Blog

  • DE UNDE, CUM SI CAT

    Odata cu noua conducta, in Romania vor veni gaze din trei puncte cardinale, vestul fiind singurul neacoperit. Din nefericire, traseul este acelasi, cu tranzit prin Ucraina.

    PUNCTE DE INTRARE: Prin Iasi, Mediesul Aurit si Isaccea trece tot gazul importat momentan de Romania.

    CANTITATE: Importurile din Rusia, via Ucraina, reprezinta 40% din consumul anual de gaz al Romaniei, adica 17-18 miliarde metri cubi de gaze.


    PRODUCATORI INTERNI: Productia interna este asigurata de Romgaz si Petrom, care, in caz de nevoie, pot suplimenta productia cu pana la 5% din consumul zilnic la nivel national, de la 18 milioane metri cubi pe zi la 19,7 milioane.

  • IT: O companie nu poate sta in incubator mai mult de doi ani. Suficient ca sa depaseasca faza de inceput

    La inceput a fost falimentul. Mai precis, falimentul unui afacerist din New York, care a lasat dezafectata o intreaga platforma industriala. Cineva a cumparat-o si a inchiriat-o unor antreprenori aflati la primi pasi. Ideea s-a dovedit viabila si astfel au aparut incubatoarele de afaceri.

     Admirator al modelului de business american, presedintele GeCAD Software, Radu Georgescu – cel care in 2003 vindea catre Microsoft drepturile de proprietate intelectuala asupra tehnologiei RAV -, s-a gandit sa promoveze si in Romania modelul incubatoarelor de afaceri. Dupa cum o arata si numele – High-Tech Business Incubator -, proiectul  lui Georgescu se adreseaza companiilor high-tech in curs de formare. Ideea a aparut prin vara anului trecut, materializandu-se cateva luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie 2005.

    Chiar daca incubatorul GeCAD Software nu reprezinta o premiera in zona IT, „compania-mama“ pretinde ca este primul proiect 100% privat. Anterior, cel putin alte doua firme au anuntat lansarea unor incubatoare de afaceri pe acest „segment“: Advanced Software Factory – care a creat Nest – si Internetgenesis. Daca Nest se adreseaza intreprinzatorilor din mai multe sectoare IT, precum wireless, software, Internet, Intranet, telecom, comert electronic, Internetgenesis nu „vaneaza“ idei de afaceri, ci aduce idei (mai ales in zona web) care urmeaza sa fie dezvoltate de terti.

    Proiecte similare exista insa si in afara spatiului privat: Consiliul Judetean Timis a creat un incubator software care urmeaza sa atraga fonduri de aproape 160.000 de euro, iar Universitatea Politehnica din Bucuresti a creat, la randul sau, un altul. Indiferent de cine a fost primul, ramane valabila o intrebare: de ce ar avea nevoie tinerii oameni de afaceri de un astfel de incubator? Un raspuns il da Adriana Achitei, CEO al GeCAD Software: „Ne dorim sa scoatem firmele mici din apartament si sa le dam posibilitatea sa creasca intr-un mediu de business“. Momentan, incubatorul de afaceri al GeCAD are un chirias – X-act Communications, o firma cu patru angajati, specializata in web design, branding si consultanta pentru firme IT&C -, grupul lui Georgescu aflandu-se in discutii cu alte noua companii.

    „Cum companiile din aceasta industrie au activitate si in strainatate, au nevoie de o imagine internationala. Am ales incubatorul GeCAD pentru ca astfel am putut avea sediul intr-un centru de afaceri si dispunem de toate facilitatile necesare unei firme mici“, isi explica optiunea Dan Stefan Andrei, director X-act Communications.

