eugen Radulescu, &ldquo;este clar ca efectele pot fi periculoase&rdquo;, legate in primul rand de faptul ca aruncarea de lichiditate in piata se va vedea mai devreme sau mai tarziu in inflatie si in cursul de schimb, iar in al doilea rand de &ldquo;hazardul moral &#8211; riscul ca salvarea acum a unor jucatori din piata sa-i faca pe altii sa joace si mai riscant, iar in final pierderile sa ajunga sa fie si mai mari&rdquo;.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Intr-adevar, inflatia pare sa fi ramas acum pe locul al doilea atat pe lista de prioritati a Fed, care s-a vazut nevoita de anul trecut incoace sa reduca succesiv dobanzile, pentru a intretine o crestere economica subminata nu numai de criza ipotecilor care a lovit in consum, ci si de o conjunctura internationala cum nu se poate mai nefasta, cu scumpiri fara precedent ale petrolului si ale alimentelor, in principal din cauza boom-ului unor economii emergente precum China sau India. Atat in SUA, cat si in zona euro, inflatia anuala a atins in ultimele luni niveluri record, de 5%, respectiv 4%. Pana acum, Banca Centrala Europeana s-a tinut tare si n-a redus dobanda de referinta, ba chiar a crescut-o in aceasta luna, pentru ca in zona euro, spectrul inflatiei a parut mai periculos decat cel al recesiunii (desi e posibil ca vestile proaste venite dinspre mai toate economiile zonei euro sa <\/span><span>schimbe pana la urma optica BCE). Mai cu seama in tari ca Franta sau Germania, unde cultura sindicala are o alta insemnatate decat in SUA, cresterea preturilor aduce automat revendicari salariale carora e greu sa li se reziste. &ldquo;E o situatie cu dus si intors: ori se accepta scaderea nivelului de trai (neavand loc aceste cresteri salariale), ori nivelul de trai tot va ajunge sa fie <mancat> pe termen lung din cauza inflatiei&rdquo;, apreciaza consilierul guvernatorului BNR.<\/mancat><\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Cat de rea e insa perspectiva in continuare? Acelasi Ben Bernanke, dupa ce a incercat in mai multe randuri sa se arate optimist, a recunoscut saptamana trecuta la audierea din Senat ca riscurile actualei conjuncturi la adresa cresterii economice in SUA se accentueaza si ca sunt &ldquo;semnificative&rdquo;, ceea ce i-a facut pe economisti sa se teama ca actualul ciclu de reduceri ale dobanzilor nu s-a incheiat. &ldquo;Ratele de dobanda reduse din SUA in anii 2000 au fost principala cauza a <bubble>crah-ului imobiliar din SUA, iar scaderea dobanzii Fed ar putea genera un nou <bubble> care ar putea agrava problema&rdquo;, e de parere Ionut Dumitru, head of research la Raiffeisen Bank.<\/bubble><\/bubble><\/span> <span>Iar cu aceasta ne intoarcem la o radacina a crizei acuzata de multi politica de reducere in nestire a dobanzilor, incepand din 2001, de catre Fed in frunte cu Alan Greenspan (in 2003, dobanda centrala ajunsese la 1%, in timp ce acum e de 2%), in conditiile unei rapide sofisticari in paralel a instrumentelor de tranzactionare, ceea ce a permis bancilor sa crediteze pe oricine a vrut, iar pietei imobiliare sa se umfle. Economia a crescut pe consum, pe credit si pe seama unui dolar tot mai ieftin, pana ce teama de supraincalzire a impins in cele din urma dobanzile in sus, pana la un maxim de 5,2% la sfarsitul lui 2006. Problema care se pune acum este deci ce fel de calitate va avea viitoarea crestere economica a Americii si in ce conditii va putea sa se structureze.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>In primul rand, raspunsul tine, evident, de aproximarea momentului cand criza financiara in sine s-ar putea incheia. &ldquo;Aceasta criza se va sfarsi probabil cand publicul va fi convins ca autoritatile au aplicat sau dispun de mecanisme de control al riscurilor economice si financiare. Masurile deja in curs de adoptare necesita timp pentru producerea efectelor, asa incat probabil in urmatoarele 12 luni bursele internationale vor continua sa fie sub presiune&rdquo;, estimeaza Dan Bunea, consultant la DTD Team Advisory. Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD-Soci\u00e9t\u00e9 G\u00e9n\u00e9rale, sugereaza ca perioada dificila, cu sau fara masuri luate de guverne, va mai dura oricum atata vreme cat bancile vor mai avea de depasit efecte ale expunerii la creditele imposibil de rambursat: &ldquo;Nimeni nu stie cand va lua sfarsit aceasta criza. Este probabil ca rezultatele mai multor banci internationale sa ramana slabe si in acest an. Trebuie sa treaca probabil cateva luni pana cand piata se va asana&rdquo;.