Guvernul a decis, in sedinta de miercuri, sa trimita Comisiei Europene o noua scrisoare privind taxa de poluare auto, in care va fi prezentata o alta formula de calcul a taxei, corelata cu emisiile de carbon, au declarat agentiei MEDIAFAX surse guvernamentale.
"Va fi trimis un document continand noile principii de calcul a taxei auto", au afirmat sursele citate.
Ctiti mai multe si comentati noua taxa pe blogul BUSINESS Magazin.
Noile state membre ale Uniunii Europene au raportat o crestere de 25% a productiei auto, care a reprezentat 15% din totalul Europei.
Cererea de vehicule noi a crescut cu 1,8% datorita cresterii inmatricularilor de autoturisme noi din noile state membre UE, precum si datorita boom-ului continuu de pe piata autovehiculelor comerciale.
Anul trecut au fost inregistrate aproape 16 milioane de autovehicule noi, din care 92% in Europa de Vest. Increderea cumparatorilor si cererea de masini noi in Europa de Vest, care a crescut cu doar 0,2%, au fost atenuate de pretul combustibililor, schimbarea taxelor si scaderea puterii de cumparare. In noile state membre, unde gradul de motorizare este mai scazut, s-a inregistrat o crestere stabila de 13,9% pe tot parcursul anului 2007.
Din totalul inmatricularilor noi, 53,3% au fost autovehicule cu motorizare diesel.
Potrivit ACEA, in acest an numarul inmatricularilor va stagna, doar noile state membre UE este posibil sa isi imbunatateasca rezultatele de anul trecut, cu 9%, in timp ce piata Europei de Vest ar putea sa se deterioreze cu 0,6%. Din pietele principale, doar Franta si Germania ar putea sa inregistreze o crestere a inmatricularilor de masini noi.
Industria auto europeana este un importanta pentru puterea si competitivitatea Europei, asigurand mai mult de 2,3 milioane de locuri de munca si indirect alte zece milioane in UE 27. Europa este cel mai mare producator auto din lume, din cele 50 de milioane de autovehicule produse anual la nivel global, o treime sunt fabricate in Europa.
Gasiti mai multe informatii in comunicatul ACEA
BET-FI a inchis cu valoarea de 55.618 puncte, in scadere cu 0,2% fata de ieri. Pe parcursul zilei insa indicele a testat suportul de 55.000 de puncte, coborand pana la o valoarea de circa 54.900 puncte. Suportul a rezistat, iar indicele a sarit ca de pe trambulina aproape o mie de puncte. Daca suportul ce va trebui testat si in zilele urmatoare va rezista, analistii se asteapta la o revenire mai substantiala a indicelui.
Indicele BET a mai urcat 0,3% fata de saptamana trecuta, ajungand pana la valoarea de 7.096 puncte. O importanta sustinere a indicelui a venit astazi de la SNP Petrom, companie ale carei actiuni s-au apreciat cu 2,7%. Banca Romana pentru Dezvoltare a crscut cu 1,2%, iar Banca Transilvania s-a apreciat cu 0,7%. Actiunile Flamingo International au inregistrat o majorare de 3,6%, iar titlurile Erste Bank au ajuns la un pret de 140,8 lei dupa o apreciere de 1,4%.
Oficialii ANEVAR explica astfel posibilitatea ca preturile apartamentelor vechi sa scada in urmatorii ani. "Cererea de locuinte temporare ca fi tot mai mare in urmatorii ani, pe masura ce proiectele dezvoltate vor avea nevoie de tot mai multa forta de munca. Se estimeaza ca in cativa ani, numarul locuitorilor din Bucuresti va ajunge la patru milioane, ceea ce inseamna o cerere tot mai mare de apartamente sau case de inchiriat. Iar investitorii vor actiona in consecinta, oferind pe un apartament doar un pret rezonabil raportat la valoarea chiriei lunare, ducand la o micsorare a preturilor, in special a apartamentelor vechi", a declarat Speranta Munteanu.
Presedintele ANEVAR, Adrian Vascu, a declarat ca majorarea peste orice asteptari a pretului locuintelor are drept cauza existenta banilor. "Nu doar cererea mai mare decat oferta este de vina, ci si existenta banilor. Oamenii au pompat bani in piata pentru au avut de unde", a spus Adrian Vascu. Acesta a mai aratat ca tendinta este de crestere foarte usoara sau chiar stagnare a pietei, deoarece se ajunge la nivelul maximal de returnare a creditelor, iar cumparatorii nu pot oferi mai mult decat pot achita.
