BusinessMagazin

Blog

  • La naiba cu clasa muncitoare

    Cei din generatia mea, care au avut de infruntat ‘68-ul la o varsta intre 35 si 40 de ani, prea batrani pentru a fi studenti prinsi in revolta si prea tineri pentru a fi patriarhi respectabili, scapati de confronter, au fost multa vreme santajati de clasa muncitoare. Nu ma refer la clasa muncitoare in sine – sarmanii de ei aveau problemele lor – ci la adoratorii burghezi de stanga ai acesteia care, invocand nasterea unei stiinte proletare, te intrebau ce sens ar mai putea avea sa te ocupi de Dante, de Kant sau de Joyce. Si intrucat intentia era, intr-un fel sau in altul, sa se discute in continuare de ei si intr-o facultate ocupata (ajungea s-o vrei si era pe deplin posibil) ne chinuiam sa aratam ca, pe termen lung, si cunoasterea lui Dante sau a lui Joyce putea contribui la emanciparea clasei muncitoare.

    Hai sa ne imaginam cat de usurati au rasuflat multi dintre noi cand au descoperit ca a luat sfarsit perioada cand muncitorii nu aveau nimic de pierdut in afara propriilor lor lanturi, pentru ca de-acum, avand de pierdut televizorul, frigiderul, masina si vizionarea multor vedete tv in fiecare seara, votau cu Berlusconi si Bossi – redirectionandu-si propria furie de la capitalisti la extracomunitari. Comportamentul proletarilor de odinioara a devenit cel tipic subproleriatului. Ce bine, s-a exclamat, nu mai trebuie sa ne facem griji pentru clasa muncitoare! Sunt mai saraci acum decat in urma cu cativa ani? Dar ei au preferat patrulele de strada sindicatelor. Eliberati de santajul clasei muncitoare, vom scrie acum nu doar despre Dante, ci chiar despre Il Burchiello(1) si, precum personajul principal din “In raspar”(2), vom pune pe covorul nostru persan o broasca testoasa cu carapacea incrustata cu rubine, turcoaze, acvamarine si ochi de pisica verde asparagus.

    Dincolo de nemultumiri, clasa muncitoare a devenit invizibila: muncitorii, cum spunea Ilvo Diamanti(3), nu mai reprezinta o masa critica si ne dam seama de existenta lor doar cand mor la locul de munca. Gasesc acest citat aproape la inceputul unui extrem de iritat si amar pamflet de Furio Colombo, intitulat “Plata”. Dupa titlu si dupa o imagine destul de stahanovista a copertei, te-ai astepta la un alt tip de discurs cu privire la clasa muncitoare, dar in text nu se pomeneste clasa muncitoare ca si cum, de-acum, odata cu descalificarea sindicatelor, sfarsitul ideologiilor, nasterea noilor partide ce au absorbit de la dreapta nemultumirile ce erau pe vremuri ale stangii, aceste denumiri si-ar fi pierdut orice interes. In aceasta carte nu se vorbeste despre disparitia clasei muncitorilor, ci de disparitia muncii.

    Ideea poate parea bizara, dar daca stai sa te gandesti bine, intre liberalizare, prabusirea imperiilor financiare, caderea burselor, manageri care-si parasesc biroul cu cutia de carton sub brat si un bonus stratosferic in portofel, se raspandeste pretutindeni, in declaratiile oficiale si in politica de doi bani, dispretul fata de munca. Excesiv i se pare mereu Confindustriei(4) costul mainii de lucru, intreprinderile fac tot ce pot pentru a dizolva marile centre de productie intr-o multime de persoane care nu se cunosc intre ele, sed in provincie la un calculator si lucreaza la proiect fara garantii de continuitate, transformarea marilor companii din locuri unde se producea (asadar, era nevoie de mana de lucru specializata) in pachete de vandut si revandut, prin urmare cu atat mai apetisante pe piata financiara cu cat sunt mai reduse costurile, a facut acceptabile, fara indignare si stupoare, campaniile impotriva sindicatelor (de-acum considerate niste lipitori parazitare) si chiar cele impotriva muncitorilor insisi. Si aici, chiar daca probabil prea fidel programului unui pamflet, iata descrierea unui ministru Brunetta(5) al carui adevarat obiectiv “nu e sa aduca justitia si meritocratia in administratia publica”, ci mai curand “sa denigreze munca, s-o ridiculizeze si s-o faca de rusine, sa arate latura infama si cam meschina a functionarilor publici”.

    Dar, lasand la o parte intentiile lui Brunetta, iata ca se contureaza un alt fenomen: daca pe vremuri problema era aceea de a acorda oamenilor muncii suficient timp liber, astazi tuturor li se daruieste un “timp gol”, cel al asteptarii unei prime slujbe, cel intre o concediere si subscrierea la nou contract pe perioada determinata, cel intre inceputul si sfarsitul unei perioade de somaj tehnic. In fine, cum sa le ceri sa se recunoasca drept facand parte dintr-o clasa, cu probleme comune, celor care, chiar daca inca muncesc, o fac din ce in ce mai putin impreuna cu ceilalti, pe perioade tot mai scurte si vad ca munca nu mai este deloc onorata, ci suportata ca un accident cu viata de-acum extrem de scurta, cand o miraculoasa automatizare, chiar si fara niciun operator la tastatura, ar fi rezolvat problemele economice, si toti ne-am bucura de o libera si infinita circulatie a produselor “subprime”?