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>In ceea ce-l priveste, Szabolcs Nemes de la Roland Berger vorbeste de 2010 ca anul in care lucrurile vor incepe sa se imbunatateasca, in timp ce Dorin Boboc, director de investitii la Allianz-Tiriac, considera ca &ldquo;in situatii de genul celei pe care o traversam acum, criza se opreste brusc, iar investitorii incep la un moment dat sa isi recapete increderea si sa investeasca&rdquo; si adauga ca e nevoie de cel putin trei luni fara vesti negative pentru a putea sa ne gandim la o revenire cu adevarat. <\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Deocamdata, cursa vestilor proaste continua. Saptamana trecuta, Merrill Lynch a anuntat pierderi de 4,9 miliarde de dolari (3,07 miliarde de euro) pentru al doilea trimestru, dublu fata de estimarile analistilor, iar Citigroup a raportat o pierdere de 2,5 miliarde de dolari (1,5 miliarde de euro). Cu deosebire spectaculos a fost cazul Indymac, cea mai mare banca de depozite si credite ipotecare din zona Los Angeles, care s-a prabusit in numai cateva saptamani din cauza pierderilor imposibil de acoperit si a fost preluata in administrare de autoritatile federale, a caror prima grija a fost sa garanteze pana la un anumit plafon banii celor circa 10.000 de depunatori si sa initieze impreuna cu FBI o ancheta pentru a descoperi eventualele fraude in conducerea afacerii. Cu active de 32 de miliarde de dolari (20,2 miliarde de euro), Indymac si-a legat astfel numele de unul din cele mai importante cazuri de faliment din istoria Americii.<\/span><\/p>\n<p><!--nextpage--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Urmatoarele pe lista ar putea fi, dupa Szabolcs Nemes, o serie de institutii financiare de talie mica si mijlocie, in special de anvergura locala si cu expunere in constructii si real estate. &ldquo;Se vorbeste si de Lehman Brothers sau Merrill Lynch&rdquo;, adauga Nemes &#8211; in cazul Merrill Lynch, indicii ale situatiei mai grele prin care trece ar putea fi demersurile de a vinde active, respectiv o parte din participatia la grupul Bloomberg sau firma de management al activelor Blackrock. La acestea, Eugen Anicescu, credit insurance manager la compania de evaluare financiara Coface Romania, adauga efectele in lant produse asupra altor institutii &#8211; de exemplu, dupa ce reasiguratorul Swiss Re anuntase in primul trimestru pierderi legate de criza din SUA, odata cu intrarea in declin a Fannie Mae si Freddie Mac, a anuntat si o expunere pe aceste institutii &#8211; 9,6 miliarde de dolari in total.<br \/>\n<br type=\"_moz\" \/><br \/>\n<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Ceea ce va rezulta insa peste doi-trei ani din chinurile de acum, considera Dan Bunea, va fi o piata financiara asanata prin efortul organismelor de supraveghere si ameliorata cu reguli noi de prudentialitate, unde &ldquo;numai proiectele si companiile cu adevarat puternice si viabile pe termen lung vor mai avea acces la finantare&rdquo;. O opinie inca si mai optimista are Dorin Boboc de la Allianz-Tiriac, care crede ca &ldquo;este genul de criza ce poate ajuta la insanatosirea sistemului financiar, atat timp cat la nivel global s-a ajuns la un sistem de intermediere cu mult prea multe niveluri&rdquo;. Boboc apreciaza ca sistemul financiar trece printr-o &ldquo;transformare care devenise necesara, un fel de purificare, iar de acum probabil ca investitorii vor fi mai atenti atunci cand isi plaseaza banii in astfel de instrumente financiare complexe&rdquo;.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Consultantul financiar Bogdan Baltazar s-ar teme in schimb tocmai de faptul ca, dupa o perioada cand componenta financiara a economiei s-a bucurat de o extindere fara precedent, bazata pe rafinarea instrumentelor de tranzactionare, ar putea avea loc &ldquo;o fuga generala spre cash, iar daca ne refugiem cu totii in cash, se termina jocul&rdquo;. In orice caz, dupa Baltazar, nu se poate naste din aceasta criza un sistem financiar mai solid, iar exemplul lui e zadarnica incercare de pana acum de reglementare a fondurilor speculative (hedge funds), din simplul motiv ca portofoliile lor s-au schimbat intotdeauna prea rapid pentru ca statul sa le poata urmari si tine sub control. Indiferent insa cum se va schimba peisajul sistemului financiar mondial, &ldquo;nu va exista niciodata vreo garantie ca turbulentele de acest tip nu se vor repeta&rdquo;, sustine Patrick Gelin de la BRD-SocGen.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>In parte, acest gen de incertitudine tine si de faptul ca, intorcandu-ne la calitatea viitoarei cresteri economice a Americii, conjunctura internationala e dificil de evaluat. <\/span><span>O conjunctura in care abia acum se vede cat de mult s-au indepartat SUA de rolul de odinioara de motor absolut al economiei mondiale. <\/span><span>Consultantul de la Roland Berger aminteste de faptul ca tarile sau investitorii care pana acum au finantat deficitele externe ale SUA, ajungand sa detina rezerve mari in dolari, vor incerca sa-si compenseze pierderile de pe urma picajului dolarului cumparand active americane. Si o vor face pentru ca pot s-o faca; e cazul Chinei sau al statelor Golfului. Bogatele fonduri guvernamentale din aceste state au profitat deja de criza ca sa cumpere pachete de actiuni la Citigroup si Merrill Lynch si acelasi lucru vor incerca sa-l faca investitori din China sau Rusia, vanand diverse active americane si probabil europene ieftinite de criza.