Bancherii si autoritatile japoneze au recunoscut cu greu la vremea respectiva dimensiunile problemei. Imprumuturile neperformante au proliferat. Problemele financiare au tulburat economia, in timp ce consumul si piata muncii au regresat.
Recesiunea japoneza s-a dovedit extrem de indelungata, sfarsindu-se cu doar cativa ani in urma – o perioada de stagnare cunoscuta sub numele de „deceniul pierdut al Japoniei“. A fost un pas inapoi umilitor si de durata pentru o natiune altadata temuta si admirata ca un model de dinamism economic.
Umbra Japoniei de ieri se intinde asupra economiei americane de astazi. Statele Unite aluneca spre o criza care-si are originea in sectorul imobiliar, spun analistii, si in acelasi timp pare ca incepe sa-si piarda din avantajele productivitatii ridicate care se datora investitiilor in tehnologie facute in ultimele decenii.
Pentru Japonia, arata expertii, balonul imobiliar s-a spart cand ascenssiunea Chinei ca mare exportator mondial a inceput sa-i afecteze pe producatorii japonezi. O incetinire de durata, spun ei, ar putea altera psihologia economica a Americii, dupa modelul patentat in Japonia, in conditiile in care SUA intra intr-o perioada in care scaderea increderii franeaza consumul si investitiile companiilor.
„Cred ca sunt mult mai multe asemanari decat sunt dispusi unii sa recunoasca“, spune Clyde V. Prestowitz, presedintele Institutului de Strategie Economica din Washington, care a promovat de multa vreme industria americana. „Economia americana este deosebit de fragila acum“, spune Prestowitz, fost negociator comercial cu Japonia in timpul administratiei Reagan.
Dar experienta extrema a Japoniei, sunt de acord cei mai multi dintre analisti, functioneaza mai putin ca o predictie cu privire la soarta Americii si mai mult ca un exemplu de luat in seama. Un marasm in stil japonez, spun ei, este un rezultat care poate fi evitat in Statele Unite printr-o politica economica sanatoasa. Banca centrala a Japoniei si Ministerul nipon de Finante, spun analistii, au asteptat prea mult – ani de zile – inainte de a face ceva ca sa resusciteze economia nationala in anii ’90.
Rezerva Federala americana (Fed), desi a observat tarziu modul cum criza creditelor a inceput anul trecut sa afecteze economia in ansamblu, a actionat mult mai decis in ultimele saptamani. Fed a redus de doua ori dobanda de referinta, pana la 3%, ceea ce arata atat temerile institut iei, cat si hotararea ei de a incerca sa impulsioneze economia in ciuda ingrijora rilor serioase cu privire la riscul de a alimenta astfel inflatia.
Ben S. Bernanke, presedintele Fed, a fost profesor la Universitatea Princeton si martor al pasilor gresiti ai Japoniei. Desi mai multi experti il critica pe Bernanke pentru ceea ce ei numesc slaba comunicare a Fed atat cu bancile mari, cat si cu companiile, deciziile recente ale bancii centrale sugereaza ca Bernanke a invatat bine lectia japoneza.
Comentariile din trecut ale lui Bernanke semnalau ca el crede ca dobanzile sca- zute nu sunt suficiente in sine ca sa revitalizeze o economie in suferinta.
Intr-un dis curs sustinut la Tokio in 2003, bancherul american a oferit o solutie pentru necazurile Japoniei: o politica monetara mai agresiva si „cooperarea explicita, chiar daca temporara intre autoritatile fiscale si monetare“ pentru stimularea economiei. Iar Washingtonul intelege acest mesaj. Congresul – autoritatea fiscala a Americii – s-a miscat neasteptat de repede ca sa aprobe un plan de stimulare a economiei de 168 de miliarde de dolari, care include returna ri de taxe pentru proprietarii de case, reduceri temporare de impozite si stimulente pentru investitiile companiilor.
„Statele Unite se misca mai repede decat au facut-o japonezii“, spune Charles Yuji Horioka, profesor de economie la Universitatea Osaka. „Pana aici e bine. Dar autoritatile americane trebuie sa fie pregatite sa faca pasii urmatori atunci cand va fi nevoie.“ Economia americana, previzioneaza multi economisti, se va mai deteriora mai repede ca lucrurile sa inceapa sa se indrepte. Dimensiunile si durata regresului, spun ei, va depinde in mare parte de cat de multe stiri proaste vor mai veni dinspre banci si alte institutii financiare.
