BusinessMagazin

Blog

  • Noutati din fondurile de pensii




    Poate de la anul sa se mai anime putin lucrurile, spera Mihail Ion, CEO al Raiffeisen Asset Management (RAM), vorbind despre piata pensiilor facultative, unde RAM a intrat de curand cu fondul pe care il administreaza, Raiffeisen Acumulare. Piata este inca intr-un stadiu “incipient”, considera Ion, chiar daca de la momentul cand au fost lansate primele produse de acest fel (in iunie 2007) a trecut mai bine de un an. Ambitiile administratorilor de la momentul respectiv, care se asteptau sa incheie anul 2007 cu un sfert de milion de clienti in portofoliu, au fost rapid demontate de realitatea imediata. Oamenii nu s-au dovedit, cel putin pana in momentul de fata, atat de dornici pe cat sperau companiile de pensii facultative sa isi “puna batranetea la adapost”, astfel ca in prezent doar in jur de 120.000 de persoane au o pensie facultativa. O cifra care, pastrand ritmul molcom de acum, va urca spre 200.000 de persoane pana la finele anului curent, estima de curand Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Si tot pana atunci, activele stranse de fondurile facultative de pensii (al caror numar ar urma sa creasca pana la 11-12) vor ajunge la 25 mil. euro, crede Oancea, adica aproape dublu fata de prezent.








     

    In pofida acalmiei aparente, lucrurile incep totusi sa se anime si pe aceasta piata, pe masura ce apele se linistesc tot mai mult dupa lupta pensiilor obligatorii. Pe masa CSSPP sta acum documentatia de autorizare pentru patru noi fonduri facultative. Aviva Asigurari de Viata, prezenta pe piata inca din vara anului trecut cu un fond cu risc moderat, pregateste un al doilea (Pensia Max, cu un grad de risc ridicat). Asirom Concordia, detinuta de Vienna Insurance prin intermediul Asirom, a primit de curand autorizatia de administrator si pregateste un fond cu risc mediu (Concordia Moderat), in timp ce Interamerican Pensii, o companie activa pe piata de pensiilor obligatorii, se afla in proces de autorizare, atat ca administrator pentru pilonul III, cat si pentru doua fonduri (Eureko Confort, cu grad de risc mediu si Eureko Activ, cu grad de risc ridicat). Pe de alta parte, toate companiile plasate in topul primelor zece pe piata pensiilor obligatorii si-au aratat interesul de a-si incepe afacerile si pe pilonul III, cele mai multe estimand ca este posibil sa o faca inca din acest an (Generali, BRD, AIG, BT Aegon).

     

    De ce ar fi insa 2009 un an mai bun ca 2008? Principala speranta a administratorilor se “invarte” in jurul asigurarilor recente (verbale) primite de la ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, cum ca deductibilitatea fondurilor de pensii facultative va creste cel putin de la simplu la dublu. Iar acest lucru s-ar putea intampla, daca va fi tradus in practica, la inceputul anului viitor, cand va intra in vigoare noul Cod Fiscal. Discutiile privind nevoia de majorare a acestui prag de deductibilitate nu sunt, de altfel, deloc noi in randul administratorilor, insa de curand au capatat si sprijinul formal al Comisiei de Pensii. Astfel, CSSPP a inaintat Ministerului Economiei si Finantelor o adresa prin care solicita majorarea pragului de deductibilitate pana la cel mult 3.500 de lei pe an (ceea ce ar echivala cu un nivel maxim de 2.000 de euro, cumulat pentru angajat si angajator).

     

    Cornelia Coman, directorul general interimar al ING Asigurari de Viata, spune ca nivelul deductibilitatii fiscale pe pilonul pensiilor facultative ar trebui sa creasca la 1.000 euro pe an “pentru ca suma sa devina relevanta pentru participanti”. Nivelul actual este in opinia ei “foarte mic”, mai ales prin comparatie cu cele din alte tari europene, unde se situeaza la 2.000-3.000 euro pe an. Sustinerea fondurilor de pensii facultative este un mod de crestere neinflationista a veniturilor, considera Coman, deoarece banii virati la fondurile de pensii nu intra in consum.

     

    Opinia lui Coman este impartasita si de Radu Vasilescu, care a condus pana de curand businessul de pensii private obligatorii al olandezilor de la ING, liderul acestei piete. Pentru ca la un salariu mediu si o perioada de contributie de 30 de an un angajat sa aiba o pensie de 1.000 de euro, contributia sa ar trebui sa fie de circa 100 de euro lunar, spune Vasilescu. Altfel spus, deductibilitatea ar trebui sa se refere la o suma de 1.200 de euro de an, crede Vasilescu, “un prag care nu e deloc mare, mai ales daca ne gandim ca, prin intermediul fondurilor de pensii, ei ajung sa fie investiti in economia romaneasca”. Bugetul de stat, care ar suferi printr-o crestere a acestui prag de deductibilitate, nu ar fi in aceste conditii pagubit, apreciaza Vasilescu, “pentru ca va castiga din roadele investirii acestor fonduri”.

