BusinessMagazin

Blog

  • RETAIL: Renunta francezii la Romania?

    Carrefour a preluat reteaua Gima – doar cea din Turcia, care are peste 80 de magazine. Cele patru supermarketuri Gima din Romania n-au fost luate in discutie. Sa nu fi fost  la fel de atractive?

    In ciuda rezultatelor peste asteptari obtinute de hipermarketurile sub sigla Carrefour in Romania, francezilor pare ca le-a cam scazut interesul pentru aceasta piata. Desi pe site-ul companiei „Roumania“ figureaza in randul celor 11 tari in care hi-permarketurile Carrefour coloreaza peisajul de retail, in „dreptul“ tarii noastre nu figureaza nici un numar de magazine. De ce oare? 

    Poate pentru ca marele retailer francez nu mai e prezent in Romania decat cu numele. La inceputul acestui an, Hyparlo, principalul francizat al comerciantului francez, a preluat integral actiunile afacerii Carrefour din Romania, dezvoltata in parteneriat Hyparlo – Carrefour. Prin schimbul de actiuni, francezii s-au „spalat pe maini“ de afacerea din Romania.

    Un alt semn: francezii au preluat recent, la pachet, reteaua magazinelor Gima de pe piata turceasca. Tranzactia nu a inclus insa cele patru supermarketuri Gima din Romania. Ar fi fost cele patru Gima made in Romania o prea mare bataie de cap? 

    O privire comparativa a celor doua piete ar putea da un raspuns afirmativ. In Turcia, Gima este o forta, avand 80 de supermarketuri. Apoi, batand mana cu grupul Fiba, actionarul majoritar al retelei Gima, Carrefour a preluat si reteaua Endi, care cuprinde 50 de magazine de discount (cu numar redus de produse si preturi mici). In acest fel, francezii de la Carrefour par a fi dat lovitura: ei au ajuns astfel pe primul loc in topul retailerilor intr-o tara despre a carei imensa importanta strategica se vorbeste de secole bune. 

    In schimb, pe piata romaneasca, lucrurile stau ceva mai prost: Endi nu exista deloc, iar reteaua Gima are doar patru magazine. Unul dintre ele este la Iasi (Iulius Mall) si trei in Bucuresti, dintre care doua sunt in mall-urile detinute de Anchor Group (Plaza Mall si Vitan Mall). Al treilea supermarket Gima din Capitala e plasat in Colentina, fiind si cel mai nou deschis – in cursul anului trecut. Un magazin Gima a „vietuit“ o vreme si pe meleagurile constantene, dar a fost inchis o data cu mall-ul in care era plasat. In fine, a mai existat un supermarket Gima si in apropiere de Bucuresti, in mall-ul Prisma.  In plus, piata bucuresteana nu pare sa sugereze un viitor prea roz. Exista, pe de o parte, aglomeratia din supermarketul Gima amplasat in complexul din Vitan. In vreme ce magazinul deschis in Plaza Mall are parte de o concurenta acerba din partea Carrefour Orhideea. Mai mult, in luna septembrie este planificata inaugurarea unui nou hipermarket Cora, chiar langa Plaza Mall. 

    Mai mult, tot la toamna se va deschide, de data aceasta in zona Colentina, primul hipermarket Kaufland. Este de presupus ca acesta va atrage mare parte din clientii disponibili in acel perimetru, unde se afla, coincidenta, cel de-al treilea supermarket Gima. 

    Asa ca este de presupus ca preluarea retelei Gima Romania ar fi inseamnat, cel putin in momentul actual, o mult prea mare bataie de cap pentru Carrefour. In sfarsit, chiar daca Gima va rezista cu bine acestor „atacuri“, este vadita o aglomerare a peisajului de retail al Bucurestilor, locul in care comertul modern a prins aripi cu precadere si se afla in plin proces de dezvoltare.  Caci la meci isi anunta participarea si alte magazine care au drept tinta buzunarul consumatorilor. De exemplu, Plus Discount, parte a grupului german Tengelmann. Pentru inceput, Plus va deschide 15-20 de magazine, in Bucuresti si alte mari orase din tara, dupa cum a anuntat Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS). Magazinele de pe piata romaneasca vor fi de tip discounter (cu preturi reduse si un sortiment limitat de produse) si vor fi operate de compania Plus Discount sub brandul Plus. Teren de expansiune au gasit in Capitala si lituanienii de la VP Market, liderii retailului din regiunea baltica, care au adus, deocamdata, doar formatul magazinelor de discount, numite aici Albinute. Iar ritmul de deschidere a fost destul de vioi: in cinci luni, reteaua lituaniana a ajuns sa aiba opt magazine, iar pana la finele anului, vor fi 17, dupa cum a declarat, anterior, pentru BUSINESS Magazin Dmitrijus Nikitinas, director de dezvoltare al VP Market.

