Blog
-
Boc: Arafat poate reveni în minister sau participa la elaborarea legii sănătăţii, dacă doreşte asta
Întrebat, luni, de jurnalişti dacă apreciază că este posibil ca Raed Arafat să lucreze la noul proiect al legii sănătăţii sau să revină în minister, premierul a răspuns că fostul subsecretar de stat “este binevenit, dacă domnia sa va dori”. “Ministrul Sănătăţii va da toate detaliile pe marginea acestui subiect, dar eu nu am niciun fel de problemă ca domnia sa să facă parte din orice colectiv şi din orice echipă”, a adăugat Boc.
-
Boc: Violenţa stradală este inacceptabilă şi de netolerat, orice protest paşnic în condiţiile legii este legitim
#
Autorităţie au reacţionat în condiţiile legii, iar cei în măsură vor da în continuare explicaţiile necesare pentru fiecare caz în parte.
#Pe termen mediu şi lung orice acţiune de violenţă pericilitează situaţia economică a ţării.
#Am fost în permanent contact cu autorităţile statului. Ieri am făcut apel la un protest paşnic, legal şi legitim.
#În privinţa Sănătăţii, ministrul a fost mandatat să desemneze o echipă care să redacteze un nou proiect de lege a Sănătăţii.
#Mesajul meu este foarte clar: Niciun fel de violenţă stradală nu este tolerată, orice protest paşnic în condiţiile legii este legitim.
-
Analiştii ING: Dacă protestele de stradă continuă, leul ar putea intra sub o presiune de depreciere
Explicaţia este, potrivit analiştilor ING Bank România, că “investitorii probabil au devenit mai puţin sensibili la astfel de evenimente pe parcursul ultimilor ani, moneda naţională are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegerile generale ce urmeaza sa aibă loc către finalul anului”.
Deşi violenţele izbucnite duminică în cursul protestelor ar putea descuraja alţi potenţiali demonstranţi să se alăture mulţimii, “o escaladare a protestelor rămâne probabilă, deoarece liderii opoziţiei au declarat că suporterii opoziţiei se vor alătura în mod paşnic începând de astăzi”, apreciază Vlad Muscalu şi Ana Morărescu, analişti ai ING.
Dacă protestele continuă, cresc şansele unui vid de putere “ce ar putea complica viitorul acordului current de finanţare internaţională, unul dintre cele importante aspecte pozitive ale României”, arată analiştii, iar în aceste condiţii, “leul s-ar putea confrunta cu o presiune de depreciere”.
Protestele au început în cursul săptămânii trecute în mai multe oraşe ale României, din cauza reformei controversate a sistemului sănătăţii, ce a dus la demisia subsecretarului de stat Raed Arafat. Manifestaţiile au devenit violente pe parcursul ultimelor zile în cazul Capitalei. Chioşcuri de ziare, maşini şi un magazin au fost incendiate duminică în centrul oraşului, făcând necesară intervenţia jandarmeriei, care a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă.
-
H&M deschide încă cinci magazine în România în primăvara acestui an
“Magazinele vor fi deschise în complexul Palas din Iaşi, în mall-ul Armonia din Arad, în mall-ul Electroputere din Craiova, dar şi în Brăila şi Suceava”, au spus sursele citate. H&M a deschis în noiembrie anul trecut două noi magazine în complexele Lotus Center Oradea şi Maritimo Shopping Center Constanţa, ajungând la 11 unităţi în România, dintre care şase în capitală şi cinci în ţară.
-
Participă la concursul BUSINESS Magazin şi poţi câştiga “Antreprenoriat”, cartea lui Marius Ghenea (3)
Etapa a III-a – Gavrilas Asinefta este fericitul/a câştigător/are a best-seller-ului lui Marius Ghenea, în parteneriat cu School for Startups, “Antreprenoriat”. Răspunsul corect la întrebarea -Cât a investit compania Renault în Centrul tehnic de testări de la Titu?- este “166 de milioane de euro.”
