BusinessMagazin

Blog

  • Experiment cu retete

    Medicii din Cehia vor putea elibera pacientilor retete prin internet, dar numai cu acordul acestora. E-retetele functioneaza cu succes in Suedia, sistemul fiind incercat si in Marea Britanie, Germania si Franta.

     

    E-retetele va trebui sa contina semnatura electronica a doctorilor care le elibereaza. In spital, acestia trebuie sa adauge un cod PIN pe retete, pe care apoi le trimita prin reteaua locala de calculatoare catre farmacia spitalului. Litere diferite vor fi utilizate pentru a indica daca medicamentul este platit in intregime de pacient sau daca este achitat partial sau integral de companiile de asigurari medicale.

     

    Presa din Cehia a relatat in ultima vreme despre inmultirea cazurilor de retete falsificate. In medie, s-a raportat ca o reteta dintr-o suta este falsificata, iar e-retetele constituie o modalitate de a preveni frauda in aceasta privinta, Camera farmacistilor din Cehia solicitand anterior introducerea unor elemente de protectie pe formularele actuale.

  • Senatorii fata cu Codul fiscal

    Usor-usor, cu amendamente cu tot, Codul fiscal trece totusi de Parlament. Saptamana trecuta, documentul a fost adoptat de Senat, iar in aceasta saptamana e randul Camerei Deputatilor, camera decizionala a Legislativului. Dupa trecerea prin filtrul senatorilor, o serie din propunerile Guvernului in materie de legislatie fiscala s-au modificat dupa cum urmeaza:

     

    – A fost respinsa propunerea Guvernului de majorare a impozitelor pentru locuintele cu suprafata mai mare de 150 mp (era vorba de cresterea valorii impozabile a locuintelor cu cate 10% pentru fiecare 100 mp sau fractiune care depasea 150 mp). In acelasi timp, senatorii au decis ca firmele care investesc peste 100.000 de euro pe o perioada de pana la cinci ani vor fi scutite de plata impozitelor locale pe terenuri si cladiri (proiectul Guvernului prevedea ca firmele trebuie sa investeasca peste un milion de euro ca sa poata beneficia de scutiri).

     

    – Castigurile din tranzactiile pe piata de capital ar urma sa fie taxate in continuare diferentiat in functie de perioada de detinere a actiunilor – 1% pentru castigurile rezultate din detineri de actiuni mai vechi de un an, 16% pentru castigul de pe urma titlurilor detinute in portofoliu mai putin de un an (textul Guvernului prevedea unificarea taxarii la 16%).

     

    – Senatorii au votat o noua cota redusa de TVA, de 7% in loc de 9%, regimul cotei reduse de TVA fiind aplicat in prezent pentru manuale scolare, carti, ziare si reviste, medicamente, proteze si accesorii, cazarea in structuri de primire turistice, accesul la targuri, expozitii, cinematografe, muzee. A fost respinsa insa propunerea PC de introducere a cotei reduse de TVA pentru produsele alimentare de baza.

     

    – Senatul a decis amanarea cu un an, pana la 1 ianuarie 2008, a introducerii noului impozit de 2% pe care ar fi urmat sa-l plateasca cei ce obtin venituri din vanzarea produselor agricole.

     

    – Alta modificare a proiectului de Cod fiscal priveste acordarea catre municipalitati a posibilitatii de a institui taxe speciale pentru concesionarii din sectorul utilitatilor publice (gaze, apa, energie electrica), pentru retelele de apa, transport si distributie a utilitatilor.

  • Biocombustibili produsi in curte

    Fermierii polonezi vor avea voie de anul viitor sa produca combustibili biologici. Acestia vor putea fi folositi doar pentru nevoile personale, neputand fi comercializati. Conform legii combustibililor biologici adoptate de guvernul polonez, pana in anul 2010 cantitatea minima de componenti biologici in combustibili urmeaza sa fie de cel putin 5,75%.

     

    Deoarece oricine va putea produce combustibili biologici, este de asteptat ca numarul statiilor care vor furniza astfel de combustibili sa creasca, a declarat pentru Puls Biznesu Wieslaw Kaczmarek, CEO al companiei Brasco si fost ministru al finantelor. Acesta a mai precizat ca alte efecte vor fi privarea bugetului de stat de incasarea unor importante fonduri si scaderea calitatii combustibililor biologici.