    1. Il Burchiello, poet si barbier din Florenta, pe numele lui adevarat Domenico di Giovanni (1404-1449)
    2. “In raspar” (in original “A rebours”) este un roman simbolist care i-a adus celebritatea autorului francez Joris-Karl Huysmans
    3. Ilvo Diamanti, politolog si eseist italian
    4. Confindustria (Confederazione Generale dell’Industria Italiana), federatia patronatelor italiene
    5. Renato Brunetta, ministru al administratiei publice

  • Cine lupta cu YouTube in Romania

    YouTubePete, cum se recomanda unul dintre angajatii popularului serviciu de continut video al Google pe forumul YouTube, lucreaza de ceva timp la dezvoltarea unui player de continut video capabil sa redea clipuri in format 3D. “Proiectul caruia ii dedic in jur de 20% din timpul meu este in prezent intr-o faza incipienta, ceea ce explica si micile nereguli ce vor fi rezolvate in urmatoarele saptamani”, scrie Pete pe forum, drept raspuns la discutia pornita de un utilizator cu privire la problemele cu clipul video 3D de test, care poate fi urmarit de utilizatori doar cu ajutorul unor ochelari speciali.

    Dezvoltatorul tine sa precizeze ca proiectul nu intra in planurile Google pentru YouTube, ci in activitatea lui independenta; compania isi indeamna, de altfel, angajatii sa dedice o parte din timpul alocat activitatilor profesionale unor proiecte proprii, printre care s-a aflat la un moment dat inclusiv Gmail. Google nu a facut niciun anunt oficial, nici macar pe blogul YouTube, insa perspectiva lansarii unui serviciu de continut video 3D a dat unda verde unor noi speculatii legate de modul cum compania urmareste sa monetizeze serviciul de continut video achizitionat in urma cu trei ani pentru 1,65 mld. dolari (1,16 mld. euro), una dintre metode fiind lansarea unui sistem de publicitate in format 3D.

    Problema monetizarii YouTube a fost pusa in discutie de nenumarate ori de-a lungul timpului, dar raspunsul lui Eric Schmidt, directorul executiv al Google, a fost de fiecare data ca serviciul de continut video “are o performanta buna”, fara a dezvalui daca a avut sau nu profit. “Intr-un viitor nu foarte indepartat, YouTube va deveni foarte profitabil pentru noi”, spunea insa recent Jonathan Rosenberg, vicepresedinte al Google, in incercarea de a convinge ca are un model de business viabil, cu toate ca serviciul presupune costuri destul de mari. Estimarile companiei americane de consultanta RampRate cu privire la pierderile cu care ar putea incheia YouTube acest an dificil pentru intreaga economie mondiala se ridica la aproape 125 de milioane de euro, in cel mai bun caz, in conditiile in care incasarile din publicitatea afisata pe paginile de continut video ar putea ajunge la 170 de milioane de euro.

    Analistul Spencer Wang este chiar mai pesimist, previzionand pierderi de peste 330 de milioane de euro pentru YouTube in acest an. Google cheltuieste anual pentru serverele YouTube in jur de 270 de milioane de euro, suma care nu ar trebui sa ridice insa probleme companiei, care a inregistrat profituri ce depasesc un miliard de euro numai in primul trimestru al acestui an. Pentru a intelege de ce e nevoie de 270 de milioane de euro pentru servere e de ajuns sa ne gandim ca pe site sunt publicate in jur de 20 de ore de material video in fiecare minut, la care se adauga sustinerea aplicatiilor software necesare si pentru alte tipuri de material, precum serialele de televiziune sau concertele difuzate in timp real.

    La nivel mondial, niciun alt site de continut video nu necesita cheltuieli nici macar apropiate de cele ale YouTube, dar cele mai multe dintre ele sunt mai degraba sustinute de investitori decat din propriul model de business. In Romania, spre exemplu, costurile totale ale site-urilor video nu depasesc un milion de euro pe an. Serviciul 220.ro inghite in jur de cateva zeci de mii de euro lunar, avand in vedere traficul mare de banda, numarul in crestere al vizitatorilor, dar si costurile necesare producerii de continut propriu, dupa cum spune Mihai Popescu, project manager responsabil de site-ul detinut de ActiveSoft. Popescu se arata destul de rezervat in estimari cu privire la incasarile din acest an, data fiind perioada de criza din piata de publicitate online. “Anul 2009 este o provocare in ceea ce priveste estimarile de orice natura”, confirma si Sergiu Biris, directorul executiv al Trilulilu, cel mai mare site de continut video din Romania, care se arata reticent in a lansa cifre, atat cu privire la venituri, cat si la cheltuieli, care ajungeau anul trecut la 15.000 de euro pe luna.

