Mega Image va deschide marţi un magazin Shop&Go în Bucureşti, în Piaţa Mihail Kogălniceanu, cu o suprafaţă de vânzare de aproximativ 117 metri pătraţi.
Retailerul va inaugura miercuri un alt magazin Shop&Go în Bucureşti, pe Bulevardul Ficusului, cu o suprafaţă de vânzare de aproximativ 96 de metri pătraţi.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cel mai mare număr de aspiranţi la statutul de student se înregistrează, şi anul acesta, în Capitală, unde sunt cele mai multe instituţii de învăţământ superior. Reprezentanţii Universităţii Bucureşti spun, astfel, că au înscrişi la admitere peste 20% din numărul absolvenţilor de liceu care au luat bacalaureatul anul acesta.
Având ca reper numărul de înscrişi raportat la cel al locurilor fără taxă, concurenţa cea mai mare din Capitală se înregistrează la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Geografie – 8,66 candidaţi pe loc. La această facultate, cele mai căutate specializări sunt Planificare teritorială (11,27 candidaţi pe loc) şi Hidrologie şi Meteorologie (11,22 pe loc).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Românul Julian Balea a plecat din ţară acum circa două decenii, pentru a studia în Statele Unite, iar astăzi locuieşte la New York şi este wholesale manager pentru America de Nord în cadrul Stefano Ricci, unul dintre cele mai scumpe branduri de lux pentru bărbaţi din lume. Executivul de origine română lucrează ce peste 100 de magazine multibrand şi de tip department store, administrând un business de 15 milioane de dolari anul trecut.
„Lucrez cu lanţul de magazine Neiman Marcus, care are 44 de department store-uri, 36 de outleturi (Last Call) şi un magazin online. Produsele Stefano Ricci sunt de asemenea prezente în cadrul magazinelor a 25 de retaileri independenţi.“ Julian Balea se ocupă de vânzarea produselor brandului italian de lux pentru bărbaţi către magazine partener. Cele două monobranduri Stefano Ricci din America de Nord – cel din New York şi cel din Beverly Hills – nu se află însă sub administrarea sa.
Balea a ajuns în Statele Unite în 1995, când era student la Universitatea Transilvania din Braşov şi a primit o bursă de studii peste ocean. El a absolvit Universitatea Colorado, Facultatea de Inginerie şi Electronică. Pe 5 ianuarie 1995 ajungea la Universitatea din Colorado, iar după mai puţin de jumătate de an a plecat în vacanţă la Miami.
„Nu ştiam bine limba engleză şi aveam doar 100 de dolari în buzunar.“ Acolo şi-a găsit şi primul său loc de muncă, barman la un hotel amplasat strategic pe plaja Miami Beach. După doar patru luni şi-a schimbat locul de muncă şi a devenit manager pe probleme administrative (housekeeping manager) la Sheraton Hotel din Miami Beach. „După alte cinci luni am încercat să vând maşini la un dealer Mitsubishi, însă nu mi s-a potrivit, de aceea am căutat altceva.“
La scurt timp a avut primul contact cu lumea modei: un prieten de origine rusă deţinea un magazin de haine şi i-a propus să se asocieze. „Atunci am început să învăţ mai multe despre business.“ Totuşi, după o perioadă de câţiva ani au fost siliţi să închidă afacerea şi astfel au rămas fără venit. Julian Balea şi-a căutat însă un nou job tot în domeniu, aşa că s-a angajat în scurtă vreme ca vânzător într-un magazin din cadrul Neiman Marcus, unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de magazine de lux din America. Unităţile Neiman Marcus au format de department store, astfel că includ mai multe magazine mono sau multibrand.
Primul său contact cu Stefano Ricci l-a avut în 2000, când s-a angajat ca manager al unui corner (shop in shop) Stefano Ricci din magazinul Bal Harbour Shops din Miami. A rămas aici până în decembrie 2008, când a decis să îşi încerce norocul în antreprenoriat. După doar un an şi jumătate s-a întors la Stefano Ricci, unde rămăsese în relaţii bune cu directorul pe zona Americii de Nord. „După mai multe discuţii am fost de acord să încep din nou să lucrez pentru ei, însă part time, trei zile pe săptămână.“
Prima sa poziţie era de reprezentant al Stefano Ricci America în cadrul celor 43 de magazine Neiman Marcus. „Am început să călătoresc de trei ori pe săptămână în diferite state ale Statelor Unite ca să promovez afacerea. În acea perioadă businessul a crescut fantastic.“
După trei ani, şeful său a fost promovat şi a plecat la Florenţa, Italia – unde este sediul central al Stefano Ricci –, iar Balea i-a preluat atribuţiile, după un an fiind numit în poziţia actuală, de wholesale manager al brandului pentru America de Nord, respectiv SUA şi Canada.
