Blog

  • Cum vrea Dacia să repete succesul Logan în Europa: Lodgy se lansează în 2012

    Cum arată Dacia Lodgy (GALERIE FOTO)

    “Aşa cum am obişnuit până acum clienţii Dacia, modelul de serie Lodgy va avea acelaşi avantaj în materie de preţ comparativ cu modelele concurente, ceea ce înseamnă o diferenţă de preţ de 3.000-4.000 de euro”, a declarat în cadrul prezentării Gerard Detourbet, director program entry al Renault.

    “Numele Lodgy a fost ales pentru că sugerează ideea de locuinţă, culcuş, căscioară”, a declarat Eric Pasquez, directorul diviziei comerciale M0.

    Conceptul Lodgy va apărea în faţa a 50.000 de fani, cu prilejul competiţiei Trophee Andros, care va debuta în prima săptămână a lunii decembrie la Val Thorens în Franţa.
    “Este important pentru brandul Dacia să se promoveze prin intermediul unor astfel de evenimente, dat fiind că imaginea produsului este pusă în valoare la costuri mult mai reduse. De-a lungul timpului, Dacia a preferat să îşi consolideze imaginea mai puţin prin reclame agresive şi mai mult prin sport”, a mai declarat Gerard Detourbet, director program entry al Renault.

    Lansat în Franţa în 2005, brandul Dacia a devenit un jucător important în piaţa auto din Hexagon. Peste 360.000 de vehicule s-au vândut în ultimii şase ani. Cu o cotă de piaţă de 3,4% la finele lunii octombrie 2011, Dacia este al optulea cel mai puternic brand producător de maşini de familie, iar în materie de vânzări se situează pe poziţia a cincea.

    “Dacă vă uitaţi la Logan, apoi la Sandero şi Duster, iar acum la Lodgy, veţi vedea că unele trăsături se păstrează, însă trecerea la nivelul următor de design este firească şi menţine direcţia pe care Dacia a impus-o de-a lungul timpului”, a declarat, marţi, la Paris, Eric Pasquez, director gamă entry în cadrul Renault.

    Întrebat câte locuri va avea noul monovolum, Pasquez a dorit “să păstreze suspansul pentru Geneva”, însă a făcut referire la mesajul transmis chiar de numele noului proiect pe care mizează francezii: Lodgy – “ideea de Lodge sugerează apropierea de o maşină de familie (locuinţă, culcuş, căscioară – n.r.)”. Cel mai probabil, Lodgy va fi comercializat în două versiuni, cu cinci şi, respectiv, şapte locuri.

    Structura automobilului aminteşte de şasiul, dimensiunile şi elementele tehnice ale modelului de serie Duster, în timp ce la nivel de design faţa Lodgy ne trimite către o îmbunătăţire estetică faţă de sora mai mică Sandero. Aspectul exterior al spatelui este însă cel care a stârnit reacţii printre jurnaliştii prezenţi luni seară la Paris, la atelierele companiei Renault, dat fiind că asemănarea cu modelul anterior Renault Megane 2 este semnificativă.

    Oficialii Dacia-Renault nu au dorit să comenteze informaţii legate de motorizări şi dotări, însă au menţionat că elementele de arhitectură vor fi comune cu cele ale modelului Duster, “modificate şi îmbunătăţite”.

  • Poză de business

    Povestea F64 Studio, astăzi cel mai mare magazin foto din sud-estul Europei, începe în 1990. “Fotografia a fost dintotdeauna o pasiune. Eram fotograf la diverse evenimente deja de câţiva ani când am decis să deschid propria afacere”, îşi aminteşte Marian Alecsiu (44 de ani), directorul general şi proprietarul a 50% din businessul F64, alături de Daniela Becheru, actualul managing director al companiei. A transformat astfel hobby-ul în job.