Nouriel Roubini, profesor de economie la Scoala Stern de Afaceri din cadrul Universitatii New York, a avertizat ca suma de peste 100 de miliarde de dolari in imprumuturi neperformante raportate pana acum de banci ar putea sa creasca de zece ori, pe masura ce datornicii nu-si vor mai putea plati nu doar creditele ipotecare, ci si creditele de consum, cele de pe cardurile de credit sau chiar imprumuturile pentru companii. Dupa parerea lui, economia americana a intrat deja in recesiune si are in fata o perioada de declin de cel putin un an inainte de a reveni la crestere.
Totusi, nici macar Roubini nu vede multe sanse ca Statele Unite sa urmeze exemplul Japoniei. „Sunt foarte pesimist, dar nu cred ca va fi ca in Japonia“, a spus el. Comparativ cu ciclul avant economicrecul din Japonia, piata imobiliara americana pare destul de calma. De la maximul inregistrat in iunie 2006, preturile locuintelor au scazut cu 10% si cei mai multi economis ti se asteapta la inca o scadere de 10 sau 15%. In Japonia, preturile imobilelor din principalele regiuni metropolitane aproape ca s-au triplat intre 1985 si 1991, apoi au pierdut doua treimi din valoare in urmatorii 14 ani.
La ora actuala, preturile au crescut usor, potrivit statisticilor guvernamentale japoneze. Totusi, preturile caselor din Japonia au fost anul trecut doar cu putin mai mari decat nivelul inregistrat inainte de boom, cu doua decenii in urma. In Japonia, guvernantii nu numai ca au tolerat umflarea pretului caselor, spun economistii, dar chiar au incurajat-o activ.
De teama ca un yen prea puternic ii va afecta pe exportatorii japonezi, Ministerul de Finante a cerut bancilor sa dea credite dezvoltatorilor imobiliari, astfel incat o crestere accelerata in constructii si o sporire a consumului populatiei sa impulsioneze economia. Recesiunea de dupa spargerea balonului imobiliar in Japonia ar fi trebuit sa dureze din 1992 pana in 1994, potrivit lui Adam S. Posen, cercetator asociat la Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington.
Dar, spune el, oficialii japonezi au fost prea conservatori, prea grijulii cu bancile aflate in picaj si predispusi sa adopte masuri contraproductive, precum decizia din 1997 de a ridica taxele pe vanzari la 5%, de la 3%.
"Ceea ce a tinut Japonia pe loc au fost greselile repetate de politica macroeconomica“, observa Posen. Cultura Japoniei de stransa interdependenta intre mediul de afaceri si guvern, spun economistii, i-a incetinit reactia la criza si a prelungit declinul. Grupurile industriale, „keiretsu“, aveau legaturi stranse cu bancile, astfel incat atunci cand o banca intra in dificultati financiare, de cele mai multe ori era salvata de cate un imprumut sau de o investitie venita de la alti membri ai grupului corporatist.
Autoritatile de reglementare a pietei au avut, la randul lor, tendinta sa se dovedeasca permisive in astfel de situatii. Pana la urma, spun expertii japonezi, reglementarile bancare si normele de transparenta au fost totusi inasprite. „In America, noi am fortat iesirea la suprafata mult mai rapid a vestilor proaste decat au reusit japonezii, asa ca am si abordat mai repede problemele“, spune Edward J. Lincoln, economist si director al Centrului Americano-Japonez pentru Afaceri si Studii Economice de la Universitatea New York.
„Aceasta ar trebui sa limiteze efectele socului economic in loc sa le perpetueze, asa cum s-a intamplat in Japonia.“ Desi nu sunt asteptate sa ajunga la amploarea pe care au avut-o in Japonia, problemele economice ale SUA pot fi totusi considerabile, avertizeaza unii analisti. Ei vad asemanari ingrijoratoare cu Japonia in faptul ca dimensiunile problemelor financiare din SUA raman inca necunoscute si in aceea ca socul regresului de pe piata imobiliare ar putea sa aiba urmari psihologice pe termen lung in starea de spirit a americanilor, reducand asteptarile si increderea consumatorilor.
