“Davos continuă să aibă relevanţă. Este un forum independent, reuneşte oameni şi idei şi atrage atenţia asupra provocărilor şi oportunităţilor pe care lumea le oferă”, a declarat B.G. Srinivas, directorul pentru Europa al Infosys, citat de CNBC. Tema conferinţei va fi “Marea transformare: Crearea unor noi modele”” şi va include discuţii despre viitorul capitalismului, şomajul în rândul tinerilor şi securitatea cibernetică, între alte subiecte.
Blog
-
CALENDAR – Evenimente în perioada 23-29 ianuarie
24.01
Reuniunea Ecofin (miniştrii de finanţe ai UE) pentru dezbaterea propunerilor referitoare la pactul fiscal european24.01
Eurostat prezintă datele privind comenzile industriale în UE şi zona euro în luna noiembrie 201125.01
Concert Tarja Turunen (Sala Palatului, Bucureşti)25-29.01
Forumul Economic Mondial de la Davos26.01
Reuniunea consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene, care ar putea decide o relaxare a regulilor de obţinere a finanţării de către băncile UE27.01
INS prezintă situaţia autorizaţiilor de construire eliberate pentru clădiri în decembrie 201122.01.2011 – 25.03.2012
Expoziţia “Arta cositorului în colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României” (MNAR, Bucureşti) -
Pluta Meduzei: despre rolul social al căpitanilor de navă
“Le Radeau de la Méduse” a fost expus în 1819 de către un tânăr în vârstă de numai 27 de ani, Théodore Géricault, devenit părintele romantismului francez. Înainte de pictură, să lămurim istoria. “La Méduse” a fost o fregată cu trei catarge şi 44 de tunuri, care, în 1816, a plecat spre Senegal, în fruntea unui convoi de alte trei nave, cu misiunea de a prelua ţara africană de la englezi, conform termenilor Păcii de la Paris.
Căpitanul fregatei a fost Hugues Duroy de Chaumereys, un amiral care nu mai navigase de 25 de ani, un tip arogant şi lipsit de anvergura necesară unei asemenea misiuni. Afişând o atitudine dispreţuitoare faţă de subordonaţi şi ignorând sfaturile navigatorilor cu experienţă, Chaumereys a ales drumul cel mai scurt, drum care s-a sfârşit într-un banc de nisip, în apropierea coastelor Mauritaniei. Medusa transporta 400 de oameni – militari, colonişti, marinari – dar numai 250 aveau loc în bărcile de salvare. 146 de bărbaţi şi o femeie s-au instalat pe o plută construită din lemnul navei, plută care ar fi trebuit tractată de bărci.
Pluta s-a pierdut de bărci după numai câteva mile; avea la bord ceva biscuiţi, care au fost mâncaţi în prima zi, două butoaie de apă, care au căzut peste bord şi câteva butoaie cu vin. Ce a urmat este o experienţă, eufemistic vorbind, tulburătoare: oamenii au înnebunit de foame şi sete, s-au luptat între ei, cei mai slabi au fost ucişi şi mâncaţi. 13 zile mai târziu, nava Argus se apropie de plută şi găseşte numai 15 supravieţuitori, dintre care cinci au murit în următoarele zile. Chaumereys cel arogant este judecat şi condamnat la închisoare.
Gericault a nemurit momentul în care cei 15 văd Argus în depărtare. A muncit doi ani, a făcut schiţe cu scene explicite de canibalism, a vorbit cu supravieţuitorii, a vizitat spitale pentru a se documenta; a folosit tonuri întunecate, tenebroase, în stilul lui Caravaggio şi a preferat, în spiritul epocii, să ignore realitatea şi să îi prezinte pe supravieţuitori în stilul clasic, musculoşi şi sănătoşi. Tabloul, care se numea iniţial, fad, “Scene de naufrage” a iscat o cantitate importanţă de emoţie populară şi a picat la momentul potrivit pentru a alimenta disputele politice şi din presa pro-guvernamentală sau de opoziţie; Franţa întreagă, prinsă în vâltoarea schimbărilor politice, s-a recunoscut în tablou. “C’est la France, c’est notre société toute entière qu’il embarque sur ce radeau de la Méduse”, a spus istoricul Jules Michelet, amplificând criza Meduzei la nivelul întregii societăţi.
