BusinessMagazin

Blog

  • Infograficul săptămânii: Lumea celor 100



  • Steve Wozniak va cumpăra acţiuni Facebook indiferent de preţ. Ce crede cofondatorul Apple despre Mark Zuckerberg

    Wozniak, care a construit primul computer Apple împreună cu Steve Jobs şi a participat în 1976 la înfiinţarea companiei, a declarat duminică pentru Bloomberg, în Australia, că va cumpăra acţiuni la Facebook indiferent de preţul de deschidere, transmite Bloomberg.

    Facebook vrea să atragă joi până la 11,8 miliarde de dolari prin oferta publică iniţială prin care se va lista la New York, pe piaţa Nasdaq.

    Compania oferă publicului 337,4 milioane de acţiuni la preţuri în intervalul 28-35 dolari, capitalizarea maximă fiind estimată la 96 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CEO-ul Yahoo, Scott Thompson, îşi dă demisia din cauza unei erori din CV

    El a menţionat în CV-ul său că deţine o diplomă în ştiinţe ale calculatoarelor, însă s-a descoperit că instituţia de învăţământ pe care Thompson a urmat-o a început să acorde acele diplome abia după ce CEO-ul a absolvit-o.

    Oficial, însă, Thompson nu a invocat niciun motiv în ceea ce priveşte decizia sa de a pleca din fruntea Yahoo, spunând doar că părăseşte compania. Pe lângă el, mai pleacă şi alţi cinci directori din cadrul companiei, scrie Business Insider.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Grecia ar putea achita obligaţiunile investitorilor care nu au participat la restructurarea datoriei

    Grecia are pe 15 mai scadente obligaţiuni în valoare de 450 de milioane de euro, care nu au fost incluse în procesul de restruturare. Autorităţile elene, după negocieri cu creditorii privaţi cu obligaţiuni emise de guvernul de la Atena, au şters circa 100 de miliarde de euro din datoria ţării. Investitori cu obligaţiuni în valoare de câteva miliarde de euro, aflate sub incidenţa legii altor state decât Grecia, au refuzat, însă, să participe. Potrivit unor surse, propunerea de plată a fost transmisă biroului premierului Lucas Papademos, care înaintea unei decizii urma să se consulte cu şeful statului şi cu liderii partidelor politice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Germania ar putea lua în calcul măsuri de susţinere a creşterii economice a Greciei

    “Dacă grecii au o idee referitor la ce putem face, în plus, pentru a promova creşterea, putem discuta oricând şi ne putem gândi. Dar în final, problema este de a face Grecia din nou competitivă, permiţând economiei să crească şi deschizând din nou calea pieţelor financiare. În acest scop este nevoie ca reformele fundamentale convenite să fie implementate, altfel ţara nu are perspective”, a spus Schaeuble.

    Germania şi-a exprimat, vineri, susţinerea pentru un pact european “de creştere” cu scopul de a respinge criticile că insistenţa cu care promovează politica austerităţii a exacerbat problemele Greciei.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • România este printre ţările cu cea mai scumpă benzină din lume, în funcţie de puterea de cumpărare

    În România, preţul unui galon (circa patru litri) de benzină premium este de 6,59 dolari, notează Bloomberg, în timp ce venitul mediu zilnic este de 26 de dolari. Astfel, este necesar un sfert din venitul mediu zilnic pentru achiziţia a circa patru litri de benzină, potrivit analizei, care nu include ţările foarte sărace, cu un venit pe cap de locuitor sub patru dolari pe zi.

    În funcţie de preţul propriu-zis, România se află în partea a doua a clasamentului, pe locul 34. Ţinând cont, însă, şi de salarii, România se plasează în clasamentul denumit “suferinţă la pompă” pe locul al şaptelea în rândul celor 55 de state.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Numere mari, intervale scurte

    Nu spun nimic nou sau interesant atunci când constat că lumea se mişcă mai repede acum decât în urmă cu, să zicem, 50 de ani. Însă nu pot să-mi reprim un mic frison când observ că se mişcă din ce în ce mai repede şi nu există niciun semn că “accelerarea istoriei” s-ar putea opri. Cu siguranţă există o relaţie cu celebra lege a lui Moore, care spune în esenţă că în mai puţin de doi ani complexitatea circuitelor se dublează şi performanţele tehnologiei cresc la rândul lor. Creşte viteza, intervalele se scurtează.