    Iar Hyparlo vrea sa deschida cate doua hipermarketuri Carrefour pe an pana in 2010. Explicatia lui François Oliver, directorul executiv: trebuie sa existe cate un Carrefour in fiecare din cele patru puncte cardinale ale Capitalei. Iar Hyparlo mai are si tara de acoperit. In 2005 va fi finalizat hipermarketul de la Ploiesti si vor incepe lucrarile la cel putin inca doua magazine. Primul va fi deschis la Constanta, in primavara anului viitor. Povestea Carrefour a inceput cu aproape jumatate de secol in urma, in 1959, cand familiile Fourier si Defforey au fondat compania. Primul supermarket a fost deschis un an mai tarziu, intr-una din provinciile franceze. Conceptul de hipermarket, care i-a si consacrat pe francezii de la Carrefour, a fost lansat in 1963, in orasul francez Sainte-Geneviève-des-bois. I-a trebuit 42 de ani ca sa ajunga la aproape 800 de hipermarketuri; a devenit, astfel, cel mai mare retailer european si al doilea ca marime dupa gigantul american Wal-Mart. Dar „urcusul“ retailerului francez nu mai e la fel de alert ca pana acum un an-doi. Intamplator sau nu, marile schimbari din conducerea gigantului francez coincid cu perioada in care Carrefour s-a retras din Romania, lasand aici doar numele. Si se mentine departe de piata romaneasca, desi, trei luni mai tarziu, ar fi putut sa intre pe o alta usa. Cea a supermarketurilor Gima. 

  • Cine este Carrefour?

    Grupul Carrefour, de origine franceza, este al doilea retailer la nivel mondial, dupa gigantul Wal-Mart, si cel mai mare comerciant la nivel european. Povestea Carrefour a inceput la mijlocul secolului trecut. 

    11.000 de magazine in 31 de tari apartin retailerului francez. 

    3 formate principale: hipermarket, supermarket si hard discount (cu paleta restransa de produse, dar preturi foarte mici).

    430.000 numarul de angajati in toata lumea. 

    90.681 de miliarde de euro este cifra de afaceri anuala, pe plan mondial.

    794 de hipermarketuri

  • Cine este Gima?

    Supermarketurile Gima sunt prezente doar in Romania si Turcia. La inceput, Gima era o companie de stat, dar din 1996 a fost preluata de grupul Fiba, ale carui principale domenii de activitate sunt financiar, bancar si retail. 

    PRIMUL supermarket Gima a fost deschis in 1956 la Usala, in Turcia. 

    TURCIA: In prezent, reteaua Gima cuprinde un numar total de 80 de supermarketuri. 

    ROMANIA: Primul magazin Gima a fost deschis in 1999, in cadrul Complexului Comercial Bucuresti Mall. 

    GIMROM HOLDING: Este compania care opereaza, in Romania, supermarketurile Gima. Holdingul ,infiintat in 1998, este o companie cu capital turcesc si face parte din grupul FIBA.

  • Visul transilvanean

    Outsourcing. Software. Cluster. Trei cuvinte care pentru cei ancorati in vechea economie nu inseamna nimic. Managerii a cinci companii IT din Cluj le stiu insa bine sensul. Mai mult, ei le-au dat coerenta. Cei cinci directori de firme software au creat primul cluster IT din Romania, principala tinta fiind castigarea in comun a noi contracte cu parteneri din Vest.

    Romeo Macaria (foto) a invatat din experienta de membru fondator al clubului Rotary din Cluj ca rocada sefilor intr-o organizatie poate aduce beneficii pe termen lung. Nimeni nu se plictiseste, toata lumea se simte importanta si fiecare ajunge sa aiba raspunderea totala intr-un mandat bine definit. Macaria a inceput sa exporte modelul Rotary si in afaceri. Si treaba merge. Acum, Macaria este presedintele Transylvania Cluster – primul pol IT din Romania. „Inaintea mea a fost Marcel Borodi, directorul Net Brinel, iar eu voi sta pe aceasta functie timp de trei luni“, spune Romeo Macaria, care in viata de zi cu zi este directorul general al firmei clujene de software Recognos. Ce i-a venit lui Macaria sa se implice intr-o activitate suplimentara, care pentru moment nu-i aduce nici un leu profit? Nu era mai bine sa se dedice suta la suta companiei sale? Se pare ca in astfel de vremuri o singura companie din provincie nu mai inseamna mare lucru in ochii unui client mare. „Suntem prea mici pentru niste nevoi atat de mari“, explica Romeo Macaria. Observatia lui Macaria a fost impartasita si de alte companii clujene din industria de software si servicii. Asa s-a nascut la sfarsitul lui 2004 ideea crearii cluster-ului Transylvania care, in ciuda denumirii sofisticate, nu e altceva decat o asociatie (un pol) de companii din acelasi domeniu care se promoveaza impreuna in fata unor potentiali mari clienti straini. E ca in proverbul romanesc „unde-s doi puterea creste“. Sau, mai bine zis, unde sunt cinci, puterea creste – ca sa fim exacti in cazul cluster-ului de la Cluj. Pana acum, s-au aliat cinci companii clujene de software (AGS, Arobs, Net Brinel, Recognos si Transart), urmand sa fie atrasa si o a sasea (Iquest). 

    Managerii celor cinci companii „se vand la pachet“ in fata clientilor pe care ii curteaza. Ce nu poate face o companie va face cealalta si viceversa. Va functiona acest sistem? Deocamdata, nici presedintele in exercitiu al cluster-ului nu stie cu precizie. „Vom trage linie peste un an de zile si vom analiza rezultatele“, spune Macaria.