„Niciodată nu am crezut că îmi voi construi cariera în industria modei. Cred că un punct de cotitură a fost momentul când eram managerul cornerului Stefano Ricci din Miami, deoarece magazinul a urcat în topul celor mai bune ca vânzări.“ Rezultatele de atunci au atras atenţia reprezentanţilor brandului italian de lux şi i-au deschis apoi mai multe uşi. „Întotdeauna am crezut că voi deveni antreprenor“, însă după mai bine de un deceniu în cadrul Stefano Ricci executivul de origine română spune că a decis să se dezvolte în cadrul companiei.
Avalanşa de promoţii, preţurile scrise cu litere de-o şchioapă în magazine, reclamele TV care anunţă superoferte sau newsletterele retailerilor sunt instrumente de atragere a clienţilor în magazine, fie ele virtuale sau fizice. Nu este însă suficient. Iar promoţiile şi reducerile se pot dovedi periculoase pentru retaileri.
APROAPE CĂ NICIUN RETAILER NU MAI ARE PERIOADE ÎN CARE SĂ NU DERULEZE CAMPANII DE REDUCERI DE PREŢ SAU PROMOŢII AXATE, ÎN ESENŢĂ, PE ACELAŞI MECANISM. Revoluţia preţurilor, Black Friday, Cyber Monday, campaniile de reduceri de weekend ale unor retaileri sau Pink Monday sunt numai câteva exemple. Dublate de promisiuni precum ”cel mai mic preţ, plătim de zece ori diferenţa în cazul în care găseşti mai ieftin în altă parte„, de reclame TV care anunţă fie reduceri ”bombă„ la anumite sortimente, fie formula ”plăteşti unul şi iei două„ sau ”discount de x%„, unde x tinde spre 90, ”preţurile se topesc„, ”1Ă1 gratis„ etc. Chiar şi o simplă privire în inbox este suficientă pentru a susţine această idee. Care sunt efectele unei astfel de strategii asupra produsului şi asupra consumatorului?
Olivia Petre, strategy & new business director, DDB România, agenţia de creaţie a The Group, spune că brand equity-ul unui produs nu se cultivă prin tăiere de preţuri, ci prin adăugare de valoare, aceasta fiind adevărata provocare a marketingului. ”Tocmai de aceea reducerile de preţ au fost şi vor rămâne o unealtă cu două tăişuri„, afirmă Olivia Petre. Pe termen scurt, beneficiul atragerii de clienţi noi şi creşterile previzibile de volume se pot constitui în criterii de eficienţă, însă ele trebuie bine cântărite în raport cu riscurile pe termen lung.
Potrivit studiilor din cele mai variate segmente, arată reprezentanta DDB România, consumatorii loiali brandului sunt înclinaţi să asocieze descreşterea preţului cu o scădere a calităţii produsului. ”Este un joc periculos al percepţiilor„, afirmă Olivia Petre. Ea adaugă că în afara unor contexte ca sfârşitul de sezon, zilele de sărbătoare sau promoţiile punctuale, bine delimitate şi înţelese ca atare de consumatori, ”strategiile de reduceri de preţ nejustificate şi agresive pot avea consecinţe negative iremediabile asupra poziţionării versus competiţie„.
Pe de altă parte, campaniile de reducere de preţ joacă un rol important în contextul unei strategii de comunicare solide, construită pe promovarea valorilor fundamentale ale brandului, spune Alina Niţă, shopper marketing director în cadrul McCann Bucureşti. Pentru retailer, astfel de campanii reprezintă un instrument foarte important de creştere a traficului. ”Dacă este folosit înţelept, acesta le poate aduce retailerilor beneficii importante în ce priveşte creşterea numărului de tranzacţii, maximizarea vânzărilor şi chiar a profitului”, spune reprezentanta McCann.
De aceea, rolul reducerilor de preţ trebuie foarte bine definit. Folosite cu caracter tactic, campaniile de reducere de preţ nu prezintă riscul erodării imaginii brandului. Însă, completează Alina Niţă, reducerea de preţ ca strategie permanentă de comunicare creează confuzie în rândul cumpărătorilor, astfel că percepţia acestora va fi de ”scump„ sau, mai rău, ”s-a scumpit„ în momentul în care reducerea dispare, dintr-un motiv sau altul. ”Vectorii prin care se construieşte încrederea nu se rezumă la preţ. Dacă vorbim despre un retailer, poate fi vorba despre sortiment, servicii, atmosfera de cumpărare etc.; depinde de obiectivele şi de strategia prin care acesta îşi propune să le atingă.”
