Blog

  • Cine-i de vina pentru inflatie

    In conditii de inflatie reaprinsa si de ratare a tintei de inflatie pe 2007, BNR a crescut dobanda de referinta cu jumatate de procent, la 7,5%, iar unii se asteapta ca la sedinta din 7 ianuarie aceasta sa ajunga la 8%.

    Parerile sunt impartite in privinta vinovatului pentru urcarea brusca a inflatiei. Daca seceta si scumpirea petrolului sunt factori obiectivi, politica fiscala preelectorala, cu cresteri de salarii mult peste inflatie si cu majorari mari de pensii, au fost invocate de diversi comentatori spre a trasa din nou contrastul dintre politica monetara, cea care si-a facut in mod traditional datoria, si cea fiscala, unde disciplina e mai dificil de atins.

    Numai ca, la fel cum a facut si mai demult cand n-a dat credit ideii ca pensiile ar alimenta inflatia, nici acum guvernatorul Mugur Isarescu n-a criticat politica fiscala a Guvernului. Prezent la un seminar financiar alaturi de ministrul de finante Varujan Vosganian (foto), guvernatorul BNR a constatat, impreuna cu acesta, ca bugetul are la zece luni un excedent de 0,4% din PIB, iar aceasta „inseamna ca e o politica bugetara stransa“.

    Prin urmare, amenintarea la adresa preturilor nu vine de la excese de generozitate de la buget, ci din cresterile de salarii din sectorul privat (pe care Isarescu le-a criticat si in trecut, considerandu-le ca fiind peste cresterea de productivitate a economiei) si din asteptarile inflationiste create de anunturile din media privind varii scumpiri. Cat despre multcitata replica a lui Isarescu, „nu mai trageti de economie in atatea directii, ca se rupe“ (cu referire la solicitarile de bani mai multi pentru infrastructura, aparare sau protectie sociala), ea nu se referea la vreo politica deja aplicata, ci la pericolele viitoare ale lipsei de ierarhizare a prioritatilor in economie.
    E un avertisment pe care guvernatorul l-a repetat de o multime de ori in ultimii ani, fie ca era vorba sau nu de perioade preelectorale.

  • Bosch cumpara la Timisoara

    Grupul industrial german Bosch a anuntat saptamana trecuta preluarea companiei Business Relations Timisoara, furnizor de servicii de call center. Firma din Timisoara,  care are 150 de angajati, a avut anul trecut venituri de 1,2 milioane de lei si pierderi de peste jumatate de milion. Bosch Romania, unul din furnizorii de componente auto pentru Automobile Dacia, vizeaza anul acesta afaceri de 143 de milioane de euro, cu aproape 25% mai mult decat anul trecut.

  • Uninominalul meu, temele lor europene

    Este neindoielnic faptul ca organizarea referendumului va deturna atentia de la alegerile pentru Parlamentul Euro-pean (sau le va influenta puternic). Obiectia premierului Tariceanu ca referendumul ne va impiedica sa ne concentram pe temele europene este din acest punct de vedere justificata.

    Daca privim insa partidele si actorii politici din perspectiva functiilor pe care le indeplinesc, este cert ca dincolo de reprezentare, organizatiile de acest tip au de indeplinit o suma de alte roluri. Unul dintre ele este cel de educare/informare politica a cetatenilor. Sistemul de vot si temele europene, in egala masura, reprezinta puncte legitime de interes, in privinta carora partidelor le incumba obligatia morala a informarii. Or, partidele politice romanesti, alaturi de liderii lor, sunt mai mult decat dezinteresate de ceea ce se „combate“ in Europa. Sindromul „veni, vidi si sunt de acord“ pare sa descrie cel mai bine dinamica institutionala a UE, asa cum se vede ea din Romania – este relevant astfel ca Romania nu numai ca nu a avut o pozitie clar conturata in dezbaterile pe marginea Tratatului de reforma adoptat de Consiliul European la Lisabona, preferand sa se alinieze majoritatii, dar actorii institutionali implicati nu au putut nici macar sa explice care sunt consecintele pentru tara noastra ale noului design comunitar.

