BusinessMagazin

Blog

  • Două nave care transportă GPL spre India au traversat în siguranţă Strâmtoarea Ormuz

    Autorităţile de la New Delhi au anunţat sâmbătă că două nave sub pavilion indian, care transportă gaz petrolier lichefiat (GPL), au traversat în siguranţă Strâmtoarea Ormuz. 

    Anunţul privind traversarea Strâmtorii Ormuz a fost făcut de ministerul Transporturilor Maritime, prin vocea lui Rajesh Kumar Sinha, secretar în cadrul ministerului, potrivit Le Figaro.

    În cadrul conferinţei de presă acesta a declarat că două nave au trecut în siguranţă prin Strâmtoare în cursul dimineţii şi continuă deplasarea către porturile din vestul ţării.

    Anunţul a fost confirmat şi de ambasadorul Teheranului în India, Mohammad ​Fathali, relatează Reuters.

    Traficul prin Strâmtoarea Ormuz, punct de tranzit pentru aproximativ 20% din fluxul mondial de petrol, a fost puternic perturbat de Iran după ce, la finalul lunii februarie, Israel şi Statele Unite ale Americii au început o campanie ofensivă împotriva Iranului.

  • Oana Ionită, ZF: Ne-am dezvoltat mult în ultimii ani, dar nu suficient cât să nu mai pornim războaie. Conflictele armate au devenit parte dintr-o „normalitate” pe care nu ştim cum să o gestionăm

    Ritmul de dezvoltare al umanităţii este astăzi mai rapid decât în aproape orice perioadă din istorie. Progresul se vede în tehnologie, medicină, ştiinţă şi în modul în care trăim. Am ajuns să facem lucruri pe care doar ni le puteam imagina (sau nici măcar atât). Astăzi putem edita ADN-ul pentru a trata anumite boli genetice, am trimis roboţi pe Marte care explorează planeta şi trimit date înapoi pe Pământ, se pot realiza transplanturi de faţă sau de mâini, poţi merge cu maşini fără şofer, iar China a testat chiar şi maşini zburătoare.

    Paradoxul este că, în timp ce devenim tot mai avansaţi din punct de vedere tehnologic, nu reuşim întotdeauna să evoluăm la fel de mult ca societate. Deşi suntem capabili să realizăm descoperiri extraordinare, continuăm să pornim războaie şi să distrugem vieţi. Empatia, cooperarea şi capacitatea de a învăţa din greşelile trecutului par uneori să rămână în urmă, iar conflictele armate ajung să fie privite ca ceva aproape obişnuit în lume.

    Sorin Pâslaru, redactorul şef ZF, spunea într-o opinie recentă că una din problemele celui mai recent război este că „stocurile cu ură” nu se termină prea repede. La sfârşitul zilei, după toate dezbaterile pe care le putem avea, din toate perspectivele din care putem privi (politice, economice, istorice) – despre ce e vorba de fapt într-un război? Despre ură? Setea de putere? Lipsa empatiei?

    Poate că, în esenţă, este vorba despre incapacitatea oamenilor de a rezolva conflictele fără violenţă. În timp ce lumea noastră devine tot mai avansată din punct de vedere tehnologic, relaţiile dintre oameni par uneori să rămână blocate în aceleaşi tipare vechi de mii de ani. Şi noi, cu toţii, permitem asta. Dar oare putem avea vreun control asupra ceva?

    Devine tot mai greu să îţi trăieşti viaţa ca şi cum totul ar fi normal. Să mergi la muncă, să îţi faci planuri, să îţi îndeplineşti responsabilităţile de zi cu zi, în timp ce ştii că în alte părţi ale lumii oameni îşi pierd casele, familiile sau vieţile din cauza războaielor. În timp ce vezi lucrurile astea non stop pe telefon, pe orice reţea socială, la toate publicaţiile de presă. Există o ruptură care devine din ce în ce mai mare între realitatea noastră de zi cu zi şi realitatea celor care trăiesc direct aceste conflicte. Încercăm să ne continuăm vieţile, dar gândul că astfel de tragedii se întâmplă constant face ca această „normalitate” să pară uneori fragilă.