     

    In plus, intreprinzatorii nu cunosc conditiile financiare, care vor fi reglementate printr-o lege separata. „Asteptam prevederile privind nivelul de impozitare. Ele vor arata cat de profitabile vor fi proiectele. Cel mai important este ca sistemul de taxare sa ofere stimulente pentru a dezvolta aceasta industrie“, a explicat Marcin Buczkowski, vicepresedinte al fabricii de azot Pulawy.

     

    Gigantul petrolier PKN Orlen detine rafinaria Trzebinia, unde sunt produsi esteri din 2004, fiind in prezent liderul pietei. PKN Orlen va prezenta strategia sa privind combustibilii biologici in urmatoarele saptamani.

  • Bilant pe zero

    Social-democratii au sustinut saptamana trecuta o ofensiva dubla impotriva puterii – o motiune simpla despre sistemul educatiei si una de cenzura, ambele respinse insa de Parlament. E drept, PSD recunoscuse oricum ca e vorba doar de niste exercitii democratice si cumva isi asumase dinainte respingerea motiunilor. Totusi, PSD nu poate socoti prea multe realizari in bilantul actualei sesiuni, ceea ce poate fi o nota de ingrijorare pentru strategia presedintelui partidului, care tocmai ce declarase „razboi total“ actualei puteri.

     

    Pe de alta parte, relatiile raman destul de incordate inclusiv in cadrul partidului. O dovedeste demisia ad-hoc a lui Cristian Diaconescu din toate functiile din partid din cauza unor intelegeri transpartinice, cu implicarea PSD pentru numirea la conducerea Curtii de Conturi a liberalului Ovidiu Ispir in locul lui Dan Drosu Saguna (in cele din urma, numirea lui Ispir a fost anulata de o decizie a Curtii Constitutionale). Diaconescu s-a suparat pentru ca Ispir fusese cel ce a determinat initierea unui control la Eximbank, institutie condusa de sotia fruntasului PSD, Mariana Diaconescu.

     

    O parte din indignarea lui Diaconescu a fost preluata de un alt demisionar din partid – deputatul Ioan Timis – care a acuzat „jocurile politice“ ale PSD impreuna cu alte partide. Timis s-a remarcat ca un sustinator al lui Adrian Nastase, vorbind despre o posibila rupere a partidului atunci cand fostul premier a fost fortat sa demisioneze din functia de presedinte executiv. Demisia lui Timis a fost compensata de revenirea in grupul PSD din Camera – cu declaratia ca de fapt n-a parasit nicicand partidul – a deputatului Eugen Bejinariu, la randul sau un apropiat al lui Adrian Nastase.

  • RESURSE UMANE: Managerii si directorii de HR – marfa rara, scumpa si volatila

    Intr-o companie ideala, managerul sau directorul de resurse umane nu ar trebui sa existe, pentru ca fiecare manager – daca ar fi si un bun lider – ar prelua din sarcinile acestuia, crede Adriana Gontariu, talent development director pe 26 de tari in cadrul Coca-Cola Hellenic Bottling Company. Dar cum o astfel de companie nu exista, HR managerii nu sunt niciodata destui.

     

    Nimic mai delicat pentru un head-hunter decat sa gaseasca un director de resurse umane pentru o multinationala. Fie ea prestigioasa, fie sa ofere salariul cat sa satisfaca pana si un CEO. „Am avut recent doua recrutari de HR directori pentru doua firme multinationale foarte cunoscute care ofereau salarii de 5.000 de euro/luna net, la care se adaugau 1-2.000 de euro bonus lunar si au fost 27 de candidati care au refuzat oferta, toti directori de HR la firme multinationale“, spune George Butunoiu, head-hunter la propria firma de consultanta in resurse umane – George Butunoiu.

     

    Pachetele salariale pentru directori de HR, care au crescut in salturi in ultimii doi ani, constituie unul dintre simptomele penuriei din aceasta piata. In unele companii, salariul directorului de HR l-a ajuns din urma chiar pe cel al directorului financiar, astfel incat numai Butunoiu stie „cel putin trei directori de HR care au salarii de 8.000 de euro net pe luna“. E drept, aceste salarii nu formeaza media salariilor directorilor de HR, dar nici directorii care pot crea de la zero sistemul de resurse umane al unei companii nu formeaza media. De unde si concluzia consultantului in resurse umane Adrian Stanciu, partener Ascendis, ca penuria nu se refera la numarul de specialisti in resurse umane, ci la lipsa de competente in domeniu.