    Activitatea GeCAD Software in economia interna a intregului grup a reprezentat un bun exercitiu pentru etapa in care compania a inceput sa gazduiasca incubatorul de afaceri. Concret, compania condusa de Adriana Achitei face insourcing pentru celelalte firme din grup (GeCAD Net, Axigen), adica, mai putin pretentios spus, centralizeaza serviciile de PR, resurse umane, financiar, administrativ, logistic si legal. Iar acelasi lucru il va face de acum inainte si pentru chiriasii incubatorului. Companiile mici care vor fi gazduite in High-Tech Business Incubator nu mai trebuie sa se ocupe decat de business-ul lor propriu-zis, GeCAD urmand sa suporte 30-40% din cheltuielile firmei incubate. „Ceea ce oferim noi gratuit sunt serviciile de consultanta. In plus, ii asiguram chiriasului conexiuni in business“, explica Adriana Achitei. In rest, chiriasul plateste o taxa care acopera chiria, utilitatile, serviciile de comunicatii.

    Insa cel mai important avantaj pe care il poate avea o companie gazduita intr-un astfel de incubator este accesul la finantare. Cu atat mai mult cu cat GeCAD are incheiate parteneriate in acest sens cu MCI Management, din Polonia, si cu 3TS Capital Partners (cu investitii in Europa Centrala). Foarte probabil, primul eveniment organizat de companie pentru chiriasii sai va fi o intalnire cu organisme din tip venture-capital. „Exista mai multe fonduri de investitii interesate de Romania, insa acestea nu stiu de unde sa isi recruteze clientii“, explica Adriana Achitei.

    In SUA, 80% din cele peste 1.000 de incubatoare de afaceri existente sustin ca ofera si finantare chiriasilor. Pe de alta parte, nu e bine sa ne imbatam cu apa rece. Intentii de finantare a industriei software romanesti prin initiative de tip venture-capital sau angel investor au tot existat de-a lungul timpului, insa acestea nu au gasit proiecte interesante. Acum circa trei ani, George Haber, cel mai bogat roman din America, a venit in Romania cu un grup de investitori israelieni, insa acestia nu au fost atrasi de nici o companie. Cauzele acestui esec se gasesc undeva la jumatatea drumului: se poate spune ca nici fondurile de investitii nu fac suficiente demersuri pentru a gasi proiecte fezabile, dar nici tinerii antreprenori romani nu fac suficiente eforturi in acest sens.

    O afacere „in fasa“, cum este cazul companiei de web design care a venit deja la GeCAD, nu poate sta la nesfarsit intr-un incubator IT, desi durata de viata a acestuia este nedeterminata. „O companie nu poate sta in incubator mai mult de doi ani. Este un interval suficient de mare ca sa depaseasca faza de inceput“, spune Achitei. In plus, daca ar sta mai mult de doi ani, rulajul chiriasilor ar fi mai mic. Acum, High-Tech Business Incubator poate gazdui cel mult 15 companii, acestea „cazandu-se“ in birouri de 10-15 metri patrati, suprafata totala alocata din sediul GeCAD fiind de 300 mp.

    Pe langa accesul la finantare (vital pentru un start-up), afacerile aflate in perioada de incubatie au nevoie si de clienti. De unde pot veni acestia? De multe ori, tot incubatorul ii gaseste. In cazul unui incubator privat, firma care il gazdudieste poate furniza comenzi companiei incubate. O asemenea afacere poate fi avantajoasa de ambele parti. Antreprenorii de start-up sunt bucurosi ca pot vinde, in timp ce compania-gazda poate negocia preturi mai bune decat daca ar fi sa apeleze la un furnizor obisnuit.

    Avantajele unui chirias sunt, asadar, evidente. Care sunt insa beneficiile incubatorului? „In primul rand, avem beneficii de imagine, atat ca firma, cat si ca industrie nationala“, explica CEO-ul de la GeCAD Software. Este mult mai usor sa te promovezi individual atunci cand vii dintr-o tara renumita pentru industria sa software. Aceasta este si convingerea lui Florin Talpes, presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Software si Servicii (ANIS).