Andreea Florea, managing partner la BrandTailors, completează că pe termen mediu ”vom asista la o dificultate din ce în ce mai mare a retailerilor de a vinde în «full price», mai ales în cazul unor cumpărături programate, cum sunt electronicele sau electrocasnicele, făcute de către un consumator informat care se întreabă, pe bună dreptate, de ce să plătească o sumă oarecare pentru un produs, când poate plăti jumătate sau mai puţin pentru acelaşi produs„. Andreea Florea adaugă şi că pot exista dezavantaje chiar şi pe termen scurt – unii retaileri care au investit foarte mult într-un eveniment de tip Black Friday, având obiective de trafic şi lărgirea bazei de clienţi, şi-au făcut mai mult rău decât bine din punct de vedere reputaţional, din moment ce website-ul lor, sistemul de comenzi şi livrări sau echipa de vânzări nu erau pregătite pentru volumul de clienţi pe care l-a dislocat o reducere masivă de preţ valabilă pe o perioadă foarte scurtă.
Pe termen lung apar întrebări şi dubii absolut fireşti asupra valorii reale a produselor comercializate într-o promoţie de preţ aproape perpetuă. ”Acest lucru va duce la o oarecare permanentizare a reducerii, iar producătorii, fiind presaţi de obiectivele de profitabilitate, vor fi probabil nevoiţi să scadă calitatea produsului respectiv şi, astfel, toată lumea are de pierdut„, mai spune reprezentanta BrandTailors. Şi poate cel mai mare pericol este faptul că ”un consumator care cumpără la preţ promoţional de la un retailer va trece fără să clipească la un alt retailer care are o promoţie la următoarea achiziţie„, completează Andreea Florea.
etailerii admit că piaţa din România este foarte sensibilă la preţ, un fenomen valabil pentru toate categoriile de produse. Însă, spune Violeta Luca, vicepreşedinte & director executiv la eMAG, sunt mulţi clienţi care urmăresc ofertele dar şi clienţi pentru care un mesaj puternic, care anunţă reduceri substanţiale, reprezintă doar un mod de a-şi reaminti să caute ceea ce au oricum nevoie să cumpere. ”Atât în online, cât şi în offline se observă că acest gen de campanii influenţează decizia de cumpărare, în sensul în care clienţii noştri aleg să facă trade-up, achiziţionând produse mai performante decât ar fi intenţionat iniţial, pentru că li se facilitează accesul la ele la preţuri cu discounturi substanţiale.”
Tot ea adaugă că, în mod evident, mesajele anunţând reducerile masive sunt cârligul care atrage atenţia, dar mixul de produse incluse în promoţie generează rezultatele de business. În cazul eMAG, spune Luca, evenimentele de shopping create ”nu ne afectează brandul, ci îl întăresc. Cu fiecare ediţie, numărul clienţilor care participă la campaniile noastre creşte„. În sprijinul ideii stă exemplul evoluţiei pe piaţa românească a fenomenului Black Friday, derulat aici pentru prima oară în 2011. Un an mai târziu peste 4 milioane de români deja aflaseră despre campanie, iar numărul lor a ajuns în 2013 la 7,4 milioane. ”Modelul nostru de business ne permite să scalăm rapid. Într-o perioadă scurtă, de numai o zi, mesajul nostru poate ajunge chiar şi la până 10 milioane de români, dar, faţă de retailul offline, noi îi putem primi pe toţi în magazin în acelaşi timp”, declară Violeta Luca.
“Astăzi este Ucraina, se ajunge la frontiera balticilor, a Poloniei, a României. Nu cumva avem riscul să fie mai importante comandamentele economice decât solidaritatea cu statele din flancul estic?”, a spus preşedintele Traian Băsescu.
Şeful statului a menţionat că, în opinia sa, “Europa trebuie să vină, în practică, la valorile ei reale, pornind de la valoarea cea mai importantă, siguranţa oamenilor, iar Federaţia Rusă trebuie tratată prin aceatsă prismă, chiar dacă avem pierderi economice consistente”.
“Nu vor fi mai mari (pierderile economice, n.r.) decât ale Federaţiei Ruse”, a adăugat şeful statului.
În opinia preşedintelui Băsescu, “a aplica cu mănuşi măsurile din etapa a treia de sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse este o eroare”.
“Cu cât întârziem mai mult, cu atât vom plăti mai scump neluarea la vreme a măsurilor de stopare a entuziasmului domnului Putin de a-şi recuceri imperiul fostei Uniuni Sovietice”, a mai opinat el.