     

    Majorarea contributiilor deductibile va fi un resort important de convingere a clientilor de retail, crede Mihail Ion de la RAM, in conditiile in care, cel putin pentru moment, pensiile facultative “sunt mai mult un business corporate”. Cu fondul proaspat lansat, RAM va merge intr-o prima instanta spre clientii companii din portofoliul bancii din grup, Raiffeisen Bank Romania. Cu atat mai mult cu cat, crede Ion, 2009 va fi un an “interesant in zona de companii”, dat fiind ca, pe de o parte, exista deja “puterea exemplului” – cateva companii incepand sa ofere deja angajatilor pensii – si, pe de alta parte, in 2008 multi nu au inclus in bugetele de cheltuieli un asemenea stimulent, dar ar putea sa o faca de la anul.

     

    Radu Vasilescu, care isi va lansa in curand propria firma de consultanta financiara, dupa propriile spuse, adauga ca o alta piedica in dezvoltarea pietei de retail este si faptul ca un angajat nu isi poate plati singur o pensie facultativa. Platile se pot face, pana una-alta, doar de catre angajator, “dar exista o ordonanta de urgenta ce corecteaza acest lucru, ce asteapta sa fie votata”. Nu in ultimul rand, eforturile financiare, dar si logistice facute de administratori in lupta pentru pilonul II – o lupta cu termen limitat de patru luni si miza mare – explica “oboseala” de acum de pe piata pensiilor facultative. “Forta de vanzari este intr-un proces de reorganizare acum”, admite si Eugen Voicu, CEO si director de investitii al Aviva Pensii, adaugand ca pe pilonul III vanzarea se va muta tot mai mult catre brokerii de pensii. Pana una – alta, in vanzarea de pensii facultative, brokerii au avut o contributie mai degraba modesta, estimata de CSSPP la circa 5% la finele lunii mai a.c. Procentul a crescut insa odata cu un contract semnat, prin intermediul brokerului Fehu, de ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Asigurari de Viata cu Posta Romana, pentru un numar total de aproape 20.000 de angajati.

     

  • Schita pentru un aeroport privat




    “Un al treilea aeroport in Bucuresti trebuie sa fie privat”, spune fostul director al Directiei de Aviatie Civila din Ministerul Transporturilor, Sorin Stoicescu. Opinia lui Sorin Stoicescu este influentata de modul in care este gestionat, ca trafic si costuri, Aeroportul International Henri Coanda. “Un investitor privat s-ar uita mai mult la eficientizare si la separarea fluxurilor de trafic in asa fel incat sa atraga si un operator low-cost, si aviatie generala, si curse de linie sau orice alte variante, deoarece un aeroport trebuie sa fie o afacere si nu un steag pe care sa il tii sus”, spune Sorin Stoicescu.


     

    Varianta unui aeroport privat s-a mai auzit in Bucuresti. S-a discutat mult timp si inca se afla pe agenda Ministerului Transporturilor varianta constructiei unui al treilea aeroport avand ca investitor statul roman. In oricare dintre variante, un al treilea aeroport in Bucuresti ar presupune o serie de costuri, o serie de obligatii pentru incadrarea lui in sistem, dar si o serie de probleme pe care investitorul, fie el de stat sau privat, va trebui sa le ia in calcul. In primul rand insa, are Bucurestiul nevoie de un al treilea aeroport?

     

    Michael Stanciu, directorul companiei de consultanta in infrastructura Search Corporation, afirma categoric ca da: “Consideram ca ar fi util un al treilea aeroport in Bucuresti, in special din cauza posibilitatilor limitate de extindere a celor doua aeroporturi existente, Baneasa si Otopeni”. Varianta ca respectivul aeroport sa fie privat ar schimba peisajul actual, insa Michael Stanciu nu poate estima, in absenta unui studiu de oportunitate, cand ar putea sau ar trebui sa intre acesta in functiune.

    Cu toate acestea, directorul Search Corporation spune ca cea mai urgenta nevoie a Bucurestiului este constructia (care ar dura oricum aproximativ trei-patru ani) a unui aeroport public dotat cu un compartiment aparte pentru aviatia de business (privata). “Structura ideala din punctul de vedere al necesarului de aeroporturi, in opinia noastra, ar fi urmatoarea: doua aeroporturi publice, eventual Otopeni si un nou aeroport in zona de sud a Bucurestiului, si un aeroport pentru business si alte curse speciale – inclusiv cu posibilitatea de operare a elicopterelor, cum este actualul Baneasa”, spune Michael Stanciu.

     

    Momentul cand un nou aeroport ar trebui sa fie pus in functiune este considerat foarte important de catre Aleodor Francu, director al ROMATSA si fost director tehnic, timp de zece ani, al aeroportului de la Otopeni: “Marile metropole occidentale s-au trezit tarziu ca mai au nevoie de inca un aeroport, pe langa infrastructura pe care o aveau deja, asa ca Ministerul roman al Transporturilor ar trebui sa se gandeasca din timp ca infrastructura aeroportuara va trebui schimbata in curand, deoarece actuala este limitata”.