     

    Un al doilea simptom al penuriei, dupa salarii, e deplasarea in ultima vreme a multor directori de resurse umane de la o companie la alta, creand mutari in lant. Cristian Popescu tocmai s-a mutat de pe pozitia de director de HR de la Interbrew la Genpact, Mihaela Gheorghe isi incepe saptamana aceasta activitatea de HR director la UPC, dupa ce a ocupat aceeasi functie la Raiffeisen Bank, iar Cosmote a „vanat-o“ pe Monica Cojocaru, Head of Recruitment Office, de la Zapp, dupa cum declara Nondas Karavas, Human Resources & Administration Director la Cosmote. Toti acesti manageri au lasat in urma goluri care, odata umplute, creeaza alte goluri. Alti cativa HR manageri vor schimba multinationalele in urmatoarele saptamani, situatia lor fiind deocamdata tinuta confidentiala de catre companii.

     

    Cauzele acestui fenomen sunt usor de intuit: „In ultimii 10 ani, doar companiile multinationale sau companiile cu mai mult de 200 de angajati au avut un departament de resurse umane cu un manager de HR in adevaratul sens al cuvantului“, spune Tatiana Dragut – consultant in cadrul diviziei de executive search a companiei de recrutare Manpower.

     

    „Celelalte companii au asimilat termenul de manager de resurse umane cu cel de sef de personal, care se ocupa strict de administrarea actelor angajatilor si calculul salariilor. Astfel, in acest moment, exista pe piata un numar semnificativ de inspectori de personal, care insa nu au toate abilitatile si experienta necesare unui manager de resurse umane.“ Directorii de resurse umane cu viziune strategica sunt foarte putini, iar dintre acestia, cei care au avut sanse de a fi verificati sunt si mai putini, spune George Butunoiu. Directorii generali fie nu au avut competenta de a intelege ce trebuie sa astepte de la un director de resurse umane, fie nu au avut cu ce compara ceea ce acestia livrau companiei, motiv pentru care si „salariile cerute de HR-istii cu «pedigree» au ajuns la sume ametitoare“, spune head-hunter-ul. Penuria de directori de resurse umane vizionari vine si din perceptia pe care majoritatea companiilor romanesti o au asupra departamentului de resurse umane, in care vad „o corvoada“, „a cincea roata“, „o chestie birocratica“, „o presiune“, spune Adrian Stanciu de la Ascendis.

     

    „HR managerii sunt perceputi ca manageri ai oamenilor, in totala deconectare de managementul operativ.“ Nu sunt putini directorii generali care inhiba initiativele propuse de HR manager, neintelegand importanta actiunilor de fidelizare, de compensare sau formare pentru echipa, e de parere si Tatiana Dragut de la Manpower. „Managerul de resurse umane este astfel redus la nivelul de executant al unor procese clasice, in special cele de recrutare si salarizare.“ Asa se face ca talentele in HR s-au dezvoltat doar in multinationale sau in companiile cu prezenta regionala, unde departamentului de resurse umane i se acorda un rol strategic.

     

    Recrutarea unui director de resurse umane este cu atat mai dificila cu cat acesta va dori – poate chiar mai mult decat un pachet salarial atractiv – un mediu in care sa aiba libertate de actiune si buget, spune Tatiana Dragut de la Manpower. „Candidatii fac, uneori, audituri de la distanta pentru a vedea care sunt nevoile companiei pe partea de resurse umane“, spune consultantul. Faptul ca cererea depaseste oferta le va oferi multor HR manageri sansa de a avansa in cariera, e de parere Daniela Necefor, managing partner in cadrul companiei de resurse umane Total Business Solutions (TBS). Necefor spune ca cel mai greu de gasit sunt acei manageri de resurse umane „hands on“, care sa vina intr-o organizatie mare, dar haotica – datorita extinderii rapide a afacerii – unde sa puna la punct tot ce inseamna politici de resurse umane. „Adevarata provocare pentru HR manager vine atunci cand pleaca dintr-o firma foarte bine organizata, cu politici bine definite de la centru, intr-o firma in care el trebuie sa creeze toate acestea.“

     

    Un alt motiv al penuriei de HR manageri este si noutatea acestei meserii in Romania, spune Corina Rosculet, consultant la compania de recrutare Lugera & Makler. Practic, primele pozitii adevarate de HR apareau in urma cu 10 ani. Cursurile de specializare in resurse umane nu sunt multe si se rezuma la 3-4 programe de masterat si specializari in cadrul unor programe de MBA. De aceea, HR managerii nici nu au un background comun – dimpotriva, unii au absolvit psihologia, altii ASE-ul, altii chimia sau Politehnica.