    Pentru generaţiile tinere, mai ales pentru noi cei din generaţia Z, războiul trebuia să rămână doar ceva despre care să citim în manualele de istorie, ceva despre care aflăm în documentare sau muzee. Am crescut cu impresia că, oricât de complicată ar fi lumea, există totuşi nişte limite peste care omenirea nu va mai trece. Există tratate, există organizaţii, există umanitate. Cred că asta ne şochează pe noi cel mai tare acum: să descoperim că trăim într-o lume în care războaiele sunt permise şi se desfăşoară în paralel cu viaţa noastră.

    Nu există nicio concluzie pe care să o pot trage zilele astea. Poate doar ne dezvoltăm atât de mult încât nu ne mai pasă de nimic. Poate doar vrem să vedem cât putem împinge limitele, cât de mult putem distruge, la câte vieţi putem renunţa (şi culmea – să avem şi explicaţii, justificări). Poate ura e mai prezentă în lumea asta decât am vrut să credem. Poate trebuie să reînvăţăm empatia – de la definiţie până la practică.

    Indiferent de explicaţiile pe care le primim şi pe care le oferim şi noi la rândul nostru, rezultatul este mereu acelaşi: vieţi pierdute, oraşe distruse şi generaţii marcate de traumă. În spatele strategiilor şi al deciziilor politice se află întotdeauna oameni reali care plătesc preţul acestor conflicte.

  • Emmanuel Macron cere negocieri directe între Israel şi Liban

    Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a făcut un apel către Israel pentru a accepta negocieri directe cu Libanul pentru oprirea escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu. Liderul francez şi-a anunţat deschiderea pentru medierea discuţiilor. 

    „Guvernul libanez şi-a exprimat disponibilitatea de a se angaja în discuţii directe cu Israelul. Toate segmentele ţării trebuie să fie reprezentate. Israelul trebuie să profite de această oportunitate pentru a iniţia discuţii şi un armistiţiu, de a găsi o soluţie durabilă şi a permite autorităţilor libaneze să îşi îndeplinească angajamentele faţă de suveranitatea Libanului”, se arată în mesajul publicat pe X de Macron, citat de Le Figaro.

    Preşedintele francez a declarat că toate eforturile trebuie concentrate pentru a preveni destabilizarea Libanului, cerând în acelaşi timp, atât Israelului să renunţe la operaţiunile ofensive, cât şi grupării militante Hezbollah să oprească „escaladarea”.

    Macron a anunţat şi că este pregătit să găzduiască discuţiile la Palatul Élysée.

    Conflictul din Orientul Mijlociu s-a extins asupra Libanului după ce gruparea Hezbollah a lansat atacuri asupra Israelului. Atacurile Hezbollah au fost o ripostă după ce fostul lider suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei a fost eliminat în prima zi a războiului.

    Atacurile Hezbollah au declanşat o ripostă severă din parte Israelului, dar şi ameninţări privind o posibilă extindere a ostilităţilor.

  • Un petrolier grec a fost atacat de o dronă în Marea Neagră

    Un petrolier grec a fost atacat în Marea Neagră, a anunţat ministrul grec al Navigaţiei şi Politicii Insulare, Vasilis Kikilias.

    Petrolierul grec „Maran Homer” a fost atacat de o dronă în zona maritimă aflată la 14 mile marine în largul oraşului Novorossiisk, în Marea Neagră . Conform informaţiilor, nava a fost lovită pe punte şi era goală de marfă.

    Nava a suferit daune la bordul drept iar membrii echipajului nu au fost răniţi. Petrolierul se îndreptase spre Novorossiisk din portul Salonic.

    Conform aceloraşi informaţii, atacul ar fi fost comis de Ucraina, ca parte a reacţiei Kievului la decizia SUA de a ridica sancţiunile asupra petrolului rusesc.

    Atacul a provocat pagube materiale doar în tribordul navei, care are un echipaj format din 24 de membri, dintre care 10 sunt marinari greci (restul sunt 13 filipinezi şi un român).

    Toţi membrii echipajului sunt în stare bună de sănătate. Nava navighează independent şi nu s-a produs nicio poluare.

