Cea mai recenta stire de acest tip pe care am intalnit-o este
cea privind doua mari companii din China interesate de
infrastructura romaneasca, energetica sau de transport. Intalniri
cu primarul Capitalei Sorin Oprescu, un atasat comercial amabil,
promisiuni pentru o noua intalnire in martie. Déjà-vu.
Stirile de acest tip incep in arhiva colegilor de la Mediafax
undeva in 1994, cu “Concernul Martin Marietta interesat de
investitii in Romania” (si nu ma pot abtine sa nu zambesc vazand,
pe aceeasi pagina, titlul “Presedintele Ion Iliescu a fost
dintotdeauna interesat de soarta intreprinderilor private” – 28
ianuarie 1994).
In 1995, apare concernul Krupp-Hoesch interesat de industria
auto din Romania, in 1997 apareau “mari companii americane si
britanice” cu investitii strategice, pe urma Hyundai voia sa
colaboreze cu Dacia, Shell voia sa participe la privatizarea
sectorului petrolier, Fiat voia sa faca tractoare, grupuri
israeliene voiau fie Banca Dacia Felix, fie industrie energetica,
Dodge venea la ARO Campulung, Thomas Cook tanjea la hotelurile de
pe litoral, Hyundai recidiva, aparea si un fond de investitii al
lui George Soros sau nemtii de la Rheinmetall si cate si mai cate.
Cum ar fi aratat Romania daca toate aceste companii chiar ar fi
venit si ar fi investit si ar fi deschis companii si ar fi angajat
romani care nu ar mai fi fost nevoiti sa plece in Spania sau
Italia? E greu de spus.
Cum ar fi fost Romania daca companiile ar fi intalnit lideri
romani cu adevarat preocupati de investitii straine si de
dezvoltare?
Nu vreau sa speculez asupra motivelor pentru care nu s-au
finalizat, macar in parte, atatea interese manifestate; as vrea sa
evidentiez, insa, un mod de gandire care face mult rau si care tine
de o anume conformatie a agendei publice din Romania.
Daca ceri unui ins sa gaseasca cat mai multe intrebuintari
pentru o agrafa de birou, raspunsurile vor fi diferite – un ins
comun gaseste 10-15, iar un geniu poate ajunge la 200. Este ceva ce
se cheama gandire laterala. Insii comuni sunt insa mai multi, mult
mai multi decat geniile. Niste savanti curiosi au pus intrebarea cu
agrafa copiilor de gradinita si, surpriza!, 98% s-au incadrat la
categoria genii. Cinci ani mai tarziu jumatate din genii se
pierdusera, iar peste alti cinci ani numarul geniilor se incadra in
media generala. De unde scaderea? Din scoala, desigur, din
conditionarile impuse de un sistem de invatamant bazat pe
repetitie, memorare si banalitati si nu pe dezvoltarea
aptitudinilor creative.
Cand asa ceva se mixeaza cu prostia si hotia, ies “interese”
manifestate, dar nefinalizate – copiii de gradinita vor intelege ce
vreau sa spun.
In mod ciudat, mixul de care vorbesc creeaza si un tip nou de
agenda publica, preocupata in general de orice altceva decat de
chestiunile cu adevarat importante; in plus, este este manipulabila
si interpretabila. Nu folosim agrafe de birou, ci, la intamplare,
vamesi. Cu ajutorul gandirii laterale, vamesii se metamorfozeaza in
averile sindicalistilor, ca sa luam o alta zona la intamplare.
Averile sindicalistilor vor culisa firesc catre premierul
independent, un nou model de agrafa, iar pe urma vom studia la fel
de senini reteta Coca-Cola sau a 11-a planeta a sistemului solar.
Copiii de gradinita vor intelege din nou.
Noi, astia care nu putem vedea o agrafa de birou decat drept
carlig de peste sau speraclu sau instrument de scobit in ureche, o
sa ne minunam de ce nu avem totusi infrastructura energetica,
autostrazi, locuri de munca sau un litoral atragator. Raspunsul
l-au obtinut savantii citati mai sus – din scoala vietii, adica din
prostie, hotie si nepasare mixate cu o gandire asa de laterala
incat pica in sant, nu pot iesi infrastructura energetica,
autostrazi, locuri de munca sau un litoral atragator.
Or sa vina unii si or sa imi spuna ca agenda publica o face si
presa. O fi, dar depinde cum privim termenul – copiii vor
intelege.
Ca sa intelegem cu totii, o istorioara: scriitorul si
dramaturgul George Bernard Shaw, un spirit razvratit si
nonconformist, a avut, la un moment dat, un conflict major cu presa
americana. Mai mult, face si o vizita in State. Ajunge, impreuna cu
sotia, coboara de pe vapor. Presa, fotografi, intrebari. A doua zi
toate ziarele newyorkeze au avut o stire de genul: “Ieri, cu
vaporul … a sosit la New York doamna Shaw. Doamna Shaw a declarat
la sosire ca se bucura sa se afle in America, ca se va intalni cu
… si cu… Doamna Shaw era imbracata cu….. In vizita sa in
America, doamna Shaw este insotita de George Bernard Shaw, un
scriitor”.
Model de gandire laterala adevarata, nu?
