BusinessMagazin

Blog

  • Calendarul scumpirilor

    Saptamana trecuta s-a incheiat cu anuntul oficial privind majorarea cu 3,6%, de la 1 aprilie, a tarifelor la gazele naturale pentru consumatorii casnici. Aceasta inseamna ca, pentru categoria de tarifare de baza (consum de pana la 2.400 mc/an), clientii Distrigaz Sud urmeaza sa plateasca 830,68 RON/1.000 mc, iar cei ai Distrigaz Nord – 830,24 RON/ 1.000 mc. In compensatie, Guvernul vrea sa ofere categoriilor cu venituri mici ajutoare banesti si, mai important, a anuntat ca nu va aproba pentru al doilea trimestru nici o majorare a tarifului la gazele din productia interna, care vor costa tot 110 dolari/1.000 mc.

     

    De o alta parere sunt insa sindicalistii din petrochimie si alte federatii afiliate la Cartel Alfa, care ar fi calculat ca populatia plateste deja mai mult de 280 dolari/1.000 mc si care acuza faptul ca toate majorarile de tarife la utilitati, intreprinse pe motiv de aliniere la nivelul european, nu se regasesc deloc in investitii pentru modernizarea infrastructurii in industrie, ci doar se reflecta in majorari ulterioare impuse de intermediarii de pe piata. Sindicatele ameninta cu proteste pentru aprilie si mai impotriva tarifelor prea mari la utilitati, iar combinatele de ingrasaminte se tem in continuare de perspectiva scumpirii gazelor, desi Comisia Europeana tocmai a aprobat pentru Romania prelungirea perioa-dei de aliniere a pretului gazelor din productia interna la nivelul celor de import pana la 31 decembrie 2008.

     

    Tarifele la gaze nu sunt insa unicul motiv de agitatie pentru sindicate. Guvernul a anuntat saptamana trecuta ca unele din accizele prevazute sa creasca de la 1 ianuarie 2007 vor fi majorate la nivelul respectiv inca de la 1 iulie anul acesta – este cazul accizelor pentru produse din tutun (cu 25% la tigarete), pentru alcool etilic (de la 465,35 euro/hl alcool pur la 550 de euro), pentru benzina cu plumb (de la 480 la 513 euro/tona), pentru electricitate (de la 0,14 la 0,19 euro/MWh pentru cea destinata consumului industrial si de la 0,30 la 0,39 euro/MWh pentru cea destinata consumului casnic), pentru gazele folosite drept combustibil pentru motor (de la 1,59 la 2 euro/GJ) si pentru pacura (de la 6,81 la 9,5 euro/1.000 kg).

     

    In fine, desi nu pentru aceasta au de gand sa protesteze sindicatele, tutunul si alcoolul vor intra in aprilie sub incidenta taxei pe viciu, avand in vedere ca pachetul de legi privind reforma in sanatate, care instituie aceasta taxa, n-a intampinat nici o obiectie din partea Curtii Constitutionale. La sfarsitul saptamanii trecute, Ministerul Finantelor si cel al Sanatatii nu puteau inca sa precizeze exact cu cat se vor scumpi tigarile, singura estimare fiind ca din taxa pe viciu se vor putea colecta anual la buget circa 200 de milioane de euro. Previzibil, patronatul din industria alcoolului a protestat primul, cu argumentul ca taxa pe viciu va face ca pretul alcoolului sa urce peste media UE.

  • Profit de pe urma puilor de balene

    Anul acesta, peste 325.000 de pui de balena ar putea fi omorati pe coasta canadiana a Atlanticului la ordinul guvernului, lucru ce starneste, ca in fiecare an, proteste vehemente din partea activistilor pentru drepturile animalelor, informeaza The Times.

