Cele cinci marci ale Porsche Romania vand cu 100 de milioane de euro mai mult decat cele 11 brand-uri ale Tiriac Auto Porsche romania ANUL INFIINTARII: 1998 CIFRA DE AFACERI: 565 de milioane de euro (2005) PROFIT 2005: 48 de milioane de euro SHOWROOM-URI: 75, din care proprii 3 INVESTITII TOTALE*: 124 mil. euro MARCI DISTRIBUITE: Volkswagen, Skoda, Audi, Porsche si Seat *Investitii in reteaua proprie de dealeri si sediul central Tiriac auto ANUL INFIINTARII: 2004 CIFRA DE AFACERI: 470 mil. euro (2005) MARJA DE PROFIT: 8-10% (brut) SHOWROOM-URI: 29, toate proprii INVESTITII TOTALE*: 35 mil. euro MARCI DISTRIBUITE: Mercedes, Smart, Chrysler, Jeep, Jaguar, Ford, Land Rover, Mazda, Mitsubishi, Hyundai, Dodge *In 2004-2005; pentru urmatorii doi ani grupul anunta investitii de 60 mil. Euro
Blog
-
Meciul se joaca pe 4 roti
-
Martori la a doua industrializare
Daca ar veni un producator de componente auto la Campulung Muscel, care sa faca 300 de angajari, cred ca locuitorii l-ar privi ca pe Dumnezeu, spune vicepresedintele Dacia Renault, Constantin Stroe.
El a rezumat astfel, la conferinta Ziarului Financiar A doua industrializare a Romaniei care a avut loc saptamana trecuta, tinta strategica pentru Romania 2010. Dupa investitiile masive in industrie din ani 70, facute mai mult pentru propasirea socialismului decat cu fata la piata, pe baza cererii, datele arata ca avem de-a face, acum, cu un nou val mare de investitii – mai ales in industrie – care aduc modificari in structura exporturilor.
Suntem martorii celei de-a doua industrializari a Romaniei: se inregistreaza, in industrie, un mare val de investitii, determinate in principal de fluxul fara precedent de investitii straine. In ultimii doi ani – 2004 si 2005 – investitiile straine cumulate au depasit 10 miliarde de euro, fiind mai mari decat in toata perioada 1990-2003.
Factorul critic a fost – si ramane, arata datele pe 2006 – cel legat de investitiile straine in industria de componente auto. In martie, exporturile au atins cel mai mare nivel lunar din istorie, de 2,3 mld. euro. Dar si mai important e ca structura exporturilor in general este pe cale sa se schimbe fundamental, evolutie remarcata si de FMI. In 2002, de exemplu, imbracamintea si incaltamintea reprezentau 33% din totalul exporturilor. In primele trei luni din acest an, ponderea a ajuns la numai 23%. In schimb, aparatura – care include masini si dispozitive mecanice, aparate si echipamente electrice – impreuna cu mijloacele de transport au crescut de la o pondere de 21% la 28% din exporturi.
Incep sa se vada, deci, investitiile straine facute intre 2000 si 2005 in industrie, mai ales in fabrici de echipamente auto in vestul tarii, dar si pe platforma auto de la Pitesti.
Si trendul se va mentine: dintre cele 200 de investitii straine de peste un million de euro facute in 2005, 27 sunt in industria de masini si echipamente (alta decat industria auto) si 24 in industria auto, conform ONRC.
Cum va arata deci industria romaneasca in 2010? Vom asista la o renastere economica a Romaniei bazata pe investitiile in industrie? Este posibil. Daca Romania va atrage pana in 2010 investitii straine de peste 5 miliarde euro in fiecare an, diferenta intre economia anului 2005 si cea a anului 2010 va fi mult mai mare decat cea dintre economia lui 2000 si cea a lui 2005.
Iar datele arata ca doar investitiile straine sunt cele care schimba economia, iar la noi pana in 1996, investitiile straine au fost inghetate. Cand Ungaria, Cehia si Polonia aveau un stoc de investitii straine de peste 10 mld. euro, noi aveam sub 500 mil. euro. De asta la ei salariul mediu este de trei ori mai mare decat aici.