    „Temele europene“ de la care ne distrage atentia uninominalul nu numai ca nu sunt internalizate de actorii politici, dar tind sa devina, alaturi de fondurile europene (dincolo de campanii de informare, Guvernul nu are la indemana prea multe metode pentru a creste rata absorbtiei lor), o noua himera a spatiului public. Temele europene desemneaza o categorie confuza de elemente fata de care converg o serie impresionanta de asteptari romanesti (eficienta, responsabilitate, democratie, transparenta si onestitate). Partidele stiu insa bine ca alegatorul roman nu este stresat de deficitul democratic al Parlamentului European sau de disputa supranational-interguvernamental. Si stiu ca sublinierea problemelor cu care se confrunta Legislativul European nu este cea mai buna metoda de a creste participarea la vot (in continua scadere din 20 mai 1990 incoace).

    Singurul motiv pentru care uninominalul este mai tare decat temele europene este ca asteptarile electoratului sunt completate de explicatii. Partidele au explicat deja electoratului care sunt caracteristicile principale ale sistemelor de vot, chiar daca au ocultat problemele acestora (si nu au explicat detaliile profunde ale acestor subiecte, precum modul de desenare a hartilor electorale, element definitoriu pentru rezultatul procesului electoral). Mai mult, actorii politici au reusit sa genereze prin disputa lor si un set de asteptari de la demersul de reformare a legislatiei electorale – responsabilizarea alesilor, transparentizarea sistemului etc.

    Putem conchide deci ca, in linii mari, actorii politici au reusit sa educe electoratul, precum si sa il mobilizeze. Chiar daca disputa intre „uninominale“ are valentele de imagine proprii, fiind de la un punct incolo o falsa disputa pe marginea unor proceduri legislative si a unor reinterpretari mai mult fortate ale legilor in vigoare, in cazul votului uninominal actorii politici s-au comportat la inaltimea asteptarilor. Au explicat proceduri, au creat imagini publice, iar acum incearca sa mobilizeze electoratul propriu. In cazul „temelor europene“, in schimb, partidele au fost pana acum mai mult decat discrete.

    Realitatea este ca „temele europene“ nu exista (atat timp cat ele sunt doar cuantificarea difuza a tuturor asteptarilor de mai bine ale populatiei, dublata de mistica institutiilor europene), in vreme ce uninominalul va reforma clasa politica. Exista intr-adevar pericolul unei supralicitari a sperantelor – mai ales cand vom vedea ca lucrurile nu s-au schimbat in bine peste noapte, ca oligarhii nu au disparut si ca, in ciuda cresterii economice, nu vom trai mai bine. Inainte de reforma electorala din 1832 din Marea Britanie, Sidney Smith scria ca „toate tinerele fete stiu ca, indata ce se va vota legea, isi vor gasi un barbat. Elevii cred ca se vor aboli versurile latine si prajiturelele se vor ieftini. Caporalul si sergentul sunt siguri ca li se va dubla solda. Poetii slabi se asteapta sa li se citeasca versurile…“ Dar deziluzia este mai legitima in acest caz, pentru ca nimeni nu stie care sunt „temele europene“ si cu ce ne vor revolutiona ele viata.

  • Fix de la Orange

    Cel mai mare operator de telefonie din Romania, Orange, intra pe piata telefoniei fixe, odata cu lansarea unui serviciu integrat de telefonie fixa si acces in banda larga la internet, cu un tarif lunar de 12, 24 si 36 de euro (fara TVA). Lansarea intervine la cateva luni dupa ce Vodafone a lansat la randul sau servicii de telefonie fixa, iar concurenta pe acest segment este extrem de stransa. Romtelecom a lansat o campanie de atragere de noi clienti, reducand timp de sase luni tarifele cu 50% pentru cei care se aboneaza pe un an si timp de un an pentru cei care se aboneaza pe doi ani.