     

    Stephen Harper, premierul canadian, sustine ca vana-toarea puilor de balena este necesara pentru dezvoltarea economiei si pentru mediu, avand in vedere ca populatia balenelor aproape s-a triplat din 1970 incoace, ajungand aproape de 6 milioane. Activistii au atras de partea lor celebritati precum Sir Paul McCartney si pe sotia acestuia, Heather Mills McCartney, in incercarea de a aduce in lumina reflectoarelor ceea ce Societatea Mondiala pentru Protectia Animalelor numeste „cel mai mare si mai crud masacru al speciilor de animale marine de pe intreaga planeta“.

     

    De partea cealalta, pescarii de pe insulele izolate din Quebec si Newfoundland spun ca vanatoarea ii ajuta sa supravietuiasca in timpul iernii, in principal pentru ca proviziile de cod s-au imputinat substantial in ultimii zece ani. Vanatoarea a produs anul trecut venituri de 8,3 mil. lire sterline (peste 12 mil. euro).  Pescarii vand pieile, in principal industriei modei, apoi Norvegiei, Rusiei si Chinei. Grasimea o vand pentru ulei, castigand in jur de 34 de lire sterline (aproape 50 de euro) pentru o balena.

  • Celui care are i se va mai da

    Ca si in (multe) alte saptamani, omul de afaceri Dinu Patriciu a reusit sa scape din nou de cererea de arestare depusa de procurori pe numele sau. Dem-na de atentie – ca un posibil indicator pentru cursul viitor al evenimentelor – este maniera in care Patriciu a ramas in libertate de aceasta data.

     

    Dupa ce un judecator a corectat greseala initiala a procurorilor – speculata amplu de avocatii omului de afaceri – si l-a audiat pe Patriciu in dosarul cauzei in calitate de inculpat, acelasi procuror a decis ca nu exista motive suficiente pentru arestare. A fost prima data cand, potrivit procedurii judiciare, mandatul de arestare a fost judecat pe fond – adica s-au luat in considerare probele instrumentate in cauza si nu eventualele erori facute de procurori, ca pana acum.

     

    Daca decizia data de Tribunalul Bucuresti va fi confirmata de Curtea de Apel – care va judeca apelul depus de procurori -, ar insemna, pe de o parte, ca nu se va mai putea cere mandat de arestare decat dupa trimiterea dosarului in judecata, iar pe de alta parte, ca probele acuzarii sunt indeajuns de subtiri pentru a permite cercetarea in stare de libertate si, eventual, usurarea muncii avocatilor apararii in cazul unui proces.

     

    Daca pentru Patriciu lucrurile au mers bine saptamana trecuta, astfel incat acesta a putut sa-si proclame din nou increderea in justitie, nu la fel de norocos a fost deja incarceratul Ovidiu Tender. In cazul lui, manda-tul de arestare a fost prelungit cu inca 30 de zile, ceea ce l-a facut pe omul de afaceri sa-si proclame, in opozitie cu Patriciu, profunda neincredere in obiectivitatea justitiei.

  • Incalzirea pentru anticipate continua

    Registrul disputei politice a coborat iarasi o treapta saptamana trecuta, dupa ce liberalul Ludovic Orban a reluat tema delicata a locului femeilor in politica romaneasca – tema lansata de presedintele Traian Basescu atunci cand a trimis-o pe Lavinia Sandru pe centura politicii.

     

    Atacurile lui Orban la adresa Ralucai Turcan, a Mioarei Mantale si a Elenei Udrea au fost parate de libe-rali tot cu vorbe – in speta, cu argumentul ca s-ar cobori prea mult daca le-ar acorda mai multa atentie. Aceasta a lasat impresia ca liderii PNL nu ar fi chiar atat de revoltati pe cat ar fi dorit sa se creada, impresie consolidata de coincidenta care a facut ca tocmai acum premierul Tariceanu sa-l demita pe sotul liberalei Raluca Turcan de la conducerea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale.