    Petrolierul aparţine companiei de transport maritim Maran Tankers Management, o companie din grupul Angelikousis .

    „Maran Tankers Management Inc., compania de administrare a petrolierului MARAN HOMER (nr. IMO 9761372) sub pavilion grec, raportează că astăzi, 14 martie, în jurul orei locale 04:35 (01:35 GMT), în timp ce nava naviga în afara apelor teritoriale ruseşti, aşteptând ordinele de a intra în Terminalul Consorţiului Conductelor Caspice (CPC) din Novorossiisk, Rusia, unde urma să primească o încărcătură de ţiţei kazah, a fost lovită de un obiect necunoscut.”


    „Nu au existat răniţi, iar echipajul este în siguranţă. Au existat doar daune materiale minore la punte şi la echipamentele de punte ale navei. Petrolierul a fost descărcat şi nu există poluare a mediului. A plecat deja din Novorossiisk.”

    „În această dimineaţă a avut locun impact asupra unei nave sub pavilion grecesc în largul oraşului Novorossiisk, în Marea Neagră, un petrolier sub pavilion grec, 24 de marinari, 10 greci, în stare bună de sănătate, închiriat de Chevron”, a declarat sâmbătă dimineaţă ministrul transporturilor maritime şi politicii insulare, Vasilis Kikilias, într-un interviu acordat ΕΡΤnews.

    „Se presupune că acest atac face parte din presiunea exercitată asupra ei de către ţările din regiune şi este probabil legată şi de deciziile luate de a permite parţial transportul petrolului rusesc timp de o lună. L-am informat pe prim-ministru, l-am informat şi pe ministrul Afacerilor Externe

    „Acolo unde considerăm că există o problemă şi o problemă, vom protesta vehement şi vom face toate aceste acţiuni la nivelul Consiliului European şi, acolo unde este necesar, deoarece consider că este inacceptabil, foarte periculos să ţintim navele noastre cu pavilion grecesc, dar şi grecii navelor care sunt închiriate şi închiriate legal. Iar marinarii greci şi industria maritimă încearcă să-şi facă treaba, ar trebui să fie în mod normal în afara oricărui interes politic sau, dacă vreţi, cu siguranţă în afara conflictului, a războiului”, a anunţat ministrul.

     

     

  • Băluţă, despre bugetul pe 2026: Are deficienţe.Parlamentarii PSD vor corecta aceste neajunsuri

    „PSD a făcut eforturi deosebite pentru acest buget, însă, din păcate, în forma în care el se prezintă astăzi, în niciun caz nu evidenţiază o viziune social-democrată”, anunţă Băluţă.

    Potrivit primarului Sectorului 4, parlamentarii social-democraţi vor depune în decursul săptămânii viitoare pentru a corecta deficienţele bugetului propus de Guvern.

    „Ceea ce vă garantez este că în Parlament aceste neajunsuri vor fi corectate de Partidul Social Democrat, iar bugetul nu poate să treacă în această formă. Dacă mai stă mult, n-o să mai facem nimic nici anul acesta. Ca atare, deficienţele pe care le-am constatat în această lege a bugetului ne-am propus să le corectăm în Parlament, pentru că prin forţa pe care grupul nostru o are sunt convins că va reuşi să corecteze toate lipsurile pe care acest buget le are”, transmite Băluţă.
    Printre deficienţă, Băluţă a identificat măsurile sociale promise de PSD. „măsurile de protecţie socială, pachetul social pe care l-am promis şi care este complet subfinanţat reprezintă o prioritate pentru Partidul Social Democrat”.

    Acesta a anunţat că o listă completă cu modificările pe care le va cere formaţiune ava fi anunţată după o reuniune internă. „După Consiliul Politic Naţional, sunt convins că veţi primi suma amendamentelor pe care Partidul Social Democrat le va face la bugetul României”, spune Băluţă.