    In cazul Filebox, un alt site care ofera printre altele si continut video, “costurile lunare sunt cuprinse intre 10.000 si 12.000 de euro, fara a fi luate in calcul si investitiile in echipamente, care mai pot insemna intre 3.000 si 5.000 de euro, in functie de necesitati”, apreciaza Corina Cozminca, directorul de marketing al Synco Telecom. Compania care detine Filebox a inceput sa atraga venituri din publicitate in a doua jumatate a anului trecut, dar incasarile au acoperit numai 25% din cheltuieli. Pentru acest an, asteptarile vizeaza o dublare a veniturilor.

    Asemenea modelului YouTube, publicitatea este deocamdata singura forma de monetizare a serviciilor romanesti de continut video, insa avand in vedere starea pietei de publicitate online, companiile incearca sa gaseasca moduri noi prin care sa atraga reclamele. Trilulilu, spre exemplu, a lansat recent o noua platforma de publicitate video, permitand companiilor sa publice spoturi de promovare in clipurile video disponibile pe site. Platforma a fost gandita pentru companiile cu bugete mici si medii de reclama online, care au astfel posibilitatea sa-si promoveze produsele in clipurile de pe site, totalizand peste 23.000 de ore de material video. “Este adevarat ca in Romania publicitatea in clipurile video pe internet este abia la inceput de drum, dar cred ca va reprezinta o alternativa eficienta”, sustine Sergiu Biris.

  • Pot face bani inventatorii romani?

    "Nu ma consider inventator, dar cred in idee. Iar cu putin sprijin, se putea si mai mult", spune franc Ladislau Doboli, care a pus bazele propriei afaceri pornind de la inventia lui. Mai exact, o tehnologie prin care reuseste obtinerea unui material folosit pentru constructia de mobilier prin reciclarea cartoanelor, a hartiilor, a frunzelor. "Din aceste materiale rezulta o pasta care inlocuieste lemnul. Se inlocuieste masa lemnoasa din produsul finit cu peste 25%. E un procent important", sustine Doboli.

    Vazand ca nu se inghesuie nimeni sa-i cumpere ideea, Doboli a decis sa-si continue proiectul pe cont propriu. "Fara o investitie serioasa, ideea putea muri. Am vazut ca, desi era foarte buna, ecourile nu se faceau auzite." Dupa ce si-a deschis atelierul, caci firma i se pare prea pretentios spus, inventatorul a angajat sapte muncitori si a inceput sa fabrice produse de mic mobilier si apoi corpuri de iluminat. Omul se mandreste ca putea asigura salarii de 250-300 de dolari la nivelul anului 2004, angajatii erau multumiti, iar el castiga "frumusel". In acea perioada, produsele sale erau vandute si la targuri si conferinte si erau atractia principala a strainilor. Chiar si in zilele noastre, hoteluri din Neptun si Olimp au mobilier si veioze produse de atelierul lui.

    Astazi, inventatorul se arata dispus la orice negociere. Ar vrea sa vanda ideea in strainatate, sau sa-si gaseasca un partener pentru afacere. La nivelul la care a investit el, profitul obtinut ii asigura un trai decent; Doboli crede ca o investitie de un milion de euro ar fi insa baza unei afaceri realmente prospere. Prospere si pentru ca materia prima este inepuizabila: cartoane, hartii si frunze aruncate or sa existe mereu. "Ce produce Romania cel mai mult? Gunoi! Gropile de gunoi sunt pentru mine o sursa de profit." Infim – asa descrie Radu Marin, presedintele Congresului National al Cercetatorilor si Inventatorilor, numarul inventiilor cumparate si aplicate in Romania. Mai mult, aplicarea celor mai multe a fost intrerupta inainte ca ele sa isi dovedeasca eficienta.

    "Patronii vor sa se imbogateasca peste noapte si cat mai usor, iar o inventie are nevoie de efort si rabdare pana sa isi dovedeasca eficienta", considera Marin. Ca sa vina in sprijinul inventatorilor romani, CNCI, care functioneaza ca o asociatie privata, organizeaza actiuni de promovare, cele mai importante fiind saloanele de inventii. La nivelul institutiilor guvernamentale functioneaza insa Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica, cu finantare de la bugetul de stat, care organizeaza anual competitii nationale de proiecte de cercetare stiintifica si inventii. "Solutia pentru acesti inventatori este sa castige concursuri pe proiecte sau sa faca microproductie. Ori si una, si alta. A treia solutie ar fi una radicala si fireasca: sa reuseasca sa faca transfer tehnologic pe baza inventiilor catre diverse intreprinderi particulare", sustine Marin. "Din acest punct de vedere, saracia generalizata, dezindustrializarea tarii si lipsa de interes a patronilor fata de progresul tehnic sunt motivele pentru care inventiile sunt total inghetate", sustine el. Pana acum a invatat asta chiar pe pielea lui. Cea mai noua inventie a sa este o instalatie care permite obtinerea unui hidrogen de inalta puritate, folosind doar apa de la robinet.

    Cum a luat Romania primul premiu la Salonul de la Geneva

  • Microsoft-Google, duelul gigantilor

    Imbunatatirile serviciului de e-mail Gmail al Google au obligat Microsoft sa tina pasul si sa relanseze vechiul Hotmail, integrat in gama Windows Live; tehnologia de reprezentare spatiala din Google Maps si Google Earth Live si-a gasit o replica spectaculoasa in Microsoft Live Search Maps. Patru sunt insa terenurile de baza pe care se desfasoara razboiul dintre cei doi giganti online: cautarea pe internet, browserele, publicitatea si, mai nou, sistemele de operare. Cautare online Cautarea pe internet a devenit sinonima cu Google.

