Plecarea a opt din cei 13 parteneri de la Musat si Asociatii este doar ultima dintr-un sir de miscari care au facut din cabinetul de avocatura condus de Gheorghe Musat cea mai buna sursa de consultanti de afaceri din Romania. De-a lungul timpului, pe sub firma lui Musat au trecut mai mult de 300 de colaboratori, cam jumatate din numarul celor care activeaza in prezent in consultanta de afaceri, potrivit estimarilor unor actori de pe piata. Unii si-au pornit propriile afaceri, care se regasesc acum in topul celor mai importante case de avocatura din Romania, altii au plecat spre firme mai mici. Gheorghe Musat este perceput pe piata ca fiind un lider autoritar, orientat aproape exclusiv spre managementul firmei. Astfel de miscari sunt obisnuite si in casele de avocatura straine. Ceva mai neobisnuita a fost separarea, la inceputul lui 2003, de Popovici si Asociatii, la numai doi ani dupa fuziune. Dar cea mai grea lovitura a primit-o Musat luna trecuta. Dupa ce la sfarsitul lui 2004, Gabriel Zbarcea – numarul trei in firma – a decis sa se alature guvernului Tariceanu, ca presedinte al AVAS, in martie s-a produs, practic, o divizare a cabinetului, daca luam in calcul numarul partenerilor plecati. Florentin Tuca, numarul doi in firma, a plecat insotit de mai mult de jumatate dintre parteneri si 20 dintre cei aproximativ 60 de avocati. Fie ca au plecat la alte companii, fie ca si-au inceput afaceri pe cont propriu, cei care l-au parasit pe Musat au evitat sa discute despre relatiile cu fondatorul firmei. Motivele plecarii mele de la Musat sunt, pastrand proportiile, cam aceleasi care au fost si pentru cei ce au plecat ulterior. Probabil ca am inteles mai repede decat ceilalti incompatibilitatea mea cu Musat si Asociatii, spune Mugur Filipescu, care a parasit casa de avocatura in 1999, pentru a se alatura unei firme americane. Cand aceasta s-a retras de pe piata romaneasca, Filipescu a fondat, impreuna cu Dan Voicu, societatea Voicu si Filipescu. Dupa numirea la AVAS, Gabriel Zbarcea, fost nr. 3 la Musat si Asociatii, explica pentru BUSINESS Magazin de ce a parasit casa de avocatura. La Musat si Asociatii intervenise uzura profesionala si rutina, spunea proaspatul presedinte AVAS. Zbarcea mai anunta atunci ca a hotarat sa nu se mai intoarca la compania pe care a parasit-o dupa expirarea mandatului la AVAS. Ma voi intoarce in mediu privat, dar nu la Musat si Asociatii, spunea el. De ce insa fuziunea cu casa Popovici si Asociatii a sfarsit prin a esua? Fuziunea dintre Popovici si Musat nu a fost un succes din cauza deficientelor la nivelul managementului, explica si Florian Nitu, avocat asociat coordonator la Popovici si Asociatii. Chiar daca Musat si Asociatii a suferit luna trecuta considerabile pierderi, cunoscatorii pietei cred ca societatea se va mentine in top daca Gheorghe Musat va reusi sa atraga, asa cum a facut de atatea ori, avocati cu experienta, capabili sa ia locul celor care au parasit firma. Fondatorul firmei mizeaza pe varianta promovarii din interior. Musat si Asociatii este un nume deja consacrat pe piata avocaturii. Sunt increzator in forta, profesionalismul si puterea de munca a persoanelor care imi sunt acum alaturi, crede Gheorghe Musat.
Blog
-
CE SE INTAMPLA LA MUSAT SI ASOCIATII?
-
CUM SE IAU BANII
Pe piata romaneasca a avocaturii exista o flexibilitate foarte mare in stabilirea modalitatii de plata a serviciilor de avocatura de afaceri. Onorariile din Romania incep sa se apropie de cele practicate in Uniunea Europeana, desi mai exista in continuare diferente. Cele mai utilizate moduri de plata sunt:
TARIF ORAR: Cea mai cunoscuta modalitate de plata este taxarea la ora, adica se plateste timpul consumat efectiv de un avocat pentru serviciul facturat clientului. Tarifele orare variaza, in general, intre 50 si 400 de euro: un partener primeste intre 300 si 400 de euro, un avocat asociat 150-200, in timp ce avocatii juniori 50-100.