    Iar GeCAD a investit pana acum in acest tip de imagine aproximativ 50.000 de euro (amenajarea spatiului, retea de comunicatii si echipamente pentru receptie). Ideea de a crea campusuri tehnologice in care companiile sa beneficieze de infrastructura si resurse comune au avut-o si autoritatile. Va amintiti de propaganda facuta parcurilor tehnologice. Acestea nu sunt insa incubatoare de afaceri, adresandu-se in special companiilor deja dezvoltate. Un exemplu este parcul Tetarom din Cluj, unde au venit companii mari precum Ruwel AG din Germania sau A&A Medical din America. E adevarat ca tot Tetarom a ratat o investitie de 120 de milioane de euro din partea francezilor de la Montupet.

    Cei de la GeCAD spun ca incubatorul lor este prima initiativa privata din Romania. Aflat in perioada de incubatie, incubatorul urmeaza sa isi arate rezultatele in urmatorii doi ani. La sfarsitul lui 2007 se va incheia primul ciclu de doi ani ai chiriasilor initiali. Atunci GeCAD va vedea daca firmele incubate vor avea suficienta energie pentru a respira singure in mediul de business. La americani, mecanismul functioneaza. Succesul incubatoarelor romanesti tine, teoretic, doar de copierea corecta a modelului. In termenii industriei, „copy“/“paste“.

  • AVANTAJE PE LINIE

    Incubatoarele de afaceri pun la dispozitia micilor intreprinzatori – pe langa spatii de lucru, servicii centralizate de secretariat, paza si curatenie – un pachet de servicii de consultanta in afaceri.

    FINANTARE: incubatorul reprezinta, printre altele, o masa critica de proiecte, motiv pentru care poate devini interesant pentru fondurile de investitii (capital de risc)


    CONTRACTE: in anumite cazuri (vezi GeCAD), compania-gazda face comenzi firmelor incubate. In astfel de cazuri, avantajele sunt de ambele parti: venituri pentru furnizor, costuri mai mici pentru beneficiar


    INVESTITII: in unele situatii, incubatoarele cumpara companiile pe care le gazduiesc


    IMAGINE:  o companie care creeaza un incubator de afaceri are toate sansele sa i se asocieze o imagine de „filantrop“ – sustinator al start-up-urilor


    PROMOVARE: daca un incubator reuseste sa „formeze“ una sau mai multe companii IT care vor vinde produse in Occident, are de castigat intreaga industrie, pentru ca e mult mai greu sa te promovezi (in exterior) singur decat „la pachet“ cu altii

  • De vanzare dar nu acum

    Daca o companie straina ar vrea sa cumpere un producator roman de cosmetice si si-ar incepe prospectiunile cu monitorizarea publicitatii, ar putea socoti ca nu prea e nimic de vanzare pe-aici. Pentru piata de publicitate, fabricile romanesti de cosmetice aproape ca nu exista. Dar ele aduna, impreuna, peste 10% dintr-o piata de 180-190 de milioane de euro, cresc cu 15-20% pe an si nu duc lipsa de petitori.

    M-au blocat conditiile“, spune Elena Cremenescu, directorul general al Elmi Prodfarm, firma care produce cosmeticele Elmiplant. Negocierile dintre familia Cremenescu, detinatoarea afacerii, si un fond de investitii (care voia 30% din actiuni) au durat doi ani (1999 – 2000). Contractele erau intocmite deja, mai lipseau doar semnaturile. Dar proprietarii s-au razgandit in ultimul moment, din cauza unei conditii-surpriza pe care trebuia s-o respecte familia Cremenescu: „Nici eu si nici sotul meu nu aveam voie sa parasim firma niciodata“, isi aminteste Elena Cremenescu, adaugand ca oferta era tentanta – fondul oferea 1,3 milioane de dolari pentru pachetul de 30% din actiuni, „o suma imensa pentru noi la momentul acela“. O alta conditie impusa de fondul de investitii era aceea ca firma sa creasca anual cu 30%, obiectiv destul de riscant pentru acei ani, despre care Cremenescu isi aminteste ca au fost „incerti“. Riscurile nu meritau banii. In conditiile in care noul partener nu i-ar fi ajutat cu distributia, fiind investitori financiari, proprietarii marcii Elmiplant nu s-au „angajat la o asemenea presiune“ si au preferat sa mearga mai departe singuri. Cifra de afaceri a crescut insa de la 1 milion de euro in 2000 la 1,7 milioane de euro in 2004, potrivit Ministerului de Finante.