    Aşa a fost deschis un mic laborator de developare foto, o afacere destul de prosperă la acel moment, în urma unei investiţii pe care Alecsiu a strâns-o atât din câştigurile obţinute ca fotograf, care nu erau însă foarte mari, cât şi din vânzarea propriei truse foto care, ca şi acum de altfel, nu era deloc ieftină. “Ne-am gândit să dezvoltăm un concept chiar dacă nu complet nou pe piaţa din România, anume Consignaţia de pe Covaci. Aşa a fost deschisă Consignaţia din Unirii”, povesteşte Becheru. Impropriu spus însă consignaţie, pentru că spaţiul pe care îl aveau cei doi antreprenori era destul de înghesuit şi adesea relocat de-a lungul timpului în cadrul magazinului Unirea.

    Şase ani mai târziu însă, odată ce piaţa laboratoarelor de developat a devenit din ce în ce mai aglomerată, Alecsiu s-a văzut nevoit să-şi orienteze afacerea în altă direcţie. A început atunci să importe mai întâi accesorii cu precădere din Franţa şi ulterior şi aparate foto din Rusia şi din alte ţări vest-europene. “Străinătatea era singura soluţie pentru ca un pasionat de fotografie să-şi poată cumpăra aparat foto şi accesorii”, spune Marian Alecsiu. “Străinătatea sau mica publicitate”, completează Daniela Becheru. Preţ de câţiva ani, consignaţia de pe Covaci şi cea din Unirii au rămas astfel singurii furnizori de echipamente foto pe o piaţă destul de închisă, care nu permitea accesul prea uşor la furnizori şi unde cererea era destul de mică. “România n-a fost multă vreme interesantă pentru marii producători de aparate şi accesorii foto din lume”, apreciază Alecsiu.

    F64 Studio s-a conturat propriu-zis în urmă cu exact un deceniu, când cei doi antreprenori au decis să mute consignaţia din cadrul magazinului Unirea. Primul F64 a fost inaugurat undeva pe strada Mihai Vodă, aproape de Ministerul de Interne, într-o zonă fără prea mult vad comercial, o mişcare destul de riscantă din partea proprietarilor, în condiţiile în care exista riscul să nu vină clienţii într-o zonă atât de greu accesibilă. Era însă un spaţiu propriu pe care antreprenorii au reuşit să-l cumpere la un preţ destul de bun şi, pe deasupra, şi în rate. Deşi departe de metrou şi fără acces auto, magazinul a reuşit totuşi să atragă cumpărătorii, majoritatea oameni pasionaţi de domeniul foto şi dispuşi să scoată din buzunar sume mai mari de câteva sute de lei pentru astfel de achiziţii. Motiv pentru care a şi rămas acolo până în primăvara lui 2008, când s-a mutat într-o altă zonă centrală, dar la fel de puţin circulată din Capitală.

    “Businessul a evoluat natural, poate mult prea încet faţă de potenţial, dar pentru că era pornit din hobby am pus întotdeauna aspectele economice pe plan secund şi am lăsat lucrurile să se desfăşoare la voia întâmplării”, spune Marian Alecsiu. Profitabilitatea n-a fost, prin urmare, niciodată reperul lui pentru mersul afacerii, ci s-a ghidat mai degrabă după numărul de cumpărători şi frecvenţa cu care aceştia reveneau în magazin ori de câte ori se gândeau la o nouă achiziţie. “Dacă ne-am fi uitat doar la profitabilitate, probabil că am fi ajuns să procedăm asemenea unui partener de-al nostru, care a decis să renunţe la afacerea foto şi să deschidă o cafenea, business aparent mult mai rentabil”, adaugă Becheru.

  • Reţeta cartofului profitabil

    Mihail Mucsi a lucrat 15 ani la Staţiunea de Cercetare a Cartofului din Târgu-Secuiesc, iar în 1994 activitatea nu-i mai aducea “suficientă satisfacţie”, aşa că a hotârât să încerce marea cu degetul şi să fructifice, în propriul folos, cunoştinţele despre cartof. La prima vedere, nu-i mare bătaie de cap să pui un cartof în pământ, să-l sapi şi să recoltezi. Dar lucrurile sunt mult mai complicate şi, în plus, şi gradul de risc e ridicat. “În numai două zile, în condiţii meteo nefavorabile, poţi pierde o investiţie de sute de mii de euro fără să poţi face nimic”, declară antreprenorul, care a clădit în ultimii 15 ani firma Agrico-m.