     

    Incidentul a reprodus la scara mica conflictul dintre principalele tabere ale coalitiei, unde Basescu si democratii lui Boc, dar si apropiatii lui Stolojan (liberalul care s-a inflamat cel mai tare dupa declaratiile lui Orban) raman in mod ireductibil de alta parte a baricadei decat liberalii lui Tariceanu sau Orban. Un scenariu vehiculat vineri specula ca, dupa raportul Comisiei Europene din 16 mai, partile ar urma sa oficializeze despartirea, pentru a provoca cat mai repede alegerile anticipate. Primul pas ar urma sa fie facut de PD – acuzat de mai multe ori ca actiunile sale din ultima perioada ar urmari un asemenea scop – prin retragerea ministrilor si, cu complicitatea presedintelui, blocarea formarii unui nou guvern.

     

    Liderul democrat Emil Boc a negat ca „s-ar fi discutat“ despre un astfel de proiect, fara a spune insa explicit ca n-ar fi posibil. De altfel, scenariul a parut cu atat mai plauzibil dupa ce, in premiera absoluta, presedintele Traian Basescu a refuzat saptamana trecuta numirea unui nou ministru pentru relatia cu Parlamentul, pe motiv ca omul ales de premierul Calin Popescu-Tariceanu ar fi mai potrivit in alta functie. Explicatia s-ar fi gasit in jocul fara manusi al prim-mi-nistrului, care nu s-a ingrijit sa se consulte cu presedintele inainte de a-i nominaliza un inlocuitor lui Bogdan Olteanu, proaspat promovat la sefia Camerei Deputatilor.

     

    Spiritele s-au inflamat din nou cand presedintele Romaniei s-a afisat la congresul popularilor europeni de la Roma cu sigla PD proiectata in fundal. Desi, la intoarcerea in tara, Basescu a incercat sa desfida criticile pe aceasta tema, fotografiile oficiale ale intrunirii au aratat ca el a fost singurul sef de stat care a avut in spate o sigla de partid, restul sefilor de state fiind acompaniati de steagul national.

     

    Mai departe, acelasi congres al popularilor europeni a fost prilejul pentru UDMR sa forteze – fara succes, dupa cum au informat, ritos, democratii – o solutie impusa in cazul legii minoritatilor. Gestul udemeristilor arata din nou la ce blocaj a ajuns colaborarea in cadrul puterii, atata vreme cat unul din partide incearca sa apeleze la o instanta superioara externa pentru un subiect teoretic transat deja cu partenerii de coalitie.

  • Poate n-au stiut ce voteaza

    Camera Deputatilor a aprobat saptamana trecuta, cu doar 22 de voturi impotriva, majorarea pragului de detinere a actiunilor la SIF de la 0,1% la 1%, nu numai pentru investitorii individuali, ci si pentru grupurile de investitori care actioneaza in mod concertat.

     

    Aceasta ar insemna ca ordonanta de Guvern pe aceasta tema ar trebui sa intre in vigoare in perioada urmatoare, odata ce a fost deja adoptata de Senat toamna trecuta. Totusi, prevederile ordonantei continua sa fie contestate ca fiind neconstitutionale de catre investitori si brokeri, care observa ca in momentul cand va intra in vigoare pragul de 1%, posesorii de titluri SIF care actioneaza concertat si detin peste 1% ar trebui sa-si vanda actiunile cumparate in mod legal, ceea ce ar incalca principiul ca nici o lege nu se aplica retroactiv.

     

    In plus, investitorii constransi sa-si vanda partea de actiuni care depaseste plafonul de 1% pot foarte bine sa demonstreze ca n-au reusit sa le vanda, daca le arunca in piata la un pret prea mare si nu gasesc cumparatori, ori daca pachetele sunt prea multe si prea mari pentru cererea de pe bursa. Iar presupunand ca investitorul incearca sa se conformeze cu orice pret legii, n-o poate face decat in conditiile in care pierde bani, pentru ca orice cantitate mare de actiuni plasata in piata intr-o perioada scurta de timp impinge inevitabil pretul in jos. Toate acestea l-au facut pe Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de buget-finante din Senat, sa aprecieze ca forma in care a fost adoptata ordonanta trebuie socotita o eroare legislativa si ca probabil deputatii nici macar n-au stiut ce voteaza.