    Elmi Prodfarm e doar una dintre cele trei companii romanesti care au decis ca vanzarea nu e o optiune acum. Nici Farmec si nici Gerocossen – chiar daca nu au facut comentarii pe marginea ofertelor de vanzare – nu sunt de vanzare; „cel putin deocamdata“, precizeaza Gerocossen. Afacerea, fondata in 1990 de trei romani, a fost curtata de fonduri de investitii in prima jumatate a anului trecut si la finalul lui 2003, dezvaluie Andreea Sas, director de marketing. Tot ea spune ca proprietarii afacerii vor sa mai investeasca, pentru ca „firma are capacitate de crestere“; in 2004 cifra de afaceri a fost de 1,8 milioane de euro, iar estimarile pentru 2005 merg spre 2 milioane de euro.

    Dintre toate firmele romanesti de cosmetica, firma clujeana Farmec, cu o istorie de peste sase decenii, este cea mai mare (cu o cifra de afaceri estimata la peste 18 milioane de euro in 2005). Magda Miclaus, specialist in relatii publice la Farmec, spune ca de-a lungul timpului au existat o serie de oferte de vanzare, „insa conducerea societatii nu are in vedere o asemenea varianta“. Dar merita oare sa cumperi o firma romaneasca de cosmetice? Teoretic da. Industria creste, are margini decente si pot fi construite branduri, crede Laurentiu Ispir, Investment Officer la Oresa Ventures. „Nu am aprofundat sectorul, dar banuiesc ca pot aparea probleme la exit“ pentru un fond de investitii, pentru ca marile grupuri europene prefera sa intre pe piata cu marcile lor, „nu sa cumpere marci romanesti“. Totusi, afacerile pot fi interesante pentru grupuri regionale, care cumpara marci pentru a le vinde si aici, si in tarile din jur.

    Unul dintre fondurile care au aruncat o privire mai atenta asupra producatorilor romani de cosmetice este GED Capital Development, care insa nu a vrut sa ofere detalii, invocand „angajamentul de a pastra confidentialitatea“. Totusi, Robert Luke, directorul general al fondului, crede ca „industria cosmetica din Romania are perspective bune de dezvoltare“ in contextul aderarii la Uniunea Europeana si ca va analiza „orice oportunitate interesanta care va aparea si in acest domeniu“.

    Producatorii romani stiu ca, daca rezista si cresc, si interesul investitorilor va creste si el. E vorba in principal de Farmec, Gerocossen, Elmi Prodfarm si Papillon (companie cu vanzari de 2,9 milioane de euro in 2004, care insa nu a dorit sa comenteze pentru acest articol).

    Producatorul cosmeticelor Elmiplant a avut o oferta chiar si din partea unei persoane fizice. Prin 2002, o americanca maritata cu un spaniol a insistat sa cumpere afacerea si, chiar daca proprietarii au refuzat chiar de la inceput, cei doi au facut un studiu de piata si unul de evaluare (valoarea firmei la acea vreme a fost estimata la circa 3,5 – 4 milioane de dolari). Nici o multinationala – Beiersdorf, L’Oréal ori Wella – nu pare sa-si fi propus sa cumpere vreo companie romaneasca de cosmetice. Dar multinationalele ii urmaresc pe producatorii romani si prin studii de piata, si altfel: Elena Cremenescu isi aminteste ca, pe vremea cand Elmi Prodfarm functiona intr-un spatiu inchiriat in Giulesti, la poarta firmei a batut seful pe Romania (din acea vreme) al francezilor de la L’Oréal, „care era curios sa vada cine este Elmiplant“.

    Cu cine se lupta romanii din industria cosmetica si care este pozitia lor actuala? Relativ buna, spre deosebire de cea a romanilor de pe alte piete, precum cea a tutunului, unde confortabilul monopol de altadata al SNTR (actual Galaxy Tobacco) s-a transformat intr-o lupta pentru supravietuire, SNTR avand acum abia putin peste 5% din piata.

