\nExista un capitol de negociere cu Uniunea Europeana care nu se incheie niciodata: fericirea membrilor. In 2010, romanii vor fi deja de doi-trei ani in UE \u0096 suficient ca sa vada deja o diferenta pe fluturas, desi salariile lor vor fi tot in lei romanesti. Vor fi fericiti? Depinde de asteptarile pe care le au acum si de statul de plata pe care-si vor regasi atunci numele.<\/p>\n
\nLa un an de la aderarea din 1 mai 2004, polonezii au ajuns la concluzia ca asteptarile le-au fost depasite – in ambele sensuri. Pe de o parte, PIB-ul lor a crescut in 2004 cu 5,3%, rata somajului a scazut, iar indicele bursier a crescut, stimulat de influxul de capital strain. Pe de alta parte, si inflatia a depasit estimarile (a fost de 3,6% in 2004, alimentele scumpindu-se cu 5,2% in intervalul februarie 2004 – februarie 2005). Mai mult, inflatia a devansat cresterea salariala in sectorul industrial (1,5%), ceea ce a insemnat castiguri reale mai mici pentru polonezi. Totusi, cei mai multi polonezi se simt multumiti dupa aderare, fiind convinsi ca pe termen lung nivelul lor de trai va creste.<\/p>\n
\nMorala? Ai grija la ce te astepti, pentru ca in functie de asta iti negociezi fericirea de membru al Uniunii Europene.<\/p>\n
\nConform unui studiu realizat anul acesta de IRSOP asupra valorilor romanesti si a celor europene, 85% din romani cred ca principalele avantaje ale aderarii sunt cresterea nivelului de trai pe termen lung, libertatea de a calatori si munci in strainatate si crearea de noi locuri de munca. Cu alte cuvinte, locuri de munca mai bune si salarii mai mari. Sunt asteptarilor lor intemeiate?<\/p>\n