    Frate, frate, dar branza e pe bani. Mergand pe scenariul optimist ca firmele din asociatie vor avea de castigat mai mult daca sunt unite decat daca ar fi continuat sa mearga pe cont propriu, nu e insa deloc exclus sa apara si disensiuni intre „frati“. In principiu, orice risc poate fi asigurat. Acesta este motivul pentru care Romeo Macaria si ceilalti manageri sunt in discutii cu o companie de avocatura pentru statuarea exacta a modului in care se vor imparti banii dupa semnarea unui contract comun. Ce-i drept, produsul de marketing

    Transylvania Cluster arata destul de bine. Firmele membre au, cumulat, o cifra de afaceri de opt milioane de euro si aproximativ 450 de dezvoltatori software. Cu alte cuvinte, din mai multe companii medii sau chiar mici s-a nascut o companie virtuala demna de luat in seama. Industriile din care membrii cluster-ului spera sa atraga clienti sunt exact cele pe care au acum competente: telecom, software pentru telefoane mobile, finante/banci, asigurari, farmaceutice.

    Activitatile comune vor reuni, pe langa marketing si PR, achizitiile de mijloace fixe sau mobile, productia (aici un mare avantaj il reprezinta flexibilitatea colectivelor dislocate in functie de dimensiunea proiectului), precum si crearea unei infrastructuri.

    Altfel spus, companiile din cluster vor avea sediu comun. „Mai multe firme, chiar si unele care nu fac parte din cluster, au luat decizia de a lucra in aceeasi cladire. Aceasta va fi in parcul Tetarom de langa Cluj-Napoca“, spune Marcel Borodi, directorul general al Net Brinel si, totodata, primul presedinte al Transylvania Cluster. „Investitia totala va fi de trei milioane de euro si proiectul comun va fi gata cel mai devreme in 12-15 luni“, adauga Borodi.

    Este apropierea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana unul din motivele crearii acestui prim pol IT, infiintat luna trecuta? „Nu este motivul principal“, raspunde sententios Romeo Macaria. Totusi, noua epoca in care vom intra va schimba perspectivele in industria software si de servicii. In primul rand, costul mic al fortei de munca nu va mai fi principalul avantaj. „Daca o companie software propune unui student de la o facultate tehnica un salariu de intrare mai mic de 450 de euro, s-ar putea ca acesta sa strambe din nas“, dezvaluie un analist al pietei. Or, acest nivel salarial afecteaza serios marjele de profit ale companiilor romanesti de software. Tari precum Bielorusia, Moldova sau Ucraina lucreaza mult mai ieftin decat noi. 

    Asadar, perioada cand „branding-ul“ industriei romanesti de software avea in centru sintagma „mana de lucru ieftina si calificata“ este apusa. Acum, oamenii din domeniu au inteles ca trebuie scoasa in fata firma, in cazul outsourcing-ului si produsele, in cazul vanzarii de licente. „Romania se afla intr-un nou stadiu din punct de vedere al outsourcing-ului“, spun cei de la Transylvania Cluster.

    Atunci cand trebuie sa pui accentul pe valoarea companiei si mai ales pe stabilitatea si seriozitatea sa, apar problemele. Companiile romanesti, cu cateva exceptii, au cifre de afaceri destul de mici care nu dau deloc bine in ochii partenerilor. De exemplu, Recognos, compania lui Macaria, a avut in 2004 o cifra de afaceri de 500.000 de dolari (380.000 de euro) si pe 2005, spera o crestere de 10-15%. Intr-un fel e sa vorbesti cu un client de talia HP sau IBM ca firma de 500.000 de dolari pe an si alta e sa incepi discutiile din pozitia reprezentantului unui conglomerat de firme care vand anual de 8 milioane de euro. Dincolo de cifra de afaceri, un alt indicator relevant pentru parteneri este numarul de angajati. Companiile cluster chiar au  pierdut contracte cu mari clienti pe motiv ca aveau nevoie de mai multi ingineri de sistem pe proiect. Iata exemple de contracte ratate: HP a solicitat pe proiect cel putin 50-100 de persoane, cerinta minima a celor de la Huhne & Nagel a fost de 100 de ingineri software, iar divizia de outsourcing a IBM avea nevoie de 100 de oameni dedicati. Acum, prin reunirea a 450 de programatori, forta de negociere a cluster-ului va fi cu totul alta.


    Fuziunile si achizitiile ar fi fost solutia alternativa la concentrarea de tip cluster – dar sunt si mai putin probabile pentru firmele mici. „Nu cred ca vom asista la achizitii si fuziuni pe piata locala“, spune Florin Talpes, presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Software si Servicii. Achizitiile nu sunt posibile pentru ca firmele locale au, in general, o forta financiara redusa, iar fuziunile nu sunt o modalitate de asociere pretabila pentru mentalitatea oamenilor de afaceri romani. La noi inca functioneaza principiul „sa moara capra vecinului“. 

    Pana aici, toate bune si frumoase, insa sa fim realisti. Alianta ar putea intalni si piedici – una ar fi curentul anti-outsourcing generat in America si Europa de Vest de disponibilizarea multor specialisti software. Tocmai din acest motiv, initiatorii cluster-ului s-au blindat cu PR-isti chiar de la fata locului, din SUA. Printre ei se numara George Haber, cel mai bogat roman din America si George Roth – partenerul lui Romeo Macaria din Silicon Valley. Vasile Puscas, fostul negociator al Romaniei pentru Uniunea Europeana, va face si el lobby pentru alianta companiilor romanesti. In ciuda protestelor softistilor americani, majoritatea fondurilor de investitii cu capital de risc care finanteaza start-up-urile americane incurajeaza externalizarea activitatilor secundare business-ului principal.

    Dincolo de interesul strict de business, cei cinci-sase manageri din Ardeal au facut alianta si dintr-un orgoliu local. 

    „Daca Timisul a ajuns centrul hardware al tarii, Clujul ar putea ajunge centrul software al Romaniei. Bineinteles, vorbim doar de provincie, pentru ca regina acestei industrii este Bucurestiul“, conchide presedintele Romeo Macaria.