    Dacă ne raportăm la o audienţă de 50 de milioane de oameni, constatăm că radioul a atins-o în 38 de ani, televiziunea în 13 ani, iar internetul în doar patru. Facebook a avut nevoie de trei ani şi jumătate, iar Instagram a reuşit să treacă bariera în mai puţin de un an şi jumătate. Nişte statistici de la Apple se raportează la o bază de utilizatori de 67 de milioane şi constată că Mac-urile au atins-o în 24 de ani, iPod-urile au avut nevoie de doar 5 ani, în vreme ce pentru iPhone au fost suficienţi trei. Cel mai rapid a fost însă iPad, care a atins aceeaşi audienţă în doar doi ani. Probabil ascensiunea telefoanelor bazate pe Android a fost şi mai spectaculoasă, iar tabletele bazate pe acelaşi sistem sunt în plină creştere, mai ales în segmentul preţurilor mici, unde Kindle Fire şi cele două modele Nook sunt cel mai bine vândute.
    Este evident din aceste serii că tendinţa este spre zona mobilă şi nu e nicio surpriză că anul trecut s-au vândut mai multe telefoane inteligente şi tablete decât computere personale. În ţări precum Statele Unite sau Marea Britanie, cam jumătate din populaţie utilizează deja telefoane inteligente, dar în cel mult doi ani situaţia va fi cam aceeaşi în toată lumea. Şi se estimează că în curând vor fi mai mulţi cei care vor accesa internetul prin telefoane şi tablete decât prin PC-uri. Dacă acesta este ritmul istoriei, nici nu ar trebui să ne mai mire că Facebook a cumpărat Instagram (o companie orientată exclusiv pe zona mobilă) după doar două zile de negocieri şi nici că un plan de restructurare a companiei Nokia întins pe durata unui an (o eternitate!) s-a soldat cu un semieşec care a permis lui Samsung să devină lider de piaţă într-un sector dominat vreme de 14 ani de compania finlandeză.

    Puterea combinaţiei dintre dispozitivele mobile şi internet este explozivă şi va avea o influenţă greu de estimat în cele mai diverse sectoare. Însă poate cel mai masiv impact al acestei combinaţii va fi asupra industriei media, cu precădere asupra a ceea ce numim de obicei presă, adică ziare şi reviste. Aici avem o ecuaţie complexă în care sunt implicate aspecte legate de modelul de afacere al presei, aspecte tehnologice importante şi, în subsidiar, un război al giganţilor internetului.

    Poate părea cinică definiţia care spune că afacerea presei nu este să vândă conţinut, ci să vândă o audienţă unor clienţi care plătesc pentru publicitate. Desigur că această audienţă se creează furnizând conţinut de calitate, desigur că presa are şi o misiune socială, dar costurile se acoperă în principal din publicitate, iar o anumită aplicaţie a internetului, cea numită Web, a bulversat întreaga industrie printr-o facilitate banală: link-ul. Accesul direct a perturbat secvenţialitatea care te obligă să parcurgi conţinutul şi, astfel, să consumi reclama. De aici s-a perturbat sistemul metricilor, pentru că tradiţionalul pay-per-view nu se mai aplică simplu într-un mediu interactiv. Mai mult, blogurile şi reţelele sociale abundă în link-uri la articole din publicaţii diverse şi astfel loialitatea publicului scade. În aceste condiţii, apariţia telefoanelor inteligente şi mai ales a tabletelor a fost receptată cu entuziasm de presă, pentru că “aplicaţiile” (apps) promiteau să restaureze “răsfoirea”.

    Aşadar: browser sau aplicaţii care aduc conţinutul prin internet şi te închid între pagini? Într-un articol publicat de Wired în 2010, Chris Anderson proclama moartea web-ului şi victoria aplicaţiilor. Într-adevăr, numeroase publicaţii s-au aruncat în această aventură, dar zilele trecute, redactorul-şef de la Technology Review a răsturnat optica, renunţând la aplicaţii (digital replica) şi revenind la web-ul activ (HTML5). Se pare că deocamdată singurii care reuşesc agregarea unor audienţe atractive pentru publicitate sunt mogulii internetului, dar aceştia mizează pe strategii diferite.

    Într-un clip de câteva secunde de pe YouTube vedem o fetiţă de vreo doi ani care trage degetul de la dreapta spre stânga pe pagina unei reviste ilustrate. Titlul: o revistă este doar o tabletă defectă. Morala: inevitabil, presa va ajunge pe tablete. Încă nu se ştie sub ce formă.