Etapa a II-a – Ionela Cristea este fericita câştigătoare a best-seller-ului lui Marius Ghenea, în parteneriat cu School for Startups, “Antreprenoriat”. Răspunsul corect la întrebarea -Care sunt acţiunile recomandate pentru cei dispuşi să-şi asume mai multe riscuri la bursă în 2012? ?- este “acţiunile producătorului de îngrăşăminte chimice Azomureş (AZO) sau titlurile producătorului de ţevi din PVC Teraplast (TRP).”
Etapa I – Cătălin Luncan este fericitul câştigător al best-seller-ului lui Marius Ghenea, în parteneriat cu School for Startups, “Antreprenoriat”. Răspunsul corect la întrebarea -Ce ţări ale Uniunii Europene vor avea parte de scădere economică în 2012, potrivit estimărilor FMI?- este Grecia şi Portugalia.
-
Revoluţie în camera de zi
Pe la jumătatea anului trecut mă întrebam cum se explică diferenţa enormă dintre zona telefoanelor şi cea a televizoarelor. În vreme ce telefoanele s-au redefinit complet în ultimii ani, iar industria este în plină efervescenţă, televizoarele n-au beneficiat de aceeaşi atenţie. S-au schimbat tehnologiile de afişare, e adevărat, dar nimic revoluţionar nu s-a întâmplat, nimic suficient de atractiv încât să “schimbe jocul”. Şi asta în ciuda faptului că e vorba de o piaţă imensă şi, mai ales, a faptului că mulţi dintre marii fabricanţi de televizoare sunt tocmai marii producători de smartphones: Sony, LG, Samsung, Toshiba etc.
Lucrurile nu mai puteau rămâne aşa pentru simplul motiv că internetul şi noile gadgeturi (telefoanele inteligente, tabletele, e-book reader-ele) au început încet-încet să erodeze audienţa televiziunilor şi, implicit, să reducă cererea pe o piaţă care părea perenă: cea a receptoarelor TV. Conform unor studii de piaţă de la Accenture, numărul celor care urmăresc programe TV într-o săptămână obişnuită a scăzut de la 71 de procente în 2009 la doar 48% în 2011. Nu doar în Statele Unite, ci şi în ţări care reprezintă pieţe potenţiale imense precum China, Rusia sau Brazilia. Numărul celor care plănuiesc să cumpere un nou aparat TV în următoarele 12 luni a scăzut de la 35% în 2010 la 32% în 2011. Se poate presupune că e o conjunctură oarecum specială, pentru că mulţi şi-au schimbat aparatele cu tub pe ecrane plate în ultimii ani, iar rata de înnoire a aparaturii este mai mică în această zone. Era momentul ca ceva nou să învioreze vânzările: televizoarele inteligente.
Interesant este că revoluţia poate ar fi întârziat dacă zvonurile privind intenţia Apple de a aborda acest domeniu n-ar fi fost confirmate chiar de Steve Jobs, în biografia semnată de Walter Isaacson. Într-adevăr, Apple intenţiona un parteneriat cu un producător asiatic pentru lansarea unor aparate TV echipate cu sistemul de operare iOS şi conectate la iTunes Store, care ar fi urmat să ofere spre vânzare sau închiriere un stoc imens de filme şi programe de televiziune. După ce au fost luaţi prin surprindere de Apple pe zona telefoanelor şi pe zona tabletelor, concurenţii au hotărât că trebuie acum să acţioneze proactiv, aşa că ediţia de anul acesta a Consumer Electronics Show (CES) a fost dominată de televizoare, care au întrerupt seria ediţiilor dominate de telefoane şi tablete.
Desigur, pe zona hardware de vârf, afişarea 3D a devenit banală, iar interesul este stârnit doar de tentativele de aparate autostereoscopice (3D fără ochelari speciale), unde Toshiba pare cel mai avansat. Impresionant este şi ecranul OLED de 55 ţoli (140 cm) prezentat de LG. Însă mai importante îmi par aspectele privind funcţionalitatea, pentru că acestea vor fi în cele din urmă cele care vor convinge clienţii că au stringentă nevoie de un smart-TV.