    O buna dovada ca producatorii romani de cosmetice se descurca binisor in capitalism e Farmec, cu cresteri ale vanzarilor de 10-20% in ultimii ani. O alta dovada e ca exista companii pornite de la zero dupa ‘90, precum Elmiplant si Gerocossen, in ciuda invaziei marcilor straine si a publicitatii masive de care acestea beneficiaza. Numai in primele 11 luni din 2005, detinatoarea marcii Nivea, firma germana Beiersdorf, a cheltuit pe publicitate peste 41 de milioane de euro (rate-card), conform informatiilor Alfa Cont. Spre comparatie, investitiile firmelor romanesti sunt maruntis (Farmec – 34.000 euro, Elmi Prodfarm – 29.000 euro, Gerocossen – 37.000 euro). Cosmeticele romanesti nici nu-si pot permite deocamdata sa-si faca reclama, sustin, la unison, reprezentantii industriei. Pentru ca publicitatea inseamna costuri suplimentare, in conditiile in care romancele cred ca produsele cosmetice autohtone trebuie sa fie ieftine; de aceea si produsele Farmec, Gerocossen sau Elmiplant nu depasesc categoria de pret mediu.

    Sunt doua tipuri de cumparatori care ies din planurile companiilor romanesti: cei care tin la marca, desi nu intotdeauna aceasta ofera o calitate multumitoare, si cei pentru care pretul mic nu inspira incredere. Femeile sofisticate „nu risca sa cumpere un produs ieftin“, crede Cremenescu, de vreme ce considera ca acesta nu ii ofera calitatea pe care o merita, preferand, in schimb, siguranta oferita de renumele international al marilor marci straine. Insa sunt milioane de romance pentru care fiecare banut conteaza – cele pentru care si preturile medii sunt prea mari.

    Cum isi vad viitorul firmele romanesti, a caror cota depaseste 10% pe o piata totala estimata, pentru 2005, la 180-190 milioane de euro? Gerocossen spune ca vrea „sa se apropie mai mult de client“ si sa dezvolte cat mai mult exportul. Export ar vrea sa faca si Elmiplant, care, in plus, mai vede cateva variante de dezvoltare. Una ar fi prin productia de private label (marci private) – acum firma produce gama Herbology pentru lantul de farmacii Sensiblu. Iar pentru ca investitiile in productie au fost incheiate, Elmiplant vrea sa se concentreze pe cercetare si promovare. Si nu in ultimul rand, Elmiplant vede dezvoltarea printr-un parteneriat – fie cu un producator puternic, fie cu un distribuitor care sa impulsioneze activitatea de export. Cu un zambet, Elena Cremenescu spune ca se gandeste, impreuna cu sotul si partenerul ei, si la o colaborare cu o companie, chiar si la vanzarea unei parti din afacere. Sau chiar la vanzare integrala.