  • McDonald’s-ul masinilor

    Logan este McDonald’s-ul masinilor, a afirmat Kenneth Melville, seful echipei care a creat designul de-acum faimosului automobil conceput in uzinele Dacia-Renault. Desi construita initial pentru pietele emergente din centrul si estul Europei, Logan este tot mai ceruta de clientii din Vest, pe fondul discount-maniei care se raspandeste cu rapiditate pe intreg continentul, scrie revista Business Week. De la lansarea din 9 iunie in Franta a automobilului, dealerul Renault din Paris a vandut deja 40 de autoturisme. Iar lista de asteptare se intinde pana in noiembrie.

    „Pentru mine, o masina este doar un mijloc de locomotie. Logan este o idee geniala“, spune Michel Cuypers, un pensionar de 62 de ani care si-a comandat un model Logan la pretul de 10.648 de dolari. Renault a reusit sa produca un mic miracol, rezultand o masina moderna, lipsita de accesorii de design scumpe si inutile. Deutsche Bank a fixat costurile de productie ale Logan la 1.089 de dolari pe exemplar, la sub jumatate fata de 2.468 de dolari, la cat sunt estimate costurile de productie pentru un echivalent produs in Vest. Pentru a mentine costurile scazute, Renault a adaptat platforma folosita pentru celelalte autoturisme mici ale sale – Clio, Modus si Nissan Micra. Apoi, echipa condusa de Melville a redus numarul componentelor la mai putin de jumatate. Designul simplu nu necesita asamblarea cu ajutorul robotilor. Fiind asamblata in uzinele Dacia-Renault din Pitesti, costurile cu mana de lucru se reduc simtitor, salariul lunar brut al unui muncitor in aceste uzine fiind de 324 de dolari, in timp ce un muncitor din Vest castiga, in medie, 4.723 de dolari pe luna.

    Potrivit estimarilor, Renault va vinde 175.000 de bucati Logan in  2005 si un milion de exemplare pana in 2010. Pana atunci, Logan ar putea adauga in jur de 341 de milioane de dolari in vistieria Renault, potrivit lui Gaetan Toulemonde, analist auto in cadrul Deutsche Bank. 

    Anul trecut, Renault a inregistrat venituri in valoare de 49 de miliarde de dolari si un profit de 4,26 miliarde de dolari. Intre timp, alte companii se pregatesc sa produca masini ieftine. Volkswagen lucreaza la un automobil de 3.650 de dolari pentru piata chineza, in timp ce compania indiana Tata Motors planuieste lansarea unui autoturism de 2.000 de dolari inainte de 2008.

  • Ce sa faci cu 1 mil. €

    Venituri sigure: Valeriu Ionescu, directorul firmei de consultanta Valeriu Ionescu si Asociatii, spune ca un milion de euro poate aduce un venit de 5% pe an, daca este investit in mod conservator – titluri de stat sau depozite bancare.

     

    Venituri mari, dar cu risc mai mare: Matei Paun, directorul pentru Romania al bancii regionale BAC Investment Bank, crede ca un milion de euro poate aduce un randament anual de 10% daca se merge pe un portofoliu de investitii diversificat pe termen lung: actiuni, plasamente imobiliare, depozite bancare.

     

    Venituri foarte mari: Tot Matei Paun afirma ca in Romania zilelor noastre se pot obtine randamente anuale de 30%, fara un risc major, doar din investitii imobiliare si pe piata de capital. Cu o mentiune: „acest tip de investitie nu va aduce cresteri la fel de mari pe termen lung“.

  • Adio Kozlodui, bun venit Belene

    Varianta optima pentru construirea celei de-a doua uzine de energie nucleara a Bulgariei la Belene este parteneriatul public-privat, a anuntat presedintele bulgar, Georgi Purvanov, in cadrul unui forum pe probleme de energie. 

    „Avand in vedere ca siguranta aprovizionarii cu energie a intregii zone depinde de acest proiect, sunt invitate sa se alature acestui parteneriat si alte tari din regiune, mai ales potentialii utilizatori ai energiei furnizate de Belene“, a spus seful statului bulgar. Proiectul ar putea deveni o afacere regionala si, de vreme ce va contribui la reducerea substantiala a emisiilor de gaze nocive, ar putea cere ajutor financiar din partea fondurilor create pentru prevenirea schimbarii climei globale, a adaugat Purvanov.  „Aproape 80% dintre bulgari considera ca noua uzina nucleara va accelera ritmul dezvoltarii economiei, va aduce profituri substantiale pe termen lung si va asigura independenta energetica a Bulgariei“, a intarit Miroslav Sevlievski, ministrul energiei si resurselor energetice din aceasta tara. 

    La licitatia pentru construirea uzinei s-au inscris doar doua consortii – unul condus de compania ceha Skoda si celalalt de catre Atomstroyexport din Rusia.  Uzina va dispune de doua reactoare nucleare cu apa presurizata de 1.000 de megawati si va fi situata in portul dunarean Belene, la 250 km nord-est de capitala Sofia. Numele constructorului va fi cunoscut pana la sfarsitul acestui an, iar prima unitate va functiona dupa cinci ani de la semnarea contractului de construire. Bulgaria a investit peste un miliard de dolari in proiectul Belene, dar acesta a fost sistat in 1990, in urma unor proteste ale ecologistilor. Actualul guvern a reluat discutiile cu privire la proiect in luna aprilie, pe fondul cresterii cererii de energie si a apropiatei inchideri, la cererea UE, a doua unitati vechi apartinand singurei uzine nucleare a tarii – Kozlodui.