     

    Este explicabil deci de ce adoptarea ordonantei a bulversat imediat bursa, actiunile SIF-urilor cazand in cateva minute dupa votul din Camera. Lucrurile s-au complicat dupa ce grupul PRM din Senat a acuzat o inginerie financiara, considerand ca Bursa ar fi trebuit sa opreasca tranzactionarea SIF inainte de inceperea votului si nu dupa ce acesta a avut loc, intarziere care a permis unora dintre investitori sa-si lichideze rapid pozitiile.

  • TINTE NOI SI VECHI IN INDUSTRIA FARMACEUTICA

    Cinci producatori romani de medicamente valoreaza, impreuna, peste 850 de milioane de euro. Trei dintre ei au fost deja cumparati de investitori strategici – companii farmaceutice internationale – in ultima jumatate de an.

     

    Rezultate 2005 (mil. euro)

    Antibiotice

    Biofarm

    Sicomed

    Sindan

    Terapia

    Cifra de afaceri

    46

    14

    52,6

    68

    67

    Profit net

    5,6

    3,2

    4,6

    NA

    NA

    Valoare companie

    180

    64

    180

    147,5

    280

    Pozitie pe piata

    9

    sub 20

    6

    15

    8

     

    SURSA: COMPANIILE, FIRMA DE CERCETARE CEGEDIM ROMANIA; NOTA: IN CAZUL CELOR TREI FIRME LISTATE LA BVB (ANTIBIOTICE, BIOFARM SI SICOMED), VALOAREA COMPANIEI ESTE DATA DE CAPITALIZAREA BURSIERA, IAR EVALUAREA SINDAN SI TERAPIA A FOST FACUTA PE BAZA PRETULUI DE ACHIZITIE.

  • Economie cu lipici

    Care e cuvantul de legatura intre industria auto, productia bunurilor electronice si de uz casnic, constructii, textile sau high-tech? Mai simplu decat pare: adezivul. Desi ofera locuri de munca pentru 10.000 de persoane, industria cleiurilor si a adezivilor este deseori subestimata in Germania – liderul mondial in domeniu. Pentru ca partile unui automobil sa stea laolalta, sunt necesare intre 15 si 18 kilograme de adezivi, iar pentru asamblarea unui telefon mobil sunt folosite nu mai putin de zece cleiuri diferite, scrie Deutsche Welle.

     

    Germania exporta anual produse pentru lipit in valoare de 670 de milioane de euro, iar valoarea industriei se ridica la 2,7 miliarde de euro, adica 10% din piata globala. Principalul producator german de adezivi este Henkel, al carui sector destinat adezivilor de consum a inregistrat anul trecut o crestere a veniturilor de 20%, ajungand la 1,7 miliarde de euro. In Germania insa, industria adezivilor este reprezentata in cea mai mare parte de firme mici si mijlocii – in jur de o suta, dupa spusele lui Ansgar van Halteren, directorul IVK, o asociatie care reprezinta interesele producatorilor germani din industria adezivilor. In industria auto moderna, procesul de sudare a fost inlocuit cu cel de lipire.

     

    Adezivii moderni au o aderenta mai buna si impiedica procesul de ruginire a caroseriei. In plus, urmatoarea generatie de adezivi, asa-numitii adezivi „rezistenti la impact“, pot „absorbi“ impactul produs in urma unei coliziuni. „Practic, adezivii pot contribui in prezent la siguranta soferului“, spune van Halteren. Industria aeronautica moderna si tehnica medicala de ultima ora folosesc si ele diferiti adezivi. „In neurochirurgie sau microchirurgie, de exemplu, chirurgii au mai multa nevoie de adezivi decat de ac si ata“, spune van Halteren.