  • COMPANII ROMANESTI

    • Farmec
      Cea mai veche companie romaneasca, infiintata in 1945. Are peste 1.000 de angajati, fiind privatizata din 1995 prin MEBO.
      CIFRA DE AFACERI: Pentru 2005, Farmec estimeaza o cifra de afaceri de 18 milioane de euro. Afacerile Farmec au crescut constant: 11,2 mil. euro (2000), 11,8 mil. euro (2001), 12,6 (2002) si 12,9 (2004), potrivit Ministerului de Finante.
      PORTOFOLIU: Peste 400 de produse, atat produse cosmetice, cat si produse medicamentoase de uz extern si produse pentru intretinerea locuintei. Cele mai cunoscute: Gerovital H3, Gerovital Plant, Aslavital, Ecovital, Farmec, Doina.
    • Elmiplant
      Elmi Prodfarm, producatorul cosmeticelor Elmiplant, este o afacere de familie pornita in 1992 de Elena si Ion Cremenescu. Firma are circa 85 de angajati si o fabrica.
      CIFRA DE AFACERI: A crescut constant: 1 mil. euro (2000), 1,2 mil. euro (2001), 1,3 mil. euro (2002), 1,4 mil. euro (2003) si 1,7 mil. euro (2004), potrivit Ministerului de Finante. Pentru 2005 compania estimeaza o crestere de 30%, ceea ce inseamna o cifra de afaceri de circa 2,4 milioane de euro.
      EXPORTURILE: Compania estimeaza ca, in 2005, exportul (in Canada, SUA, Republica Moldova, Arabia Saudita si Liban) a depasit 10% din productie. In Japonia, produsele companiei sunt in curs de inregistrare.
      PORTOFOLIU: Aproximativ 90 de produse (creme si sampoane) sub marcile Elmiplant, Bioten, Blossom si Vector.
    • Gerocossen
      Afacerea Gerocossen a fost demarata in 1990 de trei actionari romani. In 2005, firma s-a plasat pe locul doi in topul IMM-urilor din domeniul cosmetic, clasament intocmit de Consiliul National al IMM-urilor in functie de cifra de afaceri din 2004.
      CIFRA DE AFACERI: Cresteri anuale de 15-20%, de la 0,7 mil. euro in 2000 la 1,87 mil. euro in 2004, potrivit MF. Pentru 2005, compania estimeaza afaceri de circa 2 mil. euro.
      EXPORTURILE: Exporturile (catre SUA, Grecia, Maroc, Italia si EAU) reprezinta pana la 10% din cifra de afaceri.
      PORTOFOLIU: In portofoliul companiei, care este specializata in produse de ingrijire a parului, sunt peste 100 de produse, 99% fiind adresate femeilor.

  • Ce vor face Fed si BCE in 2006

    Dupa jumatate de an si jumatate de crestere constanta, Rezerva Federala americana – care a marit la 13 decembrie rata dobanzii pentru a 13-a oara consecutiv, la 4,25 puncte procentuale – ar putea finaliza procesul de majorare a ratei dobanzii, anunta agentia de presa Reuters.

    Comunicatul de saptamana trecuta al bancii centrale americane, in care se spunea ca „probabil numarul de majorari ale dobanzilor nu va fi prea ridicat“, s-a soldat imediat cu deprecierea dolarului in raport cu euro si yenul, in timp ce titlurile emise de trezoreria americana au inregistrat o crestere a cotatiilor. Totusi, unii analisti americani cred ca la intalnirea Comitetului Federal pentru o Piata Deschisa din 31 ianuarie, ziua in care Alan Greenspan, presedintele Rezervei Federale, se va retrage, rata dobanzii americane va fi majorata cu 0,25 de puncte procentuale.

    Cat despre Banca Centrala Europeana (BCE), se prevad doua majorari ale ratei dobanzii, una in martie si alta in al doilea trimestru, potrivit unui sondaj Reuters in care au fost intervievati 59 de analisti. Majoritatea economistilor au indicat pentru acest an doua majorari ale dobanzilor, la 2,5% – la sfarsitul primului semestru si la 2,75% – in ultimele sase luni ale anului.

    Asta inseamna ca nivelul dobanzilor ramane sub cel neutru, de 3,5% – la care investitorii nu inregistreaza nici castiguri, nici pierderi – calculat pentru o crestere economica potentiala cuprinsa intre 1,5% si 2%.

    Evolutia dobanzilor depinde insa de o serie de factori. Astfel, in cazul in care cererea din cadrul gruparii va ramane redusa, moneda europeana se va aprecia, iar avansul economiei mondiale va fi modest, Banca Centrala Europeana ar putea decide oprirea majorarii ratei dobanzii.

  • Ne asumam? Sau nu?

    Premierul Calin Popescu Tariceanu (foto) a afirmat saptamana trecuta ca este posibil ca Executivul sa isi asume raspunderea, in februarie, pe pachetul privind reforma sanatatii, precum si pentru alte cateva proiecte.