Cum s-au revigorat si la noi investitiile straine, dupa 1997, cum au inceput sa creasca puternic si investitiile autohtone. Se poate spune, in general, ca e nevoie de un an sau doi pentru ca investitiile straine sa determine un trend de crestere al investitiilor facute de companiile autohtone. Astfel, in 2000 si 2001 investitiile autohtone au crescut de la un nivel de circa 5 mld. euro in 1998-1999 la circa 6,5 mld. euro, respectiv 8 mld. euro. Corelatia se verifica si in anii urmatori: cresterea investitiilor straine din 2004 la 5 miliarde de euro (fata de 2 miliarde de euro in 2003) s-a regasit in cresterea de la 8,4 mld. euro la 12,8 mld. euro a investitiilor autohtone intre anii 2004 si 2005.
Legatura se poate vedea chiar si inainte de 1996, data-borna pentru investitii straine: cum s-au miscat investitiile straine un pic in 1994 si 1995 – crescand pana la circa 300 milioane de euro anual, fata de 60-70 milioane de euro in anii anteriori -, cum au fost impulsionate si investitiile autohtone, care au trecut de pe palierul de 4-4,5 mld. euro in anii 1993-1994 la 5-6 mld. euro in anii 1995-1996. E normal sa se intample asa. Investitorii straini trebuie sa se aprovizioneze si prefera sa o faca din productie locala, pentru ca este mai ieftin si costurile de transport sunt mai mici.
Pe de alta parte, vanzarea Petrom pe bani care se dovedesc acum putini si pretul ridicat la energie au adus in prim-plan in mass-media voci care spun, in ultima vreme, sa nu vindem tot; ce facem, ramanem fara economie nationala?. Adevarul e ca firmele de stat nu sunt ale noastre, ale publicului larg, ci ale celor pusi sa le conduca printr-un aranjament de partid sau altul, si care, cu rare exceptii, folosesc discretionar resursele pentru propriul castig.
In teorie, aceste firme ar trebui sa produca si sub administrarea statului profitul pe care dovedesc ca il pot produce apoi sub administrare privata, dar mecanismul de transmitere a presiunii catre manageri se incleiaza pe drumul contribuabili-Parlament-Guvern-management. Asa ca economia nu are nici un castig daca Petrom sau BCR ar fi ramas in mainile statului. Dimpotriva. Cand au fost in proprietatea statului, Sidex si Bancorex au adus mari pierderi economiei, suportate pana la urma tot de contribuabili. Ceea ce se intampla acum in economie – investitii straine mari, investitii autohtone la un nivel record – se va simti in urmatorii ani si in rezultatele productiei industriale, care acum lancezeste la un nivel de 4-5% crestere anuala. Fiti cu ochii pe acest indicator. E cheia unei cresteri economice sustenabile.
-
MANAGEMENT: Cum si de ce se practica supravegherea angajatilor
Daca o companie investeste sume importante in birouri dotate cu sisteme de supraveghere prin camere video, de ce nu ar supraveghea si calculatoarele angajatilor? Nu e neaparat o intrebare retorica. Este si mai ieftin, si poate fi mult mai eficient.
V-ati intrebat vreodata daca seful dumneavoastra poate afla care sunt paginile de internet pe care navigati in timpul serviciului? Sau daca stie ca ascundeti fereastra de messenger ori de cate ori este prin preajma? Tehnic, poate face asta, dar e aproape imposibil sa stiti sigur daca sunteti sau nu monitorizat. Si daca de o camera video angajatii se mai pot feri (mai ales daca este vizibila), de expertul IT al companiei, ce are acces, uneori neconditionat, la intreaga retea de calculatoare, cu greu se mai poate ascunde cineva.
In SUA, bunaoara, potrivit unui studiu realizat de American Management Association anul trecut in randul a circa 500 de companii, 76% dintre angajatori monitorizeaza paginile web pe care le viziteaza angajatii care au calculator de birou, iar 36% supravegheaza continutul e-mail-urilor, al mesajelor tastate de la calculatorul de serviciu sau timpul petrecut in fata monitorului. Iar acelasi studiu mai scoate in evidenta un alt aspect esential: 26% dintre companii si-au concediat angajati pe baza informatiilor legate de conduita in fata calculatorului.