    Impactul cultural al lui Google Search a fost atat de mare incat americanii au introdus verbul "to google" in dictionare. Numai in iunie, 78,5% din cautarile efectuate pe internet in SUA au fost realizaze prin intermediul Google, informeaza Wired. Aceasta nu pare sa intimideze insa compania lui Bill Gates: dorinta Microsoft de a recupera terenul pierdut a culminat cu recenta lansare a motorului de cautare Bing. Compania a investit serios in noul sau proiect, numai campaniile de promovare inghitind o suma de 100 milioane de dolari.

    Dar poate Bing sa tina piept popularului Google? Un lucru e cert: cel putin va incerca. Serviciul oferit de Microsoft face mai mult decat sa caute linkuri relevante: colecteaza, proceseaza datele, dupa care le returneaza intr-o maniera pe cat posibil mai logica. Bing retine istoria cautarilor pentru fiecare utilizator si pare bine pozitionat pentru cautarile cu scop practic, de pilda cele locale, de restaurante, rezervari la avion sau magazine. Plus – noutate anuntata la inceputul lui iulie – motorul afiseaza si ultimele postari pe Twitter ale personalitatilor care au cont pe aceasta retea si al caror nume e cautat pe Bing.com, urmarind astfel sa integreze experienta "live" a retelelor de socializare online.

    Mashable.com noteaza insa ca noutatea nu e chiar asa de spectaculoasa cum pare, avand in vedere ca o cautare de genul "nume plus twitter" se poate face si pe Google, si pe Twitter. Browsere Situatia sta diferit in domeniul browserelor: aici, Microsoft pare sa detina avantajul. Desi din ce in ce mai multi competitori vor sa muste din piata Internet Explorer, nici unul nu a reusit sa ii puna prea multe probleme. Internet Explorer inca detine 70% din piata, in timp ce urmatorul clasat, Firefox, isi adjudeca doar 20%, conform Wired.

    Exista, totusi, un paradox: in ultimii cinci ani, rivali ca Firefox, Safari, Opera au pus accent pe inovatie, aducand imbunatatiri sensibile experientei de navigare pe net, spre deosebire de Internet Explorer, care in ciuda problemelor si a slabiciunilor tehnice pe care le reclama multi dintre utilizatorii IE7 sau IE8, se mentine totusi in pozitia de lider detasat. In ianuarie, Uniunea Europeana a denuntat "abuzul" Microsoft de a incorpora browserul Internet Explorer in sistemul de operare Windows, acuzatie de pe urma careia compania lui Bill Gates s-a ales cu o amenda de peste 2 miliarde de dolari. Monopolul IE ramane insa greu de invins cu argumente administrative. Cat despre nou-nascutul Google Chrome, considerat de multi mai vioi si mai aspectuos decat batranul IE, acesta are doar 2% din piata. Are insa o scuza: e la inceput de drum. Publicitate Google Search nu este numai cel mai folosit motor de cautare, ci si principala sursa de profit pentru compania-mama, prin vanzarea de publicitate.

    In 2008, Google a inregistrat venituri in valoare de 22 miliarde de dolari, 97% provenind din reclamele AdWords, cumparate in functie de cuvinte-cheie si plasate langa rezultatele cautarilor. Or, Microsoft a avut in 2008 pierderi de 1,2 miliarde de dolari din activitatea de publicitate online, de doua ori mai mult decat in anul anterior. In schimb, numai aplicatiile de business din gama Office au adus Microsoft in ultimele noua luni venituri de 14,3 miliarde de dolari, cu un profit de 9,3 miliarde. In 2007, CEO-ul Microsoft, Steve Ballmer, prezicea ca in urmatorii 4-10 ani, un sfert din veniturile companiei vor proveni din publicitate.

  • De ce pleaca brokerii de un milion de euro

    Saptamana trecuta a adus doua noi confirmari de plecari ale unor consultanti imobiliari de top din companiile de profil: Alexandra Dimofte, care ocupa pozitia de head of capital markets in cadrul CB Richard Ellis Eurisko si Gabriel Chimisliu, seful departamentului industrial si unul din primii angajati ai biroului local al Colliers, au decis sa plece din companiile unde activau de zece, respectiv 12 ani. Cele doua evenimente vin sa intregeasca tabloul unui an cu miscari surprinzatoare in industrie, inceput prin demisiile Monicai Barbu si a lui Horatiu Florescu, sefii departamentelor de retail si birouri din Colliers International, care ulterior au pus bazele unei noi companii de consultanta imobiliara, The Advisers/Knight Frank.