Conform surselor citate, Iohannis a obţinut un număr de voturi aproape dublu faţă de Antonescu, din partea membrilor Delegaţiei Permanente.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit CNADNR, DN 67C este închis pe sectorul cuprins între Rânca (Gorj) şi Obârşia Lotrului, la limita judeţelor Vâlcea şi Alba, din cauza lucrărilor de modernizare.
CNADNR mai precizează, luni, că pe acel segment de drum lucrările sunt semnalizate în următoarele zone: km. 34+500 – Rânca (GJ); 59+800 – intersecţie cu DN 7A km. 82+385 Obârşia Lotrului (Vl.) ; km. 61+160 – intersecţie cu DN 7A km. 81+025 Obârşia Lotrului (Vl.) .
Conform sursei citate, de la Obârşia Lotrului şi până la Sebeş, unde de asemenea se lucrează, se circulă în regim de şantier.
Lucrările de reabilitare pe Transalpina au început în 2008, valoarea contractului fiind de peste 350 de milioane de euro. Lucrările au fost oprite în anul 2013, după ce firma care le executa, Romstrade, a intrat în insolvenţă.
Directorul CNDANR, Narcis Neaga, afirma, la sfârşitul lunii iunie, că CNDNR nu reuşeşte să rezilieze contractul încheiat cu firma Romstrade, astfel că Transalpina rămâne închisă.
Neaga mai spunea, în urma unei vizite făcute în zonă, că turiştii care se aventurează dincolo de staţiunea Rânca pentru a vedea peisajele montane fac acest lucru pe cont propriu, CNADNR neasumându-şi nicio responsabilitate.
“Acest drum nu aparţine CNADNR, ci constructorului, dar Romstrade e în insolvenţă. Noi am făcut demersuri pentru a rezilia contractul, în contract existând o prevedere conform căreia rezilierea se poate face doar pe cale judiciară. Am făcut o notificare către casa de insolvenţă, care nu a fost de acord cu rezilierea contractului. În consecinţă, noi nu am putut prelua nicio parte din drum pentru a începe lucrările de întreţinere şi să continuăm ceea ce nu s-a făcut până acum”, afirma Neaga.
Directorul general al CNADNR afirma că, în prezent, compania pe care o conduce îşi calculează pagubele şi va apela la instanţă pentru a obţine inclusiv rezilierea contractului încheiat cu Romstrade, firma respectivă începând lucrările de modernizare a şoselei în 2007, muncitorii fiind retraşi însă de pe Transalpina în 2012, după arestarea patronului Nelu Iordache.
Conform acestuia, lucrările la Transalpina sunt finalizate în proporţie de 75-80%, însă şoseaua nu are elemente de siguranţă, de genul parapetelor de protecţie, al indicatoarelor rutiere sau chiar al marcajelor.
Ministrul Transporturilor, Ioan Rus, afirma, în 11 iulie, că Transalpina este deschisă, dar cu “statut de drum în lucru”.
“Transalpina este în situaţia de copil orfan. Adică ea nu a fost preluată de către CNADNR de la constructor, constructorul e în faliment sau nu ştiu exact cum e, a fost preluat de o firmă de insolvenţă, o primă firmă de insolvenţă care a renunţat, ăia şi-au dat demisia din insolvenţă şi a luat-o a doua (…). Transalpina e un copil orfan, care nu are tată, nu are mamă în acest moment şi încercăm să vedem prin serviciile de protecţie socială, de asistenţă, de casa copilului să-i găsim o soluţie în acest moment. Ăsta e adevărul adevărat“, a mai spus Rus.
Întrebat dacă Transalpina este deschisă circulaţiei, Ioan Rus a răspuns că “este deschisă cu statut de drum în lucru” şi cu restricţii de rigoare.
“Este deschisă. Atâta doar că e un statut de drum în lucru, adică cu restricţiile de rigoare, atenţionat fiecare să umble cu grijă acolo că nu-s finalizate chiar toate chestiunile“, a adăugat Ioan Rus.
În 26 aprilie 2013, Nelu Iordache, administratorul firmei Romstrade, a fost trimis în judecată, în stare de arest, într-un dosar privind deturnarea fondurilor europene pentru primul tronson din autostrada Nădlac – Arad, de aproximativ 22 de kilometri, fiind acuzat de delapidare, fals în înscrisuri, spălare de bani şi înşelăciune.
Tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani ar putea avea o maşină nouă mai uşor ca până acum, dacă programul pregătit de Ministerul Economiei va fi pus în aplicare, scrie Promotor.