Casutele de e-mail ale angajatilor, conversatiile prin programele de instant messenging, blog-urile si continutul paginilor vizitate lasa urme si pot fi folosite in SUA ca dovezi, la fel ca si amprentele digitale. Unul din cinci angajati care foloseste un calculator de birou in Statele Unite a fost controlat in 2005 de politisti sau procurori, iar 13% au fost implicati in procese pe baza informatiilor digitale din computere. Chiar daca nu in toate tarile urmarile interceptarilor de date digitale sunt imediate, multe companii prefera sa monitorizeze si sa limiteze accesul la Internet al angajatilor. Vizitarea anumitor pagini web pune probleme de legalitate, in cazul descarcarilor de muzica sau filme fara licenta, sau de moralitate atunci cand un angajat are apetit pentru pagini de natura pornografica. Ca sa nu mai vorbim de pericolul numarul unu, scurgerea de date confidentiale. In cazul in care se ajunge la un proces, nu doar angajatul este cel care sufera daune, ci si imaginea companiei.
Un alt motiv este dat de folosirea infrastructurii in sine, de multe ori banda de comunicatii fiind practic gatuita de descarcarile dezordonate de pe Internet, explica pentru BUSINESS Magazin Gabriela Mechea, director general la Gecad Net.
Cazurile de spionaj industrial sau scurgerile de informatii nu sunt evenimente pe care companiile le fac publice. Ele afecteaza atat compania in sine, cat si clientii cu care lucreaza. De aceea, in unele cazuri masurile de protectie sunt drastice. In mod exceptional, exista firme sau institutii, in special din domeniul bancar, care deconecteaza total computerele angajatilor de la accesul Internet, oferind conectivitate doar pentru telefon si e-mail, spune Mihai Anghel, general manager al companiei producatoare de software de securitate Avira Soft.
Dar poate cea mai importanta problema care justifica pentru companii monitorizarea accesului la Internet este timpul alocat de angajati acestei activitati in interes personal. Practic, daca o persoana isi citeste horoscopul, converseaza pe chat cu prietenii si descarca muzica, este platita zilnic pentru aproximativ o ora in care nu face nimic pentru firma. General managerul Gecad Net apreciaza ca, in unele cazuri extreme, timpul pierdut ajunge sa insemne jumatate din programul de lucru. Pe de alta parte, Mihai Anghel de la Avira recunoaste ca cine vrea sa piarda timpul nu are neaparat nevoie de Internet, mail sau telefon pentru asta.
In Romania exista organizatii care practica monitorizarea angajatilor pentru a spori productivitatea si a reduce timpul pierdut de angajati. Consider ca aceasta este o masura de stimulare negativa care da rezultate in medii de lucru cu angajati cu slaba pregatire, care presteaza munci repetitive de complexitate redusa, spune Anghel. Daca intersectam insa multimea angajatilor din aceasta categorie cu cei care folosesc computerul, atunci obtinem o multime destul de redusa de persoane la care monitorizarea ar da rezultate bune. Departamentele unde se practica monitorizarea sunt in general call-center-ul, procesarea de comenzi, sau operatorii care introduc date primare. In general, pentru oamenii cu sarcini complexe, masurile de stimulare pozitiva dau rezultate mult mai bune, este de parere Anghel.
Deoarece in Romania nu exista studii referitoare la numarul companiilor care practica monitorizarea calculatoarelor, nu se pot face decat aprecieri cu caracter general. Specialistii din industria de software spun ca numarul organizatiilor care folosesc softuri special create in acest sens sunt reduse, iar cele care o fac sunt de regula multinationalele, care aplica astfel un sistem extins la nivelul intregii organizatii. Aceasta in conditiile in care, la nivel mondial, piata aplicatiilor software de monitorizare este estimata de IDC la 655 de milioane de dolari, crescand in ultimii 6 ani cu peste 1.000%. In Romania, nevoia exista dar nu este constientizata, spune Irina Craciun, marketing manager al producatorului iesean de software The Red Point.
In toamna anului trecut, firma a lansat pe piata primul program autohton de acest fel, Red Agent. Iesenii, cu o cifra de afaceri anul trecut de 2,4 milioane RON, spun ca au incheiat 10 contracte, cel mai mare interes venind din zona consultantei pe management si administratiei publice. Insa toate companiile au specificat in contracte clauze care nu permit dezvaluirea statului de angajator care isi monitorizeaza angajatii. Singurul client cu care Red Point se poate lauda este Primaria din Botosani, si asta pentru ca achizitiile institutiilor publice trebuie organizate pe baza de licitatii transparente.