    “In principal, sunt doua motive principale pentru astfel de plecari: luptele interne si o lipsa de motivatie pentru cei care au facut foarte multi bani in trecut comparativ cu perioada actuala, cand piata este inghetata”, comenteaza Ulrik Rasmussen, partener in compania de executive research Pedersen & Partners, care a avut la nivel regional clienti precum Immoeast, TriGranit, GTC sau Jones Lang LaSalle. Rasmussen considera de altfel, inca de la inceputul anului, ca scaderea afacerilor din industrie si implicit a castigurilor celor mai buni brokeri si consultanti imobiliari va duce intr-un final la rupturi surprinzatoare.

    Cele patru miscari, cele mai importante dintr-o serie mult mai mare de plecari ale unor brokeri imobiliari – si in contextul reducerilor de personal – reprezinta doar un indiciu al schimbarilor prin care trece piata. “Nu mai cred in tranzactii mari. Toata lumea vorbea de ce se poate, de tranzactiile pe care ar urma sa le inchida, si isi faceau planuri numai pe baza lor, cand doar doi-trei-patru brokeri faceau ceva. Mai multe tranzactii mai mici te tin in viata”, considera Valentin Ilie, CEO si actionar al Coldwell Banker Affiliates of Romania. Compania este una dintre cele care au operat cele mai multe schimbari interne, prin inlocuirea aproape in totalitate a echipei de brokeri din segmentele rezidential si birouri.

    In schimb, Valentin Ilie a recrutat mai multi brokeri de la Colliers si CBRE Eurisko, primele doua companii de profil, nou-venitii fiind numiti parteneri in mai multe sucursale rezidentiale ale Coldwell Banker. “Noi am pastrat in medie 20% din actiuni. Am preferat sa renuntam la restul pentru a-i motiva pe ei si consider ca era singura sansa de a face tranzactii in continuare”, explica Ilie, care adauga ca obiectivul financiar pentru 2009 este pastrarea nivelului cifrei de afaceri atinse anul trecut, de circa 3,5 milioane de euro, daca nu chiar “o usoara depasire”. Compania se ocupa de segmentul rezidential – “vindem 50-60 de apartamente pe luna, pe segmentul celor vechi, dar piata noua este moarta”, de inchirierea spatiilor de birouri, investitii, administrare si mentenanta a centrelor comerciale.

  • Ne dati ori nu ne dati

    FMI a refuzat sa deblocheze transa de 200 de milioane de euro, parte din pachetul financiar de 7,5 miliarde negociat de Letonia anul trecut cu Fondul si cu Comisia Europeana, desi Comisia a aprobat deja alocarea a 1,2 miliarde, iar premierul Dombrovskis a obtinut de la Bruxelles, de-a lungul lui iulie, mai multe asigurari ca Letonia nu va ramane fara finantarea internationala de care are nevoie ca de aer. Letonia a primit pana acum o prima transa de 600 de milioane de euro de la FMI la sfarsitul anului trecut si un miliard de euro de la Uniunea Europeana la iSceputul lui 2009.

    La un moment dat, parea sigur ca banii de la FMI vor veni in august, insa negocierile cu Fondul s-au prelungit, traversand destule momente tensionate. Cerintele inflexibile ale Fondului in privinta disciplinei fiscale, a stabilizarii sistemului bancar si a refinantarii datoriei guvernamentale au generat iritare la Riga; ministrul economiei, Artis Kampars, a declarat chiar ca “reprezentantii (FMI) care stau la Washington si au studiat la Yale nu inteleg pe deplin ceea ce se intampla in Letonia”, facand aluzie la pozitia mai veche a Fondului de a acorda mai multa importanta disciplinei bugetare decat cresterii economice (in cazul de fata, economia este asteptata sa se contracte cu 18%) ori conditiilor sociale si politice din tarile debitoare.

    Intr-adevar, din cauza caracterului foarte sensibil al cerintelor Fondului (scaderea drastica a cheltuielilor sociale sau, daca nu, o crestere din 2010 a TVA de la 21% la 23%, precum si abandonarea tuturor proiectelor de parteneriate public-privat, ceea ce inseamna renuntarea la constructia sau modernizarea a nenumarate scoli, spitale sau lucrari de infrastructura pentru utilitati), reprezentantii FMI au cerut expres ca memorandumul ce va fi semnat pentru eliberarea transei de bani sa fie semnat de toate partidele din coalitia de guvernamant, astfel incat sa se asigure ca nimeni nu se va opune ulterior. Aceasta a dus la discutii aprinse intre partide pe marginea mai multor propuneri de masuri de austeritate cu bataie mai lunga, inclusiv taierea a 500 de milioane de lati (713 milioane de euro) din bugetul pe 2010.

    Ca sa nu mai spunem ca putini politicieni sunt dispusi sa semneze cu inima usoara un document care ar urma sa prevada clar ca orice decizie cu impact fiscal luata de guvernul leton va trebui discutata si aprobata in prealabil cu Comisia Europeana si FMI, ceea ce inseamna lipsirea practica de suveranitate a autoritatilor de la Riga. Pana vineri seara, singurul capitol la care letonii au obtinut laude din partea misiunii FMI a fost reorganizarea autoritatii nationale fiscale, impartita in esenta in doua (un departament de colectare a impozitelor si unul de colectare a taxelor vamale).