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Bogdan Belciu atrage atentia insa ca economia Chinei a crescut atat de spectaculos tocmai pe seama SUA si a Europei de Vest, unde isi exporta cea mai mare parte a productiei, iar o incetinire a cresterii in aceste zone ar fi periculoasa pentru statul asiatic (numai ca aceasta se va vedea cel mai clar abia dupa ce va trece efervescenta Olimpiadei). &ldquo;China a crescut sustinut in ultimii ani, in special pe seama investitiilor facute de corporatiile americane. Acum insa autoritatile chineze si-au dat seama ca ar putea avea o problema. Pentru noi, cei care suntem deja prezenti aici cu activitati de productie, este si o parte buna, pentru ca avem acum o putere mai mare de negociere, iar autoritatile par mai dispuse sa colaboreze&rdquo;, declara pentru BUSINESS Magazin Dave Slocum, un american care conduce operatiunile din China ale companiei italiene Altay Scientific, un producator de aparatura pentru laboratoare scolare.E posibila insa in astfel de conditii o perioada de recesiune simultana in tarile dezvoltate si in cele emergente? Dan Bunea crede ca nu, ci doar corectii diferentiate de la o economie la alta: &ldquo;Pentru Europa emergenta, efectul, desi dureros, va fi benefic, pentru ca va grabi restructurarea economica reala&rdquo;. Mai concret, Eugen Anicescu de la Coface crede ca tarile cele mai expuse, pentru ca depind cel mai mult de finantarea externa, sunt statele baltice, Lituania, Romania, Bulgaria, Ungaria si Turcia. Totusi, atrage atentia Patrick Gelin, &ldquo;nu trebuie sa cadem intr-un pesimism prea mare; pentru moment, Romania nu sufera decat efecte foarte indirecte, in special legate de dificultatea de a se refinanta in strainatate si de retragerea nerezidentilor din piata financiara interna&rdquo;, restul depinzand de problemele interne ale economiei romanesti. Ca si in alte ocazii, Ionut Dumitru de la Raiffeisen insista asupra acestora din urma, apreciind ca tocmai deficitele externe mari ale Romaniei o fac mai vulnerabila, pentru simplul motiv ca finantarea acestor deficite e mai dificila intr-o perioada de tensiune pe pietele externe.<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span>Usor-usor, s-ar zice deci ca, avand privilegiul de a comenta de la distanta, analistii si bancherii romani tind sa contureze un peisaj mult mai putin sumbru al Marii Crize din anii 2000 decat apare acesta vazut din inima Americii. Vechiul adagiu ca trebuie sa ne fie mai intai mai rau ca sa ne fie pe urma mai bine (sau macar sa nu ne mai iluzionam ca ne poate fi chiar asa de bine) pare sa ghideze in mare parte comentariile lor despre mersul crizei. Pornit ca o cronica neagra a pagubelor si de la perspectiva presei americane, potrivit careia actuala criza a naruit in chip tragic mult prea mult din averea creata in ultimii ani, de la casele cele noi ale clientilor Indymac si pana la increderea ca piata se descurca bine intotdeauna si fara ajutorul statului, articolul de fata se sfarseste fara vreo certitudine, in afara de aceea ca intrebarea &ldquo;este America in faliment?&rdquo; ar trebui inlocuita cu &ldquo;la ce e bun, in fond, un faliment?&rdquo;. Cum spune Eugen Radulescu: &ldquo;Din fiecare criza, omenirea invata cate ceva, iar sistemul cel nou care ramane are ceva mai bun decat cel precedent. Dar piata se misca si este un fapt demonstrat ca ea este intotdeauna cu un pas inaintea reglementarilor si mereu ceva mai inventiva decat acestea. Asa ca trecerea unei crize si imbunatatirile care pot ramane dupa ea nu inseamna ca nu mai poate veni, intr-un oarecare interval de timp, o noua criza&rdquo;.\u00a0<\/span><\/p>\n<div style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/div>\n<hr \/>\n<p>Dincolo de Atlantic<br \/>\nSi deasupra Europei<br \/>\nFreddie si Fannie<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Vestile proaste care vin fara incetare dinspre bursele si economia americana au generat o serie de speculatii privind un eventual colaps al SUA ca pilon de stabilitate al economiei mondiale si despre o extindere a crizei la scara globala. Bancherii si analistii chestionati de BUSINESS Magazin tind sa creada insa ca, departe de a se profila un faliment al Americii sau o recesiune generala, actuala criza e mai curand un prilej de limpezire a apelor, la capatul caruia economia mondiala va fi mai curata si, daca nu mai puternica, macar mai lipsita de iluzii.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[7216,182,188,7664,179,106],"class_list":["post-11254","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-bursa","tag-criza","tag-economie","tag-faliment","tag-recesiune","tag-sua"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11254","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11254"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11254\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32115,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11254\/revisions\/32115"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11254"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11254"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11254"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}