Ministerul Economiei pregăteşte un program de garantare a creditelor pentru cumpărarea de maşini noi de către tineri, scrie stirileprotv.ro. Potrivit sursei citate, programul ar urma să se numească „Prima maşină”.
„Generic i-am spus <Prima maşină>. Acest proiect se adresează tinerilor între 18 şi 30 de ani. Săptămâna viitoare vom avea prima întâlnire cu Fondul de garantare şi producătorii, bineînţeles”, a declarat ministrul economiei, Constantin Niţă.
Dacă proiectul va fi pus în aplicare, acesta se va adresa exclusiv pieţei de maşini noi. Astfel, dacă programul „Prima maşină” va fi pus în aplicare, tinerii dornici să-şi cumpere o maşină nouă vor putea face asta prin intermediul unui credit garantat de stat, la fel ca în cazul programului imobiliar „Prima casă”.
Paşii pe care viitorii proprietari trebuie să-i parcurgă sunt următorii: mai întâi se merge la o bancă acceptată în program, unde se depune un dosar cu toate actele necesare şi se obţine o ofertă de finanţare. Apoi, cu actele primite de la bancă se merge la un dealer, unde se plasează o comandă pentru maşina dorită. Dar asta nu e tot, fiindcă dosarul de la bancă şi confirmarea dealerului vor merge la Fondul de garantare, iar abia după ce instituţia va garanta creditul, maşina va putea ieşi din curtea dealerului.
Conform ministrului economiei, programul ar putea începe din toamna lui 2014.
În prezent, dobânzile pentru credite auto şi leasing se încadrează în medie între 10% şi 15% pe an, însă ar urma să scadă pentru achiziţia de maşini noi prin acest program guvernamental.
În schimbul unei sume care variază între 25 şi 75 de dolari, vizitatorii care ajung în Dallas, SUA, pot intra într-un spaţiu care arată ca o sufragerie, bucătărie sau birou. Sunt invitaţi apoi să distrugă mobila cu o bâtă de baseball, ciocan sau alt obiect la alegere.
“Există mulţi oameni stresaţi când economia funcţionează bine, iar când lucrurile merg prost, nivelul de frustrare creşte” a declarat pentru publicaţia Dallas News Donna Alexander, fondatoarea afacerii care a crescut pe seama frustrărilor oamenilor acumulate pe timp de criză.
Antreprenoarei i-a venit ideea inedită de afacere când avea 16 ani şi locuia în Chicago. “Am văzut multe certuri la mine în cartier şi îmi imaginam să existe un loc special creat pentru a lăsa furia să iasă.” În 2008, într-o perioadă în care lucra în cadrul unui restaurant din Dallas, a început să îşi lase prietenii să îi testeze ideea în propriul garaj. Şase luni mai târziu, a lansat businessul.
Înainte de sosirea clienţilor, angajaţii mobilează un spaţiu numit “camera distrugerii” folosind mobila donată de cei care nu mai aveau nevoie de aceasta sau găsită pe marginea drumului.
Camera poate fi şi personalizată în funcţie de dorinţele clienţilor, în schimbul unei taxe adiţionale. Una dintre opţiunile oferite este “glass special”, în care predomină materialul din sticlă. “Nu sunt sigură că oamenilor le place atât de mult să spargă sticlă, cred că le place mai degrabă zgomotul făcut la spargerea acesteia”, spune angajatul James Pruitt.
Baloanele, pungile de plastic, un brad şi cadouri de Crăciun în perioada sărbătorilor de iarnă s-au numărat printre preferinţele altor clienţi ai Anger Room.
Majoritatea clienţilor au vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, iar în ce priveşte comportamentul lor, bărbaţii au tendinţa să îşi exprime frustrările legate de joburile lor, iar femeile, pe cele legate de viaţa lor personală. Clienţii sunt “de la directori generali ai unor companii, până la participanţi la petreceri de burlaci care vor să facă ceva inedit”. Site-ul afacerii, angerroom.com, include un discaimer în care este menţionat că obiectul acesteia este pentru distracţie şi nu pentru terapie.
A durat trei ani ca antreprenoarea să găsească un proprietar care să îi închirieze spaţiul, iar costul asigurării tip liability pe care o plăteşte ajunge la două milioane de dolari. De la deschiderea camerei din decembrie 2011, media clienţilor a ajuns la 240 pe lună, iar numărul acestora este în creştere.
Alexander a primit cereri de francizare din toată lumea, chiar şi din România, potrivit unei declaraţii ale antreprenoarei acordate publicaţiei New York Times: “Investitorii vor să deschidă Camere ale Furiei în Australia, România, Germania, peste tot.”