    Reuters comenteaza ca disputa Letoniei cu FMI ar putea impinge UE intr-o dilema – daca sa salveze cu orice pret statele europene aflate in criza, chiar daca acestea refuza sa se conformeze cerintelor de disciplina fiscala, sau sa nu le ofere asistenta, riscand sa suporte apoi consecintele unei eventuale intrari a acestora in incapacitate de plata sau ale unor posibile miscari sociale de protest. “Letonia va fi un test pentru Europa”, a comentat un expert de la Danske Bank. “In Letonia, politica interna e cea care decide cursul lucrurilor. Intrebarea e ce va face Europa daca FMI isi retrage sprijinul”, afirma el. Deocamdata, cei 1,2 miliarde de euro primiti de Riga de la UE i-au oferit deja marja de actiune premierului Dombrovskis, care a putut sa replice FMI ca tara lui nu mai e pe marginea prapastiei, pentru ca i-au sosit banii de la Bruxelles.

  • Top BM: Judetele cu cele mai multe masini – SLIDESHOW

    Cu aproape un milion de masini inmatriculate la doua milioane de locuitori, Bucurestiul poate fi considerat unul dintre cele mai bine motorizate orase din Europa, lucru resimtit cel mai bine de soferii aflati zi de zi in tot mai frecventele blocaje din trafic.

    Statisticile arata insa ca explozia piete auto bucurestene s-a petrecut in ultimii doi ani si jumatate, cand au fost inmatriculate mai mult de 400.000 de autoturisme. Sau, altfel spus, cel putin un bucurestean din cinci si-a cumparat in ultimii doi ani si jumatate o masina. Valoarea obtinuta pe baza statisticilor Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor include atat vehiculele noi, cat si pe cele second-hand, aflate la prima inmatriculare.

    Pornind de la aceste date, BUSINESS Magazin a incercat sa vada care au fost judetele unde s-au vandut cele mai multe masini si, mai important, care au fost judetele unde gradul de echipare (raportul dintre numarul de vehicule vandute si populatie) a crescut cel mai puternic in acest interval. Cu alte cuvinte, zonele care au profitat cel mai mult de pe urma boomului economic din ultimii ani. Bucurestiul si judetul Ilfov conduc din acest punct de vedere cu 21 si, respectiv, 8 masini inmatriculate in ultimii doi ani si jumatate la fiecare 100 de locuitori, cu mult peste media nationala – 5,5 masini inmatriculate.

    Analistii au insa o explicatie pentru diferenta foarte mare intre Bucuresti, Ilfov si celelalte judete cu economii puternice, precum Timis, Cluj sau Constanta. „Multe societati de leasing au sediul central in Bucuresti, iar vehiculele unora dintre clientii lor din tara sunt inmatriculate prima data in Capitala”, considera Viorel Niculescu, fost sef al importatorului Ford in Romania. Cum leasingul a contribuit in ultimii ani cu cel putin o treime la vanzarile totale de autoturisme noi, era de asteptat ca o parte dintre masinile in leasing inmatriculate initial in Bucuresti, sa se reinmatriculeze la sfarsitul perioadei de leasing in judetele de unde erau titularii contractelor. Statisticile DRPCIV indica judete precum Constanta, Arges sau Timis printre cele aflate in topul reinmatricularilor, pe langa Bucuresti si Ilfov.

    Analiza BUSINESS Magazin a luat in calcul atat inmatricularile de masini noi (care in anul 2007 au atins cel mai ridicat nivel din istorie), cat pe cele de masini second-hand (care, incepand cu a doua jumatate a anului 2008, au explodat si au reusit, in premiera, sa le depaseasca pe cele de masini noi). Perioada aleasa pentru calcul (ianuarie 2007 – iunie 2009) a inclus atat varfurile pietei auto de masini noi, dar si momentele dramatice de anul trecut si primele luni ale acestui an, cand piata de masini noi s-a blocat, fiind invadata de masini second-hand, in special din Germania si Olanda. Care au fost insa motivele pentru care locuitorii din vestul tarii sunt mai predispusi la a-si cumpara o masina din Vest, fie si second-hand, decat una noua, asa cum fac cei din sudul tarii?

    „Era de asteptat ca in Vest masinile second-hand importate sa le depaseasca pe cele noi. Daca se merge prin vestul tarii, se poate observa foarte usor numarul mai ridicat de parcuri de masini secondhand”, a spus Marius Carp, fost director al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile si analist al pietei auto. El pune preferinta pentru masini second-hand, dar cu un grad mai ridicat de echipare, si pe seama puterii mai ridicate de cumparare. Dar, adauga Carp, cresterea importurilor de second-hand nu genereaza neaparat o scadere a celor noi, tocmai ca urmare a puterii de cumparare mai ridicate.

  • Experimentul Vauban: Orasul fara locuri de parcare

    Strazile din Vauban, un district nou, experimental al Freiburgului, oras situat in apropiere de granita elvetiana, sunt complet interzise masinilor, cu exceptia strazii principale, pe unde merge tramvaiul spre centru, si a catorva aflate la periferie. Detinerea unei masini este permisa, dar exista doar doua locuri unde se poate parca – niste garaje mari la marginea asezarii, unde proprietarul de masina cumpara, pentru 40.000 de dolari, un spatiu odata cu casa. Asa se face ca 70% dintre familiile din Vauban nu au in proprietate o masina si 57% isi vand masina ca sa se mute aici. “Cand aveam masina, eram tot timpul incordata. Asa ma simt mult mai bine”, spune Heidrun Walter, trainer de jurnalism si mama a doi copii, in vreme ce se plimba pe strazile inconjurate de verdeata, unde suieratul bicicletelor si larma copiilor acopera zgomotul cate unui motor care mai trece din cand in cand in departare.