    Trezirea prea tarziu a metropolelor occidentale s-a soldat, in opinia lui Aleodor Francu, cu constructia aeroporturilor la zeci buni de kilometri de orase, deoarece nu au mai fost gasite terenurile propice pentru o astfel de constructie. Iar un amplasament pentru un aeroport nu poate fi oricum: “Un asemenea teren are nevoie sa respecte niste reguli: de inaltime a cladirilor din zona, infrastructura care conecteaza terenul de oras trebuie sa fie rezonabila, ar fi bine sa existe in zona si o gara, eventual una prin care sa treaca mai mult decat trenuri personale, iar o alta conditie este ca odata ce un investitor cumpara un teren in acest scop, sa il treaca imediat in PUZ ca viitor aeroport, pentru a se tine seama de el in proiectarea zonei”, spune Francu.

    Sefului ROMATSA i se pare corect ca Primaria nu numai sa ia in calcul constructia aeroportului, dar si sa-i anunte pe solicitantii de autorizatii pentru casa de viitorul proiect: “Sunt multe persoane care probabil nu vor sa locuiasca langa un aeroport si este corect ca ele sa stie de la momentul zero care sunt conditiile si planurile pentru acea zona”. Asigurarea acestui teren inca de pe acum ar fi o miscare foarte importanta pentru un potential constructor al unui aeroport, deoarece inca exista terenuri goale si accesibile ca pret, iar varianta care sa includa si exproprieri sau alte complicatii nu ar fi de dorit.

    Directorul ROMATSA spune ca serviciile de trafic aerian sunt automat aco­perite de catre compania sa in cazul unui nou aeroport, pentru ca, odata aprobata constructia aeroportului de catre autoritati, firma este obligata sa ofere aceste servicii. Conditia principala este dotarea aeroportului cu aparatura solicitata de catre ROMATSA, fara de care compania de trafic aerian nu poate conecta aeroportul la sistem.

     

    “Echipamentele sunt o parte importanta din investitie, iar fara acestea aeroportul nu poate fi functional”, explica Francu. Care sunt etapele unei asemenea investitii? Michael Stanciu incepe enumerarea etapelor de dupa achizitia terenului, care pot insemna in actualele conditii de piata o parte de asemenea importanta a investitiei. “Primii pasi care se fac sunt studiile de prognoza privind necesitatea si oportunitatea, studiile geotehnice; urmeaza studiile de obstacolare, dupa care urmeaza proiectarea si executia componentelor aeroportului”, arata specialistul Search Corporation.

     

    Componentele sunt pistele, caile de rulare si cea pentru interventii, terminalele de pasageri si de cargo, spatiile de parcare si imbarcare/debarcare, hangarele, turnul de control (operat de ROMATSA) si constructiile auxiliare, precum sistemele de securitate si de utilitati. Conform lui Michael Stanciu, necesarul pentru un aeroport de capacitate medie, cum s-a vehiculat pentru Bucuresti, ar avea urmatoarele coordonate: 800.000-1,5 milioane de pasageri pe an, o capacitate de operare a terminalului de pasageri de 200 pana la 400 de persoane pe ora si o singura pista cu lungimea cuprinsa intre 2.200 si 3.000 de metri.

     

  • Carte de vizita, pe scurt CV








    Multi candidati, desi se pot lauda cu o experienta de munca notabila, nu au ajuns sa inteleaga ca angajarea si obtinerea unui salariu atractiv depind uneori in mare masura de prima impresie pe care si-o formeaza angajatorul. CV-ul si interviul dinaintea angajarii reprezinta puncte-cheie care se pot transforma in reale avantaje competitive pentru candidatii care stiu cum sa le speculeze.




     

    “Pentru a construi un CV convingator, trebuie sa luam in considerare ca recrutorul acorda un timp limitat pentru scanarea CV-urilor, iar daca primeste 200 de CV-uri pentru un post va folosi mai intai criterii pentru a elimina CV-uri si abia apoi pentru a selecta”, spune Dragos Gheban, business development manager la Catalyst Recruitment Solutions.

     

    Unul dintre principalele criterii de eliminare consta in faptul ca multi candidati nu inteleg ca trebuie sa adapteze CV-ul postului sau domeniului pentru care candideaza si depun CV-uri foarte generale, care “astazi pot fi trimise pentru un job de contabil intr-o banca, iar maine pentru unul de marketing specialist intr-o multinationala”. O greseala pe care angajatorii o confunda, cel mai adesea, cu lipsa de interes real a celor care isi cauta un loc de munca. Inevitabil, atunci cand un angajator nu este convins de motivatia candidatului, disponibilitatea sa de a fi maleabil in negocierea salariului scade semnificativ. Un mare minus, asadar, pentru cei care se pregatesc de angajare. “Daca vrei sa candidezi pentru un post in marketing, nu insista pe stagiile de practica in domeniul financiar. Le poti lista succint, alocand un spatiu mai mare pentru a prezenta studiile, certificarile, experienta si rezultatele obtinute in marketing”, ii sfatuieste Gheban pe cei aflati in cautarea unui loc de munca.

