Prima fabrica, cea de aparate sportive, a fost construita in
1997, iar cea de echipamente sportive in 2004. Mircea Barna a fost
inainte de Revolutie capitanul echipei nationale de baschet.
Fabrica “Somesul” il desemnase sa produca echipament la Cluj, unde
se faceau treningurile si echipamentele de sport, iar “Pionierul”
de la Bucuresti se ocupa de partea de incaltaminte. Clubul Bayer
Leverkussen i-a facut o oferta in 1976, insa abia zece ani mai
tarziu a ajuns in Germania. Anul 1989 l-a prins antrenor al echipei
de baschet din Nürnberg, insa dupa 2002 s-a intors definitiv in
Romania.
Ancada are astazi trei fabrici la Cluj pentru echipamentele
sportive, iar pantofii sunt produsi in mare parte in Asia. |nsa,
cat de curand, productia se va muta in Romania. “Distrugandu-se
infrastructura, in tara nu mai sunt fabrici, iar pantoful sport nu
e deloc simplu de construit”, explica Barna.
Concret, grupul de firme produce mingi, tricouri, treninguri si
toate cele necesare desfasurarii competitiilor sportive. Iar reteta
calitate-pret tintita inspre clientii obisnuiti vrea sa nu
depaseasca pragul de 40 de euro pentru un produs. Pe partea de
cluburi, preturile sunt insa mai mari. Cele mai mari contracte sunt
semnate cu U Mobitelco, Targu-Mures si Baia-Mare la baschet,
echipele Jolidon, Galati, Suceava, Timisoara si Cluj la handbal si
Zalau si Baia-Mare la volei. Per total, pe segmentul cluburilor,
Ancada furnizeaza echipamente catre 15 echipe la handbal, baschet
si volei din campionatul national.
“Nu putem intra la fotbal la divizia A, desi echipam deja
formatii din ligile a doua si a treia. Cei din liga intai sunt de
mai mult timp in contact cu marile branduri, iar Ancada nu isi
permite sa ofere echipamente de sute de mii de euro gratuit”,
explica Barna. Echipamente in Romania produc Adidas, Umbro, Puma si
Lotto, potrivit datelor furnizate de oficialii Ancada.
Una peste alta, echipamentele de joc si antrenament, adica sort,
tricou si trening, sunt cele care se vand cel mai bine pe piata
romaneasca. 80% din vanzari se indreapta inspre cluburile sportive,
iar restul se vinde prin magazinele din Cluj, Zalau si Bistrita.
Iar in planurile clujenilor se afla si un nou magazin deschis
intr-un complex comercial din Bucuresti pana la finele anului.
Criza a lovit insa si businessul cu echipamente sportive, iar
vanzarile au ajuns la mai putin de jumatate fata de anii buni ai
economiei. Desi a renuntat la multe dintre contractele cu terti, a
redus din bugetul alocat designului si a restructurat credite,
afacerea nu a scapat nelovita. Printre vulnerabilitatile Ancada se
numara faptul ca, dupa cum spune chiar Barna, nu are acea siguranta
financiara a unui grup mai mare, dar nici know-how-ul
multinationalelor, iar totul s-a invatat din mers. Cea mai mare
greseala: “Nu stiam ca vine criza, asa ca am investit sute de mii
de euro in imobile”.
|n relatia cu clientul, Ancada e perceputa tot mai mult ca o
marca extrem de convenabila dupa raportul calitate-pret, ceea ce se
intampla mai putin inainte de startul recesiunii. “Daca francezul
si neamtul pot sa circule cu Loganul, inseamna ca si eu ca roman
pot folosi ceva romanesc. Cam asta e gandirea acum, iar
consumatorul e mult mai educat.” Pana acum conta foarte mult
eticheta, iar cetatenii mizau mult mai mult pe brand cand venea
vorba de haine, insa, ca schimbare de comportament, clujeanul spune
ca, dupa ce s-au convins ca pot obtine aceeasi calitate la un pret
mai mic, clientii au devenit mai atenti la ce cumpara.
Barna nu vrea sa renunte prea curand la afaceri, desi multi l-au
curtat. “Avem si acum oferte din partea unui fond de investitii,
dar nu putem sa scoatem atat de repede eventualii bani care ar urma
sa fie alocati. Eu vreau sa pastrez afacerea in continuare pentru
ca, pana la urma, e un mod de viata”, spune Barna. Argumentul sau e
ca, in urmatorii ani, “made in Romania” va deveni un brand foarte
puternic. Motiv pentru care si cifra de afaceri din 2011 ar urma sa
fie de trei ori mai mare decat cea de anul trecut.