Companiile aleg sa supravegheze calculatoarele in tacere pentru ca implicatiile folosirii unor astfel de sisteme trec dincolo de granita propriului birou. E-mail-ul unei persoane care corespondeaza cu un angajat monitorizat este la randul lui supervizat de departamentul IT. Si, desi Primaria Botosani foloseste un astfel de software, pe pagina web in care poti trimite reclamatii sau face sesizari lipsesc mentiunile de aceasta natura. In e-mail-urile oficiale ale companiilor romanesti se mentioneaza, cel mult, textul binecunoscut care spune ca e-mail-ul este adresat doar destinatarului si daca primirea lui este accidentala, apare obligatia de a anunta expeditorul si de a-l sterge.
Gabriela Mechea de la Gecad Net spune ca organizatiile care folosesc acest tip de software au obligatia de a-i anunta in scris pe angajati ca se afla intr-un mediu controlat, chiar daca nu ofera detalii despre modalitatile prin care se poate face observarea. Unii verifica doar traficul pe care il face un angajat pe Internet, altii tin sub observatie doar adresa si subiectul e-mailurilor, altii le citesc doar pe acelea care contin cateva cuvinte cheie sau chiar pe toate.
Controlul pe care il ofera acest tip de software merge pana la monitorizarea caracterelor tastate sau evidenta documentelor printate la imprimanta. Unele masuri de supraveghere sunt vizibile, altele sunt implicite, precum back-up-ul automat al informatiilor din reteaua locala de calculatoare sau monitorizarea traficului web. Nu se pune problema de a intra intr-un joc de-a v-ati ascunselea cu administratorii de retea – este mult mai normal ca angajatul sa-si faca treaba pentru care este platit si atunci nu va avea de ce sa-si faca griji, spune Gabriela Mechea.
Principiul este cu atat mai functional cu cat un angajat obisnuit, cu cunostinte IT primare, nu isi poate da seama daca este sau nu supravegheat. In cel mai fericit caz, daca nu este atentionat de companie, isi poate da seama cel mult daca infrastructura IT a acesteia permite monitorizarea. Daca tot traficul sau Internet trece printr-un proxy al firmei, atunci poate fi monitorizat. Daca toate mail-urile sale trec prin serverul SMTP al firmei, atunci poate fi monitorizat, spune general managerul Avira. Si daca putine persoane cunosc semnificatia termenilor folositi de directorul acestei companii de software, si mai putini sunt aceia care stiu sa-si dea seama daca sistemul de la birou le contine.
Apare insa un paradox. Chiar daca o companie afla ca un angajat pierde timpul pe Internet sau ca din cauza lui au loc scurgeri de informatii, aceasta nu-si va putea concedia angajatul, pentru ca teoretic, nu ar avea de unde sa aiba acele informatii.
De aceea, si producatorul software-ului de monitorizare Red Agent, care poate rula invizibil pe sistem, recomanda clientilor anuntarea angajatilor cu privire la faptul ca activitatea lor este monitorizata, dar nu putem impune, acest lucru tinand in final de politica interna a companiei client, spune directorul de marketing al The Red Point. Pana la urma, Red Agent este un instrument si doar clientii pot fi incriminati pentru modul in care o folosesc.
Este clar ca aparitia computerelor a adus in viata angajatilor o grija in plus – posibilitatea de a fi priviti in tacere de ochii sefului mai usor decat in trecut.
-
Cine mai munceste?
Angajatii utilizeaza computerul de la birou in medie 75 de minute pe zi in interes personal.
E-MAIL: 70% dintre angajati admit ca citesc sau expediaza e-mail-uri cu continut pentru adulti de la serviciu
DIVERSIUNI: 37% din angajati raporteaza ca in timpul orelor de program sunt in cautare de locuri de munca, 45% efectueaza rezervari pentru calatorii si 11% se joaca online
INFORMATII: 90% din capitalul intelectual al oricarei companii poate fi gasit in format digital; 45% din acesta este stocat in e-mail.