ONORARIU DE SUCCES: Se acorda la incheierea unei tranzactii (privatizare, fuziune etc.) si poate varia intre 1% si 10% din valoarea tranzactiei.
ABONAMENT/BUGET: Varianta concretizata prin plata unei sume fixe, fie pe un termen mai lung si acoperind gama completa de servicii, fie pe termen scurt cu referire la un proiect anume.
-
MARIAJ SI PARTAJ
Societatile de avocatura sunt societati civile in care partenerii detin parti sociale si primesc un procent din venituri. Avocatii spun ca exista un grad ridicat de libertate in constituirea unei astfel de societati si ca toate problemele sunt clarificate in statut.
PLATA: Se face conform contractelor de colaborare inregistrate la Barou. La sfarsit de an, beneficiile se impart intre parteneri, potrivit statului societatii.
CAPITALUL: Are doua componente: partea financiara (reprezentata de partile sociale) si o parte imateriala – mai dificil de evaluat – formata din competente profesionale, portofoliu de clienti, reputatie etc.
DIVIZAREA: Un partener cesioneaza partile sociale celorlalti si apoi pleaca din firma. De obicei, avocatul ia si propriii clienti, avand in vedere ca nu exista nici o modalitate prin care casa de avocatura sa se poata proteja in fata migrarii acestora.
-
CEI MAI MARI
De ani buni, pe piata avocaturii de afaceri se bat cateva nume mari, care isi adjudeca cele mai importante contracte de consultanta. Recentele mutari de trupe au determinat o echilibrare a raportului de forte dintre jucatori. Printre cele mai cunoscute firme se numara, in ordine alfabetica:
BADEA, GEORGESCU SI ASOCIATII: Avocati: 24; Parteneri: 2; Printre clienti: banci internationale.
BOSTINA, BUZAIANU SI ASOCIATII: Avocati: 55; Parteneri: 8; Printre clienti: BRD, BCR, Raiffeisen, Oltchim, RomTelecom, CN Posta Romana, Hidroelectrica, Electrica, Siemens, Tarom, Siveco.
LINKLATERS MICULITI, MIHAI SI ASOCIATII: Avocati: 27; Parteneri: 3; Printre clienti: statul roman in tranzactiile de privatizare a Petrom, Distrigaz Sud si Nord, Sidex, CEC, precum si institutii private ca OTP, OTE.
MUSAT SI ASOCIATII*: Avocati: 45; Parteneri: 5; Printre clienti: Enel, Occidental Oil, General Electric, Citibank, BERD, Lucent Tehnologies, Mittal Steel, statul roman.
NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN: Avocati: 52; Parteneri: 9; Printre clienti: MobiFon, Lafarge, Philip Morris, OMV, General Motors, Quadrant Amroq Beverages, Kraft, statul roman.
POPOVICI SI ASOCIATII: Avocati: 26; Parteneri: 4; Printre clienti: Orange, TriGranit, Renault, Cora, Société Générale, Hewlett-Packard.
RACOTI PREDOIU**: Avocati: 18; Parteneri: 2; Printre clienti: Marco International, Rompetrol.
SALANS: Avocati: 16; Parteneri: 2; Printre clienti: TIW (fost actionar majoritar al Connex), Lasselberger, Gruppo Frati, HVB, BERD, Mittal Steel, Celesio.
STOICA SI ASOCIATII: Avocati: 20; Parteneri: 5; Printre clienti: BERD, Deutshe Bank, Shell Romania, Shell Gas Romania.
STEFANICA, DUTA SI ASOCIATII: Avocati: 32; Parteneri: 8; Printre clienti: MobiFon, Posta Romana, Ministerul Turismului.
VOICU & FILIPESCU: Avocati: 15; Parteneri: 2; Printre clienti: Brau Union, AIG Romania, Coca-Cola HBC Romania, Omniasig, Koyo Romania, Pelagas.
*dupa plecarea, in martie, a 28 de avocati, dintre care opt parteneri, care au format Tuca Si Asociatii. Noua companie vizeaza clienti interesati de privatizarea CEC Si BCR, precum Si firme din sectorul energetic.
** Inainte de fuziunea cu Calin Zamfirescu si Asociatii
SURSA: CASELE DE AVOCATURA -
Gri hibernal
O treime din romanii care isi cumpara masini prefera culoarea gri. O placea asa de mult griul? Pe de alta parte, tin minte ce povestea cineva despre sentimentul care te incearca atunci cand intri in
Griul este o componenta majora a vietii romanului, si la propriu si la figurat. Cladiri gri, politicieni gri, campuri preponderent gri, chelneri gri care isi ofera o cafea gri, cenusiul prafului de zi cu zi, replici gri, asteptari gri. Iar eventualele pete de culoare nu fac decat sa ac-centueze griul. Griul care a cotropit albul zapezii.
Mai vreti gri? Mai am gri. Citesc, de exemplu, ca mai multe minti gri n-au gasit ceva mai bun de facut decat sa supravegheze nu numai jurnalisti, ci si inalti oficiali europeni. Retineti, am spus minti gri in intregul lor, fara nici o legatura cu un anumit soi de materie de culoarea de care vorbesc aici si care, de multe ori, se dovedeste prea putina. Aceleasi minti gri inventeaza pericole la adresa unor inalti oficiali ai statului roman, si daca nu le inventeaza, atunci le arunca pe piata prea devreme. Pentru ca asa gandesc (gandesc?) mintile gri.
Alte minti gri se joaca cu valorile. O onorabila asociatie profesionala anunta ca membrii sai au fost puternic afectati de aprecierea monedei nationale, acestia pierzand un miliard de euro si ca sunt amenintate un milion de slujbe. Problema este ca aceeasi asociatie anunta destul de recent pierderi lunare, incepand din noiembrie, luna in care BNR si-a luat mana de pe piata valutara, de numai 150 de milioane de euro.
Asta inseamna in jur de jumatate de miliard de euro, in cazul in care respectivele companii ar fi continuat sa actioneze orbeste. Lucru greu de crezut; oricine s-ar fi pus un pic la adapost, ar fi cautat posibilitati de a se proteja de influentele negative ale aprecierii monedei nationale. Mai ales ca acestea exista si despre cresterea competitivitatii si despre acoperirea riscului valutar am vorbit de nenumarate ori. Dar e mai la moda si mai gri sa te plangi de ceva si sa astepti ca altii sa-ti rezolve problemele.
Si viscolul acesta gri, cu toate ca televiziunile au vorbit despre un cosmar alb. Zeci, sute de oameni abandonati pe margi-nea drumului, dintre care unul se numeste Autostrada Soarelui (sesizati ironia, desi-gur…). Si nimeni nu a avut atata materie cenusie incat sa incerce daca nu sa-i ajute, macar sa-i imbarbateze. Nu ma refer aici la drumari sau la politisti, ei par macar sa fi incercat sa faca ceva; vorbesc de autoritatile gri ale natiei, care nu s-au facut simtite in nici un fel.
Cu totul altceva este cand te lansezi intr-un schimb de replici gri, e mai romaneste, adica fara rost. Este cazul unei inalte autoritati a statului care nu impartaseste aceleasi opinii cu sefii unei institutii media de importanta nationala. Si mai pot aminti aici toata tevatura creata in jurul unei discipline sportive care a adus romanilor unele din cele mai viu colorate bucurii si carora le-a permis evadarea din cenusiu, dar unde constatam ca au lucrat oameni care aveau si ceva apucaturi gri.
Si nu este totul. Ma incearca temeri gri cand ma gandesc ca se termina luna de miere a Guvernului, un grup de griuri de mai multe nuante, de cele mai multe ori putin convingatoare; ca bucurestean, ma asteapta si o campanie electorala gri, pentru Primarie; si mai am si un feeling care, nu stiu de ce, dar nu mai este gri ci de-a dreptul intunecat in legatura cu perioada de monitorizare din partea Uniunii Europene ce precede data de 1 ianuarie 2007.
…Am recitit textul, este cam gri. Asa ca inchei pozitiv, spunand ca mi-a placut optimismul moderat pe care il denota prezentarea indicelui de incredere industriala, indice calculat de Grupul de Economie Aplicata.
Daca intr-o mare de gri 170 de manageri sunt optimisti, e bine.
-
Go Dubai, young man
Parafraza la indemnul care a facut
Pentru ca spatiul este vital, emiratul a prezentat recent planurile pentru modificarea liniei litoralului, intr-una dintre cele mai ample dezvoltari de acest gen din lume. Proiectul Dubai Waterfront va modifica litoralul, prin adaugarea a 850 de kilometri de coasta, dotata cu hoteluri si resedinte de lux, precum si cu unul dintre cei mai inalti zgarie-nori din lume.
Dubai Waterfront, a carui prima faza va fi incheiata peste cinci ani, va include un canal de 75 de kilometri si un arc de insule artificiale, care va inainta mult in Golf. Constructia va acoperi mai mult de 440 de kilometri patrati si va putea gazdui 400.000 de persoane. La acest proiect vor putea participa si firme straine, dupa ce autoritatile din Emiratele Arabe Unite au suspendat o parte dintre restrictiile privind parteneriatele comerciale.
Nakheel, firma de stat care a prezentat planurile, a refuzat sa dezvaluie costul proiectului, dar expertii locali estimeaza ca acestea se cifreaza la cateva zeci de miliarde de dolari. Mai trebuie spus ca volumul excavatiilor ce vor fi realizate insumeaza echivalentul a 350 de Mari Piramide (sau de 15 ori volumul excavatiilor necesare pentru realizarea Canalului Suez). Emiratul Dubai a inceput deja sa extinda cei 60 de kilometri de litoral cu un arhipelag de insule artificiale, unde sunt construite resedinte si hoteluri de lux.
Daca nu le stiti deja, cautati cu Google cele trei proiecte The Palm sau The World sau mai bine accesati site-ul companiei Nakheel. Sunt ansambluri de insule artificiale care reproduc ima-ginea unor palmieri si harta lumii, care vor fi finalizate in urmatorii doi ani si unde celebritati de talia lui David Beckham sau Michael Owen au achizitionat deja proprietati.
Pe verticala lucrurile stau la fel de bine ca pe orizontala. Cei 321 de metri ai hotelului Burj al Arab sau cei 269 de metri ai 21st Century Tower, cea mai inalta cladire de locuit din lume, nu mai sunt suficienti, asa ca autoritatile arabe au pe macheta cladirea Millenium Tower, care ar urma sa masoare 804 metri si care ar trebui sa fie finalizata in 2008. Cand va fi finalizata, cea mai inalta cladire din lume va avea apartamente de lux, patru bazine de inot si un mall de lux la baza, iar constructorul primeste deja cereri pentru apartamente.
Grupul de firme local Al Futtaim cauta aproape 6 miliarde de dolari pentru
Emiratul si-a propus sa concureze si cu
Nu in ultimul rand, Dubaiul a devenit al treilea mare actionar al producatorului auto DaimlerChrysler, dupa ce a achizitionat actiuni ale companiei germano-americane de un miliard de dolari. Am prezentat cele mai importante directii de dezvoltare ale emiratului – imobiliare, turism, comert, software, adica domeniile cele mai banoase si de durata. Multi vor spune ca multii bani de care dispune emiratul fac posibile astfel de proiecte si ca romanii nu vor putea in veci sa ajunga la un astfel de nivel.
Dar nu spune nimeni sa incepem sa construim insule artificiale pe malul Marii Negre. Am putea incerca, insa, sa gospodarim bine ceea ce avem deja, lucru care nu se intampla nicicum. Si pe un fond de seriozitate si responsabilitate, banii vor aparea. Mentalitatea paguboasa nu foloseste nicicum. La 1 februarie s-a deschis Dubai Property Investment Show, unde, pe locuri fruntase, apar ca participante
-
Reforma cu sange proaspat sau revolutie tip Alzheimer?
In ultima sa carte, Umberto Eco cita o gluma cam sadica: teribila boala Alzheimer are si un lucru bun in ea, acela ca, in fiecare zi, ai sansa sa cunosti noi oameni. Intrebarea e: exista oameni noi in politica romaneasca, credibili si de valoare, sau noutatile sunt doar de tipul Alzheimer?
Partidul National Liberal a iesit bine dintr-un Congres care se anunta mai zbuciumat decat a fost. Cat de mult este Calin Popescu-Tariceanu figura noua, credibila si de va-loare? Despre el se vorbeste in politica au-tohtona inca din 1990. Pana de curand, s-a aflat insa mai degraba in randul al doilea sau al treilea, remarcandu-se mai ales prin sobrietate.
Dupa aproape 15 ani de apartenenta la haita lupilor tineri, Tariceanu a devenit mana de fier in partid. Un pic cam devreme, cred unii, care se mira cum de a urcat atat de repede si de sus cineva care, pana in urma cu mai putin de un an, era doar unul dintre vicepresedintii PNL. Un pic cam prea in forta, spun altii, care il asteapta la cotitura. Una peste alta, lista conducerii PNL arata bine, macar la nivel de imagine, fiind alcatuita, in general, din personaje credibile si de substanta. Ceea ce nu-i deloc rau.
Partidul Democrat e in fata unei dileme: Emil Boc sau Adriean Videanu? Ambii, figuri noi, credibile si apartinand generatiei politice mature, postdecembriste. Daca Videanu va ajunge la Primaria Capitalei, e posibil ca PD sa-si fi gasit noul lider (altul decat cel recomandat de Traian Basescu). Asta in conditiile in care, pana la evenimentul Basescu, PD nu parea ca se poate dezlipi de puloverul lui Petre Roman (altfel, un politician prematur trecut pe linie moarta).
Dupa evenimentul Cotroceni, in PD se simte un soi de vid de putere. Vid pe care Traian Basescu se abtine cu greu sa nu-l reumple, dupa modelul Iliescu-PSD. Ceea ce ar fi un pericol pentru partid. Vid sesizat de Cozmin Gusa si/sau cei care i-au dat ideea/l-au sprijinit sa se gandeasca sa controleze o forta politica cu mare potential. Amanunt important: oricine va castiga PD va avea sange proaspat. Pariul e sa nu aiba loc rupturi.
Partidul Social Democrat are, poate si din cauza inertiei specifice organizatiilor masive, cele mai mari probleme la capitolul sange proaspat. Pentru ca, desi baza de selectie a fost mereu mai vasta decat in oricare alt partid, inventiile au fost, de-a lungul timpului, mai degraba de genul Nicolae Vacaroiu decat de tipul mult mediatizatului Victor Ponta. Modelul a fost Rodica Stanoiu si nu Cristian Diaconescu. Iar discutiile de innoire de acum pornesc tot de la Ion Iliescu si Adrian Nastase.
Desi, o recunosc si cei mai indarjiti adversari, are prin rezerva de cadre cateva nume interesante, care risca insa sa ramana inca mult si bine deoparte. Impresia e ca miscarile reformiste apartin doar gruparilor Dancu-Rus sau Ponta (o pozitie interesanta a avut si venerabilul Sergiu Nicolaescu) si ca rezultatul lor nu va fi decat izolarea autorilor sau eventuale miscari secesioniste. Ambele variante, proaste. Partea buna ar putea fi premisele lepadarii de baroni si de apucaturile acestora gratie inclusiv eforturilor Parchetului National Anticoruptie.
UDMR, considerata una dintre cele mai europene formatiuni politice din Romania, are acelasi lider, Marko Bela, de mai multa vreme si cativa grofi de drept. Dar a propus, e drept, o echipa numeroasa de politicieni tineri, unii dintre ei ajunsi deja in functii importante prin ministere. UDMR are parte si de norocul puternicei opozitii facute de UCM, ceea ce indeamna la perpetua vigilenta si nevoie de actiune, deci de sange proaspat.
Partidul Romania Mare pare sa conteze din ce in ce mai putin la capitolul modernizare si viitor. Oricum, nu a excelat niciodata in a propune personaje noi si credibile, iar faptul ca pierde pe drum tot mai multi – hai sa le zicem – lideri din esalonul doi dovedeste ca nici nu exista perspective de mai bine. Partidul Umanist din
PNTCD are sansa ca, in contradictie cu imaginea de prafuiala care i-a fost atasata in ultimii zece ani, sa devina o sursa importanta de sange proaspat in politica romaneasca. Exista, pe de o parte, energia lui Gheorghe Ciuhandu si, pe de alta parte, uriasa energie po-pulara europeana.
Jumatatea plina a paharului poate fi, asadar, apa vie pentru
-
Miorita salveaza Romania
Sartre spunea ca oamenii sunt condamnati la libertate. Noi, romanii, pe deasupra, mai suntem condamnati si la noroc. Ati observat ca, de fiecare data cand situatia pare fara iesire, se-ntampla ceva ce tine aproape de miracol care ne repune pe linia de plutire?
Ganditi-va doar la decembrie 89. Sau la ultimele alegeri. Iar daca este sa cautam explicatii logice, riscam sa ne pierdem timpul degeaba. Putem arata cu degetul intr-o directie sau alta, dar modalitatea prin care aceste franturi cauzale se combina intr-un efect urias ramane de nepatruns. Nu e nevoie sa fii Lucian Blaga pentru a nu strivi corola de minuni a lumii si a nu ucide cu mintea tainele ce te-nconjoara. E suficient sa fii roman, pentru a fi protejat de astfel de asasinate.
Bunaoara, acum. In urma cu doar doua saptamani, unificarea PNL-PD sub palarie populara parea aproape un fapt consumat. Desenul in linii mari fusese trasat, actorii isi cunosteau replicile – restul parea sa fie doar o chestiune de detalii. Ei bine, taman in aceste detalii si-a bagat Miorita coada. Sondajele care te crediteaza cu simpatia a 66-69% din electorat iti pot foarte usor suci mintile.
Atat liberalii cat si democratii au realizat brusc ca pot ravni la mai mult. In definitiv, calculul, pe hartie, e simplu. De ce sa te multumesti cu o fuziune care iti poate aduce, pe termen mediu, un scor electoral de 40-45% si te forteaza, implicit, sa alternezi la putere cu PSD, cand poti, mult mai elegant, pastra placinta in familie?
Mai mult: in momentul de fata, si li-beralii si democratii sunt intens curtati de catre omologii europeni care – la fel ca si popularii – au toate motivele sa-si intareasca pozitia in perspectiva alegerilor europene din 2008. Bietii lideri liberali si democrati se gasesc astazi in situatia magarului lui Buridan, mort de foame intre doua capite de fan situate la distanta egala.
Ce sa alegi? Si-atunci, in buna traditie mioritica, ceea ce nu se poate decide trebuie amanat. Inca dinaintea congresului PNL premierul Tariceanu a anuntat ca proiectul fuziunii nu reprezinta o prioritate majora, Emil Boc a lasat, tot prin presa, sa se inteleaga acelasi lucru, iar daca-l intrebati pe Traian Basescu, nici el nu se simte prea bine.
Noul plan, sugerat discret, ca-n bancurile cu militieni, de catre Societatea Academica Romana, arata astfel: PNL si PD urmeaza sa-si intareasca pozitiile in preferintele electoratului, be-neficiind din plin de un an de miere. Daca toate lucrurile merg bine, ambele formatiuni politice ar putea spera la o halca relativ consistenta din votul popular – probabil, undeva intre 25 si 35%.
Atunci, adica prin 2006-2007, ar putea incepe – la inceput discret, apoi din ce in ce mai agresiv – jocul pasatului pisicii moarte dintr-o ograda intr-alta. In atari conditii, alegerile din 2008 ne vor prezenta doua formatiuni rivale, PNL si PD, intre care electoratul va trebui sa decida. De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris si pentru noi, tot ai nostri ar urma sa ramana la guvernare. Iar daca lucrurile nu merg bine, ne-ntoarcem, ca la sotron, in casuta numarul 1 – proiectul de fuziune, ca doara nimeni n-a ars corabiile.
Pentru ca peisajul sa fie, insa, complet, e totusi nevoie de un partid popular. Cin sa fie? Cin sa fie? Aici e-aici. Parlamentarii sindicalisti-peremisti, care si-au manifestat deja intentia de a adera la un partid popular, sunt o placinta apetisanta, dar prea fierbinte pentru papilele gustative ale unui partid precum PNTCD, a carui ultima reduta a ajuns – stie si Ciuhandu – verticalitatea morala.
De aici si ultimele sofisme ale presedintelui taranist, legate de apartenenta politica a deputatilor sindicalisti. De aici si ultimele scenarii din targ, conform carora franturi din PSD, conduse de Ioan Rus, dimpreuna cu franturi din PD, conduse de Cozmin Gusa, ar urma sa formeze un partid popular care nu exista, dar care va fi, prin forta lucrurilor, nascut deja parlamentar. Ca interesul in aceasta directie e mare o dovedeste si initiativa lui Virgil Magureanu de a crea un soi de grup de sustinere a aparitiei unui partid popular. Gheorghe Ciuhandu de-as fi, mi-as verifica mai intai portofelul.
Personal, sunt, insa, mai optimist decat eram in urma cu doua saptamani. In primul rand, pentru ca, daca Virgil Magureanu e intr-atat de interesat de po-pulari, e semn bun. Omul asta, la fel ca si ciorile in
In al doilea rand, sunt optimist pentru ca, vazand atata amar de reflectoare mediatice atintite asupra-le, taranistii vor deveni, intr-un sfarsit, constienti de menirea si rolul pe care-l au in desenarea viitoarei Romanii europene. In fine, dar nu in cele din urma, sunt optimist pentru ca sunt roman. Si, prin urmare, am fost condamnat la noroc. Sa fie primit.
-
O lovitura de 57 de miliarde USD
57 de miliarde de dolari, ceva mai putin decat PIB-ul Romaniei. Atat a costat Gillette pentru Procter & Gamble (P&G), cel mai mare jucator mondial pe piata bunurilor de consum. O tranzactie care se plaseaza pe locul 15 in topul celor mai mari 20 de tranzactii din ultimii 10 ani, la nivel mondial. 15% din vanzarile P&G. Cam atat inseamna cifra de afaceri a Gillette pe piata din
Unde achizitia va avea, cu siguranta, un impact puternic. Dar efectele nu pot fi evaluate imediat, tocmai pentru ca integrarea, in sine, a activitatilor Gillette in cele ale P&G va dura cel putin sase luni. Unul din efectele clare, dar greu de evaluat, este o putere mai mare in negocierea cu marii retaileri pentru P&G. Pe piata din Romania, aflata in plina expansiune a retelelor comerciale, cu 15% mai multa putere in negociere nu e putin lucru. Pe plan mondial, inseamna chiar mai mult, daca ne gandim ca si retailerii, cu cat cresc, cu atat isi inaspresc conditiile pentru furnizori.
Cum ar fi, de exemplu, cazul Wal-Mart – cel mai mare comerciant la nivel mondial. Care, coincidenta, nu e numai cel mai mare client al lui P&G, dar are si renumele de a fi foarte drastic in negocierea de preturi – poate tocmai pentru ca are format de discounter, sinonim cu pret mic.
Mai mult de-atat, Wal-Mart manifesta o mare atractie pentru marci proprii, politica pe care P&G nu o agreeaza deloc, dupa cum declara in noiembrie pentru BUSINESS Magazin A. G. Lafley, Chairman of the Board, President si Chief Executive la Procter & Gamble. Fenomene asemanatoare se contureaza si pe piata romaneasca, unde comertul prin marile lanturi a ajuns sa detina 20% din vanzarile cu amanuntul si anunta o crestere si mai spectaculoasa in viitorul imediat, atat prin expansiunea jucatorilor prezenti (ca Metro, Selgros, Carrefour sau Cora), precum si prin intrarea unora noi – ca Plus sau Kaufland.
Reprezentantii P&G au precizat ca vor reduce cheltuielile operationale cu 14-16 miliarde de dolari si vor elimina 6.000 de locuri de munca. In
In plus, Romania are o piata care asigura P&G o crestere medie de 15% pe an. Compania detine pozitia de lider pe diverse segmente: detergenti de rufe si de vase (Ariel, Tide, Fairy), inalbitori (Ace), scutece si servetele umede (Pampers), sampon (Pantene, Clairol, Head & Shoulders, Wella). Dar ce castiga P&G prin cumpararea Gillette? In mod vizibil, si-a acoperit cateva puncte slabe, pentru ca cei doi actori au portofolii oarecum complementare.
Gama Gillette, marca lider pe segmentul de aparate de ras si lame, completeaza zona produselor pentru barbati, unde era loc de mai bine la P&G. Divizia de produse pentru femei a fost intarita deja, prin achizitii anterioare: Clairol, Wella si Londa, iar pozitia dobandita astfel este intangibila pentru competitori pe acest segment. Din gama de produse pentru ingrijirea gurii, periutele electrice ale Gillette fortifica atacul asupra
Colgate-Palmolive, care are o pozitie buna pe acest segment.
Iar Gillette are aceasta calitate – atrage consumatorii catre produsele mai scumpe pe care le lanseaza. Un aparat de ras cu baterii – Gillettes M3Power, pus pe piata in 2004, cu 50% mai scump decat varianta anterioara, detine acum 35% din piata valorica a aparatelor de ras in SUA. Problemele cu care s-a confruntat etalonul corporatist american a stors multa cerneala pana acum cinci ani. Dar, o data cu schimbarea conducerii, P&G a intors radical foaia. Nu numai ca a crescut cu 30% in trei ani, dar profitabilitatea ii multumeste si pe actionari. Chiar daca orice gigant are limitele sale, P&G continua sa se extinda. Pana unde si pana cand sunt intrebari care mai au de asteptat.
-
Elefantul in magazinul cu cristaluri
Nu stiu cata lume cunoaste expresia a baga pe cineva in cerneala. Probabil nu e, insa, foarte greu sa-i intuiesti sensul. Mai direct sau mai pe ocolite, mai brutal sau doar aluziv, mai nerusinat sau mai decent, santajul de presa a insotit destul de discret la inceput si tot mai agresiv in ultimii ani evolutiile mass-media autohtone din 1990 incoace. Ca parte, dupa caz, a unor tactici de supravietuire economica, a unor jocuri politice subterane sau pur si simplu a unor razboaie purtate in lumea afacerilor.
Daca subiectele precum independenta presei sau violenta impotriva jurnalistilor s-au aflat in prim-planul agendei publice si in atentia unor importante institutii sau organisme internationale, despre astfel de lucruri s-a vorbit mult mai putin. Dupa cum nu s-a vorbit aproape deloc despre contra-performantele profesionale ale presei.
Un spirit de breasla excesiv de protector din acest punct de vedere si un tip de suficienta care s-a instaurat la varful multor redactii a impiedicat pana acum demararea unor discutii serioase pe astfel de teme. Tactica gunoiului aruncat sub pres nu poate merge insa la infinit. Daca nu se despart intr-un fel apele, daca nu gasim o formula de a plasa etichetele corect pe produsele media, riscam sa ramanem cu totii prizonierii gropii cu noroi.
La calitatea ambalajului stam acum evident mult mai bine ca in trecut. Tiparul color de calitate nu e deloc o raritate, posturile de radio si televiziune au adoptat pe scara larga sisteme de productie complet digitalizate, iar DSNG-urile, adica carele de reportaj mobile care transmit prin satelit, sunt utilizate frecvent de toate canalele TV importante. Cand vorbim insa de cresterea calitatii jurnalismului autohton, sunt destul de putine succese de raportat.
Dincolo de manipularile explicite, de comenzile politice, de sumarul jurnalelor de stiri care a ajuns sa devina un fel de gazeta de perete a politiei si pompierilor, de lungile reviste ale presei televizate, inventate mai nou pentru a multiplica, din motive nu tocmai greu de decriptat, audienta titlurilor de o schioapa de pe prima pagina a unor publicatii obscure, presa romaneasca are serioase probleme de adaptare la evolutiile dinamice din societatea si mai ales din economia romaneasca.
Aderarea la UE si importanta in crestere a segmentului informational din domeniul aface-rilor sunt probabil prinpalele zone critice. Mass- media par in acest moment putin pregatite sa se conecteze informational cu adevarat la Bruxelles, desi in tot mai mare masura ceea ce se decide la nivelul institutiilor europene are un impact cel putin la fel de serios ca acela al hotararilor luate la Bucuresti.
Iar obstacolele nu sunt doar de natura logistica sau financiara. Stilul de jurnalism practicat in
Privind la peisajul presei autohtone, ai uneori imaginea elefantului care se plimba prin magazinul cu cristaluri. Pentru ca efectele potential nocive ale unor erori profesionale sau ale unor campanii de presa aranjate devin pe zi ce trece tot mai mari.
Sumele investite, mizele aflate in joc si impactul asupra economiei au atins deja un prag critic. In aceste conditii, joaca de-a documentarea, analizele facute pe coltul mesei sau predictiile unor experti inventati peste noapte risca sa aiba repercusiuni mai grave ca in trecut. Cu atat mai mult cu cat mass-media sunt si nepermis de vulnerabile la intoxicarile venite pe filiera unor institutii ale statului, nascute fie din incompetenta acestora, fie asamblate cu buna stiinta, in baza unor manevre oculte.
Am avut nu demult o mostra oferita de Oficiul pentru Combaterea Spalarii Banilor. Sigur, minuni nu se pot face peste noapte. Presa nu are la indemana vreun vaccin profesional miraculos care sa o vindece de bolile sale mai degraba cronice. Un minim efort de introspectie, un plus de responsabilizare si demararea unui proces de igienizare profesionala, ar fi, insa, cativa absolut necesari pasi in directia cea buna.