  • Cum să vii tu, mare afacerist, în garajul unuia?

    Spectacolul ideilor, analiza viabilităţii unei propuneri de afacere, atractivitatea acesteia, intuiţia şi încrederea – termenii jocului dintre un potenţial antreprenor şi un business angel, ideea de bază a spectacolului televizat – se transformă, de cele mai multe ori, într-un soi de examen nereuşit pe cifre, procente şi termene. Adică omul vine, spune despre ce este vorba, invitaţii se uită în planul de afaceri al omului şi începe ceva de genul “şoarecele şi pisica” pe numere care adunate dau sau nu dau, termene care înseamnă sau nu, procente atractive sau mai puţin atractive. Amănunte care ignoră ideea omului – e adevărat, de cele mai multe ori o pastişă a unei afaceri din străinătate – şi fondul problemei, care este următorul: afacerile sunt, fundamental, un joc care presupun, pe lângă capabilităţi tehnice şi aptitudini antreprenoriale, şi un dram de nebunie, de risc. Or, dacă refuzi o idee bună pentru că omul, vizibil emoţionat, a greşit nişte numere sau pentru că nu i se închide T-ul contabilicesc, mi se pare că nu poţi juca cu succes rolul unui business angel.

    Citind biografia lui Steve Jobs, veţi întâlni momentul în care ditamai Don Valentine, şeful Sequoia Capital, fondul de investiţii fără de care n-ar exista astăzi Oracle, Cisco, Google, YouTube sau Electronic Arts, s-a prezentat în Rolls-ul personal la uşa garajului unde unul Jobs şi unul Wozniak făceau un computer. Şi Don a coborât din maşină şi a văzut ce făceau cei doi şi le-a dat nişte bani mulţi şi pe urmă Apple a devenit cea mai mare companie din lume. Citind, m-am gândit dacă scena s-ar putea repeta la noi. Sincer, nu cred. Cum să vii tu, mare afacerist, în garajul unuia? Când poţi studia încruntat un business plan cu multe coloane cu numere şi un power point cu imagini, grafice şi ghiduşii, într-o întâlnire cu multe personaje care se gândesc la orice, numai la vorbitor şi ideea lui nu.

    În artă, business angel se traduce prin mecenat, iar paralelele merg spre infinit. De decenii bune mecenatul a cam dispărut. Cauzele sunt scăderea influenţei bisericii şi a puterii aristocraţiei şi apariţia unor noi potentaţi, mulţi lipsiţi de anumite competenţe. Toate acestea aruncă artistul într-o zonă apăsătoare, lipsită de confort (e un fel de eufemism).

    Un mecena nu este un colecţionar. Mecena are încredere şi sprijină un om în care crede şi care se poate, astfel, dezvolta artistic, în timp ce colecţionarul cumpără numai ce este consacrat (este explicaţia sumelor din ce în ce mai nebuneşti care se aruncă numai pe un anumit tip de opere de artă). Un artist la început de carieră este nevoit să se transforme, tot eufemistic, într-un soi de saltimbanc, care să distreze pentru a putea atrage atenţia asupra sa.

    Priviţi în acest număr rezultatul simbiozei dintre arhiducele Leopold Wilhem al Austriei şi pictorul David Teniers cel Tânăr.

    Leopold Wilhem a fost un general curajos, un model de principe şi un pasionat de artă. Şi-a cheltuit întreaga avere, un milion de guldeni de aur, pentru galeria sa, ba a făcut şi datorii, cumpărând Bellini, Veronese, Tintoretto, Tiţian, Giorgione sau Bosch. Teniers cel Tânăr, flamand influenţat de Rubens, a fost un pictor delicat, cu o paletă luminoasă, în genul lui Watteau. I-a fost lui Leopold un fel de director de pinacotecă, primul din lume, şi a trăit şi a fost cinstit drept unul dintre marii pictori ai Europei de atunci, în umbra arhiducelui. Pentru a-l onora pe Leopold, i-a pictat galeria, în 12 tablouri de mari dimensiuni, care cuprind sutele de lucrări din colecţia acestuia, cataloage delicate şi amănunţite ale pasiunii, puterii şi nobleţei. Şi tăriei de a spune nu, pentru că trebuie să ştiţi că Leopold a refuzat o coroană de împărat pentru a putea rămâne lângă tablourile sale.

    În termeni moderni, arhiducele nu numai că a intrat în garaj, ci a rămas cu totul acolo, şi asta i-a plăcut.