    De asemenea, edilul a profitat de ocazie pentru a lansa un nou val de atacuri la adresa premierului Bolojan: „A durat patru luni de zile până când acest om care frânează dezvoltare a României, pe numele dânsului, Ilie Bolojan, a reuşit de-abia ieri să adopte creşterea salariului minim pe economie. Discutăm despre un om care nu a ţinut cont niciodată de nevoile persoanelor cu dizabilităţi, preferând în contrapartidă, să ofere bani pentru a juca la bursă”, transmite Daniel Băluţă.

    Daniel Băluţă a precizat că PSD nu intenţionează să renunţe la participarea în coaliţia de guvernare. „Una este coaliţia şi alta este Bolojan. Nimeni nu a spus că nu dorim să continuăm într-o coaliţie, dar, aşa cum v-am spus şi repet, o astfel de construcţie politică nu stă într-un singur om care, din păcate, şi-a dovedit limitele, incapacitatea de a dialoga, lipsa de empatie şi mai ales această această calitate şi pun ghilimele de rigoare, de a frâna, ori ceea ce ţine de PSD”.

     

  • Când valorile oamenilor nu se potrivesc cu realitatea companiilor. Problema care loveşte direct în performanţa businessurilor VIDEO

    Neîncrederea între angajaţi, între angajaţi şi management, dar şi între organizaţii şi partenerii de afaceri generează costuri ascunse care încetinesc deciziile, cresc cheltuielile şi blochează parteneriatele. Contracte complexe, proceduri birocratice şi roluri neclare se traduc direct în pierderi economice şi reduc competitivitatea companiilor româneşti, explică Dorin Bodea, specialist în resurse umane.

    „Neîncrederea creşte fantastic costurile. Orice tranzacţie devine însoţită de contracte de 60–100 de pagini cu clauze şi excepţii, iar pe de altă parte se pierde capacitatea de a forma parteneriate între noi”, a declarat Dorin Bodea la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

    Lipsa clarităţii rolurilor în cadrul organizaţiilor amplifică şi mai mult problema. Deciziile lente sau blocajele în implementarea proiectelor cresc costurile operaţionale şi afectează ritmul de dezvoltare al businessurilor. Într-un mediu economic competitiv, fiecare întârziere se traduce în pierderi financiare şi oportunităţi ratate.

    Problema centrală este nealinierea între valorile angajaţilor şi sistemele interne ale companiilor şi instituţiilor publice. Când priorităţile şi aşteptările oamenilor nu se potrivesc cu structura organizaţională, performanţa scade, iar economia suportă efectele indirecte.

    „Problema cea mare de performanţă în multe organizaţii constă în această nealiniere între valorile oamenilor şi sistemele pe care le au în cadrul organizaţiilor sau instituţiilor”, subliniază Bodea.

    Aceste deficienţe interne nu se manifestă doar la nivel microeconomic. Ele afectează şi capacitatea de atragere a investiţiilor externe, de încheiere a parteneriatelor strategice şi chiar costul capitalului pentru companii. În plus, un mediu intern marcat de suspiciune şi lipsă de încredere între angajaţi, conducere şi parteneri scade atractivitatea organizaţiilor pentru talente şi specialişti, reducând productivitatea şi inovaţia.

    Pentru a diminua aceste efecte, experţii recomandă claritate în roluri, transparenţă decizională şi alinierea valorilor angajaţilor cu sistemele organizaţionale. Doar prin astfel de măsuri se pot reduce costurile ascunse şi se poate creşte viteza deciziilor, permiţând businessurilor să rămână competitive şi să contribuie eficient la economia românească.

  • Vom dormi mai puţin cu o oră. Când trece România la ora de vară

    Anul acesta se va trece la ora de vară pe data de 29 martie, ceea ce înseamnă că vom dormi mai puţin cu o oră. 

    Ora de vară este ora legală adoptată de unele ţări sau teritorii pe timpul unei părţi a anului, cu începere la o dată din timpul primăverii şi până la o dată din timpul toamnei. Ora de vară este de obicei cu o oră înaintea orei oficiale standard, care este de multe ori numită, prin contrast cu ora de vară, ora de iarnă. 

    Acest sistem are ca scop folosirea din plin, cât mai mult timp, a luminii Soarelui. În lunile de vară, ora este dată înainte pentru ca principalele activităţi umane să se desfăşoare cât mai mult posibil pe lumină naturală; în acest fel se economiseşte energia electrică necesară iluminatului.