  • Psihologia milionarului

    Milionari peste noapte: Comportamentul unui om bogat este strans legat de „viteza“ cu care acesta si-a construit averea. „Daca cineva se trezeste milionar peste noapte, va constata ca oamenii din jurul sau isi vor schimba asteptarile in ceea ce il priveste. Si reciproca e valabila“, explica Mihai Popa-Radu, managerul companiei de coaching „Seeds for success“.

     

    Profit acum, ca nu stiu cat tine: Un individ care ajunge la statutul de om bogat foarte repede (printr-un „tun“ sau castig la loterie) va dori sa capete recunoasterea celorlalti intr-un timp scurt. In consecinta isi va cumpara haine si masini de lux si resedinte impunatoare. „Un astfel de milionar se ghideaza dupa principiul: hai sa profit acum, cat se poate“, spune Mihai Popa-Radu.

     

    Oricand pot sa o iau de la capat: Acumularea treptata de bani si resurse ii permite individului sa se obisnuiasca in mod natural cu noul sau statut, comenteaza Popa-Radu. In acest caz, siguranta isi are radacinile in interior, nu in spectacolul exterior (masini, haine), cel mai reconfortant gand al milionarului fiind ca oricand poate s-o ia de la capat.

     

    Cand cade bursa: Impactul psihologic al unei scaderi semnificative de pret la bursa este adesea mai puternic decat argumentele rationale. „Spectrul comportamental al investitorului este determinat de o combinatie intre lacomie, pe de o parte si spaima, de cealalta parte“, explica Dragos Simion, specialist in investitiile pe piata de capital. 

     

    Emotional vs. rational: „Pentru mine esential a fost ca educatia fundamentala de specialitate a venit inaintea «botezului focului» si chiar inaintea aparitiei bursei ca institutie. Pe un fond psihic sanatos, alaturi de un bagaj masiv de teorie, impactul ratiunii a fost intotdeauna mai puternic decat al emotiilor“, sustine Dragos Simion.

  • Am bancherul meu

    SPECIAL Nici nu trebuie sa fii milionar ca sa beneficiezi de un tratament special din partea bancilor. E suficient sa ai in cont 100.000 de euro ca bancherii sa-ti acorde mai multa atentie: pentru clientii bogati, in cautare de consiliere in privinta modului cum sa-si plaseze banii, exista serviciile de private banking.

    CLIENTII Calin Pop, corporate communication manager la ING Bank, furnizor de servicii de private banking, spune ca in general clientii de private banking sunt oamenii care au propria afacere, directori executivi, vedete sportive, dar si mostenitorii unor averi semnificative.

    AVANTAJE Clientii de lux care apeleaza la private banking isi pot negocia individual dobanda sau cursul de schimb. Fiecare dintre ei are un consilier personal si poarta discutia cu reprezentantul bancii intr-o incapere separata, cu intrare separata.

  • CUMPAR, DECI EXIST

    Un studiu realizat de Synovate in 11 tari din toata lumea arata ca romanii si bulgarii sunt net mai aplecati spre placerea shopping-ului decat americanii sau asiaticii. Contrar parerii comune, nu occidentalii merg cel mai mult la cumparaturi pentru relaxare: romanii se declara in proportie de 42% sensibili la beneficiile psihologice ale mersului la cumparaturi, fata de numai 20% din americani. Care sa fie explicatia?

    In magazinele cu produse de lux, arareori clientii sunt agitati. Cu un aer mai degraba contemplativ, cer informatii, incearca un ceas, un parfum sau un sacou. Acolo timpul pare ca se opreste in loc. „La noi vin clienti de dragul de a intra intr-un magazin ca acesta“, spune Bogdan Aanicai, reprezentant Micri Gold Bijuterii, retea de magazine cu ceasuri si bijuterii de lux.

    Clientii din astfel de magazine nu sunt manati de necesitati cotidiene, ci de placerea de a-si procura obiecte care sa-i faca sa se simta bine, prin faptul ca le satisfac nevoile estetice sau le subliniaza statutul social. Diferenta fata de mersul la cumparaturile zilnice e fundamentala: daca termenii de „buying“ si „shopping“ au aceeasi definitie in dictionar, diferenta este ca primul termen se refera la o necesitate, iar al doilea la o placere. Mai mult, shopping-ul a ajuns chiar sa fie asimilat cu o terapie, eficienta pentru indispozitiile sau depresiile omului modern. 

    Dupa cum stim, fenomenul de „shopping therapy“ a fost tratat in ultimii ani in cheie ironica, in filme sau carti, dar si studiat cu instrumente sociologice, pentru a i se stabili dimensiunile. Desigur, originea sa e in Occident si in SUA, acolo unde au aparut si cartile de credit, si mall-urile – templele moderne ale societatii de consum, unde comertul e recunoscut ca forma de divertisment printre altele. Dar lucrurile s-au schimbat, iar exportul culturii occidentale in Europa de Est tinde sa deplaseze centrul de greutate al fenomenului. In timp ce in Vest piata a ajuns la o oarecare saturatie, tarile care au adoptat ultimele societatea de consum recupereaza rapid decalajul in materie de apetit pentru shopping. 