De la Chaumereys cel arogant care s-a lovit de nisip la Francesco Schettino, napoletanul geluit care a confundat Costa Concordia cu un iaht de zece metri şi şi-a băgat vasul în stânci, căzând ulterior nu peste bord, ci într-o barcă de salvare, este numai un pas. Iar între morţii, dispăruţii, scenele de panică şi traumele oamenilor de pe Concordia şi patimile celor de pe Meduza nu este niciunul.
Din acest punct nu avem decât a cugeta la rolul social al căpitanilor de vas, al tuturor căpitanilor de vas, şi asupra modului cum păcatele omeneşti se îmbină cu uriaşa responsabilitate pe care o are, şi ar trebui să o resimtă, un lider.Pictura lui Géricault nu are înţelesuri ascunse, prezintă, în tonuri din ce în ce mai întunecate, pentru că pictura se deteriorează iremediabil, modul cum oamenii îşi pot pierde umanitatea.
-
Hollywood versus internet
Nu demult am publicat în această pagină un text în care încercam să explic ce se află în spatele proiectelor de lege americane care încearcă să stopeze piratarea materialelor aflate sub protecţia drepturilor de autor (“Se întâmplă în Statele Unite” – 21 noiembrie 2011). Am admirat atunci talentul de inventatori de acronime sugestive al senatorilor americani, care şi-au numit proiectul “Preventing Real Online Threats to Economic Creativity and Theft of Intellectual Property”, abreviat PROTECT IP.
Se pare însă că n-au fost mulţumiţi de rezultat, pentru că după o revizuire a căpătat un nume nou (“Enforcing and Protecting American Rights Against Sites Intent on Theft and Exploitation”) şi o abreviere încă şi mai interesantă, transcrisă de obicei “e-Parasite”, care sugerează că străini ticăloşi (mai cu seamă europenii cei leneşi, în viziunea americană) se înfruptă din sudoarea celor ce trudesc la Hollywood şi le provoacă astfel pierderi pe care le evaluează la nu mai puţin de 135 de miliarde de dolari. În aceeaşi direcţie merge şi varianta Camerei Reprezentanţilor, cunoscută sub numele SOPA (“Stop Online Piracy Act”).
Străinii cei răi (împotriva cărora sunt îndreptate tunurile legislativului american) s-au mulţumit să înjure printre dinţi America cea nu foarte cultă, care nu le apreciază eforturile de a gusta creativitatea poporului hollywoodian. Însă iniţiativa răscoalei a aparţinut tot americanilor, care au constatat cu surprindere că o legislaţie împotriva străinilor va afecta mult mai mult marile companii americane de internet şi IT. Aşa că o mulţime de companii sau organizaţii de peste ocean (printre care Google, Mozilla, Craiglist, Wired) au protestat pe siturile lor web. Elevii americani nu şi-au făcut temele, pentru că pe 18 ianuarie Wikipedia a fost în grevă, afişând doar o pagină neagră care trimitea la un protest cu privire la SOPA. În aceeaşi zi, Google a adunat 4,5 milioane de semnături pentru o petiţie adresată legislativului american, iar vreo 300.000 de cetăţeni şi-au luat reprezentanţii la întrebări (prin e-mail sau telefonic) cu privire la proiectele de lege.
Câteva mari companii americane au trimis o scrisoare ambelor camere ale legislativului, explicându-le viciile proiectelor şi specificând că dacă internetul ar fi un sector economic, contribuţia sa la PIB ar fi de circa 4 procente, fără a socoti contribuţia internetului la productivitatea altor sectoare. Nu se ştie cât au înţeles destinatarii, dar este cert că mulţi dintre cei care iniţial susţineau proiectele şi-au reconsiderat poziţiile. Casa Albă fiind de la început împotriva legislaţiei propuse, voturile în plen au fost amânate, spre dezamăgirea prietenilor din Beverly Hills şi împrejurimi.