     

    De fapt, unii specialisti in recrutare sustin ca cea mai relevanta nu este teoria acumulata, ci practica, ba mai mult, practica de management general. „De aceea multi directori de HR sunt numiti direct de pe alte pozitii de management, fara sa treaca prin alte etape intermediare“, spune head-hunterul George Butunoiu, dand ca exemple companii precum Michelin si CCHBC – care au numit directori de HR direct de pe pozitii de directori de fabrica, Ozone Laboratories – care are ca HR director pe fostul director de marketing sau alte companii care si-au ocupat pozitia de HR director cu angajati adusi de pe pozitii de directori de vanzari.

     

    „Daca cineva a fost manager foarte bun pe un domeniu oarecare, automat a facut si HR pentru departamentul lui, ca atare trecerea la pozitia de HR pe toata firma e mai mult o chestiune de dimensiune decat de fond. La fel se intampla si in firmele mari de recrutare: consultantii importanti vin direct de pe pozitii manageriale din business, indiferent daca au avut sau nu vreo legatura directa cu HR-ul“, explica Butunoiu. Managerii de resurse umane isi vor castiga rolul strategic in companii, pe masura ce companiile insele vor avea viziuni tot mai strategice. In SUA, multe firme nici nu accepta un CEO care sa nu fi petrecut o perioada si in departamentul de resurse umane.

     

    In Romania, consultantii spun ca n-au aflat de vreun caz asemanator si nici nu spera sa-l afle in urmatorii 10-20 de ani. Dar nu le e greu sa nominalizeze companiile in care departamentul de HR are rol strategic: banci precum BRD, Raiffeisen, ING – spune Eugen Dumbrava, consultant pentru HR-Romania.ro. Orange, Vodafone, Danone, CCHBC, Kraft, Philip Morris, Pfizer, Michelin, enumera alti consultanti… Dar da, nici o companie romaneasca in enumerarile lor.

  • In luneta head-hunter-ilor

    La invitatia BUSINESS Magazin, cateva firme de recrutare si head-hunting au intocmit un esantion reprezentativ al celor mai „vanati“ manageri si directori de resurse umane. Unii dintre ei au fost solicitati chiar de firme straine de head-hunting. Lista nu e ierarhica si nici exhaustiva.

    • Adriana Gontariu (CCHBC) – talent development director la nivel de grup
    • Vlad Bog (Coca-Cola Adriatic and Balkan Region) – manager de dezvoltare organizationala pe 36 de tari
    • Adrian Cojocaru (Master Foods), responsabil pe mai multe tari
    • Dan Manea (Novartis) – HR head pe Europa Centrala si de Est
    • Diana Croitoru (P&G) – in Bruxelles
    • Dana Untescu (Xerox) – HR manager pe Europa de Est
    • Dorin Grigorescu (Kraft) – director resurse umane productie in regiunea Asia Pacific
    • Anca Georgescu (CCHBC) – Business Process Leader HR la nivel de grup
    • Mihaela Gheorghe (UPC, fost HR la Raiffeisen)
    • Mircea Mateescu (Danone)
    • Daniela Rohan (fost HR la ING in Amsterdam, acum „on the move“)
    • Cristian Popescu (Genpact, fost HR director la Interbrew)
    • Liliana Urziceanu (Praktiker)
    • Roxana Rotaru (Orange)
    • Florin Luca (BRD)
    • Valentin Pauna (Unilever)
    • Florin Petrescu (Citibank)
    • Manuela Dragomir (ING, fost HR director la Metro in Serbia)
    • Angelica Procopie (Alcatel)

  • HOTELURI: Toamna se numara apartamentele prezidentiale

    Cum sa cazezi 63 de sefi de stat in doar noua apartamente prezidentiale? Observatie: nu e o problema de permutari si combinari. E o dilema cat se poate de reala, careia trebuie sa-i dea de capat organizatorii Summit-ului Francofoniei, care se va desfasura in aceasta toamna la Bucuresti.