Sursa: Gartner Group, SexTracker,
Forrester Research, IDC Research, NFO Worldwide.
-
PETROL: Citi bani iti aduce in plus propria ta punga de petrol
Publicarea rezultatelor financiare pentru 2005 ale Petrom si Rompetrol a aratat diferenta dintre o companie care are rezerve proprii si o companie care importa tot petrolul de care are nevoie.
Petrom a incheiat primele trei luni ale anului cu un profit net de vis, in crestere cu 211% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Rompetrol, in schimb, a iesit din iarna pe minus, cu o pierdere care, desi nu e mare in valoare absoluta, nedumereste intr-o perioada ca aceasta, in care pretul petrolului creste si profiturile in zona companiilor petroliere raman cel putin constante (din necesitatea pastrarii unui echilibru intre preturile de achizitie si cele de la pompa), daca nu cresc semnificativ. De ce unul pierde si altul castiga? Explicatia este structura celor doi mari operatori.
La Petrom, sectorul de exploatare si productie (de titei dar si, foarte important, de gaze naturale) a sustinut rezultatele companiei; asadar, chiar daca a vandut o cantitate de carburanti doar usor mai mare fata de primele trei luni din 2005, cresterea pretului gazelor naturale, dar si avantajul propriilor resurse de titei (Petrom a importat doar 4% din titeiul care ii intra in cele doua rafinarii) a salvat-o. Asta cu toate ca sectorul in care Rompetrol a fost cel mai grav lovit (rafinarea) nu avut rezultate roz nici la Petrom. De altfel, si Petrom a admis ca a inregistrat pierderi in rafinare si distributie de 83 mil. euro. Oficialii OMV Petrom nu au putut estima pierderile exacte doar pe sectorul de rafinare, dar explicatia sta in faptul ca preturile la pompa nu au putut creste atat de repede incat sa acopere consumul propriu (de 10-12%).
Cu doua luni in urma, compania anunta ca va investi 1 mld. euro in urmatorii cinci ani in retehnologizarea si scaderea costurilor de productie la rafinariile Arpechim si Petrobrazi, care se situeaza in clasamentul celor mai scumpe rafinarii din Europa, declara atunci Jeffrey Rinker, membru al comitetului executiv al Petrom, responsabil cu activitatea de rafinare si produse petrochimice.
Rompetrol, in schimb, companie orientata spre downstream, adica spre prelucrarea titeiului si vanzarea produselor, a resimtit in plin socul cresterii pretului la titei, pe care il importa in totalitate, precum si tendinta de mentinere a preturilor produselor finite intr-o zona care face inutila orice incercare de a eficientiza rafinariile acum. Si explicatia Rompetrol e legata in special de preturile de achizitie: Dobanzile mari duc la o crestere a cheltuielilor financiare in acest an fata de anul trecut (…). Trebuie sa aveti in vedere ca importam tot titeiul pe care il procesam in rafinariile noastre, a declarat Philip Stephenson, vicepresedinte al The Rompetrol Group BV (TRG).
In sectorul de rafinare, compania lui Dinu Patriciu a iesit prost din iarna, incheind primul trimestru cu pierderi de 23 mil. dolari si reusind sa-si revina abia in aprilie, cu un profit modest de 1,3 mil. dolari. Apropierea sezonului vacantelor ii face insa pe petrolisti sa fie ceva mai optimisti, inclusiv pentru partea de rafinare. In aprilie, EBITDA a ajuns la 12 mil. $ (aproape echivalenta cu rezultatul pe tot trimestrul I – n.red.), semn clar ca situatia de pe piata s-a imbunatatit rapid, spune Dinu Patriciu, presedintele TRG.
La Petrom insa, profitul inainte de plata impozitelor si dobanzilor a atins pe primul trimestru 296 mil. euro, putin mai mult decat dublul aceleiasi perioade a anului trecut. O crestere a carei explicatie sta in pretul ridicat al petrolului pe plan extern, in vanzarile de titei pe piata interna (si ceilalti distribuitori de pe piata care nu au rafinarii, Agip si MOL, cumpara de la Petrom carburantii), dar si in vanzarile de carburanti la pompa.