     

    La fel de greu cantareste in defavoarea angajatului un CV scris intr-un stil prolix, care nu face decat sa il oboseasca pe cel ce il citeste. “Nefiind scris intr-o forma clara, simpla, recrutorului ii vine greu sa inteleaga care sunt posturile, care este perioada cand a lucrat, pentru ce companie si, cel mai important, care sunt rezultatele si responsabilitatile candidatului”, spune Gheban. Desi acestea par doar detalii ce nu oglindesc competenta candidatilor, angajatorii spun ca reprezinta indicatori relevanti ai personalitatii, ai capacitatii de sinteza si ai nivelului de motivatie. Un candidat ce transmite un nivel ridicat de motivatie poate avea mult de castigat chiar si in fata unor candidati mai bine pregatiti decat el, spun recrutorii, pentru ca angajatorii identifica un candidat motivat cu unul in care merita sa investeasca.

     

    “Pentru fiecare post exista o anumita grila salariala, cu o limita maxima si una minima. In functie de CV-ul candidatului si de modul cum decurge interviul, decidem unde anume sa-l pozitionam pe aceasta axa”, explica Anca Iancu, recruitment & development manager la ING Asigurari de Viata. Este adevarat ca, de multe ori, modul cum este facuta pozitionarea tine de subiectivismul fiecarui angajator sau de criterii specifice politicii fiecarei companii in parte. Astfel, daca pentru unii conteaza mai degraba modul cum este redactat CV-ul, pentru altii poate conta felul in care candidatul alege sa se imbrace in ziua interviului sau cat de bine poate face fata imprejurarilor de moment si intrebarilor capcana. In aceste conditii, atuuri precum experienta acumulata sau specializarile profesionale nu mai inde­plinesc rolul de element de diferentiere.

     

    De altfel, momentul interviului este decisiv si, daca majoritatea angajatorilor si a recrutorilor spun ca CV-ul nu este intotdeauna elaborat in favoarea candidatului, la interviu situatia se schimba. “Candidatii se <vand> mult mai bine in cadrul discutiilor si al interviurilor, cand incearca sa isi supravalorizeze anumite abilitati, probabil pentru ca incep sa capete mai multa incredere si sa fie mai interesati de perspectivele concrete de a obtine postul respectiv”, enunta Ana Ionescu, consultant la Hart HR Consulting.

     

    Importanta acestora din urma nu trebuie insa subminata. Nicio companie nu va angaja un candidat doar pentru ca arata impecabil si este spontan. Pentru a fi convins ca va face fata postului pe care i-l ofera, angajatorul va avea ca punct de reper recomandarile de la fostii sefi si realizarile profesionale anterioare. In acest sens, orice candidat trebuie sa stie cum sa dozeze cantitatea si calitatea informatiilor furnizate. “Este mult mai bine cotat un candidat care recunoaste, de exemplu, ca nu are certificatul x, dar ca este interesat sa il obtina in cel mai scurt timp sau ca nu are experienta in activitatea y, dar ca doreste sa invete si sa se implice pe viitor in asa ceva”, mentioneaza Ioana Tot, senior consultant la Consulteam.

     

    In acelasi timp, expunerea profesionala a candidatului poate creste exponential salariul pe care acesta il va primi. “Este posibil ca un candidat care are un numar de ani de experienta mai mic, dar pe un post cu o expunere foarte mare sa fie preferat in fata altuia care desi are o experienta mai vasta, aceasta sa fie destul de limitata din punctul de vedere al responsabilitatilor”, spune Ana Ionescu. Un alt punct care ii sensibilizeaza pe angajatori este varsta candidatilor. Tinerii au devenit principala categorie vizata de companiile care cauta personal, indiferent de post; multe companii chiar si-au construit strategia de resurse umane pe reducerea mediei de varsta a angajatilor, prin asimilarea a cat mai multi tineri. Avantajul principal al strategiei consta in faptul ca acestia se adapteaza mai usor si fac fata mult mai bine proiectelor noi si unui program de munca solicitant.

     

    “Sistemul bancar se afla inca in expansiune si va avea nevoie in continuare de forta de munca proaspata. Aceasta forta de munca este necesara si pentru intinerirea personalului, nu numai pentru dezvoltare”, subliniaza Adela Jansen, director de resurse umane la BRD.  




  • Magazin de crocodili








    “Ideea shop.trilulilu.ro a pornit de la faptul ca, de-a lungul timpului, am tot primit cereri pentru tricouri sau alte produse Trilulilu”, spune Sergiu Biris. Antreprenorul a investit in jur de 10.000 de euro pentru a lansa, la jumatatea lunii iulie, Trilulilu Shop, un magazin online de unde pot fi cumparate diverse produse personalizate, precum tricouri, insigne, brelocuri, cani sau rucsaci.