Ca să fac lucrurile mai simple, “smart” se referă la două lucruri: software (cu acces internet încorporat, “built-in”, dar asta se înţelege de la sine) şi interacţiune. Practic, televizorul din living room se va comporta cam ca o imensă tabletă (fără ecran tactil desigur) care va oferi internet, aplicaţii, jocuri şi, în plus, televiziune tradiţională. Totul HD şi 3D dacă e cazul, plus conectivitate WiFi cu celelalte aparate de prin casă.
Potul a fost luat aici de Google, care a aşteptat cu răbdare şi în final a reuşit să impună platforma Google TV, bazată (cum altfel?) pe Android. Un concurent puternic ar fi putut fi iOS, dar Apple nu-şi licenţiază sistemul nimănui, aşa că principalul concurentul a fost surprinzător: Ubuntu TV, un sistem Linux derivat din distribuţia cu acelaşi nume, care a impresionat prin eleganţă şi putere. Dar şansele de a se impune în faţa Google sunt destul de mici, pentru că interesele sunt imense: Google vrea să-şi extindă ultraprofitabilul sistem de publicitate şi pe televizoare, aşa că nu-şi permite să rateze. În plus, are avantajul nenumăratelor aplicaţii Android care se pot valorifica deja pe ecrane mari şi probabil va veni şi cu altele noi, anume croite. Colaborarea cu marii furnizori de streaming video şi audio (cum sunt Netflix, Hulu, Pandora şi desigur YouTube) este esenţială în acest nou business, la fel ca şi contractele cu industria de divertisment. În fine, a venit şi momentul de glorie a platformei de jocuri cloud-based OnLive, care are acum mediul ideal.
În privinţa interacţiunii s-a încercat cam totul, de la voce şi gesturi până la telecomenzi sofisticate, însă mai e de lucru până când vom folosi televizorul ca să postăm pe Facebook. Aici Siri-cel-deştept ar putea fi de ajutor, dar Apple n-a intrat încă în teren.
-
Criza din zona euro inversează trendurile bătătorite ale migraţiei globale
“Criza de acasă este foarte departe. În Brazilia este creştere şi optimism, o atmosferă de bucurie care contrastează total cu ce se petrece în Europa”, spune un arhitect spaniol care a emigrat în Brazilia împreună cu soţia, unde au găsit rapid de lucru după ce au rămas şomeri în Spania. Brazilia construieşte febril stadioane, terminale aeroportuare şi hoteluri, în aşteptarea Cupei Mondiale la fotbal din 2014 şi Jocurilor Olimpice din 2016, pe care le va găzdui.
-
Fericiţi cei fără datorii
În clasamentul celor mai riscante ţări, măsurat în costul asigurării contra riscului de neplată a datoriilor (CDS – credit default swap), România era la finele anului trecut pe locul al 16-lea, în urcare cu un loc faţă de sfârşitul lui septembrie, conform raportului de săptămâna trecută al CMA (Credit Market Analysis din Londra, membră a CME Group, cea mai mare bursă de derivative). Pentru titlurile de stat pe cinci ani, CDS a crescut de la 420,19 la 445,1 puncte de bază pe parcursul ultimelor trei luni din 2011 (ceea ce înseamnă majorarea costului de asigurare a unei datorii de zece milioane de dolari la 445.000 de dolari), în timp ce, faţă de sfârşitul lui 2010, CDS aproape s-a dublat, valoarea de atunci fiind de 295,5. Aceasta înseamnă, conform calculelor din raport, că România a ajuns la o probabilitate cumulată – teoretică – de incapacitate de plată de 27,3%, faţă de 26,2% în trimestrul al treilea, raportat la 93,8% pentru prima clasată în top, Grecia.