     

    Putin probabil ca atunci cand a fost ales presedinte al Sloveniei, Janez Drnovsek si-a pus problema ca in timpul vizitelor sale externe va trebui sa innopteze in altfel de apartamente decat cele prezidetiale, asa cum cere eticheta. Totusi, in luna septembrie, in timpul vizitei pe care o va face la Bucuresti, s-ar putea sa aiba ocazia de a se simti ca inaintea alegerilor.

     

    Intre 25 si 29 septembrie, Bucurestiul va fi gazda Summit-ului Francofoniei, cel mai important eveniment al lumii francofone, organizat din doi in doi ani, la care au fost invitati presedinti si sefi de guvern din 63 de state membre ale Organizatiei Internationale a Francofoniei. Deocamdata, nici Drnovsek, nici vreun alt sef de stat nu au fost repartizati intr-o camera anume, dintr-un hotel anume. Desi zestrea de apartamente prezidentiale a hotelurilor din Bucuresti este de aproape 40, doar 15 dintre acestea sunt in hoteluri de cinci stele.

     

    Pe de alta parte, nu toate hotelurile de cinci stele din Bucuresti au fost selectate de organizatori, lista reducandu-se la JW Marriott, Athénée Palace Hilton, Intercontinental si Crowne Plaza. Numarul apartamentelor prezidentiale disponibile pentru cei peste 60 de sefi de stat si guvern asteptati la finele lui septembrie la Bucuresti scade astfel vertiginos la doar noua.

     

    Unde vor fi cazati cei mai multi dintre ei? In apartamente si in camere normale, cu predilectie la JW Marriot, spun reprezentantii hotelurilor si ai Comisariatului General pentru Francofonie. „Pentru summit sunt rezervate aproximativ 200 de camere pe noapte (din 400 in total – n.r.), iar cerintele sunt foarte exigente din toate punctele de vedere si facem tot ce ne sta in putere ca evenimentul sa se desfasoare la standarde internationale“, spune Dina Litzica, director de relatii publice la JW Marriott Bucuresti.

     

    La acelasi capitol al cerintelor si exigentelor, dincolo de plusul de imagine pe care il poate aduce unui hotel, vizita unui presedinte de stat necesita pregatiri speciale, impuse de protocoale stricte, menite sa asigure confortul si siguranta oaspetilor. Cei mai importanti sefi de state prezenti la summit-ul din toamna vor fi cazati la JW Marriott, cu exceptia delegatiei Frantei, care va alege cu siguranta un hotel frantuzesc (Sofitel sau Novotel, la acesta din urma lucrandu-se non-stop pentru a putea fi inaugurat pana la inceputul toamnei).

     

    Selectia hotelurilor s-a facut inca din iarna, cand o comisie a Ministerului Afacerilor Externe, alaturi de corespondenti de la Comitetul International al Francofoniei au facut o serie de inspectii „la sange“. „Daca avizul lor ar fi fost negativ, noi nu am fi fost inclusi pe lista“, spune Mioara Gheorghe, director de vanzari si marketing la hotelul Crowne Plaza, care face parte din grupul Ana Hotels, alaturi de Hilton. O lista pe care nu au fost incluse nici hoteluri cu capacitate mare de cazare, precum Bucuresti (200 de apartamente, dar nici unul prezidential), Phoenicia (un apartament prezidential, unul imperial si sase normale) sau Howard Johnson (doua apartamente prezidentiale).

     

    Oficialii de la Crowne Plaza au blocat deja apartamentul prezidential si celelate sase apartamente ale sale, dar si camere duble pentru alti participanti. „Hotelul a fost solicitat inca din octombrie 2005 si am confirmat blocarea camerelor inca din noiembrie 2005. Fiecare hotel a rezervat intre 40-70% din capacitate, nu cred ca este vreun hotel care sa fi blocat 100% camerele pentru acest eveniment, deoarece avem si alti clienti si contractele anuale de onorat“, mai spune Mioara Gheorghe. Pe  de alta parte, nu la toate hotelurile reprezentantii MAE au venit la negocieri.

     

    Radu Enache, bunaoara, proprietarul lantului Continental Hotels, care detine si hotelurile care au contract de management cu Ibis Accor Services, va putea oferi participantilor la summit doar camerele care mai raman libere. „Nu a venit nimeni sa negocieze cu mine pentru camere. Am primit in schimb adrese oficiale cu solicitari si vom vedea ce se poate face“, spune Radu Enache. Directorul lantului Continental este de parere ca este destul de tarziu acum sa i se ceara prea multe camere, deoarece clientii care vin an de an in septembrie nu pot fi dati la o parte din cauza summit-ului.