Cele doua companii nu au mai anuntat achizitii sau investitii masive in urmatoarea perioada, ci doar extinderi modeste ale retelelor de benzinarii din tara. Dupa investitia de anul trecut din Franta, Rompetrol a anuntat ca va lua un an de respiro: Dupa cumpararea firmei franceze de distributie Dyneff e necesara o perioada de cel putin un an pentru integrarea acesteia, a declarat Philip Stephenson. Unul din cele mai importante planuri este atat la nivel de marketing (cele peste 220 de benzinarii din Franta va trebui sa fie rebrandate cu numele Rompetrol si promovate la nivel local), dar si la nivel corporatist, printr-o crestere a rolului centrului de la Bucuresti si integrarea operatiunilor financiare.
Si Petrom are de integrat mai multe benzinarii, sfarsitul lui 2005 si inceputul lui 2006 fiind marcate de doua tranzactii: achizitia operatiunilor downstream ale OMV in Bulgaria, Serbia si Romania si schimbul de benzinarii cu MOL. Daca pentru primele nu exista intentia de schimbare a numelui sau a identitatii vizuale, cele 30 de statii preluate de la MOL vor fi in curand adaptate si transformate in statii Petrom V. In functie de cum va evolua pretul petrolului, rezultatele la sase sau la noua luni ale celor doua companii ar putea arata altfel. Emotiile sunt mai mici insa la Petrom, singura cauza de emotii (nu neaparat negative) putand fi doar rezultatul auditului resurselor, asteptat de la o zi la alta, care va explica mai clar romano-austriecilor cat timp isi vor mai pastra avantajul.
-
Crestere pe toata linia
Dupa privatizarea Petrom, avantajul traditional al companiei private Rompetrol a disparut gratie austriecilor de la OMV, care au trecut Petrom pe profit. Daca la sfarsitul lui 2004, Petrom era pe pierdere (nefiind inca privatizata, avea o cifra de afaceri de 2,46 mld. euro si pierderi de 275 mil. euro), iar Rompetrol pe profit (cifra de afaceri de 1,24 mld. euro si profit de 78 mil. euro), la sfarsitul anului 2005 balanta s-a inclinat in favoarea Petrom, care si-a crescut cifra de afaceri si a intrat serios pe profit (cifra de afaceri de 2,97 mld. euro, in crestere cu 24% si 391 mil. euro profit).
Anul 2005 a fost insa bun si pentru Rompetrol, care a avut o rata de crestere mai mare decat Petrom, respectiv de 45%, ajungand la o cifra de afaceri de 1,82 mld. euro si un profit de 128 mil. euro.
-
Inceput de domnie
Carrefour Romania ticaie inca dupa ritmul impus de fostul director general François Olivier, aflandu-se, pentru prima data in istoria sa de sapte ani, in fata unei schimbari majore de management. Venirea la Carrefour a spaniolului Jacobo Caller Celestino starneste curiozitate. Cine e el si ce va schimba?
Nimic, raspunde Caller – cel putin pentru moment. Deocamdata sunt aici ca sa ascult, sa urmaresc si sa invat, explica el pentru BUSINESS Magazin. Abia incep sa cunosc clientul roman, obisnuintele locale de consum si echipa Carrefour Romania. Dupa aceea voi vedea in ce masura voi contribui la dezvoltarea companiei. O atitudine previzibila, avand in vedere ca, pe de o parte, Caller a ajuns aici abia de o luna si, pe de alta, ca noul director general al Carrefour Romania se afla la prima sa experienta de retail in afara Spaniei.
Dar istoria sa personala poate da, totusi, cateva indicii despre stilul Caller. Unul dintre lucrurile pe care le mentioneaza cand vine vorba de experienta sa de 12 ani la Carrefour Spania nu e legat de hypermarketuri, ci de supermarketuri. Caller a reusit o restructurare de succes a Champion, lantul de supermarketuri al grupului din Spania – a fost cea mai mare provocare din cariera mea, spune el. Lantul se afla, in momentul zero al restructurarii, undeva pe locul 8-9 in tara, deci nici nu putea visa sa atace pozitia liderului pietei de supermarketuri, care avea atunci in jur de 1.000 de unitati, fata de cele circa 150 de supermarketuri ale Champion. In ultimii patru ani, aceste magazine au pierdut bani – cam 30 de milioane de euro pe an. Anul acesta vor face bani sau cel putin vor ajunge pe zero. Care a fost solutia lui Caller? Una radicala: pe langa faptul ca a promovat un model comercial nou pentru divizie – cu un numar mai mic de produse, adaptat clientilor de supermarketuri – Caller a decis sa renunte la numele Champion, botezand lantul Carrefour Expres pentru a putea profita, astfel, de puterea brandului nr. 1 pe piata spaniola de hypermarketuri.