     

    Cea mai mare parte a acestei investitii nu a fost insa alocata, asa cum ar fi fost de asteptat, platformei software din spatele magazinului online, care a costat numai 1.000 de euro, ci formarii unui stoc de produse, astfel incat livrarea sa se faca pe cat posibil rapid. Investitia destul de redusa ar putea fi explicata si prin faptul ca promovarea Trilulilu Shop nu a fost o prioritate, dat fiind ca “magazinul este dedicat fanilor si nu publicului larg”, dupa cum spune Biris. Cu alte cuvinte, clienti ai shop.trilulilu.ro pot fi numai membrii site-ului de continut video Trilulilu. Acestia fie pot converti punctele primite pentru activitatea pe Trilulilu in produse, fie pot face cumparaturi direct din magazinul online, caz in care plata se face deocamdata numai ramburs, sistemul de plati cu card bancar urmand sa fie introdus in urmatoarea perioada.

     

    La doar doua saptamani de la lansare si in conditiile in care traficul inregistrat nu este foarte mare, Trilulilu Shop numara deja aproape 100 de comenzi, cu o valoare medie de 50 de lei pe comanda.

     

    “Nu avem asteptari foarte mari din punct de vedere financiar, mai ales ca magazinul nu va reprezenta niciodata baza incasarilor Trilulilu”, mentioneaza Sergiu Biris. Cu toate acestea, shop.trilulilu.ro este primul proiect lansat in completarea site-ului de continut video. Si, desi nu exista deocamdata planuri concrete pentru alte asemenea proiecte, fondatorul Trilulilu sustine ca este foarte posibil sa lanseze si altele. Totul depinde numai de cerere.




  • Vine toamna, bine-mi pare




    Nu mai putin de sase filme romanesti vor poposi in aceasta toamna in cinematografe, dar, din nefericire, putine dintre acestea fac cinste industriei noastre. Daca anul trecut cele doua varfuri de sulita “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” si “California Dreamin’” se infigeau la fix in palmaresul festivalului de film de la Cannes, coada se faramita trist sub verdictele jurnalistilor si-ale publicului deopotriva. In 2007, sapte lungmetraje s-au lansat pe ecrane, iar numarul filmelor produse si terminate in 2008 este aproape dublu.








     

    Varful de pluton al toamnei (cel putin din punct de vedere calendaristic) este debutul in lungmetraj al lui Adrian Sitaru, “Pescuit sportiv”. Dupa ce a castigat un Leopard de Aur la Locarno cu scurtmetrajul “Valuri”, Sitaru isi prezinta lungmetrajul in premiera internationala in programul Giornate degli Autori al Festivalului de Film de la Venetia, iar pe 12 septembrie are programata premiera in Romania. Cu Adrian Titieni, Ioana Flora si Maria Dinulescu in rolurile principale, “Pescuit sportiv” isi propune sa investigheze teme prezente si in “Valuri”, responsabilitatea si nevinovatia. Un cuplu (Titieni, Flora), in drum spre un lac pentru un picnic la iarba verde, da cu masina peste o prostituata (Dinulescu). Initial, cei doi vor sa abandoneze femeia inconstienta, camufland-o cu crengi. Cand aceasta se trezeste, incepe un complicat joc de flirturi si mici santaje, in care cele trei personaje fac dese rocade, ceea ce arata inca o data apetenta lui Sitaru pentru subtilitate si spus-cititul printre randuri.

     

    Pe 19 septembrie ii vine randul lui “Boogie”. Categoric cel mai bun film romanesc al anului, revenirea lui Radu Muntean la actorul din “Furia”, Dragos Bucur, si la dialogurile excelente caracte­ristice trio-ului de scenaristi Radu Muntean-Razvan Radulescu-Alexandru Baciu. Interpretarile excelente si replicile brici sunt principalele atuuri ale lui “Boogie”, in care regizorul surprinde fericit deruta personajelor, ajunse la “30 si ceva” (primul titlu al filmului) de ani, acum victime ale unui adevarat sistem de cenzuri si autocenzuri, compromisuri si refuzuri. Tot cuplul (Anamaria Marinca, Dragos Bucur) este celula de baza a acestui film.

     

     “Weekend cu mama”, ultimul film al lui Stere Gulea, se lanseaza pe 3 octombrie. Cu Adela Popescu in rolul unei adolescente dependente de droguri, productia MediaPro Pictures se bazeaza pe potentialul dramatic al acestei povesti de familie (disfunctionala). Luiza (Medeea Marinescu) a plecat in Spania in urma cu 16 ani, lasandu-si fetita, pe Cristina (Popescu), in grija rudelor. Revenita acasa, femeia descopera consecintele gestului ei: Cristina a fugit de acasa, e dependenta de droguri si are o fetita de doi ani pe care a parasit-o in grija unei fundatii. Macinata de vinovatie, Luiza incearca sa rezolve criza si sa-si recastige familia. Fara a fi vazut filmul, este greu sa ne dam seama cat de bun este “Weekend cu mama”, asa ca va trebui sa asteptam inceputul lunii octombrie.