    Nu avea fondurile necesare pentru a porni afacerea, aşa că punctul de plecare a fost arendarea a câtorva hectare de teren, un demers pe care-l caracterizează acum drept “ieftin, cu doar câteva milioane de lei am luat 20 ha”, îşi aminteşte Mucsi, care a ajuns acum să cultive 305 hectare, din care o treime cu cartofi. N-a fost deloc uşor, cântăreşte el, retrospectiv, dar a profitat de cunoştinţele acumulate. Nu doar în ce priveşte cartoful – Mucsi e o enciclopedie umblătoare în ce priveşte tuberculii – dar şi în alte privinţe. De pildă, prin 1994 Guvernul a dat o hotărâre ca firmele de producţie să fie scutite de la plata impozitului vreme de câţiva ani. Aşa că a împărţit firma în două, pentru că în obiectul de activitate era şi distribuţia de produse dedicate agriculturii. “Toţi banii pe care ar fi trebuit să-i plătim impozit i-am folosit ca să investim, aşa că am avut şansa să creştem mult mai repede”, spune Mucsi, care s-a sprijinit în dezvoltarea afacerii şi pe alţi membri din familie: atât soţia, cât şi fiica sa. La fel de bine, mai enumeră fermierul, a ştiut să aducă utilaje la mâna a doua, preferând această variantă pentru că nu a trebuit să plătească taxe vamale. Şi, foarte important, a luat bani europeni pentru a-şi dezvolta afacerea: 400.000 de euro prin SAPARD şi 700.000 de euro prin programul FEADR.

    Odată cu trecerea timpului lucrurile n-au devenit deloc mai simple. Pe de o parte, acum preţurile la cartofi sunt mai mici. “În 1995 cu banii obţinuţi din vânzarea producţiei de pe un singur hectar am cumpărat un tractor românesc”, îşi aminteşte Mucsi. Acum Agrico-m are 14 tractoare, iar fermierul se plânge de preţurile mici ale tuberculilor, care se vând cel mai adesea cu 0,3 lei pe kg la marginea şoselei. “Foarte mulţi fermieri au pus cartofi anul acesta, aşa că producţia este foarte mare”, punctează Mucsi. Conform datelor Ministerului Agriculturii, anul acesta au fost recoltate 3,6 milioane de tone de cartofi, cu 12,5% mai mult faţă de 2010. Şi cum cei mai mulţi producători se văd nevoiţi să-şi vândă marfa imediat, pentru că nu au spaţii de depozitare (“aceasta este problema cea mai mare a fermierilor români”), preţurile s-au prăbuşit de la momentul recoltării. Pentru comparaţie, în prima parte a acestui an, când stocurile de cartofi erau foarte mici, preţurile de vânzare din pieţe ajunseseră chiar şi la 4 lei. “Eu am depozite şi, dacă ar fi după mine, n-aş vinde acum deloc”, spune antreprenorul, a cărui firmă a înregistrat anul trecut un profit de aproape 400.000 de euro. Când va trage linie la finalul acestui an însă, câştigul va fi mult mai mic, se aşteaptă el, în jur de “câteva zeci de mii de euro”. Şi asta pentru că a investit serios ca să îndeplinească cerinţele unui contract pe care l-a semnat cu reţeaua Carrefour. Livrările către retailer au început din 2005, când vindea prin acest canal 500 de tone; în câţiva ani cantitatea s-a dublat, iar anul acesta a ajuns să fie de patru ori mai mare.

  • Cofondatorul Jimmy Choo părăseşte compania

    Plecarea subită a Tamarei Mellon, anunţată ieri, vine la cinci luni după ce a încasat suma de 85 de milioane de lire, în urma vânzării afacerii pe care a fondat-o, alături de Jimmy Choo. La momentul vânzării, mai multe voci au susţinut că Mellon urma să preia un rol de consultant creativ în cadrul firmei Labelux, care a cumpărat în mai brandul de încălîăminte şi accesorii de lux. Faptul că demisia sa a fost urmată şi de cea a lui Joshua Schulman, CEO-ul Jimmy Choo, a ridicat mai mult semne de întrebare cu privire la buna colaborare dintre cele două companii, relatează Daily Mail.