    Potrivit unui studiu al firmei de cercetare de piata Synovate, numai 20% din americani sunt atasati de terapia prin cumparaturi, adica doar cu putin mai mult decat chinezii (16%) sau taiwanezii (19%), in timp ce in topul interesului pentru shopping se afla bulgarii (44%), romanii (42%) si sarbii (39%). „Aceasta varietate de atitudini este legata de diferentele culturale“, conchide studiul. Nu e o noutate ca asiaticii au spirit de economie, numai ca in Romania sau Bulgaria cu greu ar fi putut fi imaginate acum 15 ani scenele din supermarketurile sau mall-urile de acum, unde aglomeratia si volumul cumparaturilor cresc de la an la an. 

    E adevarat, la est-europeni atarna in balanta destul de mult puterea de cumparare; romanii lipsesc din topurile natiunilor care platesc rate la banci ori din cele ale popoarelor econoame. Pentru est-europeni, nevoia de proprietate este canalizata catre obiecte de valoare mica, mai curand decat spre proprietati imobiliare sau automobile, pentru care putini au resurse banesti. Asa se face ca placerea shopping-ului se satisface inca la noi prin cantitatea de cumparaturi, in timp ce in SUA si in Europa Occidentala fenomenul a inceput sa se restranga, canalizandu-se spre calitatea si valoarea achizitiilor.  Terapia prin cumparaturi este un fenomen relativ nou in Romania, care se manifesta cu precadere de la aparitia marilor centre comerciale, gen mall-uri sau galerii comerciale, sustine Mircea Kivu, sociolog si director al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). „Elementul de atractie il constituie noutatea, dar pe termen lung probabil ca romanii se vor plictisi.“

    E greu de spus in cata vreme se va epuiza aceasta noutate. „In urmatorii doi-trei ani, fenomenul shopping-ului s-ar putea accentua, dupa care va aparea saturatia, iar shopping-ul va ajunge sa-i oboseasca pe impatimitii de acum“, apreciaza Ion Stefan, psiholog si sociolog, lector universitar in cadrul Universitatii Transilvania din Brasov. In acelasi timp, o data cu cresterea puterii de cumparare, e posibil ca si alte categorii sa capete interes pentru mersul la cumparaturi ca mod de petrecere a timpului liber sau in sens terapeutic. „Va avea loc, probabil, o jonctiune intre cei ce se plictisesc si cei care acced catre acest mod de petrecere a timpului liber“, considera Mircea Kivu.

    Deocamdata, numarul de vizitatori si aglomeratia din centrele comerciale si din mall-urile romanesti cresc continuu. In fiecare zi, numai in Unirea Shopping Center intra 40.000 de vizitatori, iar „cifra este depasita in week-end“, dupa cum spune Ana Maria Meculescu, responsabil PR la Unirea Shopping Center. In 2004, numarul mediu al vizitatorilor era de 38.000. Traficul a crescut, desi in ultimul an au aparut in Bucuresti inca doua mall-uri: Plaza Romania si Jolie Ville. Si asta in conditiile in care Capitala se mai poate lauda cu Vitan Mall, cel mai vechi mall, operat de Anchor Grup, compania care a deschis si Plaza. Apetitul pentru shopping pare a creste deci pe principiul „pofta vine mancand“: desi numarul mall-urilor si al centrelor comerciale creste, acestea au tot mai multi clienti. 

    Dar in afara de mersul la cumparaturi, „comportamentul de shopping mai are o valenta: aceea de a iesi in lume, cu o anumita tinuta, de a-i observa pe cei din jur“, sustine psihologul si sociologul Ion Stefan. In plus, „in mod traditional, romanilor le lipseste compania“, asa ca isi stabilesc tinte comune, mai ales la sfarsit de saptamana, cand ies la cumparaturi impreuna cu membri ai familiei sau cu prieteni. Mai putin de o cincime (18%) din cei peste 40.000 de vizitatori zilnici ai Centrului Comercial Unirea merg neinsotiti la cumparaturi daca isi cauta produse pentru casa, spune Ana Meculescu, responsabil PR la Centrul Comercial Unirea. Procentul este chiar si mai mic daca in plan sunt cumparaturile pentru copii (7%). „In general, vizitatorii sunt insotiti mai ales de partener“, explica Meculescu.

    Factorul social este evaluat clar in studiile referitoare la cum, cat si cu cine merg  americanii la cumparaturi. Opt minute si 15 secunde este timpul mediu petrecut de o americanca insotita de o alta intr-un magazin, adica aproape dublu fata de  timpul petrecut in acelasi magazin de o femeie insotita de un barbat – 4 minute si 41 de secunde. Motivul e cunoscut – cand doua femei merg impreuna la shopping, discuta, se sfatuiesc. „De aceea, timpul petrecut de doua femei intr-un magazin este mai mare“, explica Paco Underhill, un cercetator care a studiat timp de 20 de ani, cu instrumente antropologice, comportamentul oamenilor la shopping.

    O femeie singura nu sta in magazin, in medie, mai mult de 5 minute si 2 secunde, in timp ce o femeie cu un copil petrece 7 minute si 19 secunde in acelasi magazin. Dar nu sunt multe studii care sa arate atitudinea romanilor la shopping. In diverse magazine, romanii par a avea stiluri diferite. Cumpararea unui parfum „tine mult de impuls“, spune Eugen Bartha, director general la Ina International, companie care opereaza retelele de magazine Ina Center si Privilege. Motiv pentru care loialitatea fata de un singur parfum este slaba, iar „clientii migreaza chiar intre mai multe case de parfumuri“. Asa ca exista tot mai multi romani care au mai multe feluri de parfumuri, pe care le folosesc in functie de imprejurari. Situatia este diferita in cazul produselor de ingrijire a fetei si al celor pentru machiaj. „Clientii sunt mult mai fideli, iar decizia de cumparare este premeditata in mult mai multe cazuri decat la parfumuri si depinde foarte mult de satisfactia pe care o ofera produsul“, considera Bartha.