Inseamna oare asta ca grupul Carrefour va folosi experienta lui Caller in supermarketuri pentru a intra pe aceasta piata si in Romania? Probabil ca nu, cel putin deocamdata. Suntem in continuare deschisi catre toate posibilitatile si totul depinde de directia in care merge piata, raspunde el diplomatic. Supermarketurile nu sunt o optiune inclusa, dar nici exclusa in strategia noastra.
Insa e de presupus ca aceasta experienta a noului manager al Carrefour pe piata de supermarketuri – magazine mai mici, aflate mai aproape de locuintele clientilor si avand un numar mai mic de produse – va fi folositoare chiar daca grupul inca nu are planuri pentru un astfel de lant in Romania. Piata de retail de aici e una dintre cele mai dinamice din Europa. Carrefour are deocamdata putini concurenti directi: grupul francez Cora (care se pregateste sa iasa din Bucuresti, deschizand cel de-al treilea hypermarket al sau la Cluj), precum si nou-venitii Real (divizia de hypermarketuri a grupului german Metro) si Auchan. Dar, in ansamblu, managementul Carrefour poate considera pe oricine competitor, fie ca e vorba de supermarketuri, cash & carry ori discounteri, mai ales cand e vorba de lanturi internationale. Competitia este intotdeauna binevenita, spune Caller. Nu conteaza daca sunt hyper sau supermarketuri. Noi contam pe numele si marimea brandului Carrefour – al doilea retailer din lume si primul in Europa.
Piata romaneasca de retail va continua sa creasca – si Carrefour odata cu ea, in primul rand pentru ca e in urma altor piete (in Cehia, de exemplu, sunt 192 de hypermarketuri) si in al doilea rand pentru ca romanilor le place sa faca cumparaturi si asta este principala diferenta dintre ei si restul tarilor din Europa de Est. Este, de altfel, si o caracteristica a popoarelor latine, adauga el. Sangele latin face din cumparaturi o nevoie si o placere in acelasi timp. Din acest punct de vedere, Romania seamana foarte bine cu Spania, desi din punct de vedere economic cele doua tari sunt greu de comparat: Spania a devenit una din primele economii din lume la 30 de ani de la inlaturarea dictaturii lui Franco. Si Romania va fi diferita peste zece ani, spune noul director general al Carrefour. Caller va miza in continuare pe argumente ca preturile mici, oferta diversa si serviciile pentru clienti. Este, de asemenea, posibil ca retailerul sa lanseze o noua marca proprie – Tex, pentru textile – dupa marca No. 1 sau Marca 1 (alimentare si non-alimentare), Blue Sky (electronice si electrocasnice) si Carrefour (produse alimentare importate pentru moment din Franta).
In privinta furnizorilor, politica retailerului s-ar putea reorienta abia dupa intrarea in UE. Acum, Carrefour colaboreaza cu circa 1.200 de firme romanesti care reprezinta – potrivit unei declaratii facute acum o luna de Pascal Anthonioz, directorul Carrefour Baneasa – 98% din totalul furnizorilor. Asta permite companiei sa mizeze pe argumentul preturilor mici. Dar ridicarea taxelor vamale dupa intrarea in UE ar putea reconfigura situatia. Pana atunci, Caller mai are putin timp sa se obisnuiasca cu statutul de expat, sa cunoasca la nivel de detaliu mostenirea pe care i-a lasat-o predecesorul sau si sa constate care sunt diferentele dintre cumparatorul roman si cel spaniol. Probabil ca abia dupa aceea vor afla si cei 3.800 de angajati ai Carrefour, si competitorii sai ce are de gand Jacobo Caller Celestino.