  • De la vest spre vest

    Un proiect de autostrada initiat de autoritatile de la Belgrad si sustinut de firma ungara Magyar Kozut, cu activitati in domeniul infrastructurii, urmeaza sa implice si Romania, noul drum urmand sa plece din Smederevo (Serbia) si sa ajunga aproape de Szeged (Ungaria), iar o ramura a lui va porni de langa Timisoara si va ajunge in acelasi punct terminus, loc comun de frontiera intre cele trei tari. Autostrada, ai carei initiatori spera ca vor obtine aprobare si finantare de la UE, ar putea fi prelungita ulterior spre Slovacia si Polonia. Intre timp, cealalta autostrada care ar urma sa traverseze Transilvania – autostrada Bechtel – a ajuns din nou motiv de controverse, dupa ce un fruntas al PSD a estimat la un miliard de euro pierderile din cauza intarzierii produse de renegocierea contractului dupa plecarea de la putere a partidului sau.

  • Pampalai de ieri si de azi

    Acolo ar fi descoperit ca in timp ce prin „bamboccio“ se intelege „copil, cu o nuanta de alint si glumeata totodata, copil grasut un pic cam stangaci si impiedicat, lipsit inca de darul vorbirii, al ratiunii, aproape un obiect, o jucarie“, in cazul variantei „bamboccione“ (cu sufix augmentativ) poate fi reperata o serie de semnificatii consacrate, din cauza carora, conform dictionarului Tommaseo-Rigutini, „daca spun «bamboccione» nu ma voi gandi atat la corpolenta, cat la infatisarea infloritoare… greu de imaginat un «bamboccione» fara un mantou lustruit de vizon“, iar potrivit lui Baldini(2), „acum toti duc o viata de huzur, dumneavoastra, Bertoldino, nora Meneghina si acel scump «bamboccione» care este Cacasenno“(3).

    NOTE:
    1. Recent, In timpul unei SedinTe In parlamentul italian, ministrul finanTelor, Tommaso Padoa-Schioppa, a spus despre o mAsurA a guvernului care prevede acordarea unui ajutor de 1.000 de euro tinerilor de panA la 30 de ani pentru Inchirierea unei locuinTe cA este menitA sA-i scoatA In sfarSit afarA din casa pArinTilor pe „pAmpAlAi“ („bamboccioni“ In limba italianA). Termenul folosit de ministru a declanSat o polemicA aprigA.
    2. Marco Baldini, realizator de emisiuni de radio.
    3. Referire la personajele nuvelei „Bertoldo Si Bertoldino“ de Giulio Cesare Croce (1550-1609).

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.


    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

     

  • O megafuziune ratata?

    Nimic clar nu se profila, la sfarsitul saptamanii trecute, in privinta ofertei de preluare a bancii portugheze Millennium bcp de catre concurenta ei mai mica, BPI (Banco Portuguęs de Investimento). Presa portugheza scria ca Millennium a respins deja oferta BPI, agentiile de presa considerau ca inca e loc de discutie.

    Noul CEO al Millennium, Filipe Pinhal, a spus ca el n-a fost numit in aceasta functie ca sa vanda cea mai mare banca listata la bursa din tara, avand probabil inca vie in minte tentativa de acum cateva luni a predecesorului sau, Paulo Teixeira Pinto, de a prelua BPI (si al carei esec a dus, printre altele, la plecarea lui din functie). Pentru a linisti orgoliile, BPI a tot insistat ca nu e vorba de o oferta ostila de preluare, ci de o fuziune intre doua banci si ca e dispusa sa negocieze termenii.
    Propunerea BPI are in vedere un schimb de actiuni cu jumatate de actiune BPI pentru o actiune Millennium si evalueaza Millennium la circa 11 miliarde de euro, directorul executiv al noii banci urmand sa fie ales de BPI, iar presedintele de Millennium.