Care e de fapt problema? Am încercat să citesc SOPA şi mărturisesc că n-am înţeles mai nimic din întortocheatul limbaj juridic folosit. Aşa că am căutat explicaţii mai uşor de înţeles ca să mă lămuresc şi am aflat astfel câteva lucruri interesante. În mare, situaţia e următoarea: numeroase situri web străine stochează şi distribuie materiale protejate de drepturi de autor care aparţin unor persoane sau organizaţii americane. Cum aceste situri nu sunt sub jurisdicţie americană, SOPA încearcă să instituie nişte reguli prin care să le poată totuşi contracara. Ideea principală este că practic toate aceste situri se folosesc de o serie de servicii ale unor firme americane. De exemplu, sunt indexate de motoare de căutare precum Google sau Bing, au contracte de publicitate cu companii americane, folosesc sisteme de plăţi americane şi figurează în sistemele DNS ale furnizorilor americani de servicii internet.
În principiu, mecanismul ar fi ca de îndată ce un deţinător de copyright constată sau suspectează un site străin că-i încalcă drepturile, poate cere unei instanţe americane să emită ordin de blocare a respectivului site, care obligă companiile americane să nu-i mai furnizeze niciun serviciu: motoarele de căutare să nu-l mai indexeze, companiile de publicitate să-şi înceteze colaborarea, sistemele de plăţi să nu-i mai transfere bani etc. Partea proastă este că oricare site web (chiar şi american) care “permite sau facilitează” accesul la un astfel de site are parte de acelaşi tratament. Chiar şi o referinţă poate fi considerată “facilitare”.
Totul merge fără proces şi sentinţă, iar cel acuzat sau suspectat nu are, practic, posibilitatea să se apere. Evident, toate serviciile web care admit contribuţii de la public (de la YouTube până la Facebook) sunt vulnerabile. De aici şi până la cenzură mai e doar un pas. Mic pentru om, dar catastrofal pentru omenire.
-
Roubini: Economia Chinei va încetini semnificativ în acest an
“În acest an va avea loc o încetinire semnificativă a creşterii economice. Piaţa imobiliară încetineşte, ca şi creşterea exporturilor. Dacă nu fac ceva, stimulente monetare şi de creditare, există riscul ca avansul să încetinească mult sub 8%”, a afirmat Roubini, cofondator al companiei de consultanţă Roubini Global Economics, citat de Bloomberg. PIB-ul Chinei a crescut cu 9,2% anul trecut, cel mai lent ritm consemnat din 2002, din cauza calmării pieţei imobiliare şi a crizei datoriilor din Europa care a erodat cererea pentru exporturi.
-
2011, cel mai bun an. Cine au fost cei care au doborât toate recordurile în timp ce alţii dădeau faliment
Au scos bani din piatră seacă? Pe ce au mizat? Cum au intuit direcţiile pe care trebuie să le urmeze? Iustin Paraschiv şi Ilan Laufer, doi tineri antreprenori, dar şi Arctic, o fostă companie de stat care trăieşte sub management privat o nouă tinereţe, au reţete diferite dar care au un element comun: creşterea afacerilor.
Iustin Paraschiv, antreprenorul care a făcut primul milion de euro profit la numai 23 de ani, spune despre 2011 că a fost un an nu bun, ci chiar foarte bun, iar creşterea cifrei de afaceri a grupului său de firme cu 20%, până la 150 milioane de euro, este cea mai clară dovadă. Agenda sa e permanent înţesată cu întâlniri, discuţii şi drumuri de făcut prin ţară la fabricile şi fermele pe care le controlează; nu este deloc uşor de stabilit o întâlnire cu el şi recunoaşte chiar că are o mulţime de idei de afaceri pe care nu are cum, cel puţin deocamdată, să le pună în practică, nemaigăsindu-şi timp pentru ele. În opinia lui, două sunt principalele motive pentru care 2011 a fost cel mai bun an.