    „Decizia nu este inca luata, mai avem timp sa ne gândim in aceasta luna. In principiu, am spus ca este posibil ca pentru legile privind reforma sanatatii sa mergem pe formula asumarii raspunderii, dar inca nu a fost luata o decizie“, a adaugat Tariceanu. Principalele proiecte aflate in atentia Guvernului sunt cele referitoare la reforma in sanatate.

    Din lista va fi scos insa proiectul Legii farmaciei, pe motiv ca documentul are multe prevederi controversate. Astfel, noua lege a farmaciei va fi introdusa in dezbaterea camerelor, probabil in procedura de urgenta. Totodata, in pachetul pe care Guvernul isi va asuma raspunderea vor fi incluse câteva proiecte de modificare a legilor justitiei, aflate in curs de redactare la minister, respectiv a legilor pe care actuala putere le-a mai modificat o data, in vara anului trecut, tot prin angajarea raspunderii. Este foarte posibil sa fie luat in discutie si un proiect privind modificarea activitatii CNSAS.

  • Rebeliune peremista la Cluj

    Corneliu Vadim Tudor s-a declarat satisfacut dupa realegerea sa la ultimul congres al PRM, spunand ca el nu va pierde sefia gruparii politice pe care a infiintat-o, precum Ion Iliescu. Iar maniera in care C.V. Tudor isi dirijeaza partidul arata ca nu va pierde conducerea; intrebarea care ramane e pe cine va mai conduce. Filiala din Cluj a PRM, cea mai puternica din teritoriu, a ramas la sfarsitul saptamanii trecute cu un singur om la varf.

    Toti liderii filialei, cu exceptia senatorului Gheorghe Funar, au demisionat din partid, invocand faptul ca organizatiile din Transilvania sunt insuficient reprezentate in Biroul Permanent al PRM. Motivele? Potrivit deputatului Petru Calian, presedintele demisionar al PRM Cluj, nemultumirile fata de conducerea centrala se leaga mai ales de lipsa alegerilor pentru Biroul Permanent National la ultimul congres si lipsa de sustinere a tinerilor din partid. „Nu mai putin de noua judete din Transilvania nu sunt reprezentate in Biroul Permanent“, declara Calian.

    Atat Petru Calian, cat si ceilalti demisionari, au anuntat ca se vor decide in perioada imediat urmatoare in ce grupare politica vor intra. Singurul lider peremist ramas la Cluj, Gheorghe Funar, este sigur ca acestia vor intra sub aripa PD. Pe de alta parte, surse citate de presa centrala sustin ca demisionarii se vor alatura Partidului Conservator, prin mijlocirea ex-peremistului Dan Brudascu. Aceleasi surse mai spun ca presedintele PRM se va confrunta cu probleme similare si in alte filiale judetene, printre care Gorj sau Suceava. Vadim are treaba si in 2006.

  • INFLATIA, IN OCHII BANCHERILOR

    Banca Nationala a Romaniei si-a stabilit, pentru 2006, o tinta de inflatie de 5%, plus sau minus un procent, un nivel considerat foarte ambitios de toti analistii. Va reusi BNR sa se incadreze in target, avand in vedere esecul inregistrat anul trecut, cand tinta de inflatie a fost depasita? Bancherii comenteaza pentru BUSINESS Magazin:

    DANIEL BUZATU, BANCA ROMANEASCA: Crede ca rata inflatiei va ajunge, ca valoare anualizata iulie 2005-iunie 2006 intre 7,7-8,1% si semestrial ianuarie-iunie 2006 intre 3,0-3,3 %.

    LUCIAN NICOARA, BANCA COMERCIALA CARPATICA: Considera ca indicele preturilor de consum dec. 2005 / dec. 2006 se va incadra in intervalul 6-6,5%.

    DAN TERZI, BANCPOST: Inflatia pe primele sase luni ar putea fi undeva la 3,2-3,3%.

    MIHAIL ION, RAIFFEISEN BANK ROMANIA: Inflatia isi va continua trendul descendent, chiar daca modificarile preturilor administrate vor mai genera si in 2006 pusee inflationsite.