    Pentru ceasurile de lux, „nu putem vorbi de o regula“, sustine Daniela Filip de la Helvetansa, pentru ca „prin definitie, comportamentul consumatorului este motivat emotional“. Clientul cauta un obiect unic, de valoare, care-l poate individualiza sau aduce prestigiul. La romani, cel mai mare impact in cumpararea unui produs de lux il are marca, mai spune Daniela Filip. Dar „motivatia, similara cu cea a altor popoare, este de ordin afectiv“. Un ceas sau o bijuterie de lux trebuie sa fie mai mult decat ceva de calitate, frumos sau pretios; trebuie „sa aiba personalitate, sa transmita emotie, sa individualizeze“.

    Cumparatorii de bijuterii si ceasuri de lux se pot imparti in doua tipuri distincte. Pe de o parte sunt cei care „stiu sa aprecieze foarte bine ceea ce cumpara, nu neaparat din punct de vedere valoric, ci mai degraba artistic“, spune Bogdan Aanicai de la Micri Gold. Pe de alta parte sunt cei care cumpara „nu neaparat mecanic, ci pentru ca asa se poarta: ca se poata aurul alb sau galben, ca e trendy“. In ambele cazuri, sunt destui clienti care merg in magazine ca sa vada ce mai e nou, sa schimbe doua vorbe cu vanzatorul, sa se deconecteze. 

    Placerea shoppingului nu este insa garantata, pentru ca in unele cazuri nu reprezinta echivalentul unei descarcari nervoase, ci tocmai opusul, spune psihologul si sociologul Ion Stefan. „Iti face placere sa cumperi ceva daca ai nevoie, ai cu ce si ai unde“, spune si Bogdan Aanicai. Intr-adevar, pentru produsele de lux, clientii indeplinesc toate aceste conditii; pentru alte tipuri de produse, lucrurile nu sunt la fel de simple.

    Un mare obstacol poate fi vanzatorul care are o atitudine nepotrivita. Un client nu are rabdare la nesfarsit sa fie intrebat de vanzatoare cu ce poate fi ajutat si iese din magazin prost dispus daca nu obtine atentia dorita – sau, dimpotriva, daca insistenta vanzatoarei e prea mare. Un alt risc, mai ales pentru cei care nu suporta aglomeratia, este shopping-ul intr-o zi nepotrivita – de week-end, de exemplu. 

    Cat priveste puterea de cumparare, creditele, fie ele de consum sau pe card, permit cheltuieli cu mai multi bani decat cei pe care clientul ii are in buzunar. De exemplu, intr-un singur an, numarul cardurilor de credit Visa a crescut cu peste 17%. La sfarsitul lunii martie 2005 erau emise in Romania peste 230.000 de carduri Visa. Si produsele premium (cele adresate oamenilor cu venituri mari si foarte mari) au inregistrat o crestere semnificativa. Cardurile Visa Gold erau cu 140% mai numeroase la sfarsitul lunii martie 2005, ceea ce inseamna 1.241 de utilizatori. BRD are in circulatie acum peste 200.000 de carti de credit, din care 80% sunt folosite cel putin o data pe luna, spune Geo Bavro, director adjunct al departamentului de strategie si marketing la BRD. Desi cresterea numarului de carti de credit a fost moderata in ultimii doi-trei ani, „a progresat foarte bine plata cu cardul la comercianti“. Pentru ca platile catre comercianti inseamna acum peste 15% din tranzactiile cu carti de credit, fata de numai 2-3% in 2003.

    Sensibil mai mare este procentul platilor catre comercianti, in totalul tranzactiilor, in cazul cardurilor de credit emise de Raiffeisen. Banca are, la doi ani dupa lansarea cartilor de credit, 60.000 de clienti, din care 80% folosesc acest tip de credit. „25% din clientii activi (n.r. – cu carti de credit) au utilizat aproape integral fondurile puse la dispozitie de banca“, spune Titi Stoenescu, director carduri la Raiffeisen. Ce inseamna aceasta? Bancile au inceput o adevarata ofensiva pentru acordarea creditelor de consum – pe care romanii le-au imbratisat imediat. Frenezia creditarii a facut ca in ultimii ani, perioada de crestere economica accelerata, romanii sa-si poata cumpara televizoare, frigidere, automobile sau camere video la care nu avusesera acces in deceniul trecut.

    BNR a incercat in februarie anul trecut sa franeze pofta prea mare de cheltuiala pe credit, care incepuse sa ameninte balanta de cont curent. Plafonul de credite in totalul veniturilor unui client a fost atunci fixat la 30%, fara a reusi totusi sa limiteze cererea de credite. Saptamana trecuta, BNR a anuntat o a doua tentativa de franare a creditarii dupa cea din februarie 2004.  Cu toate franele, setea de shopping este greu de stins, odata declansata. Shopping-ul a ajuns chiar si motiv de atractie pentru turisti. Romanii care au fost in strainatate stiu foarte bine ca orice program de vizitare a unui oras occidental sau asiatic cuprinde obligatoriu si una sau mai multe partide de shopping. Iar elementul de divertisment implicat aici a fost exploatat din plin de industria de turism. Pe site-ul statiunii australiene Brisbane este postat urmatorul anunt: „Shopping-ul a fost mereu un mod de viata pe Coasta de Aur Australiana si un mod perfect de relaxare in vacanta“.