Pe de o parte a dublat suprafeţele de teren cultivate, care, estimează el, au ajuns acum la circa 1.800 de hectare, dar completează că “mi-e greu să spun o cifră exactă pentru că este o reală problemă cu actele terenurilor agricole”. Povesteşte, de pildă, că sunt suprafeţe pe care le-a cumpărat în 2005 şi la care actele nu au fost finalizate nici până acum. Şi cum agricultura este cel mai important filon care poate fi exploatat acum, investeşte masiv, în continuare (în ultimii cinci ani a reinvestit peste 75% din profituri), în terenuri, ferme de animale, în fabrica de nutreţuri. De fapt, pentru achiziţiile de terenuri are o divizie de oameni care numai cu asta se ocupă, “colindă satele ca să cumpere pământ, dar suntem condiţionaţi de dispoziţia oamenilor de a vinde sau nu”. Paraschiv nu crede că preţurile terenurilor agricole mai pot scădea, ci doar să crească.
Pe de altă parte, anul agricol a fost bun, cerealele au fost ieftine, preţul la export a fost competitiv şi prin urmare antreprenorului prahovean i s-a deschis o piaţă nouă. Nu are niciun leuţ depus în vreo bancă, iar toţi banii pe care îi are (de ordinul milioanelor de euro) sunt “băgaţi” în cereale şi carne, pentru că “au cel mai bun randament”. În 2011, grupul de firme controlat de Iustin Paraschiv a angajat 300 de oameni noi, a dezvoltat noi produse şi a intrat pe pieţe în care nu era prezent înainte.
Antreprenorul prahovean enumeră câteva dintre noile afaceri lansate anul trecut: o firmă specializată în comercializarea de îngrăşăminte, pesticide şi seminţe; o reţea de magazine (“Abatorul de la Ceptura”), care număra la finalul anului 14 spaţii; o linie de business prin care Carmistin a început să tranzacţioneze carne exclusiv peste hotare. “Spaţiile din reţeaua <Abatoruld de la Ceptura> au avut un succes imens, lumea stătea la coadă de la început, iar TVR a venit să vadă ce gen de magazine au asemenea căutare”, spune Paraschiv. Mărturiseşte că nu se aştepta la un astfel de răspuns al clienţilor, ci iniţial a căutat o variantă pentru a valorifica mărfurile de la abator care nu puteau fi prelucrate (de pildă oase sau organe) la fabrica de mezeluri. Acest lucru nu înseamnă însă că odată deschis un astfel de magazin are şi vânzări foarte bune, pentru că, spune prahoveanul, depinde foarte mult de angajaţi. “Închidem şi deschidem lunar astfel de magazine, care au imaginea de măcelării; costurile sunt mici, iar dacă în trei luni vânzările nu ajung la un anumit nivel, am închis”, argumentează Paraschiv.
Tot pe principiul “de ce nu?”, activităţile Carmistin, axată pe comerţul cu carne, nu s-au mai derulat doar în zona import-export; compania a început să tranzacţioneze mărfuri exclusiv peste hotare, vânzând de exemplu în Italia sau Germania carnea cumpărată din Spania. Anul acesta Paraschiv vrea să deschidă două noi birouri, în Germania şi Spania şi, dacă planul va fi dus la bun sfârşit, se aşteaptă ca afacerile acestei divizii să se dubleze. “Prezenţa efectivă prin deschiderea unui birou este extrem de importantă”, crede tânărul antreprenor. Investiţia iniţială este “nesemnificativă, de până în 10.000 de euro, dar important este să găseşti oameni care să lucreze în aceste filiale şi care să fie implicaţi”.
-
A zecea zi de proteste: Circa 800 de persoane în Piaţa Universităţii (LIVE VIDEO)
VIDEO LIVE DIN PIATA UNIVERSITATII
Ca şi în serile precedente, protestul este împărţit în două, jumătate dintre oameni scandând în zona fântânii de la Facultatea de Arhitectură, iar cealalată jumătate pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional. La protest participă şi profesori din Capitală.