    În prezent, ora de vară se aplică în fiecare an, în ultima duminică din martie (ora 03:00 devine 04:00), şi ultima duminică din octombrie (ora 04:00 devine 03:00). Astfel, în noaptea de 28 spre 29 martie 2026, la ora 03:00, ceasurile vor fi date înainte la 04:00.

     

     

     

  • Poate România să facă imposibilul? Cum putem rezolva ecuaţia complicată a economiei actuale astfel încât să rezulte atât diminuarea deficitului cât şi creştere economică VIDEO

    România se confruntă cu una dintre cele mai dificile ecuaţii macroeconomice ale ultimilor ani: reducerea deficitului bugetar fără sacrificarea creşterii economice. În contextul încetinirii consumului şi al şocurilor externe, menţinerea unei dinamici pozitive a economiei depinde tot mai mult de investiţii şi de capacitatea de a atrage fondurile europene disponibile.

    Experienţa anului trecut arată însă că un astfel de echilibru este posibil, chiar dacă prognozele iniţiale erau mult mai pesimiste. Economia a performat peste aşteptări în condiţiile în care investiţiile au compensat în mare parte slăbirea consumului privat, fenomen care a devenit vizibil mai ales în a doua parte a anului, este de părere Ciprian Dascălu, economist-şef în cadrul BCR.

    „În principiu e posibil. Dacă ne uităm chiar şi anul trecut erau multe prognoze în care se vedea creşterea semnificativ mai jos decât a fost în final, iar practic prin stimularea investiţiilor a reuşit să se compenseze într-o mare măsură efectul contracţionist din partea consumului privat, care s-a văzut şi în vânzările cu amănuntul în a doua parte a anului”, a spus Ciprian Dascălu la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

    Aceeaşi strategie ar putea reprezenta şi în 2026 principalul mecanism prin care economia să evite stagnarea, într-un context în care spaţiul pentru stimularea consumului rămâne limitat. În acest cadru, fondurile europene devin un factor decisiv pentru menţinerea creşterii economice.

    „Cred că acesta ar fi modul de abordare şi în acest an, mai ales dacă ne uităm la fondurile europene pe care le are România la dispoziţie în acest an. Acestea ar putea fi singura speranţă de a avea o creştere economică. Estimarea noastră este undeva la 1%, dar riscurile sunt de ambele părţi. Avem ca ipoteze o absorbţie destul de bună a fondurilor europene care sunt deja propuse sau avute în vedere”,

    În acelaşi timp, consumul, motorul tradiţional al economiei româneşti, rămâne sub presiune cel puţin în prima parte a anului. Redresarea ar putea veni abia în a doua jumătate, pe fondul unei eventuale reveniri a câştigurilor salariale reale.

    „Pe de altă parte, în ceea ce priveşte consumul nu vedem o revenire în prima jumătate a anului. De-abia în a doua jumătate ne aşteptăm să vedem că majorarea salariilor în termeni reali să redevină pozitivă”, se arată în evaluare.

    Perspectiva economică este însă complicată de apariţia unor şocuri externe dificil de anticipat, care pot schimba rapid scenariile macroeconomice. Creşterea abruptă a preţului petrolului, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, este unul dintre factorii care pot modifica semnificativ perspectivele pentru inflaţie, consum şi creştere economică.

    „Cu toate astea ne confruntăm cu tot felul de şocuri. Nimeni nu se aştepta şi nu am văzut vreo prognoză care să fi avut în vedere conflictul din Iran şi preţul petrolului de peste 100 de dolari pe baril”, mai spune economistul-şef al BCR.

    În aceste condiţii, capacitatea României de a accelera investiţiile publice şi de a utiliza eficient fondurile europene devine esenţială pentru menţinerea creşterii economice într-un an marcat de presiuni bugetare şi de incertitudini externe majore.