-
Un spaniol la Carrefour
Jacobo Caller Celestino il inlocuieste la conducerea Carrefour pe François Oliver, care a demarat operatiunile din Romania acum sapte ani. Olivier a parasit Carrefour pentru cel mai mare retailer din Romania, Metro Cash & Carry.
SCURTA BIOGRAFIE: Jacobo Caller Celestino, s-a nascut la Madrid in 1970 si este licentiat in drept. E pentru prima data cand lucreaza intr-o tara straina, avand un contract pe perioada nedeterminata; sotia si cei trei copii se vor muta in Romania in cursul verii. Nu am vrut sa intrerupem scoala copiilor, dar imediat ce vor lua vacanta vor veni in Romania, spune el.
EXPERIENTA: Inainte de a ajunge la Carrefour Spania, in 1995, Caller a lucrat, inca din studentie, la unul dintre cei mai mai retaileri spanioli, El Corte Ingles. Cariera in retail a fost intrerupta temporar de zece luni de serviciu militar. Dupa lasarea la vatra, s-a angajat la hypermarketurile Continente (companie controlata de Promodes, care a fuzionat apoi cu Carrefour).
TREAPTA CU TREAPTA: Caller a inceput ca sef de raion la alimente uscate, devenind apoi pe rand responsabil de produsele proaspete si de cele non-alimentare. Ulterior a fost numit sub-director la un hypermarket, director general si in final responsabil de toate hypermarketurile din Catalonia, Spania.
-
Foaie de parcurs
Aflat de sapte ani pe piata, Carrefour Romania are 3.800 de angajati si sase hypermarketuri in Bucuresti, Brasov si Ploiesti. Investitiile depasesc 200 de milioane de euro.
CARREFOUR IN CIFRE: Carrefour Romania are o cifra de afaceri de 111 milioane de euro in primele trei luni ale anului, in crestere cu aproape 27% fata de perioada similara a anului trecut. Rezultatul reprezinta aproape jumatate din cifra de afaceri raportata de cele 12 magazine detinute de grup in Franta. Compania ocupa locul doi in randul retailerilor din Romania, dupa grupul Metro Cash & Carry, si primul loc pe piata de hypermarketuri. Anul trecut a raportat o cifra de afaceri de 435 mil. euro si un profit de peste 5 mil. euro.
PE TERMEN SCURT: Un hypermarket in acest an, la Constanta, iar pentru 2007 planuieste investitii de 80-100 mil. euro in trei noi magazine, doua la Iasi si unul la Bucuresti.
PE TERMEN LUNG: Sase magazine in Bucuresti si 30-40 de hipermarketuri in total la nivel national. Grupul francez a lansat un amplu proces de extindere pe plan international, planuind sa deschida 100 de noi hypermarketuri pe an pana in 2008.
-
Pe flancul de sud-est
Foarte mediatizata a fost in ultima vreme intentia companiei rusesti Gazprom de a se extinde in Europa de Vest, prin preluarea firmei britanice Centrica sau prin participarea la privatizarea operatorului italian de gazoducte Snam Rete Gas. Intre sfortarea occidentalilor de a scapa de dependenta de gazul rusesc si avertismentul Gazprom ca oricand are la dispozitie piata asiatica daca aceea europeana i se refuza, comentatorii au uitat insa de pietele est-europene, considerate aprioric participante la efortul UE de gasire a unor surse alternative de aprovizionare cu gaze sau macar a unor rute alternative de transport.
Iata insa ca la Bucuresti, vicele Gazprom, Aleksandr Medvedev, a venit cu o multime de planuri deodata: sa vanda gaze (scop in care a incheiat un contract pe 25 de ani cu Conef pentru 50 mld. mc), sa continue cu Romgaz proiectul depozitului de gaze din Neamt, pornit in 2003, sa participe la privatizarea Romgaz si chiar la proiecte de energetica nucleara. In plus, Medvedev a ales Bucurestiul ca sa declare ca europenii nu vor putea face abstractie de Rusia, ca
Ofensiva Gazprom in aceasta zona a continentului urmeaza si logica unei alte strategii: afacerile cu E.ON, bunul partener german al companiei rusesti. Unul din pretendentii occidentali la o participatie in proiectul de exploatare a gazelor de la Iujno-Russkoe din
Presa internationala a vorbit in context de operatiunile E.ON din Ungaria, Cehia,