    Vauban, asezare terminata in 2006, este exemplara pentru o tendinta promitatoare in Europa sau in Statele Unite, aceea de a separa viata in suburbii de folosirea automobilelor, ca o componenta a unei miscari numita “planificare inteligenta”. Automobilele sunt nelipsite din peisajul suburbiilor unde tind sa se stabileasca familiile din clasa de mijloc, din Chicago pana in Shanghai. Iar aceasta, spun expertii, este un impediment major in calea eforturilor de a reduce emisiile de noxe de esapament si, prin aceasta, incalzirea globala.

    Automobilele particulare sunt responsabile de 12% din emisiile de gaze cu efect de sera in Europa – o proportie in crestere, potrivit Agentiei Europene de Mediu – si chiar de 50% din aceste emisii in unele zone cu trafic intens din Statele Unite. Desi in ultimele doua decenii s-au tot facut eforturi pentru a face orasele mai dense si mai potrivite pentru mersul pe jos, strategii in urbanism muta acum acest concept catre suburbii, concentrandu-se in special pe beneficiile de mediu, precum reducerea emisiilor. Vauban, care are 5.500 de locuitori, ar putea fi cea mai cel mai avansat experiment cu privire la reducerea la maximum in suburbii a folosirii masinilor. Dar aceasta filozofie si-a gasit deja adepti in multe alte parti ale lumii, in incercarea de a face suburbiile mai compacte si mai accesibile transportului public, cu mai putine spatii pentru parcari. In virtutea acestei noi abordari, magazinele sunt amplasate la cateva minute de mers pe jos, pe strazile principale, in locul mall-urilor de la periferie sau din afara spatiului urban.

    "Toata evolutia noastra de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost concentrata in jurul masinii, dar aceasta trebuie sa se schimbe", spune David Goldberg, un reprezentant al asociatiei Transporturi pentru America, formata din sute de grupuri din Statele Unite ce promoveaza reducerea dependentei comunitatilor fata de masini. "Cat de mult conduci este la fel de important pe cat e sa ai o masina hibrid", mai spune Goldberg. Suburbiile cu case rasfirate si garaje particulare erau oraselele de vis ale anilor 50 si inca ii mai atrag pe multi. Dar unele suburbii noi ar putea foarte bine sa arate mai degraba ca Vauban, si nu doar in tarile dezvoltate, ci si in cele in curs de dezvoltare, unde emisiile provenite de la numarul in crestere de autoturisme particulare ale clasei de mijloc sufoca orasele.

    In Statele Unite, Agentia pentru Protectia Mediului promoveaza "comunitatile cu masini putine", iar reglementarile incep sa apara, desi cu prudenta. Multi experti, spune Goldberg, se asteapta ca transportul public care deserveste suburbiile sa joace un rol mai mare incepand de anul acesta, cand ar trebui adoptat noul pachet legislativ federal privitor la transporturi pentru urmatorii sase ani. In vechea legslatie, 80% din fondurile de la buget alocate domeniului au fost directionate spre autostrazi si doar 20% pentru alte tipuri de transport.

    In California, Asociatia de Planificare a Zonei Hayward dezvolta o comunitate similara cu Vauban, numita Quarry Village (in imprejurimile Oaklandului), de la care se va putea ajunge fara masina la sistemul de transport rapid din Bay Area si la campusul Universitatii de Stat California din Hayward. Sherman Lewis, profesor emerit la Universitatea California si lider al asociatiei, spune ca "de-abia astept sa ma mut acolo" si spera ca Quarry Village ii va permite familiei lui sa-si reduca numarul de masini de la doua la una, poate chiar la niciuna. Dar actualul sistem este inca impotriva proiectului, considera el, referindu-se la creditorii ipotecari care se ingrijoreaza cu privire la valoarea de revanzare a caselor de jumatate de milion de dolari lipsite de loc de parcare; cele mai multe dintre planurile de urbanism inca obliga ca fiecare locuinta sa aiba doua locuri de parcare. Quarry Village a obtinut in acest sens o dispensa de la autoritatile din Hayward. Pe langa toate acestea, tot greu se dovedeste si sa-i convingi pe oameni sa renunte la masini.

  • Media Pro vinde Media Pro Entertainment catre CME, pentru 97,6 milioane de dolari

    CME va prelua datorii de 35,6 milioane dolari ale MPE si ii va da inapoi lui Sarbu 8,75 % din celelalte afaceri care fac parte din MediaPro Management (Publimedia – companie de publishing, Coprint – tipografii, Mediafax – cel mai mare furnizor de informatie generala si de business din Romania, Media Pro Interactiv – internet, Indoor Media – publicitate indoor si MediaSat – telecom). De asemenea, CME, care detine deja 8,75% din Media Pro Entertainment (MPE), ii va plati lui Sarbu 10 milioane de dolari cash, ii va oferi 2,2 milioane de actiuni CME (cu o valoare actuala de 44 milioane de dolari) si ii va da posibilitatea de a cumpara inca 850. 000 de actiuni CME in viitor la pretul de astazi.