  • Amenintarea TVA

    Prin primavara trecuta circula ideea ca daca TVA s-ar majora pentru a contracara efectele fiscale ale cotei unice, s-ar da o lovitura indirecta si inflatiei, fiindca o crestere a principalei taxe pe consum ar reduce pofta de credite, de importuri si de shopping in general.

     

    Acum, in pline discutii despre ce ar fi mai oportun de modificat in Codul fiscal pentru la anul – nivelul TVA sau nivelul cotei unice de impo-zitare – guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a iesit la rampa ca sa denunte efectele inflationiste ale unei eventuale cresteri a TVA de la 19% la 22%. Guvernatorul Isarescu a prezentat un calcul dupa care o majorare TVA cu 3% in 2007 ar insemna o crestere a inflatiei cu 2%, intr-un an cand obiectivul de inflatie este de 4%. Dupa un an 2005 in care tinta de inflatie fixata de BNR a fost usor depasita, la 8,6%, iar obiectivul central de 5% pentru 2006 pare din start fixat prea sus, un astfel de efect potential al urcarii TVA il indreptateste pe Mugur Isarescu sa socoteasca inasprirea fiscalitatii in aceasta directie drept cel mai mare pericol la adresa tintei de inflatie.

     

    Deocamdata, in privinta oscilatiilor in jurul tintei de 5%, guvernatorul n-a mai facut comentariile din lunile trecute, care le-au sugerat analistilor ca mai realist ar fi sa ia in considerare o incheiere a acestui an cu o inflatie de 6,5% sau chiar ceva mai inalta. Dimpotriva, Isarescu si-a declarat increderea in continuarea dezinflatiei si, spre ilustrarea increderii, a anuntat ca mentine neschimbata rata dobanzii de politica monetara, lasand deschisa posibilitatea unei majorari abia pentru urmatoarea reuniune a Consiliului de Administratie al BNR pe tema politicii monetare, din 11 mai. In februarie, pentru a contracara presiunile inflationiste, BNR crescuse dobanda de la 7,5% la 8,5%, anuntand ca va recurge la toate parghiile pe care le are la dispozitie pentru a lupta cu cresterea preturilor.

     

    Acum insa, amanarea unei noi majorari de dobanda a fost interpretata in mod diferit de analisti si bancheri. Unii au pus-o pe seama ineficientei unei astfel de parghii in raport cu prea puternicele influente extramonetare asupra inflatiei (viitoarele majorari de tarife la utilitati); in sprijinul acestei teorii vin chiar declaratiile guvernatorului Isarescu, care a facut din nou apel la Guvern sa sprijine dezinflatia prin politici fiscale si salariale prudente. Altii sunt insa de parere ca amanarea majorarii de dobanda este o miscare strategica a BNR, care stie ca parghia dobanzii ar fi mai eficienta in a doua jumatate a anului, dupa majorarile de accize si de tarife la utilitati avute in vedere de Guvern pentru aceste luni.

  • La prohodul IMM-urilor

    In conditii prielnice, romanii sunt o natie intreprinzatoare, nici mai tari dar nici mai slabi decat alte popoare. Este o afirmatie corecta, nu? Banii bancilor ar trebui sa se constituie in motorul sau, ma rog, macar intr-unul din cilindrii motorului economiei romanesti. Alta afirmatie corecta.

     

    Pe undeva romanii intreprinzatori si banii bancilor ar trebui sa se intalneasca, nu-i asa?… nici nu ma mai indoiesc de corectitudinea enuntului. Au facut-o? Un studiu realizat de BRD si prezentat saptamana trecuta la seminarul „Banii au devenit ieftini. Au companiile proiecte de investitii?“, organizat de Ziarul Financiar si BRD, arata ca aproximativ 60% dintre IMM-uri se imprumuta de la actionari, 10% folosesc resurse proprii pentru finantarea investitiilor si doar 15% apeleaza la banci.

