Desi exista de treizeci de ani, fondul – Autoritatea de Investitii din Abu Dhabi (ADIA) – a captat atentia de curand pe Wall Street si la Washington prin investitiile de marca pe care le-a facut in ultima vreme in Statele Unite si in alte parti ale lumii. Fondul ADIA si-a infiintat recent un departament care acum cumpara participatii in companii occidentale. Acest departament a stat in spatele investitiei de 7,5 miliarde de dolari (5,1 miliarde de euro) din noiembrie 2007 a ADIA in Citigroup, cea mai mare banca americana, si tot el a achizitionat o participatie extinsa la Toll Brothers, unul dintre cei mai mari constructori rezidentiali din SUA. <\/p>\n
“Exista ideea ca Abu Dhabi n-ar trebui sa fie un simplu pion pe harta”, spune Frauke Heard-Bey, un istoric care a scris o carte despre evolutia politica a Emiratelor Arabe Unite. „Daca au banii care le permit sa cumpere companiile pe care le doresc, de ce sa nu o faca? De ce sa nu se impuna?“ <\/p>\n
ADIA este cel mai mare dintre toate fondurile suverane din lume – rezervoare gigantice de bani controlate de guverne cu vaste lichiditati la dispozitie, in special din Asia si Orientul Mijlociu. Dar Abu Dhabi, cel mai bogat dintre cele sapte emirate arabe, ofera putine date despre fondul sau. Putini din exterior stiu cu siguranta unde investeste ADIA sau cat de multi bani controleaza. Iar secretomania lasa imaginatia sa zboare: unele estimari sustin ca marimea fondului ar depasi o mie de miliarde de dolari. <\/p>\n
La un moment dat, ADIA va ajunge cu siguranta si la acel prag. Dar pentru moment bancherii, fostii angajati si analistii familiarizati cu activitatea fondului il estimeaza la 650-700 de miliarde de dolari (peste 455 de miliarde de euro) – valoare de 15 ori mai mare decat cea a unui fond de investitii american de talia Fidelity Magellan Fund. In total, fondurile guvernamentale din state precum Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Singapore, China si Rusia controleaza impreuna peste 2.000 de miliarde de dolari (1.300 de miliarde de euro), suma care ar putea ajunge la aproape 12.000 de miliarde pana in 2015, spun analistii. <\/p>\n
Asemenea ordine de marime, in conditiile unor atitudini tot mai agresive abordate de ADIA si de alte fonduri suverane, au starnit ingrijorari ca acesti investitori de stat isi vor folosi bogatia si pentru interese politice, nu doar pentru ratiuni de castig financiar. <\/p>\n
Secretomania din jurul ADIA a atras si ea suspiciuni. Fondul nu are departament de comunicare interna, desi sustine ca tocmai pregateste infiintarea unuia. Cand liderii de fonduri suverane din toata lumea s-au reunit in februarie la Davos, in Elvetia, pentru Forumul Economic Mondial, niciunul dintre oficialii ADIA nu a considerat necesar sa apara. Conducerea ADIA a refuzat sa faca vreun comentariu pentru acest articol. In multe privinte, tensiunea dintre dimensiunile de mamut ale ADIA – fondul este de doua ori mai mare decat cel al statului norvegian, considerat al doilea fond suveran ca marime din lume – si caracterul sau opac este reliefata de investitia in Citigroup. <\/p>\n
De la nasterea ADIA in 1976, fondul a urmat o abordare conservatoare in ce priveste investitiile. Si-a incredintat activele unor manageri financiari straini si a achizitionat participatii in companii luand in calcul locul pe care acestea il ocupau in componenta unor indici bursieri de referinta precum Standard & Poor’s 500. ADIA este si unul dintre cei mai mari investitori institutionali in fonduri speculative si de private equity. Aceasta abordare a slujit bine ADIA si reflecta ideea larg impartasita ca scopul ultim al fondului este sa fie rezerva financiara pentru Abu Dhabi atunci cand veniturile din petrol nu vor mai fi atat de robuste ca acum. Cu toate acestea, beneficiind de consilierea unui sir intreg de bancheri straini care au lucrat la ADIA in anii ’70 si ’80, fondul a alocat mari parti din fondurile sale achizitiei de actiuni. Acum, in jur de 65% din activele sale – adica 450 de miliarde de dolari – sunt investite in actiuni, sustin bancherii. In prezent, fondul are un randament anual de 10-20%, spun cei care au cunostinte despre strategia de investitii a fondului. <\/p>\n
Cu titeiul ajuns la 100 de dolari pe baril, bancherii si analistii estimeaza ca Abu Dhabi are un excedent de cel putin 50 de miliarde de dolari anual. Data fiind populatia redusa a emiratului, 80% din ea fiind de fapt straini, nici chiar cele mai generoase politici sociale si de investitii nu sunt in stare sa stirbeasca aceasta suma. In trecut, mare parte din surplusul de numerar al emiratului s-a dus catre ADIA, desi infiintarea in urma cu doi ani a unui alt fond mai mic, Consiliul de Investitii din Abu Dhabi, a dus la reducerea fluxului de capital catre ADIA, sustin analistii. <\/p>\n
<\/p>\n