    Chiar dacă cei doi nu au făcut încă publice motivele pentru care au ales să plece din companie, reprezentanţii Labelux au declarat că despărţirea a fost amiabilă şi că Mellon şi Schulman au antreprenoriatul în sânge şi că îi vom vedea cu siguranţă în alte proiecte.

    Surse din industrie spun că plecarea Tamarei Mellon ar putea însemna începutul unei noi ere pentru brandul Jimmy Choo, în care este foarte probabil să-şi piardă identitatea care l-a consacrat. Principalul pericol este că produsele încep să devină tot mai comerciale şi mai accesibile, îndepârtându-se uşor de categoria de lux.

  • Carrefour deschide cel de-al 25-lea hipermarket din Romania, în Botoşani

    Până la finele anului, Carrefour va mai deschide încă 6 supermarketuri.Botosani Shopping Center, a cărui suprafaţă totală este 20.000 mp se va deschide în două etape: în primă fază – galeria comercială care se deschide mâine, 15 noiembrie are o suprafaţă de 5.600 mp şi este închiriată în proporţie de 90%; în a doua fază, în 2012, galeria comercială se va mări cu încă 4.000 mp.
    Noul magazin Carrefour, în care lucrează 200 de angajaţi, are 25 de case de marcat şi o gamă de 45.000 de produse.

    Recent, retailerul francez a inaugurat în complexul commercial Colosseum al 24-lea magazin din România, spaţiul fiind al optulea din Capitală, în urma unei investiţii de circa 20 de milioane de euro

  • Vîntu: Dacă mă întorc la închisoare va trebui să iau legea în propriile mâini

    Vîntu a arătat, în faţa instanţei care judecă recursul lui la decizia de arestare preventivă, că este nevinovat şi că falimentul Petromservice a fost urmarea celor peste 18.000 de litigii de muncă pornit de angajaţi împotriva companiei.

    “Petromservice a fost falimentată de salariaţii ei, sfătuiţi de avocaţii lor să speculeze o neregulă din contractul de muncă şi care au pornit mii de procese împtriva acestei companii. Pentru a se putea apăra, Petromservice a căutat calea legală, dar a fost prea târziu, pentru că drepturile salariale acordate erau mai mari decât capitalul societăţii”, a declarat Sorin Ovidiu Vîntu în instanţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scandalul ironizării românilor din Italia: Ce spun realizatorii emisiunii despre acuzaţiile de rasism

    “Personajul Zlatan există de peste doi ani! Este vorba de ironizarea ţiganilor. Nimeni de la emisiunea Lo Zoo nu are nimic împotriva românilor sau în general a străinilor. Emisiunea Lo Zoo este o parodie la adresa mafioţilor italieni, sunt glume despre homosexualitate, despre DJ-ii de culoare, despre milanezii lăudăroşi, despre cei din sud şi despre lumea politică!! Este vorba de pură satiră, nimic mai mult!! Nu este în niciun caz rasism sau vreo intenţie de a jigni pe cineva!”, afirmă realizatorii emisiunii într-un comunicat postat pe Facebook.

    În plus, potrivit postului de radio, comunitatea românilor nu doar că nu a fost ofensată în niciun fel, ci nici măcar nu se simte vizată. “Nu românii sunt furioşi, ci jurnaliştii. (…) Am mulţi prieteni români şi chiar romi sinti care sunt fani Zlatan. Eu parodiez comportamentele unor persoane din Est, dar în niciun caz nu ironizez o întreagă comunitate. Emisiunea Lo Zoo este un program de satiră şi parodiem anumite probleme din Italia. (…) Zlatan nu va muri niciodată”, precizează Alan Caligiuri, realizatorul emisiunii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro