BusinessMagazin

Blog

  • Actionari vechi si noi

    Fata de momentul lansarii serviciilor GSM in Romania, cu opt ani in urma, structura actionariatului celor doi operatori s-a modificat esential.

    Mobifon (Connex)
    PRIMII ACTIONARI:     In 1997, in structura actionariatului MobiFon figurau sapte companii (Telesystems International Wireless – 62%, Logic Telecom – 16%, AirTouch Canada – 10%, Posta Romana – 5,5%, grupul industrial ISAF – 4,5%, Ana Electronics – 1%, Ana IMEP – 1%). De-a lungul anilor, au avut loc mai multe tranzactii prin care o parte dintre actionarii minoritari si-au vandut actiunile.
    ULTIMELE TRANZACTII: In luna aprilie Vodafone, care detinea deja (in urma cumpararii AirTouch 20,1% din MobiFon, a cumparat de la actionarul majoritar, Telesystems International Wireless (TIW), intregul pachet pe care acesta ajunsese sa-l detina, adica 79%, in cea mai mare tranzactie de pe piata romaneasca.
    ACTIONARIAT ACTUAL: In prezent, Vodafone detine 99,1% (tranzactia cu TIW a fost finalizata la 6 iunie), iar compania Dargate Limited, controlata de omul de afaceri George Copos, detine 0,9%. In prezent, Vodafone se afla in negocieri cu Copos pentru preluarea pachetului pe care acesta il detine.
    SURSA: TIW

    MobilRom – Orange Romania (Orange)
    PRIMII ACTIONARI: In 1997, in structura actionariatului MobilRom figurau sapte companii (France Télécom Mobiles International – 51%, Tomen Telecom Project (Romania) Co SRL – 6%, Alcatel Network Sistems Romania – 3%, MBL Computers SRL – 5%, Radcom SRL – 5%, Media Com 95 – 20%, Unimedia SRL – 10%).
    ULTIMELE TRANZACTII: In martie anul acesta, Orange SA a preluat de la un consortiu condus de AIG (devenit intre timp investitor financiar la MobilRom) un pachet de 23,36% din actiuni.
    ACTIONARIAT ACTUAL: France Télécom detine in prezent 96,8% din actiuni (prin Orange SA – 51%, Wirefree Services Belgium – 22,26% si Wirefree Services Nederland BV – 23,54%), restul actiunilor fiind detinute de firmele MBL Computers SRL – 1,6% si Radcom SRL – 1,6%, controlate de omul de afaceri Nicolae Badea.
    SURSA: ORANGE ROMANIA

  • CINE ESTE BADEA

    Nicolae Badea, omul de afaceri care detine 3,2% din Orange Romania, este unul dintre fondatorii companiei – in 1996 detinea 20% din MobilRom.

    LA DINAMO: Este cunoscut mai ales pentru faptul ca a devenit unul dintre cei mai importanti investitori in fotbal, fiind presedintele Consiliului de Administratie al FC Dinamo.

    AFACERI: Banii lui Badea provin in buna parte din investitii imobiliare, in IT si telecomunicatii si din operarea francizei pentru Romania a lanturilor internationale de restaurante Pizza Hut si Kentucky Fried Chicken (KFC).

    PARTENERI: Badea a demarat in anii ’90 investitii imobiliare si in industria hoteliera impreuna cu oamenii de afaceri Gabriel (Puiu) Popoviciu, Radu Dimofte si Dan Petrescu. Ca si acestia, Nicolae Badea evita sa faca declaratii publice despre afacerile sale. In cercurile de business se spune ca relatiile dintre Badea si fostii sai parteneri s-au racit dupa ce acesta a devenit actionar la Dinamo si a intrat, astfel, in atentia publicului.

  • Dar sa aiba si fibra optica

    Premierul Tariceanu a declarat ca pana la sfarsitul lui ianuarie Guvernul va aproba textul contractului renegociat cu firma Bechtel pentru autostrada Bucuresti-Bors, pentru care in 2006 sunt prevazute lucrari de peste 500 de milioane de euro.

    Saptamana trecuta a adus o nota de credibilitate acestei promisiuni, prin vocea ambasadorului american Nicholas Taubman, care a recomandat autoritatilor romane sa ia masuri pentru prevenirea criminalitatii pe viitoarea autostrada. E vorba de „potentialele riscuri care apar in urma construirii unei autostrazi: criminalitate, trafic de fiinte umane“, dupa cum spune primarul Clujului, Emil Boc. In plus, ambasadorul a sugerat ca de-a lungul traseului sa fie trasa fibra optica, „pentru a duce Internetul direct la potentialii investitori“.

  • Strasbourg, punct si de la capat

    Oficialii romani au tratat deocamdata cu calm respingerea de catre Parlamentul European a acordului privind bugetul european pentru perioada 2007-2013, incheiat in decembrie de sefii de stat si de guvern din UE. Ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu a spus ca e vorba de „un gest politic care tine de normalitatea democratica din institutiile UE“ si ca respingerea bugetului e doar o faza initiala a unui proces de negociere care va continua in urmatoarele luni intre Consiliul European, Comisia Europeana si Parlamentul European.

    Leonard Orban, secretar de stat in acelasi minister, este de parere ca Romania poate fi afectata financiar doar daca adoptarea bugetului ar fi mult intarziata, ceea ce deocamdata nu e cazul. Orban are in vedere, dupa toate probabilitatile, faptul ca presedintia austriaca a UE tine cu orice pret ca bugetul pana in 2013 sa fie adoptat in cursul mandatului sau, adica in prima jumatate a anului. Deputatii europeni au respins bugetul pentru ca acesta este sensibil mai redus decat cel propus de Parlament in vara anului trecut (862 de miliarde de euro fata de 975 de miliarde). Secretarul de stat Orban a admis totusi ca intarzierea bugetului ar crea „un mediu politic negativ pentru aderare“, atata vreme cat una din cele mai spinoase chestiuni discutate la constructia bugetului a fost legata de proportia intre fondurile alocate pentru extinderea Uniunii si cele alocate pentru vechii membri. De altfel, Parlamentul European a adoptat tot saptamana trecuta o rezolutie care prevede ca dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei, nici o extindere a UE nu mai e posibila in baza Tratatului de la Nisa, pentru ca acesta nu mai poate asigura cadrul pentru functionarea unei Europe inca mai extinse.

    Prin acordul bugetar din decembrie, Romania ar urma sa primeasca 18,3 miliarde de euro de la UE in perioada 2010-2013, peste cele 10,8 miliarde de euro deja aprobate pentru 2007-2009. Acordul prevede si cresterea plafonului fondurilor de coeziune alocate Romaniei, ceea ce inseamna un plus de peste 400 de milioane de euro.

  • UN COLAC DE SALVARE

    Romanii au prins gustul masinilor noi, iar asta s-a vazut in statisticile producatorilor si importatorilor, care au consemnat cresteri in fiecare an de dupa 2000. Mai concret, numarul de masini noi vandute a crescut de 2,5 ori in 2005 fata de anul 2000. Ca valoare, piata se situeaza undeva, intre 2,5 miliarde si 3 miliarde de euro, multumita si dealership-urilor auto deschise in ultimii ani sub umbrela cate unuia dintre principalii importatori.

    Si oameni de afaceri care au facut milioane de euro in alte industrii au vazut in comertul cu automobile o oportunitate, un loc in care isi pot plasa banii. Din cauza investitiei initiale mari (care poate ajunge la 3-4 milioane de euro), piata a dat bilet de intrare doar investitorilor cu afaceri solide sau surplus de cash. Un exemplu e Dan Ostahie, proprietarul Altex, care si-a deschis la Piatra Neamt – orasul sau natal – un dealership (Auto Moldova), in care vinde si face service pentru marcile Dacia, Renault si Nissan. Daca e sa plecam urechea la ce spun reprezentantii industriei auto, minunea din 2005 – cand s-a inregistrat o crestere de 48% fata de 2004 – s-a incheiat in noaptea Anului Nou.

    Unii se asteapta pentru 2006 la stagnare, dar sunt pregatiti chiar pentru o usoara scadere a pietei in ansamblu. Cert e ca nimeni nu mai vorbeste de cresteri spectaculoase – chiar si cei mai optimisti spera doar la cateva procente in plus fata de 2005. „Toti parametrii economici ne indreptatesc sa socotim si anul 2006 cu o crestere moderata a volumelor de 5 pana la 10%“, afirma Brent Valmar, director general al Porsche Romania, unul din liderii pietei auto si presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA). Tot in termeni de 5-10% vorbeste si Jean Michel Sicre, director comercial al Dacia – dar spre deosebire de Valmar, Sicre se asteapta la o scadere. „Batalia se va da in 2006 in planul general al serviciilor“, mai spune Valmar, atragand astfel atentia asupra unei tendinte despre care s-a discutat si in anii trecuti: serviciile  vor face diferenta intre dealeri, nu numai din perspectiva clientului, dar si in termeni de succes financiar sau faliment.

    Pana acum, ponderea cea mai mare in veniturile afacerilor cu masini au avut-o vanzarile, din cauza tarifelor mici de manopera la service, domeniu cu dotari tehnice relativ modeste si mecanici slabi, in ansamblu. Dar Valmar crede ca lucrurile se vor schimba, calitatea serviciilor va creste si o data cu ea si tarifele, care vor deveni barca de salvare a producatorilor si importatorilor. „Tendinta valabila in toata Europa de multi ani va transfera punctul de greutate al veniturilor din vanzari in zona de servicii post-vanzare. Consecinta este ca o stagnare a pietei sau chiar o scadere ipotetica vor fi compensate prin activitati de service si intretinere“, prevede reprezentantul in Romania al marcilor Audi, Volkswagen, Skoda, Seat, Porsche.

    Scaderea drastica a ritmurilor de crestere va inaspri concurenta si e de asteptat o avalansa de oferte promotionale, deci investitii in publicitate – care vor insemna, inevitabil, marje mai mici de profit, si asa mici (circa 5% pentru activitatea de vanzare). Dar cum se explica, totusi, cresterea de aproape 48% de anul trecut, in conditiile in care prognozele vorbeau de circa 20%. Directorul comercial al Dacia vede mai multe cauze: intarirea monedei nationale fata de euro si dolar, reforma fiscala (introducerea cotei unice, care a insemnat, cel putin teoretic, un surplus de bani pentru potentialii cumparatori), accesul mai facil la credite, actiunea REMAT de innoire a parcului auto existent.

    Continuarea acestui program, derulat prin Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, poate reprezenta o sursa de crestere pe care nici unul dintre managerii intervievati nu a luat-o in calcul. In acelasi timp, piata second-hand – desi reprezinta acum doar o cincime din cea a masinilor noi in termeni valorici – a inregistrat o triplare in 2005 fata de 2004. Explicatia: comertul cu automobile de ocazie e inca intr-o faza salbatica, doar o mica parte din aceasta piata fiind organizata dupa reguli de business. „Piata romaneasca de vehicule de ocazie se afla intr-o faza embrionara, regulile nefiind inca bine stabilite“, spune Nicolas Ianculescu, directorul importatorului Renault Nissan. 

    „Evaluarea autovehiculelor se face cu metode empirice, dupa diverse cote, exprimate in diferite publicatii. Cred ca in urmatorii doi ani vor exista baze precise de cotare.“ De ce nu se inghesuie prea multe companii in comertul second-hand? Valentin Radu, directorul general Autorom, sustine ca business-ul cu masini second-hand este chiar mai putin profitabil decat cel cu masini noi. „Comertul cu masini de ocazie este «capital intensive». Necesita sume mari pentru achizitii. Banii sunt blocati in stocuri, iar viteza de rotire a acestora este mica“, spune Radu. Au aparut totusi intreprinzatori care cumpara masini la mana a doua si finanteaza vanzarea acestora in rate, asemeni companiilor de leasing. 

    Dincolo de impactul pe care ar putea sa il aiba importurile second-hand dupa aderare, reprezentantii pietei auto nu se mai asteapta la minuni si cresteri anuale de 35-50% pe an.  O reorientare e deci necesara. Pana acum au batut clientii la usa dealerilor de masini. De acum inainte, dealerii vor fi cei care se vor bate pentru clienti. Diferenta va fi facuta, in multe cazuri, de serviciile pe care dealerii le vor oferi. Cine nu intelege asta pierde esentialul.

  • Potul cel mare

    Daca si cand va fi privatizata, CEC va avea un avantaj important, acum ca a castigat licitatia pentru derularea operatiunilor comerciale ale Fondului Proprietatea. Potrivit presedintelui Consiliului de supraveghere al Fondului, Nicolae Ivan, tranzactiile care se vor derula in 2006 prin contul central al institutiei deschis la CEC vor insuma circa 500 de milioane de euro, ceea ce explica faptul ca pentru acest contract s-au luptat sapte banci (invinsele CEC sunt BRD-SocGen, HVB, ABN Amro, Raiffeisen, Citibank si National Bank of Greece).

    Procedura de preschimbare in actiuni a titlurilor de proprietate si de distribuire a actiunilor prin intermediul CEC ar urma sa inceapa in februarie. Dupa Nicolae Ivan, Fondul Proprietatea ar putea avea intre 120.000 si 180.000 de actionari, iar valoarea despagubirilor cerute ar putea ajunge la 5-6 miliarde de euro. 

  • George, avocatul lui Gheorghe

    Saptamana trecuta a inceput cu autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD din cauza scandalului cu averea matusii si s-a sfarsit cu vestea urmaririi penale pentru frauda a vicepremierului Gheorghe Copos. Cum era de asteptat, miezul faptic al chestiunii, adica ilegalitatile imputate respectivilor, a fost repede acoperit de consecintele politice, avand in vedere ca orice suspiciune de frauda, atunci cand e vorba de un politician si de un demnitar, pateaza imaginea partidului, respectiv a institutiei pe care acesta o reprezinta. 

    Numai ca de aici apele incep sa se desparta. Dupa autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD, fruntasi ai Aliantei i-au cerut si demisia din conducerea Camerei Deputatilor, pe motiv ca scandalul cu matusa afecteaza onorabilitatea institutiei. Prilejul de replica a venit imediat o data cu citarea la DNA a vicepremierului Copos, proaspat demisionat din conducerea Partidului Conservator, dar caruia PSD i-a cerut sa-si dea demisia si din Guvern. 

    Desi solicitarile de renuntare la functiile publice sunt evident motivate de rivalitatea intre partide, ele ridica o problema interesanta, anume genul de dedublare adoptat de personajele noastre politice. Vicepremierul George Copos sustine ca nu are de ce sa plece din functie, atata vreme cat faptele de care e acuzat, respectiv revanzarea (in profit si fara plata impozitelor) catre Loteria Romana, societate de stat, a unor spatii comerciale cumparate ieftin tot de la stat, sunt mult anterioare momentului de cand a inceput sa faca parte din Guvern. Acest lucru il explica intr-o declaratie de presa fara antetul Guvernului si semnata simplu „Gheorghe Copos“ – in care sustine si ca nu stie ce invinuiri i se aduc. Dedublarea in cauza are darul ca slujeste foarte bine argumentatia invinuitilor potrivit careia dosarele cu fraude sunt de fapt represalii pentru acte corecte savarsite de ei ca demnitari. 

    In cazul lui Adrian Nastase a fost invocata dorinta puterii de a-l da jos de la conducerea Camerei, fiindca acolo s-a comportat corect in calitate de parlamentar de opozitie. In cazul urmaritului penal Gheorghe Copos ar fi vorba de faptul ca vicepremierul George Copos s-a opus vara trecuta ca Asociatia Salariatilor din Petrom sa preia 8% din companie, pe motiv ca actiunile ar incapea de fapt pe mana gruparii Liviu Luca-Sorin Ovidiu Vantu. 

    Atitudinea de atunci a lui Copos a fost sustinuta de presedintele Basescu, insa violent criticata de presa controlata de Liviu Luca, al carei contraargument a fost ca seful de partid al lui Copos, Dan Voiculescu, ar urmari de fapt sa preia el cele 8%. In ceea ce priveste atitudinea de acum a presedintelui Basescu, acesta l-a sustinut indirect pe Copos, criticand presa pentru „show-ul mediatic“ creat in jurul unor oameni a caror vinovatie e departe de a fi fost dovedita. Mai putin clare sunt lucrurile la nivel de partid, dat fiind ca intrarea lui Copos in vizorul DNA i-a facut pe unii conservatori sa readuca in discutie sperietoarea iesirii de la guvernare. Singura concluzie mai evidenta e ca, atat in privinta PSD, cat si in cea a PC, scandalurile de coruptie, cu autosuspendari si regrupari de forte, au ajuns sa dicteze literalmente viata de partid. Cele doua sedinte de partid de la sfarsitul saptamanii trecute au confirmat aceasta stranie evolutie de pe scena politica autohtona.

  • Liberal-Taranisti sau liberal-populari?

    Cele mai bune vesti de saptamana trecuta au venit dinspre PNL, adica exact de unde in ultimele cateva luni aparusera cele mai multe conflicte. E adevarat, mai intai a fost iesirea lui Viorel Catarama, unul din stalpii financiari ai formatiunii, care a cerut convocarea unui congres extraordinar al partidului, unde actuala conducere sa fie suspendata. 

    Dupa Catarama, pozitia actuala a PNL in sondaje ar indreptati PD sa preia el functia de prim-ministru, ceea ce trebuie luat ca o ironie, dar si ca expresia unei disperari fata de viitorul partidului; nu altfel se explica ideea lui Catarama ca PNL sa fuzioneze cu PPCD (fostul PNTCD). 

    Replica a venit insa imediat din partea taberei lui Calin Popescu-Tariceanu, care a facut pace cu fostul presedinte Valeriu Stoica, invitandu-l sa discute pe tema fuziunii cu PD. Cei doi par a avea aceeasi viziune, adica a unui viitor partid liberalo-popular, situat mai la centrul spectrului politic decat ar fi fost un PNL aliat cu fostii taranisti, dar evident mai puternic ca forta politica. 

    In plus, alianta conducerii PNL cu aripa Stoica inseamna aplanarea surselor de conflict cu o serie de alti liberali (Musca, Stolojan, Boureanu) si constituie o contrapondere puternica fata de curentul de opinie din PNL potrivnic fuziunii cu democratii.

  • Marketing pe partia de schi

    Un recent sondaj, realizat de ARC Rynek i Opinia din Polonia, demonstreaza nu numai ca sponsorizarea este un instrument de marketing eficient, ci si ca polonezii iubitori de sport asociaza cu exactitate anumite marci cu anumite sporturi sau chiar sportivi, scrie Warsaw Business Journal. 

    Rezultatele sondajului arata ca sponsorizarea ajuta companiile sa-si construiasca o imagine pozitiva si de lunga durata in randul fanilor. Dintre cei chestionati, 35% considera marca de bere Lech cel mai important sponsor al fotbalului polonez, desi producatorul marcii, Kompania Piwowarska, a retras-o din sponsorizarile sportive, inlocuind-o cu Tyskie, in prezent sponsorul echipei nationale de fotbal si al ligii campionilor din Polonia. 

    Nu numai evenimentele sportive, ci si sportivii sunt instrumente de marketing eficiente in Polonia. Intrebati care sunt sportivii asociati cel mai adesea cu o campanie promotionala sau cu o reclama, 42% dintre respondenti l-au indicat pe Adam Malysz, care efectueaza sarituri pe partia de schi purtand pe cap logo-ul Red Bull, pe umar cel al Milka si simbolul Axel Springer Fakt pe costumul sportiv. „Investitia in vedetele sportive este profitabila, deoarece garanteaza prezenta permanenta a unui brand in mintea oamenilor“, crede Grzegorz A. Kita, presedintele Sport Management Polska. 

    Succesul unui sportiv este transmis si sponsorului, adauga Kita. Potrivit acestuia, impactul unei campanii de sponsorizare sportiva asupra comportamentului de consum este chiar mai mare decat cel al unei reclame TV. In plus, sponsorizarea evenimentelor sportive nu este la fel de costisitoare ca o reclama la televizor. 

    Potrivit unei cercetari de piata, daca firma ING, care in 2003 a sponsorizat o competitie de sarituri pe partia de schi in Zakopane, ar fi cumparat aceiasi timpi de televiziune pentru difuzarea unei reclame TV si nu pentru sponsorizarea evenimentului, ar fi trebuit sa cheltuie peste 30 de milioane de zloti, in timp ce cumparand drepturile de sponsorizare, a scos din buzunar cateva sute de zloti. 

    Conform estimarilor, piata sponsorizarilor sportive se ridica in Polonia la 100 de milioane de zloti (peste 26 de milioane de euro) anual, in timp ce la nivel global aceasta atinge 14 miliarde de dolari anual.

  • Economie cu imunitate sporita

    Inflatia, petrolul si pretul locuintelor vor decide daca economia globala intra in  recesiune in anul 2007. Riscul e de 20%.

    Socurile repetate pe care economia Statelor Unite si economiile globale le-au suferit in ultimii ani (atacuri teroriste, tsunami si uragane devastatoare, preturile record ale petrolului si energiei, caderea preturilor pe piata actiunilor, scandaluri corporatiste si lista ar putea continua) nu au lasat urme vizibile, scrie revista Newsweek. Explicatia? O combinatie intre decizii macroecomice intelepte si o flexibilitate sporita la nivel microeconomic. De mai bine de doua decenii, bancile centrale din intreaga lume au incercat sa tina inflatia in frau, mentinand un nivel scazut al ratelor dobanzii – principalul motiv al cresterii inflatiei pe termen lung. In plus, bancherii au invatat din greselile din trecut. La „imblanzirea“ inflatiei au contribuit, in egala masura, intetirea competitiei la nivel global si local, cat si initiativa unor tari dezvoltate de a renunta la anumite restrictii legislative in sectoarele comercial, industrial si financiar. Aceste masuri le-au conferit economii mai flexibile, rezistente la socurile inflationiste.

    Chiar daca pretul petrolului ar ajunge la 80-90 de dolari barilul, cresterea ar fi afectata cu doar 1%, sustin analistii. Iar daca pretul locuintelor ar scadea cu 5% in 2006, cresterea economica ar suferi o incetinire de 0,5-1%. Dar daca ar avea loc alte atacuri teroriste? Un atac de factura celui din 11 septembrie 2001 sau a celor de la Madrid sau Londra ar afecta economia chiar in mai mica masura decat ipotezele amintite anterior. 

    Acest lucru nu inseamna ca economia mondiala e infailibila. Dar sistemul sau imunitar actual o face rezistenta la socuri care ar fi trimis-o in recesiune in urma cu 25 de ani. Potrivit cercetarilor intreprinse de Global Insight, pentru a intra acum in recesiune, ar trebui ca pretul petrolului sa sara de 100 de dolari per baril, inflatia si ratele dobanzii sa urce cu trei puncte procentuale fata de nivelul lor curent, iar preturile locuintelor sa scada cu aproximativ 10% in tarile industrializate (precum SUA, Marea Britanie, Spania, Australia, Suedia). Toate acestea, concomitent. Desi o asemenea combinatie terifianta s-ar putea produce in 2007, analistii sustin ca probabilitatea este de sub 20%.