     

    O suma de ipoteze corecte dau, iata, un rezultat ingrijorator, pentru ca 15% mi se pare un procent extrem de redus. Colegii mei imi ofera motivatii coerente si corecte (si acestea…) pentru aceasta situatie: ca bancile au preferat sectorul corporatist si zona de retail bancar, ca IMM-urile s-au temut sa ia creditele oferite de banci din cauza dobanzilor si a conditiilor de creditare. Toate acestea sunt fatete ale problemei, aspecte corecte in sine care in ansamblu duc la, repet, un rezultat negativ.

     

    La seminarul pomenit bancherii s-au plans ca managerii companiilor mici si mijlocii sunt slab pregatiti, ca lipsesc competentele manageriale si planurile de dezvoltare pe termen lung. „Avem bani pe care ii cheltuim destul de greu. Este o drama sa discuti cu un IMM-ist, nu numai ca discutia dureaza mult, iar sumele in discutie nu sunt mari, dar discuti greu si cateodata ei chiar nu inteleg cum se dezvolta o afacere. Managementul la IMM-uri este foarte deficitar“, a spus Aurel Ilin, directorul Directiei de ana-liza credite la BRD- SocGen. Ilin  a adaugat ca va urma o perioada de 1-2 ani de deruta, dupa integrare, in care vor muri multe dintre IMM-urile romanesti.

     

    Il cred pe Aurel Ilin si ii inteleg nemultumirea. Dar nu-mi inchipui nici o secunda ca intr-o tara unde capitalismul este capita-lism si bancile banci, intreprinzatorii sunt niste practicanti ferventi ai artei oratoriei si ca, atunci cand merg la banca (unde altundeva?) sa solicite un credit, insira pagini de diagrame si grafice multicolore si planuri de afaceri savante. Eu cred ca John fermierul vine la Bill bancherul, cere bani pentru a-si cultiva acrii de teren cu ceva, ii arata bancherului intelegerea cu Harry industriasul care s-a angajat sa-i cumpere ceva-ul acela si gata, John, Bill si Harry comit capitalism.

     

    Zic si eu, n-ar fi mai bine ca Vasile bancherul roman sa incerce sa vorbeasca cu Ion intreprinzatorul „pre limba lui“, asa incalcita cum e ea, sa-l inteleaga si sa-i dea eventual si bani? Si va asigur ca dupa doua drumuri la banca, in care a fost ascultat si inteles si eventual a primit si explicatii detaliate despre unde si cum a gresit, si dupa doua credite angajate si cheltuite cu folos, Ion se va simti motivat ca a treia oara sa mearga la banca cu Arta Oratoriei in buzunarul de la spate si cu diagramele si graficele necesare puse elegant intr-un dosar cu sina.

     

    Participantii la seminar au mai conchis ca IMM-urile autohtone nu sunt pregatite pentru integrarea in UE si ca vor pierde in fata celor care vor veni din afara. „La momentul integrarii, circa 60% dintre firmele cu capital romanesc vor disparea de pe piata si vor aparea cu 70% mai multe firme cu capital strain, deoarece acestea vor sti sa foloseasca banii de la Bruxelles. Managerii romani nu stiu sa-i foloseasca“, spune Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR. El mai spune ca, din punct de vedere macroeconomic, Romania va castiga dupa aderare.

     

    Mai optimist, George Copos, responsabilul pentru dezvoltarea mediului de afaceri, crede ca doar 20-30% dintre IMM-uri nu sunt pregatite pentru aderare si vor disparea de pe piata. El sustine ca investitiile straine, pe care le estimeaza in acest an intre 7 si 8 mi-liarde de euro, vor duce la dezvoltarea IMM-urilor, deoarece au sansa sa devina subcontractori ai marilor corporatii din afara. (Observatie: vi-l puteti inchipui pe Ion al meu mergand la Opel si propunandu-le celor de acolo capace de delco produse la Slobozia? Amintiti-va ca Ion nu a putut convinge bancherii romani…).