     

    „Nu cred ca e in regula modul in care s-a evaluat perioada in care sa aiba loc acest eveniment. Prin excelenta, in ultima decada a lunii septembrie, Bucurestiul este un oras asediat, cu sau fara 3.000 de persoane suplimentare, si la un asemenea nivel, si cu toate implicatiile necesare. Pot intelege ca sunt anumite cutume de ordin politic, conform carora perioada trebuie sa tina cont de niste repere, dar, in mod cert, existau si niste componente negociabile“, spune Paul Marasoiu, director al firmei de consultanta Peacock Hotels Global Management.

     

    Acesta marturiseste ca are cosmaruri ori de cate ori se gandeste la cum se va circula in Bucuresti in zilele evenimentului, cu cateva mii de oameni care trebuie sa se conformeze programului summit-ului. Fie ca vor caza persoane mai importante sau doar auxiliare, toate hotelurile din Bucuresti au intrat in ceea ce s-ar putea numi „febra summit-ului“, care ar putea reprezenta pentru ei, dar si pentru alti prestatori de servicii, afacerea anului.

    Fiecare hotel a rezervat cam 50% din capacitate pentru summit, iar firmele de rent-a-car sau cele care „inchiriaza“ personal se lupta sa ajunga pe lista de furnizori. Si nu fara motiv, doar pentru masini, soferi, ghizi si insotitori notele de plata care vor ajunge pe masa Comisariatului pentru Francofonie vor sari de 500.000 de euro, dupa cum spun organizatorii.

     

    Puse cap la cap, se estimeaza ca suma totala pe care companiile care vor presta servicii pentru acest summit o vor incasa de la statul roman va fi de aproximativ 4,5 mil. euro, la care s-ar putea adauga alte 4,5 mil. euro de la restul participantilor.

     

    Iar raportat la aceste sume si la ceea ce ele vor reprezenta pentru afacerile din Bucuresti, parca faptul ca Janez Drnovsek ar putea primi doar un apartament normal intr-unul dintre hotelurile de cinci stele selectate nici nu mai conteaza atat de mult.

  • Inventar prezidential

    Apartamentele prezidentiale au de la 50 mp in sus, produse cosmetice de lux in baia imensa, iar in hotelurile cu pretentii au birou separat de camera de zi si de dormitor.

     

    BUCURESTI: La hotelurile de cinci stele din Capitala, apartamentele sunt repartizate astfel: JW Marriott – 2, Casa Capsa – 1, Athénée Palace Hilton – 5, Sofitel – 1, Howard Johnson – 2, Crowne Plaza – 1, Intercontinental – 1 si Phoenicia – 2.

     

    PARIS: In capitala Frantei, sefii de state aflati in vizita au de unde alege; exista 93 de apartamente prezidentiale in hoteluri de cinci stele aprobate de Comitetul International al Francofoniei, de la Ritz la lanturi hoteliere prezente si in Romania.

  • Summit-ul in cifre

    3.000: numarul estimat al participantilor

    63: numarul sefilor de state invitati, fiecare cu un staff de minim 4 persoane

    9 mil. euro: bugetul alocat de statul roman pentru Anul francofoniei

     

    2 mil. euro: cu atat se estimeaza ca va creste cifra de afaceri pe 2006 a agentiei organizatoare, Vacanta

    500: numarul soferilor alocati evenimentului, care vor avea la dispozitie 300 de autoturisme si 100 de microbuze si autobuze

     

    150.000 de euro: banii care vor ajunge la firmele care vor pune la dispozitia organizatorilor soferii, secretarele si ghizii

    300.000 de euro: atat se estimeaza ca va castiga compania care va inchiria masinile pentru eveniment

  • Atacul cavaleriei usoare

    O scurta vizita prin pietele bucurestene, in zona hainelor intens colorate si ieftine si a pantofilor de unica folosinta va va releva un lucru extrem de interesant: marea majoritate a contrafacerilor venite din Asia nu mai folosesc variante stalcite de marci de renume occidentale, de gen Abibas.

     

    Producatorii chinezi produc acum acelasi tip de tricou care te lasa dupa prima spalare, dar acesta se cheama JianJing sau QuingDong. Numele le-am ales la intamplare si imi cer scuze daca alaturarile facute au iscat ceva nepotrivit. Dar ideea e alta: oamenii astia chiar au inteles ca produc intr-o tara care a devenit o mare putere economica a lumii si nu mai simt nevoia sa se ascunda in spatele denumirilor occidentale.