Dar noul departament de investitii strategice reprezinta cel mai evident semn ca fondul incearca sa-si creasca marimea si influenta. Departamentul a fost infiintat in vara lui 2006 si este coordonat de Saeed Mubarek Rashid al-Hajiri, un tanar manager de portofoliu, educat in Occident, care conduce si investitiile substantiale ale fondului in economiile in curs de dezvoltare. Pe langa Citigroup si Toll Brothers, din care ADIA a achizitionat 4,5% vara trecuta, portofoliul grupului include si alte companii precum EFG Hermes, una dintre cele mai mari banci de investitii din lumea araba, si Banque de Tunisie et des Emirates, o banca tunisiana. In loc sa urmareasca in liniste indicii bursieri, acest departament cauta cu febrilitate investitii care ii pot aduce castiguri mai mari decat cresterea pietei. Este o metoda practicata de cele mai multe dintre fondurile speculative si companiile de administrare a activelor, iar investitia in Citigroup, cu marimea si riscurile pe care le implica, este un exemplu al acestei abordari. <\/p>\n
Raportat la fondul in ansamblul sau, activele acestui departament sunt cam de 30 de miliarde de dolari (19,5 miliarde de euro), potrivit celor care cunosc strategia ADIA. Ca si cu toate investitiile sale, ADIA adopta o abordare pasiva pe termen lung si nu cauta sa ocupe locuri in consiliile de conducere ale companiilor. Cei care cunosc strategia fondului spun ca strainii inca au sub control 80% din activele ADIA, dovada ca orientarea fondului spre investitii directe este abia la inceput. Ezitarea reflecta partial lipsa in interiorul organizatiei a unui personaj cu greutate care sa aiba combinatia ideala intre experienta in investitii, increderea familiei regale si ceva experienta la nivel international, ca sa-si poata asuma o prezenta publica mai pregnanta. Seicul Khalifa bin Zayed al-Nahyan, presedintele Emiratelor Arabe Unite si conducatorul emiratului Abu Dhabi, desi este si presedinte al fondului, are o fire rezervata si nu-si asuma un rol activ in ADIA. Cand presedintele Citigroup, Robert E. Rubin, a calatorit la Abu Dhabi in noiembrie 2007, vizita sa de curtoazie a fost la seicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan, printul mostenitor al emiratului Abu Dhabi si persoana-cheie in relatiile dintre Statele Unite si Abu Dhabi. Managing director al fondului este seicul Ahmed bin Zayed al-Nahyan, fratele vitreg al seicului Khalifa, care are un birou de un etaj intreg in turnul de 40 de etaje care adaposteste sediul ADIA. <\/p>\n
Cei familiarizati cu managementul ADIA spun totusi ca seicul, care lucreaza pentru ADIA de zece ani, isi deleaga o mare parte din autoritate catre Jean-Paul Villain, un manager financiar francez foarte retras, care conduce strategiile de investitii si alocarile de active ale fondului. Villain, cel mai inalt executiv alogen din organigrama fondului, a ajuns la ADIA la inceputul anilor ’80 de la banca franceza Paribas. In vreme ce alti expati au venit si au plecat, Villain a ramas, cu exceptia unei mici perioade la mijlocul anilor ’80. Mai mult decat alti straini, Villain, a carui sotie este nascuta in Siria, a castigat si increderea familiei regale. <\/p>\n
Unii spun ca preocuparea pentru pastrarea secretelor vine la ADIA din experientele de la inceputul anilor ’90, in timpul scandalului de la Bank of Credit & Commerce International, cand se spune ca ADIA a pierdut sute de milioane de dolari. Familia al-Nahyan s-a trezit amestecata in mai multe investigatii, desi nicio acuzatie nu a fost formulata oficial impotriva membrilor ei. Dar cei ce au lucrat la ADIA inca de la inceput, de la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80, spun ca aerul misterios al fondului exista inca de la infiintare. <\/p>\n
Unii privesc aceasta ca pe o reflectare a dimensiunilor reduse ale emiratului Abu Dhabi, a culturii insulare si a vulnerabilitatii geografice a emiratului, ceea ce a dus la ideea ca cu cat se stie mai putin despre particularitatile averii ADIA, cu atat mai bine. „ADIA nu vizeaza un public larg la el acasa“, spune David L. Mack, un fost ambasador al SUA in Emiratele Arabe Unite. „Acolo este o tara mica intr-o regiune cu multe state nervoase, precum Iranul, care le pot face probleme. Asa ca nu le place sa-si faca reclama.“ <\/p>\n
<\/p>\n Traducere si adaptare: Mihai Mitrica<\/p><\/div>\n <\/em> <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Abu Dhabi are 10% din rezervele mondiale de petrol si 0,02% din populatia globului. Rezultatul este un excedent de petrodolari, o mare parte dintre acestia fiind canalizati catre un misterios fond de investitii sub control guvernamental, fond care contribuie la modificarea echilibrului de putere in lumea financiara.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[7738,149,9445,353,7586],"class_list":["post-10285","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-abu-dhabi","tag-investitii","tag-petrodolari","tag-petrol","tag-rezerve"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10285","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10285"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10285\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":31293,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10285\/revisions\/31293"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n