     

    Iarasi, seninatatea cu care sunt avansate procentele ma sperie un pic. Este adevarat ca situatia lui Ion il priveste in mod direct si trebuie sa-si asume si castigurile si riscurile legate de activitatea pe piata libera. Dar cred ca Ionii, in ansamblul lor, si sustinerea demersului lor IMM-esc trebuie sa fie o problema care merita analizata peste procentul de pieire in urma integrarii. Adica sa vedem daca nu-l putem ajuta pe Ion inainte de a-i canta prohodul.

  • Quod erat demonstrandum

    Q.E.D. sau „ceea ce era de demonstrat“ – asa isi incheiau stramosii nostri, latinii, impecabilele demonstratii matematice (in realitate expresia era preluata – cum altfel? – de la greci).

     

    Q.E.D. mi-am spus si eu la sfarsitul saptamanii trecute, cand ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat cu varf si indesat. Sustinatorii unificarii Aliantei D.A. au avut ocazia sa constate care ar fi fost posibilele consecinte ale unei asemenea optiuni. Imaginati-va, pentru o clipa, ca in locul PNL si PD exista un singur partid, sa-i zicem D.A., condus, sa presupunem, de catre Emil Boc.

     

    Din CNSAS s-ar fi ales praful si pulberea, iar societatea civila s-ar fi trezit predicand singura, precum Moise-n desert. Cine s-o asculte? Presedintele? PSD? PRM? Sau, poate, va imaginati ca PC sau UDMR ar fi batut cu pumnul in masa, provocand caderea guvernului? Nu ne-ar fi ramas decat sa inghitim in sec, ascultandu-l pe Boc cat de frumos ne expune convingerea sa ca suntem un popor de handicapati mental, gata sa inghita, la comanda, orice galusca. Q.E.D.

     

    In absenta unei atari convingeri, presedintele PD nu ar fi avut curajul sa priveasca – fie si usurel transpirat – in camerele de vederi, anuntand o tara intreaga ca PD nu-i poate retrage sustinerea politica numitului Cornel Turianu, pe motiv ca acesta a devenit, peste noapte, apolitic. In absenta unei atari convingeri, Emil Boc ar fi realizat ca atata mai intelegem si noi: una sunt efectele juridice si alta presiunea morala si/sau politica. Sustinerea politica poate fi retrasa public chiar daca, strict juridic vorbind, ar fi lipsita de consecinte. Candid cum a ajuns, insa, Turianu s-a grabit sa demonteze chiar si aceasta ipoteza, declarand verde-n fata ca, solicitat de Boc sau Basescu de-ar fi, s-ar retrage de la conducerea CNSAS. Q.E.D.

     

    Din fericire pentru toata lumea, distanta dintre PNL si PD creste vazand cu ochii de la o zi la alta – si bine face. Balanta, insa, incepe sa se reechilibreze. Dupa ce au incasat-o in repetate randuri de la partenerii din Alianta (si, de cele mai multe ori, pe buna dreptate), liberalii dau semne ca incep sa se ridice din corzi.

     

    Reactiile dure ale liberalilor, in frunte cu Tariceanu, au reprezentat un adevarat balsam pentru multi, chiar dintre aceia care, pana mai ieri, faceau front comun cu PD impotriva PNL, pe motive de tole-ranta prea ridicata la coruptie. Multi au realizat ca nici dracul nu-i atat de negru si nici ingerul atat de alb. E limpede acum ca Romania are, in egala masura, nevoie si de PD si de PNL. Numai folosindu-i pe unii impotriva exceselor celorlalti mai avem o sansa de a scapa, incet, si de coruptie si de „greaua mostenire“ a Securitatii – o mostenire care, marturisesc, ma surprinde de fiecare data taman cand sunt mai tentat s-o minimalizez. Q.E.D.