    Noua banca ar urma sa aiba o capitalizare bursiera de 16,4 miliarde de euro, sa fie a treia mare institutie financiara listata la bursa din Peninsula Iberica si sa permita economii de costuri totale de peste 200 de milioane de euro. Unul din motivele respingerii de catre Pinhal a ofertei (dar si al reticentei din partea bancii centrale portugheze) este insa faptul ca aceasta ar duce la deznationalizarea bancii, adica la un control crescut din partea bancii spaniole La Caixa, care acum detine 25% din capitalul BPI si care ar putea sa ajunga la o participatie de 20% din noua entitate Millennium BPI. De altfel, ziarele spaniole nu s-au ferit sa recunoasca rolul jucat de La Caixa in impulsionarea tranzactiei (dar si in esecul planului anterior al Millennium de a prelua BPI). La Caixa a cumparat saptamanile trecute 1% din Millennium de pe bursa, fapt interpretat de analisti prin intentia ei de a nu-si dilua in niciun fel participatia la viitoarea institutie rezultata din fuziunea bancilor portugheze. Or, tocmai promisiunea unei reduceri a participatiei spaniolilor la viitoarea banca ar fi acum conditia pentru ca discutiile de fuziune, in opinia Millennium, sa aiba vreo sansa.

  • Creierul a scapat

    Un tribunal din Madrid a anuntat saptamana trecuta verdictele si sentintele in procesul atentatelor cu bomba de la Madrid din 11 martie 2004. Trei dintre cei 28 de acuzati au fost condamnati la pedepse maxime care insumeaza 40 de mii de ani de inchisoare, dar legea spaniola limiteaza perioada de inchisoare la 40 de ani. Procurorii l-au acuzat pe marocanul Jamal Zougam de a fi plasat bombe la bordul unuia din cele patru trenuri atacate, pe marocanul Othman El-Gnaoui de a fi transportat materialele explozibile si pe spaniolul José Emilio Suárez Trashorras de a le fi furnizat. Rabei Osman Sayed Ahmed, supranumit „Mohamed Egipteanul“, considerat unul dintre organizatorii atacului, a fost achitat. Judecatorul a anuntat de asemenea despagubiri intre 30.000 si 1,5 milioane de euro pentru victimele atentatelor.

  • Exilati la Bagdad

    Mai multi diplomati americani si-au exprimat nemultumirea si ingrijorarea fata de decizia Departamentului de Stat al Statelor Unite de a-i obliga pe angajati sa lucreze in Irak. Diplomatii au fost convocati la o intalnire unde li s-a spus ca sunt principalii candidati pentru a acoperi 48 de posturi la Ambasada Statelor Unite de la Bagdad si in alte provincii irakiene. Diplomatilor li s-au dat 10 zile pentru a hotari daca le accepta. Dupa acest interval – a anuntat Departamentul de Stat – posturile vacante vor fi acoperite prin numiri obligatorii. Cei care refuza risca sa-si piarda slujbele, cu exceptia celor care au motive medicale sau personale valide. Diplomatii i-au luat la intrebari pe reprezentantii Departamentului de Stat in legatura cu decizia de a-i trimite obligatoriu intr-o zona de razboi – decizie socotita de unii dintre ei drept o condamnare la moarte.

  • Conflict Rusia-OSCE

    Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa – OSCE – a declarat ca Rusia impune restrictii fara precedent la adresa misiunii de observatori pentru alegerile parlamentare de luna viitoare. OSCE a confirmat ca a primit o invitatie din partea Moscovei, dar a precizat ca prerogativele observatorilor au fost limitate. Moscova a invitat doar 70 de observatori la alegerile de anul acesta, fata de 400, cati au participat la scrutinul din 2003. Presedintele in functie, Vladimir Putin, conduce lista de candidati ai partidului Rusia Unita, sondajele creditandu-l in acest moment cu peste 65% din intentiile de vot.