    Placerea de a cumpara este cu atat mai mare cu cat este precedata de placerea imaginatiei, asa-numitul „daydreaming“ al celor ce-si petrec timpul imaginandu-si cum ar fi sa aiba lucrul vazut in magazin, la TV sau in pliantele publicitare. Caci nevoia pentru un anumit obiect se creeaza ori se constientizeaza gratie publicitatii, spune psihologul Dan Niculescu: „De cele mai multe ori, bunurile visate nu sunt necesare, dar impulsul de a cumpara este intretinut de publicitate“. 

    Scoaterea actiunii de a cumpara din sfera utilitatii imediate este tocmai cheia terapiei prin shopping. „Ne face sa ne simtim mai bine. Shopping-ul este una din cele mai simple forme de a ne castiga respectul de sine sau de rasplata personala“, spune Judith Mueller, director executiv al Centrului pentru femei din Vienna, Virginia. Iar pentru a obtine senzatia de rasfat, pe care apasa asa de mult reclamele, nu e nevoie nici macar de multi bani: exemplul cel mai bun este achizitia sarurilor de baie sau a uleiurilor parfumate, obiecte care implica ideea de lux, dar pe care si le poate permite oricine.

    Psihologii americani impart cumparatorii in functie ce comportamentul la cumparaturi. In timp ce barbatii se comporta la shopping ca la vanatoare, femeile sunt mai degraba stilul strangator, spune Mary Symmes, un sociolog american specializat in comportamentul femeilor. Spre exemplu, intesarea camarii cu provizii le confera satisfactia de a deveni „furnizor“ al familiei. Iar shopping-ul de imbracaminte, afirma Symmes, creste creativitatea femeilor, care se simt inspirate de culori si de combinatiile de materiale. 

    Satisfactiile de pe urma shopping-ului tin deci de afirmarea personala. Cumpararea unei carti poate fi o carte de vizita pentru intelect, in timp ce achizitia unui tablou poate demonstra interesul pentru arta sau bunul-gust al posesorului. O noua camera de luat vederi inseamna implinirea nevoii de a fi in pas cu timpurile, dar si afirmarea cumparatorului ca persoana creativa. Mersul la cumparaturi poate fi o bucurie pentru bunicile care cumpara cadouri nepotilor sau o evadare din cotidian pentru cei constransi de locul de munca sau de obligatiile familiale. Alegerea ilustratelor il apropie pe cel ce e in vacanta de cei dragi. Cumpararea unei vacante „renoveaza“ tonusul psihic, iar cine cumpara un costum isi doreste o imagine mai profesionista.

    „Suntem cu totii de acord ca shopping-ul are semnificatii diverse pentru oameni diferiti, in momente diferite“, spune Paco Underhill in cartea sa „De ce cumparam: Stiinta shopping-ului“. Shopping-ul „este terapie, recompensa, mita, distractie, mod de petrecere a timpului liber, scuza pentru a pleca de acasa, metoda de a gasi partener, stil de a omori timpul, forma de educatie sau chiar munca“, spune Underhill. In fine, o categorie aparte sunt cei care sufera de shopping addiction, nevoia impetuoasa de a cheltui cu orice risc. „Este vorba despre o atitudine compulsiva, careia nu i te poti opune“, spune psihologul Dan Niculescu. Daca, deocamdata, romanii (sau romancele) care declara ca sunt dependenti de shopping o fac mai mult din mimetism fata de ceea ce au citit sau au vazut in strainatate, ramane de vazut cat de realista e ipoteza ca la un moment dat ne vom plictisi si noi de shopping. Fiindca, pe masura ce pofta de cumparaturi s-a potolit in Vest, au aparut strategii de publicitate si de marketing din ce in ce mai sofisticate, iar oferta de produse a devenit extrem de specializata, ca sa poata intretine consumul. Mai mult, nu mai urmareste sa se adreseze unor nevoi, ci sa creeze ea insasi nevoi ale consumatorilor. 

    Cel mai bun exemplu: tehnologia „vine de multe ori in intampinarea nevoilor umane, dar cel mai adesea aceste nevoi sunt mai degraba inutile“, spune psihologul Dan Niculescu. Avem de-a face cu o lume a gadgeturilor: telefoanele mobile lasa in urma tot mai mult rolul utilitar initial, ajungand sa fie folosite pentru a transmite emotii si stari, pentru a stoca muzica si imagini ori pentru jocuri. Iar tehnologia va sti cum sa profite, in continuare, de pe urma acestor „presupuse nevoi“, conchide Niculescu. Asa incat fenomenul de shopping are sanse sa se amplifice in continuare gratie creativitatii industriei.

    Cat despre plictiseala de shopping a romanilor, aceasta nu poate viza decat alergatura prin magazine, nicidecum placerea in sine a cumparaturilor, crede Bogdan Aanicai de la Micri Gold. „Exista clienti carora le face mare placere sa vada bijuterii, sa li se explice ce inseamna un ceas de lux, ce este o piatra pretioasa, cum e taiata.“ Or, trecerea timpului sau cresterea puterii de cumparare nu va schimba nimic in comportamentul acestui tip de clienti. Pentru ei, mersul la cumparaturi va avea intotdeauna acelasi efect ca florile asupra femeilor.