     

    Iata un bun motiv pentru a astepta cu nerabdare viitoarele sondaje de opinie. Nu-mi fac iluzii. Ceea ce stiu Basescu si Boc, stiu si eu. Putini mai sunt astazi sincer interesati de deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii. Ceea ce insa, pare-se, nu realizeaza nici unul nici celalalt, e ca acei 5, 10 sau 15% dintre cei care i-au sustinut pana acum in speranta unei reforme morale reprezinta elita. Iar elita este precum praful de copt: isi dezvolta influenta in timp. Daca nu ma credeti, intrebati-l pe Adrian Nastase. E suficient sa rasfoiesti ziarele din saptamana trecuta pentru a realiza ca tot ceea ce a castigat Boc in materie de popularitate in ultimii ani se duce, cu repeziciune, pe Apa Sambetei. Q.E.D.

     

    Mai mult: surpriza fiind atat de mare, efectele socului au intrecut asteptarile. O stiu pana si karatistii: o palma scurta poate sparge si o ditamai caramida. Iar, in acest caz, loviturile au venit in lant. Candidatura si alegerea lui Turianu la sefia CNSAS au fost urmate de aparitiile transpirate ale lui Boc la televiziune, de raspunsul in sictir al lui Basescu din China, de disparitia aproape inspaimantatoare a lui Dan Lazea, si de datul dupa colt al presedintelui dupa revenirea in tara.

     

    Cand l-ati vazut ultima data pe Basescu dand impresia ca a fost prins cu ocaua mica sau refuzand sa comenteze un subiect fierbinte? Cand s-a intamplat ca un tanar politician sa nu mai poata fi contactat cu zilele nici de catre colegii de partid, nici de catre media, dupa un gest atat de spectaculos? Dovada impactului o reprezinta prezenta studentilor in lantul protestatarilor care au inconjurat cladirea CNSAS. Vorbim de oameni care purtau inca scutece pe vremea lui Ceausescu. Q.E.D.

     

    Revenind, insa, la ceea ce americanii au numit, inspirat, sistemul de „check and balance“, ultimele evolutii politice demonstreaza ca nici mult hulitul sistem semi-prezidential nu e tocmai de lepadat. Dimpotriva. Pentru o tara precum Romania e aproape o binecuvantare.

     

    Intre un presedinte „securizat“ si un premier „amical“, ii aleg pe amandoi pentru simplul motiv ca se controleaza reciproc.  Iar celor care inca mai deplang o eventuala „limpezire constitutionala a apelor“ le recomand sa priveasca indarat in istoria postdecembrista: dincolo de disfunctionalitati, aceasta coabitare (fortata) intre palate a creat niste oportunitati unice. Ganditi-va doar ca, in absenta acestei separari a puterilor in stat, aripa anti-Iliescu din PSD nu s-ar fi putut dezvolta intr-atat incat sa-l inlature de la conducerea partidului tocmai pe presedintele fondator, dar nici aripa anti-Nastase n-ar fi avut posibilitatea de a-l inlatura pe fostul premier. Q.E.D.

     

    Ce-i drept, romanii nu stiau de „check and balance“. Erau, in schimb, suficient de inteligenti ca la „jocurile“ din Colosseum sa oblige a se infrunta gladiatori diferiti ca echipament, dar cu sanse apropiate de a invinge: un „trac“, bunaoara, era inarmat cu o „sica“ (o sabie incovoiata), si protejat de armura la picioare si mana stanga; adversarul, un „hoplomachus“, sa zicem, n-avea armura, dar era dotat cu un scut suficient de inalt pentru a-i acoperi aproape tot corpul s.a.m.d. Avantajele si dezavantajele erau calculate ca sa se anuleze reciproc.

     

    PNL si PD sunt acum in arena si fiecare partid e, in sfarsit, dotat cu arme diferite, dar de calibru egal. Circul poate incepe. Painea mai poate astepta.