     

    “Nunta muta” are toate sansele sa fie cel mai asteptat film romanesc al anului. Regizat de debutantul (cel putin in materie de cinema) Horatiu Malaele, “Nunta” are cel mai interesant subiect: nunta unor tineri (Alexandru Potocean, Meda Victor) obligata sa se desfasoare pe muteste, dupa ce la moartea lui Stalin se instaureaza doliu national si toate “distractiile” sunt interzise. La proiectia de la TIFF s-a ras mult, din inima, dar este destul de greu sa treci peste nefirescul interpretarilor si peste ingrosarile nesigure ale lui Malaele. Amalgam dezordonat de stiluri, “Nunta muta” arata in schimb excelent, este adesea amuzant, iar tragismul povestii (inspirate din realitate) ar putea fi inca un atu pentru atragerea publicului. Premiera este programata pentru 24 octombrie.

     

    “Intalniri incrucisate” inchide plutonul, cu premiera programata pe 21 noiembrie. Debutul Ancai Damian, desi nu total ratat, a provocat adesea rasul la proiectia de la TIFF. Triptic penitenciar, filmul este format din trei momente “incrucisate” in stilul “Babel” sau “Amores Perros”. Detinuti, directori de inchisoare, gardieni si prezentatori de radio sunt protagonistii acestui film foarte inegal, cu momente bune, dar si momente neverosimile, “burta” cea mai mare fiind o interminabila discutie in limba engleza dintre directoarea unei inchisori (Oxana Moravec) si un finlandez. Salvat intrucatva de finalul puternic, filmul lui Damian trebuia sa fie initial un scurtmetraj. Din pacate nu a ramas asa… Ce putem spune despre succesul de casa al acestor filme? O cifra de 20.000 de spectatori ar fi cat se poate de onorabila pentru “Nunta”, dat fiind faptul ca genul de umor al lui Horatiu Malaele si interpretarile exagerate ale actorilor s-ar putea sa nu impresioneze publicul. “Boogie” si “Pescuit sportiv” vor fi apreciate mai mult de critici, in timp ce publicul, chiar daca va aprecia improvizatiile Mariei Dinulescu in rolul prostituatei din “Pescuit”, va gasi cu siguranta prea subtile mizele lui Muntean si Sitaru. “Weekend cu mama” ar putea castiga de pe urma promovarii, dar publicul nostru escapist nu prea se va lasa convins de aceasta drama. Cat despre “Intalniri incrucisate”, acesta functioneaza mai degraba ca o comedie (involuntara) si, oricat de bine promovat, va fi sabotat de cinefilii care-si vor avertiza prietenii sa se tina departe de sala de cinema.

     

    Daca in Romania se vorbeste de zeci de mii de spectatori, in Franta, de exemplu, in cazul multora dintre filmele frantuzesti unitatea de masura este mai degraba milionul. Ultimul mare hit al francezilor este “Bienvenue chez le Ch’tis”, o comedie absolut dementa care a batut mai toate recordurile de incasari – 20 de milioane de spectatori (la o populatie de aproximativ 60 de milioane) si incasari de aproape 200 de milioane de dolari doar in Franta. Pentru Romania, cifrele par neverosimile. Dar nu trebuie decat sa ne gandim si sa visam: 400.000 de francezi au vazut “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in timp ce numai 76.000 de romani au tinut sa vada filmul in cinematografe.

     

  • Dezastrul egalitarismului








    Aceasta este doar una dintre lumile pe care Kurt Vonnegut jr. le imagineaza in culegerea sa de nuvele (douazeci si cinci la numar, fiecare facand „sa vibreze alt nerv”) din proaspatul volum tradus la editura Humanitas Fiction. Textul se numeste „Harrison Bergeron” si figureaza, alaturi de alte nuvele din aceeasi culegere, precum „Cainele flocos al lui Tom Edison” sau „Bun venit printre maimute” – proza titulara – in numeroase antologii SF clasice. In fapt, sunt niste distopii, povesti despre fapte care nu s-au intamplat, dar care sunt probabile, daca lumea noastra continua sa se imbecilizeze in ritmul actual, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Genul proxim, daca e sa stam sa cugetam mai bine, pare mai degraba „1984” al lui Orwell sau, daca vreti, textele teatrului absurd. In prima nuvela pe care o pomeneam, Harrison Bergeron, un personaj de o sacaitoare si culpabila normalitate, este pus dupa gratii, i se atarna de gat numeroase greutati (ca sa se miste anevoie), are montate in urechi niste casti care emit un zgomot ce-l abrutizeaza, interzicandu-i sa aiba ganduri proprii. Revoltat este si Billy poetul, eroul din „Bun venit printre maimute”. Acesta incearca sa trezeasca sexualitatea si senzualitatea din oamenii aflati intr-o lume suprapoluata (67 de miliarde de persoane) si care sunt constransi fie sa se sinucida, fie sa-si ia de trei ori pe zi „anticonceptionalele etice” din aceleasi ratiuni demografice. Kurt Vonnegut nu trage insa un semnal de alarma orwellian, nu este un vizionar anxios sau un prospectiv ingrijorat, ci doar un om indragostit de oameni, asa cum sunt ei, cu bune si rele, un om caruia baltile noroioase i se par frumoase si la locul lor, fie si pentru ca subliniaza limpezimea de cristal a raurilor de munte.