    Oare scena s-ar putea repeta la noi? Sincer, nu cred. Cum să vii tu, mare afacerist, în garajul unuia?

  • Călin-san. Cum a ajuns un român să conducă afacerile Coca-Cola din Japonia

    Surprize în Japonia pentru un manager român? Într-un cuvânt: totul. De la faptul că foarte puţini japonezi vorbesc engleza până la isteţimea telecomenzilor, durata şedinţelor sau vânzarea fructelor şi legumelor la bucată. Despre experienţa sa de român în Japonia povesteşte Călin Drăgan, care a fost promovat la 1 aprilie în funcţia de representative director & executive vice president pentru Coca-Cola West Japan, o companie cu o cifră de afaceri de 4,5 miliarde de dolari. Pentru comparaţie, valoarea pieţei băuturilor fără alcool din Japonia este de aproximativ 65 miliarde de dolari, cam cât jumătate din PIB-ul României. Compania pentru care lucrează managerul român este lider de piaţă la categoria băuturilor răcoritoare, cafelei, apei minerale, sucurilor de fructe şi sportdrink.

    Drăgan explică faptul că Japonia este o piaţă importantă pentru Coca-Cola la nivel mondial graţie portofoliului de băuturi extrem de diversificat şi “deoarece este una din cele mai semnificative surse de inovaţie, dar şi de profit pentru sistemul Coca-Cola”. Japonia a fost principalul motor în crearea câtorva brand-uri globale cu valori de peste 15 miliarde de dolari (precum Georgia Coffee, Aquarius Sport Drink, Sokenbicha Tea) şi “continuă să dezvolte mărci locale cu performanţe puternice (I-LOHAS Water, Ayataka Tea)”, spune Drăgan, pentru care adaptarea personală la noua cultură a fost în unele privinţe mai grea, iar în altele facilă.

    După zece luni în Japonia nu poate spune că se simte complet “de-al casei”, dar a învăţat în mare parte cum funcţionează lucrurile acolo, “aşa că se simte oarecum la control”. În plus, completează el cu o undă de umor, s-a adaptat selectiv: ia din cultura japoneză lucrurile care îi plac cel mai mult.

    Despre businessul în conducerea căruia este implicat, spune că este “spectaculos”, iar unul din motoarele sale sunt vending machine-urile, adică aparatele cu vânzare automată. Sistemul Coca-Cola are plasate în Japonia un milion de asemenea maşini (“ceea ce îl face unic în lume”) prin intermediul lor fiind rulate o treime din volumul total de vânzare. Şi, cu toate că Japonia este o piaţă matură şi stabilă, compania a obţinut creşteri anuale succesive, “ceea ce spune mult despre atenţia şi efortul depus în spatele unui asemenea business”, spune Drăgan. În acest context, managerul român a preluat funcţia din Japonia, ajungând la cârma operaţiunilor celui mai mare îmbuteliator, “care a demonstrat o determinare fantastică”: a decis să investească pe parcursul a trei ani un miliard de dolari pentru dezvoltarea afacerii. Acesta a fost de fapt unul din motivele principale care l-au determinat să accepte funcţia de director of operations-corporate officer and executive director of operations & business transformation în urmă cu aproape un an. La 1 aprilie a fost promovat din nou, ca representative director & executive vice president. Promovarea sa, punctează Drăgan, reprezintă “o dovadă de maximă încredere dobândită pe parcursul ultimului an în faţa acţionarilor companiei”. Cu atât mai mult cu cât sistemul de management japonez este “destul de particular şi oarecum diferit de cel cu care suntem noi obişnuiţi în lumea vestică”.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 14-20 mai

    14.05
    Eurostat publică datele privind producţia industrială în zona euro şi UE în luna martie

    15.05
    INS publică estimarea privind evoluţia PIB în trim. I

    10-15.05
    20 de capodopere / Pinacoteca interzisă (Muzeul Ţăranului Român)

    15.05
    Narcotango, concept coregrafic de Răzvan Mazilu (Sala Palatului, Bucureşti)

    16.05
    Reuniunea Consiliului Băncii Centrale Europene (Frankfurt)

    17.05
    Spectacol de balet “Don Quijote” cu Teatrul din Kiev (Sala Palatului, Bucureşti)

    18-19.05
    Reuniunea G8 (Camp David, SUA)

    19/20.05
    Noaptea Muzeelor în 70 de muzee din ţară