Evoluţia de pe parcursul anului trecut e neliniştitoare din mai multe puncte de vedere. Adâncirea crizei din zona euro a pus capăt definitiv pariului investitorilor, valabil încă în 2010, pe o divergenţă între pieţele emergente (CEEMEA) şi cele din zona euro, în virtutea căreia riscul calculat pentru România sau Ucraina scădea, în timp ce se socotea că problemele Greciei, ale Portugaliei sau ale Irlandei pot trage în jos numai centrul zonei euro, nu şi statele est-europene sau din Orientul Mijlociu. În 2010, indicatorul CDS pentru CEEMEA scădea cu 0,11%, în timp ce indicele pentru zona euro creştea cu 1,29%; în schimb, dacă în ultimele trei luni din 2011, indicele pentru zona euro a căzut cu 9%, cel pentru CEEMEA a scăzut cu 10%.
Singurele ţări care pe parcursul lunilor octombrie-decembrie şi-au îmbunătăţit poziţia de risc au fost din afara Europei (Indonezia, Malaezia, Coreea de Sud, Filipine, China), în timp ce, în Europa de Est, CDS a crescut cu 18% pentru Ungaria şi numai Polonia şi Ucraina au reuşit o mică ameliorare. Aceste evoluţii, precum şi apropierea marcată a indicilor pentru zona euro şi pieţele emergente anunţă pentru 2012 un risc dublu, respectiv ca orice înrăutăţire a situaţiei la periferia zonei euro sau în nucleul ei să aibă efecte imediate şi directe în Est, iar orice înrăutăţire spectaculoasă într-o ţară estică (exemplul Ungariei) să aibă impact în restul regiunii.
În privinţa zonei euro, în ciuda avertismentelor privind o reintrare în recesiune, “sunt indicii că deteriorarea peisajului macroeconomic ar putea să fi ajuns la un final”, notează analiştii ING. “Sentimentul pieţei s-a ameliorat în ultimele săptămâni din decembrie, Germania rezistă relativ bine, iar un euro slab şi o îmbunătăţire a situaţiei în SUA şi Asia sunt de natură să susţină aşteptările Băncii Centrale Europene în estimarea sa precaut optimistă a unei redresări moderate pe parcursul anului 2012”, apreciază Carsten Brzeski, economist-şef al ING Bruxelles, într-o notă publicată săptămâna trecută. Brzeski nu exclude însă nici acum ca marea injecţie de lichiditate din partea BCE, care a liniştit piaţa în decembrie – şi căreia îi va succeda o alta în februarie – să fie urmată de o reducere sub 1% a dobânzii şi apoi de o adevărată relaxare monetară cantitativă (evitată până acum cu încăpăţânare de BCE), dacă lucrurile nu vor merge bine pe piaţă.
Iar aceasta ar depinde, cum a depins şi în 2011, de ceea ce se va întâmpla cu ratingurile, în special cele pentru Franţa şi Italia, precum şi de soarta datoriei greceşti. Deşi continuă negocierile cu creditorii privaţi pentru ca ei să accepte să prescrie 100 mld. din datoria Greciei (ceea ce înseamnă o pierdere de 50% asumată de ei la valoarea nominală a obligaţiunilor), deja au apărut opinii – cum e cea a lui Athanasios Orphanides, guvernatorul băncii centrale a Ciprului – care susţin renunţarea la implicarea creditorilor privaţi, “pentru a restabili încrederea” în zona euro şi a scădea costul împrumuturilor pentru celelalte ţări membre. Varianta e improbabilă însă, având în vedere opoziţia Germaniei, întemeiată pe o logică a recuperării creşterii economice în Grecia (şi a păstrării acesteia în zona euro) care ar fi imposibilă fără despovărarea de o parte din datorii.
Până unde ar putea merge însă această despovărare, ţinând cont că în vară s-a plecat de la o reducere cu 21% la valoarea obligaţiunilor deţinute de bănci şi de fonduri şi s-a ajuns la 50%, valoare acceptată şi aşa foarte greu de creditori şi de pieţe, iar între timp austeritatea a afundat şi mai tare Grecia în recesiune? “Nu cred că am văzut încă ultima fază a discuţiilor despre restructurarea datoriei greceşti.
-
Craniul şi lebăda neagră
Priviţi-l pe Holbein drept un blogger al vremurilor sale; a descris lumea sa, dar a înţeles, cu sute de ani înainte de a fi definite în cărţi, principii de marketing şi idei filozofice pe care le-a folosit în pictură.