    Kurt Vonnegut – “Bun venit printre maimute”,
    Editura Humanitas fiction, Bucuresti, 2008




     
    Noutati
     

    Economicus vs. Generosus

    Danezul Tor Norre­tran­ders este un autor serios de lucrari stiintifice (ce investigheaza subiecte care merg de la mecanica cuantica la problemele mediului inconjurator, carti dintre care se cuvine citat bestseller-ul “The User Illusion: Cutting Consciousness Down to Size”), caruia ii place sa fie din cand in cand ireverentios si socant, fie si numai in formulari. Volumul tiparit de editura Publica, dedicat sociobiologiei, are un motto trasnit si un prolog aiuritor: “Bine ati venit in lumea acestei carti despre sex sau – mai exact poate – despre cum se obtine acesta”. Tor nu se limiteaza la declaratii explozive, el ne propune si o viziune noua, al carei temei este generozitatea. Abordand o sume­­denie de subiecte ce par ca ii sunt familiare, de la asistenta sociala la razboi si de la teoria jocului la genetica, el face un portret incitant al lui Homo generosus, omul generos (generozitatea fiind cea mai sexy trasatura umana), pe care il opune lui Homo economicus, cel care este dominat de instinctele de supravietuire ale selectiei naturale.

    Tor Norretranders – Omul generos,
    Editura Publica, Bucuresti, 2008
     

    Lumea in cifre si harti

    Un volum de talie impresionanta, dar usor de manevrat si de consultat, despre lumea actuala, asa cum este ea consemnata in cele mai recente studii statistice si cartografice. Prima sectiune prezinta informatii referitoare la toate statele independente ale planetei, permitand consultarea si compararea datelor despre suprafete, populatie, densitate, unitati monetare si echivalente in euro, PIB si venit pe cap de locuitor, import si export, demografie (cu estimari relative pentru deceniile urmatoare). Sectiunea e completata cu informatii despre invatamant, alimentatie, sanatate si speranta de viata. A doua sectiune prezinta tarile care se remarca prin agricultura, cresterea animalelor, exploatari forestiere, pescuit, productie extractiva, industriala si energetica. Ultimul capitol este alocat celor mai importante parcuri naturale, rezervatiilor biosferei si siturilor declarate patrimoniu al umanitatii de UNESCO. 

    “Atlasul lumii”,
    Erc Press, Bucuresti, 2008




  • Drame la bursa

    Indicele BET a pierdut 2,47%, inregistrand cea mai mare scadere a zilei. Indicele compozit al pietei, BET-C s-a depreciat cu 1,94%.

    SIF-urile au scazut cu 2,16%, iar companiile din sectorul energetic, reunite sub indicele BET-NG, cu 2,18%.

    Valoarea transferurilor a urcat pana la suma de 32.432.348,34 lei( 9.098.964,30 euro). Cele mai lichide titluri ale zilei au fost Flamingo International, Azomures, Banca Transilvania si SIF-urile.

  • IKEA vizeaza afaceri de 120 mil. euro pana in 2010

    In conditiile in care numai in primul an de functionare retailerul suedez a realizat pe piata romaneasca vanzari de 87 de milioane de euro, este posibil ca previziunile sa fie depasite, avand in vedere si extinderea retelei de magazine in provincie si in Bucuresti. Astfel, companie are in plan deschiderea, in urmatorii cinci ani, a inca sapte magazine, principalele orase vizate fiind Constanta, Iasi, Galati, Cluj, Timisoara, Craiova si Arad, dar si Bucuresti. Pentru moment, reprezentantii companiei nu au dorit sa ofere informatii cu privire la posibila achizitionare de terenuri pentru viitoarele magazine, acestia precizand ca pentru amplasarea lor este preferata varianta unui parc de retail, fara a o exclude insa si pe cea a unui “amplasatament izolat”.

     

    Compania a investit 1,3 milioane de euro in lansarea noului catalog de produse valabil pentru perioada septembrie 2008 – august 2009, care va fi distribuit in 950.000 de exemplare in Bucuresti si in orasele limitrofe acestuia. Noul catalog prezinta cu 30% mai multe produse si cu 90 de pagini in plus fata de precedentul, in el fiind incluse aproximativ 8.000 de “familii” de produse. Eficientizarea costurilor logistice a determinat ieftinirea a 6-7% dintre produsele deja prezente in catalogul anterior, potrivit informatiilor reprezentantilor IKEA.

     

    In prezent, magazinul din Baneasa are in jur de 70.000 de clienti saptamanal, jumatate din numarul acestora fiind concentrati in zilele de week-end. In fiecare luna, IKEA vinde 1,1 milioane de produse, dintre care cele mai solicitate pana acum au fost produsele de uz casnic pentru bucatarie.