     

    Mai mult, au curaj sa isi impuna propriile marci, poate ieftine, poate stridente, poate de unica folosinta, dar ale lor. Este o forma de asumare a unei identitati nationale, derivata direct din increderea generata de brandul global China. N-am nici o indoiala ca in timp si calitatea produselor se va modifica si, de ce nu?, poate peste cativa ani poate Jian va detrona marca occidentala pe care la inceput a stalcit-o.

     

    Cand a inceput, saptamana trecuta, Marele Deranj National Legat de Retragerea Trupelor din Irak primul lucru la care m-am gandit a fost episodul atacului cavaleriei usoare. In cursul Marelui Deranj extrem de invocata a fost Imaginea Romaniei. Si Angajamentele. Si s-a spus ca cat de mult se strica imaginea Romaniei. Eu cred ca n-am stricat nimic, pentru ca nu avem ce strica, nu poti strica ceva ce nu exista.

     

    Recapitulare: Atacul cavaleriei usoare este un episod din Razboiul Crimeei, in octombrie 1854. O suma de comandanti incompetenti, un ordin gresit transmis si gresit inteles si 670 de oameni au pornit la un galop nebun, o sarja spre moarte, in bataia tunurilor inamicului. Un atac ce aduna la un loc eroism pur si zadarnicie, cu totul un distilat fin de fire omeneasca cantat de lordul Tennyson intr-un poem faimos.

     

    Uite tot asa si noi de ceva vreme, tot galopam la deal dupa cum ne ordona unii sau altii, urmand vreun ordin ce i se nazare unuia sau altuia. Si aici nu ma pot abtine sa nu-l citez pe Tennyson – „…Tunuri in stanga lor, Tunuri in dreapta lor, Tunuri in fata lor…“ – intelegeti orice de aici si faceti orice analogie, ca oricum nu gresiti. Si asa, intre tunuri, si noi in galop, cu imaginea Romaniei, cica, pe post de stindard.

     

    In primul rand ca negativul, in sens fotografic, pe care il putem defini drept imagine actuala a Romaniei nu era o rochita imaculata pe care anuntul facut de liberali a patat-o iremediabil. Eventual de purtat ca proba prin judecati. Negativul in cauza incepe chiar cu decembrie 1989, cand culorile sumbre ale revolutiei au iscat o imagine cu adevarat frumoasa. Nu a tinut nici cateva zile si de atunci tot amestecam solutii chimice, politice, economice, activi si reactivi, in incercarea de a incropi o imagine. Ne plictisim repede, o alta caracteristica nationala, si constatam ca filmul ni s-a rupt si imaginile au fost subexpuse. Ceea ce rezulta nu este o imagine, ci mai degraba un colaj cu urne de vot, zambete largi si mineri maniosi, cu privatizari si esecuri, cu amabilitati diplomatice prezentate drept victorii stategice si cu strachini de fasole in care am scapat te miri ce.

     

    Recent chiar ati putut citi in revista un articol caruia eu i-as spune epitaful episodului 2005 – 2006 al serialului „Branding de tara pentru Romania“.

     

    Inceputa pe cai mari, actiunea a sfarsit cu un buget cam cat echivalentul unei sesiuni de shopping la Milano a unei doamne din high life, iar tentativa de a incropi ceva, o campanie, un logo, o imagine, a esuat. Concluzia a fost ca brandingul e important, dar sunt altele mult mai importante, cum ar fi integrarea, da’ poate facem pe bucatele, vinul cu vinul si IT-ul cu IT-ul, pentru ca unii sa nu se imbete cat porneste softul si nici vinul sa nu se caseze pana scriem programul.

     

    Dar altfel ne suparam cand ni se pare ca unii sau altii ne stalcesc imaginea pe care ne place sa credem ca o avem. Unii m-ar putea contrazice si ar spune ca imaginea Romaniei este chiar ceea ce suntem, cu bune si rele. Aici e ca la rabin, toata lumea are dreptate, dar trebuie facuta diferenta intre starea natiei si imaginea ei.

     

    Si tot sarjam, cavaleri si usurei, la nesfarsit. Ma gandesc, daca tot a ramas Abibas fara rost si rezultatul este iata verificat, n-ar fi bine sa imprumutam noi marca?