Hans Holbein era un ins masiv, cu fălci pătrate, tunsoare castron şi privire severă şi pătrunzătoare; a fost unul dintre portretiştii de seamă ai secolului al XVI-lea într-o lume a Renaşterii eliberată de stagnarea Evului Mediu. Neamţ trăitor la curtea lui Henric al VIII-lea, Holbein i-a cunoscut pe Thomas Morus sau Anne Boleyn şi a fost prieten cu filozoful Erasmus din Rotterdam; un umanist şi un talent uriaş.
“Ambasadorii” a fost pictat în 1533, cu zece ani înainte ca artistul să moară, tânăr, de ciumă. |n tablou sunt doi bărbaţi, unul cu aer prosper, înveşmântat ca atare, şi unul cu aer auster; au fost identificaţi drept Jean de Dinteville şi Georges de Selve, primul ambasador al regelui Franţei. Cei doi se sprijină de o piesă de mobilier care adună o sumedenie de obiecte şi există o întreagă literatură care poate explica simbolistica fiecăruia dintre acestea – lăuta cu coarda ruptă, instrumentele astronomice şi de navigaţie, globul celest, hărţile, un glob pământesc; nici măcar ţesătura de pe raft, mozaicul pardoselii sau poziţiile celor doi, cu conotaţii, pare-se, sexuale, nu au scăpat de ochiul pasionaţilor.
Dar ceea ce stârneşte cel mai tare este ciudata imagine de pe podea, alungită, care contrastează strident cu restul. Prima dată ochiul nici nu o observă, atras de cei doi şi de obiectele care îi înconjoară; abia apoi privirea sesizează frântura, nefirescul obiectului alungit. Unii îşi vor da seama, dar cei mai mulţi nu: este un craniu uman, deformat printr-un procedeu numit anamorfoză şi care poate fi văzut normal numai dintr-un punct anume.
Ce caută acolo? De ce l-a folosit Holbein?
Explicaţia pe care o veţi regăsi cel mai des este “memento mori”; Holbein vrea să ne amintescă de vremelnicia omului pe pământ.
Nu cred. Oricum, nu chiar aşa de simplu.
Holbein era un pictor într-o lume a pictorilor, dar nu numai; o lume a inovaţiei. Inşi precum Gutenberg, Hieronymus Bosch, Botticelli, Durer, Jan van Eyck, Leonardo da Vinci, Cristofor Columb sau François Villon i-au populat lumea. Şi chiar dacă veştile circulau cu viteza armăsarului, lumea era la fel de mică cum este şi astăzi.
Aşa că Holbein a intuit că trebuie să se diferenţieze; astăzi oricine îţi spune “te diferenţiezi sau mori”. Pe la 1500, într-o lume a pictorilor, repet, Holbein a înţeles că trebuie să-i oferi privitorului nu numai tehnică, culori, perspective sau alegorii mărunte, ci să-i pui şi mintea în mişcare, să-l faci să gândească. Doar Bosch dintre contemporanii săi, cu toate fantasmele sale, pare că a mai înţeles aceasta. Asta, desigur, dacă nu a fost nebun.
Totuşi, de ce craniul?
Veţi înţelege dacă aţi citit despre Nassim Nicholas Taleb şi a sa lebădă neagră. Taleb, filozof, matematician, manager de hedge fund şi trader care a ştiut despre criza economică mondială, cu toate că nu a prezis-o, şi care s-a umplut de bani pariind pe neprevăzut şi scriind despre acesta.
Deformat, nepotrivit, neliniştitor, deranjant, craniul lui Holbein este o lebădă neagră. Este doza de neprevăzut care ne schimbă viaţa, dar care ne obligă să gândim. Cea mai naivă explicaţie pentru deformarea sa este, cred, şi cea corectă: tabloul a fost pictat pentru a fi văzut în timp ce urci nişte scări; Holbein ne învaţă, pur şi simplu, să privim corect, din unghiul potrivit; să evităm facilul, concluziile evidente şi să cernem bine faptele.
Asta fără a uita că suntem muritori.