In Japonia, regresul pietei a durat mai mult decat se astepta nu doar din cauza greselilor de politica, observa Kenneth S. Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard, ci si din cauza unor schimba ri fundamentale in economia globala. Incepa nd cu anii ’90, spune el, exportatorii din Japonia au inceput sa se confrunte cu o competitie mai agresiva din partea altor state din Asia, in special din partea Chinei. Rogoff vede o frana asemanatoare in economia americana, venita de la incetinirea cresterii de productivitate, inceputa la mijlocul anilor ’90 si atribuita indeobste salturilor tehnologice.
Anul trecut, spune el, guvernul si-a revizuit in scadere estimarea privind rata de crestere a productivitat ii pana la 1,6% pe an, cu mult mai putin decat media de 2,5% inregistrata in anii precedenti. „Pare aproape sigur ca miracolul productivitatii americane s-a cam terminat“, spune Rogoff. „Elasticitatea noastra ca economie este mult scazuta. Asa ca se pare ca Statele Unite vor cunoaste o versiune atenuata a maladiei japoneze.“
1) „KIKI“ ESTE PRONUNTIA FONETICA A TERMENULUI JAPONEZ PENTRU „CRIZA“, ORTOGRAFIAT IN AL TREILEA ALFABET AL LIMBII JAPONEZE, KANJI
Traducerea si adaptarea: Mihai MITRICA
7 ani mai tarziu, cei 100 de dolari pusi ramasag se vor adauga cifrei de afaceri de 1 milion de dolari a companiei Amazing Butterflies a lui Mu?iz care vinde fluturi vii unor companii ca Nickelodeon la un pret de 95 $ pe duzina. Mu?iz spune ca nu s-ar mai putea intoarce la fosta sa slujba de consultanta in afaceri pentru ca ceea ce face acum este prea amuzant.
Marco Polo, de pilda, a scris „Cartea Minunilor", care a avut mare succes printre amatorii de calatorii imaginare. Daca pe vremuri condeiul era insa cea folosita metoda pentru jurnalele de calatorie, exploratorii moderni nu uita sa ia in rucsac, alaturi de harti si compas, un aparat foto cu care imortalizeaza oamenii si locurile.
Fotografii culese intr-o calatorie pe Dunare, la bordul unei nave de pompieri sau o expeditie in Tibet au facut escala pret de cateva saptamani la Bucuresti. Experimentul artistic a inceput din Krems (Austria) si s-a incheiat la Ruse, in Bulgaria. „Initial m-am gandit la o lucrare care ar fi trebuit sa se dezvolte in timpul unei calatorii pe un vas de transport de marfa pe Oceanul Atlantic. In timpul documentatiei mi-am dat seama ca acest tip de vase era totusi destul de rigid, asa ca mi-a venit ideea sa face ceva pe un vas pe Dunare", povesteste artistul austriac Rainer Prohaska.
Prohaska a petrecut vara trecuta zece saptamani pe Dunare la bordul unei nave cel putin atipice. Vasul era de fapt format din trei barci numite „Zillen" (luntre in germana), cele mai vechi vase de pe Dunare, care sunt folosite in prezent de pompierii austrieci atunci cand creste debitul apei. Austriacul si-a propus o calatorie experimentala, in care sa adune diverse lucruri din fiecare tara prin care trece Dunarea, cu ajutorul carora sa construiasca apoi un vas-obiect de arta. Obiectele trebuia sa indeplineasca doua criterii importante: sa poata fi folosite in timpul calatoriei si sa exprime preocuparile si specificul locuitorilor de pe tarmul fluviului.
Pasiunea artistului pentru proiectele pe apa nu este noua. In 2001, el a calatorit impreuna cu o artista suedeza, Shusha Niederberger, pe un vas de trasport de marfa din Linz pana in Budapesta si inapoi. Insa ideea si solutia expeditiei pe Dunare i-au venit in 2005, cand a participat la proiectul „Graue Donau", la bordul vasului romanesc de croaziera „Delta Star", care a navigat de la Viena la Cernavoda si apoi la Giurgiu.
„In timpul petrecut pe Delta Star am inceput sa ma gandesc la modalitatile in care poate pluti un vas in aval si cum poate el creste, ca proiect in sine de navigatie, de-a lungul calatoriei." Prohaska a facut expeditia insotit de producatoarea proiectului, Eva Grumeth, si din cand in cand lor s-au alaturat cativa artisti locali.