    RADU CRACIUN, ABN AMRO BANK: Dupa o perioada de crestere in primele luni, inflatia va continua sa scada, dar intr-un ritm mai lent decat isi propusese BNR prin tinta de inflatie. Inflatia estimata la sfarsitul anului este 7%.

    CIPRIAN MIHAI, VOLKSBANK: Inflatia anuala e posibil sa se incadreze la sfarsitul lui iunie in intervalul 6,5%-7,5%.

    GABRIEL TINTA, UNICREDIT: Procesul de dezinflatie va continua, dar obiectivul oficial de 5% ± 1% pare ambitios.

    DAN BUNEA, BCR: Inflatia se va apropia de tinta propusa de BNR, chiar daca este posibil sa creasca semnificativ mai ales in prima parte a anului, dar sa atinga valori negative in perioada de vara.

    FLORIAN LIBOCOR, BRD-GSG: In 2006 ar trebui sa observam o imbunatatire semnificativa a gestionarii politicilor fiscal bugetare (fara puseu de cheltuieli in decembrie), o crestere (si nu doar una marginala) a rolului componentei dobanzi in managementul conditiilor monetare, o politica salariala adecvat raportata la evolutia productivitatii. Odata realizate cele mentionate, este posibil ca indicele preturilor de consum sa ajunga la 3,0%, plus sau minus 0,5%, in primul semestru al anului.

  • DE CE DEPINDE CURSUL?

    Exista cativa factori pe care, aproape in unanimitate, bancherii invitati sa comenteze evolutia cursului valutar in 2006 i-au nominalizat. Dintre acestia, cei mai importanti sunt:

    FONDURI EXTERNE: In conditiile in care in urmatoarele sase luni investitorii se asteapta ca dobanzile sa ramana neschimbate sau sa creasca, apetitul strainilor pentru piata romaneasca va ramane, spun analistii, nealterat. Mai mult decat atat, perspectiva depasirii tintei de inflatie nu va face decat sa alimenteze interesul fondurilor speculative pentru Romania in asteptarea unei cresteri de dobanda.

    CONTINUAREA LIBERALIZARII PIETEI: Accesul total al nerezidentilor la piata locala si cresterea volumelor pe instrumente derivate vor creste volatilitatea cursului in 2006. Permiterea accesului la titlurile de stat romanesti pentru investitorii nerezidenti va aduce si mai multa valuta in tara.

    FACTORI PSIHOLOGICI: Desi exista valute care ofera randamente chiar mai bune sau comparabile, tinand cont si de nivelul de risc al investitiei, tocmai riscul ceva mai ridicat, asociat cu posibilitatea unui castig si mai mare, poate determina anumiti investitori nerezidenti sa aduca fonduri in Romania.

    DEFICITUL COMERCIAL: Se va mentine la cote inalte, „si va actiona in sensul deprecierii leului“.

    MASURILE BNR: Interventiile BNR sunt un factor de influenta pe perioade scurte, cred analistii. Alti factori asupra catora banca centrala are un cuvant de spus sunt: nivelul dobanzii de interventie, volumul si frecventa operatiunilor de sterilizare a excedentului de lei, nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii la lei si valuta.

    ADERAREA LA UE:  Daca raportul Comisiei Europene va fi favorabil integrarii Romaniei in 2007, „EU-foria“ (spune Miroslav Plojhar, analist sef, Ceska Sporitelna) va contribui semnificativ la aprecierea leului. Daca nu, ar putea exista un efect contrar, dar nu foarte puternic, pentru ca din punctul de vedere al investitorilor financiari nu conteaza atat de mult daca Romania va adera in 2007 sau 2008.

    ROMANII DIN STRAINATATE: Banii trimisi de romanii care lucreaza in strainatate vor continua sa influenteze cursul valutar si in 2006.

    INFLUENTE EXTERNE: Pe plan mondial vor influenta cursul performantele economiei americane si cele ale economiei europene, pretul petrolului, politica BCE si a Rezervei Federale.