Manifestanţii scandează în continuare sloganuri împotriva clasei politice şi au bannere pe care scrie, printre altele, “Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”, “Jos Băsescu”, “Monarhia salvează România” “Fie iarnă, fie vară, până pleci noi stăm afară”, “Ciumpalaci din toate ţările, uniţi-vă”.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Anul Nou Chinezesc: lampioane, dragoni şi prăjituri de orez (GALERIE FOTO)
Festivităţile Anului Nou Lunar Chinezesc, sau Festivalul Primăverii, cum i se mai spune, încep anul acesta la data de 23 ianuarie, durează 15 zile şi constau în parade extravagante şi spectacole de tot felul, având în vedere că Anul Nou este cea mai importantă sărbătoare pentru chinezi.
Masa de Anul Nou include obligatoriu găluşte, considerate aducătoare de noroc, umplute cu legume, carne sau peşte şi în care uneori se pun şi obiecte specifice, cum ar fi monede, iar despre cel ce găseşte găluştele cu monede se spune că va avea noroc tot anul. În sudul Chinei, găluştele sunt înlocuite cu prăjituri de orez.
Festivităţi de Anul Nou Chinezesc (GALERIE FOTO)
În oraşe se aprind focuri de artificii, în faţa caselor se pun decoraţiuni roşii, iar înăuntru se atârnă lampioane tot roşii. Toate acestea au rolul simbolic de a-l îndepărta pe “Nian”, un monstru mitic care ar fi ameninţat oamenii şi animalele de casă la momentul schimbării anilor, dar care se teme de culoarea roşie şi de zgomotele petardelor.
De asemenea, părinţii şi alţi adulţi din familie oferă plicuri roşii cu bani copiilor, ca simbol al prosperităţii şi al norocului, scrie Xinhua. Banii trebuie să fie în sumă cu număr par, cea mai mică sumă oferită fiind de obicei 50 de yuani (7,9 dolari). Plicul poate fi oferit cadou sau pus sub perna copilului.
Festivităţi de Anul Nou Chinezesc au loc şi în Asia de Sud-Est, mai ales în Singapore, ca şi în oraşele din Australia, Europa şi America unde există populaţii semnificative de chinezi.
Conform zodiacului chinezesc, Anul Dragonului urmează după Anul Şobolanului şi precedă Anul Şarpelui. Dragonul, înfăţişat ca un animal mitologic cu coarne de cerb, trup de şarpe şi gheare, este singurul animal imaginar din zodiac, fiind venerat odinioară ca zeu al apelor în zonele din China predispuse la inundaţii şi secetă.
Sursa: Xinhua
-
A făcut înconjurul lumii pe mare la 16 ani (VIDEO)
Zeci de oameni au întâmpinat-o sâmbătă cu urale pe Laura Dekker, 16 ani, care şi-a făcut apariţia în portul St. Maartens din Antilele Olandeze, după ultima şi cea mai grea fază a călătoriei ei în jurul lumii, începută la Cape Town, în Africa de Sud.
Parcursul călătoriei de 43.000 km a inclus Insulele Canare, Panama, Insulele Galapagos, Tonga, Fiji, Bora Bora, Australia şi Africa de Sud, pentru a se încheia în Caraibe.
Laura a reuşit să plece anul trecut în călătorie doar după ce a câştigat un proces contra autorităţilor olandeze de protecţie a copiilor, care au încercat s-o oprească din drum, susţinând că o asemenea călătorie lungă, făcută de una singură, îi va afecta dezvoltarea emoţională. Controversa din acest caz i-a determinat pe cei de la Cartea Recordurilor Guinness să nu omologheze recordul de vârstă, ca să-i descurajeze pe alţi tineri să încerce doborârea unui asemenea record la vârste şi mai fragede.
Laura s-a născut ea însăşi pe un vas – un iaht aflat atunci în Noua Zeelandă, cu care părinţii săi au călătorit în jurul lumii timp de şapte ani. De când era mică şi-a dorit să facă înconjurul lumii pe vas. Mama ei s-a opus iniţial ca Laura să plece de una singură să înfrunte furtunile de pe mări, dar apoi a acceptat.
În timpul voiajului, Laura s-a oprit în porturile de pe parcurs, pentru a se odihni şi a-şi îngriji vasul cu pânze lung de 11,5 metri. Potrivit AP, a învăţat inclusiv să cânte la flaut, despre care scrie pe blog că e mai uşor de mânuit decât o chitară atunci când e vreme rea pe mare.