Rezultatul calatoriei, expus la Galeria Posibila din Bucuresti, este o expozitie impartita in doua sectiuni. In prima avem partea documentara a proiectului: pe un perete gri este desenat cu creta traseul parcurs de vasul experimental si sunt expuse fotografii si documente precum factura dintr-un anumit port sau viza de intrare in Uniunea Europeana. In cea de-a doua incapere sunt aranjate fotografii ce surprind instantanee din expeditie si obiecte specifice fiecarui loc prin care au trecut calatorii. Una dintre imaginile care atrag atentia reprezinta doua rezervoare albastre de alimentare de la un avion de vanatoare MIG, pe care le-au primit de la un colectionar de astfel de obiecte ce locuia pe malul Dunarii. Rezervoarele au functionat drept corpuri de ridicare si de sustinere pentru ambarcatiune. Proiectul se va incheia la Krems in Austria, unde barca va fi reasamblata.
Artistul afirma ca prin acest proiect a dorit sa spuna o poveste a Dunarii. „Astfel de proiecte despre cum arata Dunarea si despre oamenii de pe Dunare au mai fost, insa ceea ce il diferentiaza pe al nostru este ca nu incearca sa aiba o reactie pe uscat, ci aduce lucruri si obiecte de pe uscat pentru a le expune pe apa", spune Cosmina Chituc, de la Galeria Posibila.
Daca Rainer Prohaska este un artist transformat in explorator, Uca Maria Marinescu, unul dintre cei mai faimosi exploratori romani, s-a transformat la finalul expeditiei in artist pentru a-si impartasi experientele traite. „Din 1998, fiecare expeditie pe care am facut-o s-a finalizat cu o expozitie", spune Marinescu.
La hotelul Intercontinental a inceput o serie de expozitii cu peste 100 de fotografii realizate de ea in timpul celor patru expeditii in Tibet.
De ce Tibet? „Simt o chemare speciala fata de Tibet si de fiecare data cand am ocazia plec. Face parte din alt timp si din alt spatiu, intotdeauna ma simt bine, simt o liniste, invat din filozofia oamenilor de acolo si ma incarc cu energie", afirma exploratoarea.
Uca Marinescu spune ca a traversat Tibetul de la est la vest, insa nu a reusit sa ajunga in locurile sacre, unde se afla manastirile si sunt pastrate manuscrisele vechi. „Am mers pe vechiul drum al sarii si al matasii, pe care odata l-a parcurs si Marco Polo. Acum este numit drumul sarii si al lanii, care este transportata cu iaci. Drumul a fost modernizat si se poate merge cu jeepul, dar accesul in locurile izolate se face pe jos, pe carari inguste. Altitudinea maxima la care se ajunge este de aproximativ 5.800 de metri, o altitudine suportabila. De exemplu, in ultima expeditie am fost cu o prietena care nu avea experienta, dar a reusit sa se adapteze treptat."
O zi de drumetie incepe dimineata la 9, se incheie seara la 7 si inseamna un drum de peste 20 de kilometri. Unul dintre cele mai importante trasee este Kora, care inconjoara muntele Kailash, considerat munte sfant in credinta budista. „Ultima data am vazut acolo un grup de pelerini budisti din India, dar traseul este parcurs si de foarte multi localnici. Se spune ca in prima parte, la urcarea pana la 5.200 de metri iti recunosti pacatele, intre 5.100 si 5.400 de metri te incarci cu energie, iar la 5.600 de metri, unde se afla o trecatoare, simti cu adevarat toata energia. In varful muntelui a stat zeul hindus Shiva si a meditat. Drumul dureaza aproximativ trei zile, in care dormi in cort."
Iar langa masivul muntos se afla lacul sacru Manasarowar. „Unele zone au o energie aparte, poate din cauza muntelui care te apropie de cer, iar oamenii nu sunt niciodata suparati, nu ii vezi certandu-se si nu cunosc valoarea banilor; daca le arati o bancnota nu stiu ce sa faca cu ea", comenteaza Uca Marinescu.
Expozitia „Tibet – alt timp, alta lume" cuprinde fotografii cu oameni si peisaje din aceste expeditii. „In general – spune exploratoarea – de fiecare data cand ma intorc dintr-o expeditie incerc sa expun ceea ce am vazut pentru ca eu cred ca lumea este un dar pe care trebuie sa il impartasesti".