    Ronald Lauder, fondatorul si presedintele non-executiv al CME a comentat aceasta tranzactie: “In ultimii 20 de ani Adrian Sarbu a construit si a adus MediaPro Entertainment in topul studiourilor si producatorilor de film din Europa Centrala si de Est. Aceasta achizitie ofera canalelor noastre de televiziune o sursa importanta de continut si ne permite sa ne diversificam centrele de venit.”
    CME isi creaza prin aceasta achizitie o divizie de continut, formata din unitati de productie, servicii si distributie in toate teritoriile in care activeaza.

    Merrill Lynch a fost angajata de boardul CME sa ofere o opinie independenta acestei tranzactii avind in vedere ca Adrian Sarbu este presedinte si director executiv (Chief Executive Officer) al grupului american listat pe piata bursiera americana Nasdaq, pozitie pe care a preluat-o incepind de astazi dupa ce din octombrie 2007 a fost directorul operational (Chef Operating Officer) si presedinte de la 1 ianuarie 2009.

    MediaPro Entertainment este unul din cei mai mari producatori si distribuitori de continut de televiziune si filme de cinema din regiune si detine studiourile de la Buftea, unele dintre cele mai mari din Europa Centrala si de Est. Prin integrarea MPE, grupul american va crea una dintre cele mai puternice divizii de continut si distributie de film, entertainment si reality-show care va oferi servicii tuturor televiziunilor din Europa Centrala si de Est care fac parte din CME.

    In 2008 MediaPro Entertainment a avut venituri de 95 milioane de dolari cu un profit operational (EBITDA) de 13 milioane de dolari. Contractele MediaPro Entertainment cu CME au reprezentat 40% din business si se refera la cele mai de succes productii de fictiune pentru televiziune difuzate pe piata din Romania de catre canalele Pro Tv si Acasa, care ulterior au fost achizitionate si de catre statiile din alte teritorii CME. MediaPro Entertainment include Media Pro Pictures, Media Pro Studios, Media Pro Distribution, Pro Video, Media Pro Music & Entertainment, Cinema Pro, Hollywood Multiplex, pachetul majoritar din Domino – companie de productie de spoturi si Media Pro Pictures sro – operatiunile de film din Cehia.

    CME opereaza mai multe posturi de televiune in Est( Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria, Ucraina, Romania) avind o piata de 97 de milioane de telespectatori. Ronald Lauder este fondatorul CME, iar prin actiunile sale preferentiale controleaza compania. Cel mai mare actionar (31%) este gigantul american Time Warner.
    In Romania, CME are 95% din compania PRO TV, liderul local, restul de 5% fiind in posesia lui Adrian Sarbu, care mai detine printre alte active media si Business Magazin/Ziarul Financiar.
     

  • Adrian Sarbu a fost numit Chief Executive Officer la CME

    “ CME este o organizatie tanara si energetica. Strategia mea este sa fac CME una dintre cele mai mari si respectate companii de media din Europa si sa arat ca oamenii din regiune sunt competitivi in industria de entertainment, care parea pana acum un club select destinat profesionistilor din America. ”, a precizat Adrian Sarbu.

    “Adrian este cel mai talentat executiv cu care am lucrat si sunt onorat sa anunt numirea lui in functia de director executiv al companiei. Este el un activ indispensabil pentru CME, iar experienta lui va continua sa fie o resursa valoroasa pentru companie”, a declarat Ronald Lauder, fondatorul si chairman non-executiv al CME, o companie care opereaza 18 posturi de televiziune in sapte tari foste comuniste din Europa Centrala si de Est- Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina. CME acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori.

    CME a avut anul trecut venituri de aproximativ un miliard de dolari si un profit operational (EBITDA) de 340 milioane de dolari, fiind una dintre cele mai profitabile companii de televiziune de lume. Compania este listata pe piata bursiera americana Nasdaq si la Bursa din Praga. Ronald Lauder este cel care controleaza CME prin drepturile de vot detinute, dar actionarul principal (31%) este cel mai mare grup de media din lume Time Warner.

    Dupa ce a condus afacerile din Romania si Cehia, care au ponderea cea mai mare in cifra de afaceri si profit, Adrian Sarbu, 54 de ani, a fost promovat in octombrie 2007 in functia de director operational (COO) al intregului grup, pentru ca acum sa preia efectiv pozitia numarul unu. In lume, numarul romanilor care detin pozitii executive de top este extrem de redus.

    CME detine in Romania compania Pro Tv SA ce include canalele de televiziune Pro Tv, Acasa, Pro Tv International, Pro Cinema, sport.ro si MTV Romania. Sarbu mai detine 5% din compania Pro Tv SA. In urma tranzactiei prin care Sarbu a vandut catre CME divizia de entertainment a Media Pro, aceasta va detine si aproximativ 5% din actiunile CME.