     

    Piata mobilei din Romania se va cifra, anul acesta, la aproximativ un miliard de euro, iar valoarea totala a productiei nationale se va ridica la 1,8 miliarde de euro, potrivit datelor Asociatiei Producatorilor de Mobila (APMR). Principalele companii prezente pe piata locala de profil sunt Mobexpert, IKEA, Elvila, Neorom si Silvarom.

     

    In 2005, Moaro Trading SRL a cumparat franciza IKEA pentru Romania, ca doi ani mai tarziu, in martie 2007, sa deschida primul magazin din zona Baneasa, acesta fiind cea de-a 253-a unitate din a 35-a tara in care retailerul suedez este prezent.
     

  • Asseco Polonia cumpara Siveco?

    Siveco este in prezent cel mai mare producator de soft local, cu afaceri estimate pentru anul in curs de 84 mil. $ (56 mil. euro). La sfarsitul anului trecut, Siveco a inceput procesul de extindere a activitatii in afara granitelor tarii. In primavara, Siveco a preluat compania bulgareasca de IT Latona pentru 2 mil. euro.

    Potrivit Puls Biznesu, Siveco se pregateste sa participe la o licitatie de 154 de milioane de euro pentru a vinde calculatoare in scoli, in timp ce un alt contract vizat de companie ar putea ajunge chiar la 300 de milioane de euro.

    "Suntem interesati de aceasta companie. Avem in desfasurare discutii preliminare. Siveco este o companie buna, asa ca o posibila achizitie ne-ar cosolida pozitia in zona, dar Asseco Europa de Est este deja o firma puternica, gata sa intre pe bursa," a spus Adam Góral, presedintele Asseco Polonia.

    Achizitia ar fi o mutare destul de scumpa pentru Asseco, dar " totusi merita sa platesti mult pentru o pozitie in tarile care abia au intrat in Uniunea Europena, si care trebuie sa investeasca in noile tehnologii," a spus un analist de piata citat de Puls Biznesu.

    Siveco are deja actionari polonezi, inca din 2005, Enterprise Investors intrand in companie printr-o tranzactie combinata de preluare de actiuni si majorare de capital prin intermediul fondului Polish Enterprise Fund V (PEF V). Enterprise Investors detine in prezent 22,5% din actiunile Siveco.

  • Estul Bucurestiului promite 14.000 de locuinte noi

    Termenele de finalizare prevazute acopera perioada 2008 – 2012. Astfel, pana la sfarsitul anului 2008 este asteptata livrarea a 1.811 unitati locative in 11 proiecte rezidentiale. Pentru anul urmator sunt anuntate 6.639 de unitati repartizate in 16 dezvoltari rezidentiale iar in anul 2010 sunt promise 3.065 de livrari.

     

    Pretul mediu pentru metrul patrat construit in zona de Est este de 1419 euro +TVA, variind intre 1236 euro + TVA in zona Th. Pallady si 1582 euro + TVA pentru locuintele noi din zona Vitan.

     

    Constructiile ce se deruleaza in prezent sunt efectuate in general pe terenuri achizitionate in anii precedenti la preturi mult mai mici, ceea ce le permite inca dezvolatorilor sa construiasca in conditii de profitabilitate, mentioneaza studiul MediaCity. Spre comparatie, un teren in zona Titan pentru care se achitau in urma cu trei ani cu 200 de euro pe metru patrat poate fi tranzactionat acum cu 1500 de euro pe metru patra.

     

    "Pentru dezvoltatorii care se gandesc insa acum la inceperea unor noi proiecte imobiliare, sub noile conditii de creditare, este posibil ca bancile sa nu-si mai asume riscul investirii, mai ales daca proiectele sunt de mari dimensiuni", mentioneaza studiul companiei. Astfel, dezvoltatorii se gasesc in situatia de a reinvesti o parte semnificativa din profiturile realizate din proiectele anterioare, devenind astfel proprii lor finantatori.

     

    Potrivit lui Andrei Sandu, manager general si actionar al MediaCity, ’’dezvoltatorii vor continua sa activeze pe piata imobiliara din Romania atata timp cat isi conserva o marja de profit din vanzare de peste 30%. Spre exemplu, pentru un proiect rezidential pe Sos. Oltenitei pe o suprafata de 12.700 de metri patrati, evaluat la aproximativ 1.200 euro/mp , prin PUZ s-a obtinut un CUT de 5 (CUT – coeficient de utilizare al terenului; prin inmultirea lui cu suprafata terenului se obtine suprafata totala construita care este admisa pentru terenul respectiv). Astfel, incidenta pretului terenului in metrul patrat construit este de 250 de euro pe metru patrat, ceea ce le va permite dezvoltatorului si agentului de vanzare fixarea unui pret de vanzare mic, care sa incurajeze decizia de achizitie."

     

    Astfel, reprezentantii companiei imobiliare considera ca pentru zona de Est, preturile sunt inca rentabile pentru dezvoltator si de asemenea pentru cumparator, care are de ales intre achizitionarea unui astfel de apartament si un apartament amplasat intr-un imobil vechi care in zona Camil Ressu se vinde in medie cu 1.550 de euro pe metru patrat, potrivit propriilor estimari.