     

  • Oana Ionită, ZF: Ne-am dezvoltat mult în ultimii ani, dar nu suficient cât să nu mai pornim războaie. Conflictele armate au devenit parte dintr-o „normalitate” pe care nu ştim cum să o gestionăm

    Ritmul de dezvoltare al umanităţii este astăzi mai rapid decât în aproape orice perioadă din istorie. Progresul se vede în tehnologie, medicină, ştiinţă şi în modul în care trăim. Am ajuns să facem lucruri pe care doar ni le puteam imagina (sau nici măcar atât). Astăzi putem edita ADN-ul pentru a trata anumite boli genetice, am trimis roboţi pe Marte care explorează planeta şi trimit date înapoi pe Pământ, se pot realiza transplanturi de faţă sau de mâini, poţi merge cu maşini fără şofer, iar China a testat chiar şi maşini zburătoare.

    Paradoxul este că, în timp ce devenim tot mai avansaţi din punct de vedere tehnologic, nu reuşim întotdeauna să evoluăm la fel de mult ca societate. Deşi suntem capabili să realizăm descoperiri extraordinare, continuăm să pornim războaie şi să distrugem vieţi. Empatia, cooperarea şi capacitatea de a învăţa din greşelile trecutului par uneori să rămână în urmă, iar conflictele armate ajung să fie privite ca ceva aproape obişnuit în lume.

    Sorin Pâslaru, redactorul şef ZF, spunea într-o opinie recentă că una din problemele celui mai recent război este că „stocurile cu ură” nu se termină prea repede. La sfârşitul zilei, după toate dezbaterile pe care le putem avea, din toate perspectivele din care putem privi (politice, economice, istorice) – despre ce e vorba de fapt într-un război? Despre ură? Setea de putere? Lipsa empatiei?

    Poate că, în esenţă, este vorba despre incapacitatea oamenilor de a rezolva conflictele fără violenţă. În timp ce lumea noastră devine tot mai avansată din punct de vedere tehnologic, relaţiile dintre oameni par uneori să rămână blocate în aceleaşi tipare vechi de mii de ani. Şi noi, cu toţii, permitem asta. Dar oare putem avea vreun control asupra ceva?

    Devine tot mai greu să îţi trăieşti viaţa ca şi cum totul ar fi normal. Să mergi la muncă, să îţi faci planuri, să îţi îndeplineşti responsabilităţile de zi cu zi, în timp ce ştii că în alte părţi ale lumii oameni îşi pierd casele, familiile sau vieţile din cauza războaielor. În timp ce vezi lucrurile astea non stop pe telefon, pe orice reţea socială, la toate publicaţiile de presă. Există o ruptură care devine din ce în ce mai mare între realitatea noastră de zi cu zi şi realitatea celor care trăiesc direct aceste conflicte. Încercăm să ne continuăm vieţile, dar gândul că astfel de tragedii se întâmplă constant face ca această „normalitate” să pară uneori fragilă.

    Pentru generaţiile tinere, mai ales pentru noi cei din generaţia Z, războiul trebuia să rămână doar ceva despre care să citim în manualele de istorie, ceva despre care aflăm în documentare sau muzee. Am crescut cu impresia că, oricât de complicată ar fi lumea, există totuşi nişte limite peste care omenirea nu va mai trece. Există tratate, există organizaţii, există umanitate. Cred că asta ne şochează pe noi cel mai tare acum: să descoperim că trăim într-o lume în care războaiele sunt permise şi se desfăşoară în paralel cu viaţa noastră.

    Nu există nicio concluzie pe care să o pot trage zilele astea. Poate doar ne dezvoltăm atât de mult încât nu ne mai pasă de nimic. Poate doar vrem să vedem cât putem împinge limitele, cât de mult putem distruge, la câte vieţi putem renunţa (şi culmea – să avem şi explicaţii, justificări). Poate ura e mai prezentă în lumea asta decât am vrut să credem. Poate trebuie să reînvăţăm empatia – de la definiţie până la practică.

    Indiferent de explicaţiile pe care le primim şi pe care le oferim şi noi la rândul nostru, rezultatul este mereu acelaşi: vieţi pierdute, oraşe distruse şi generaţii marcate de traumă. În spatele strategiilor şi al deciziilor politice se află întotdeauna oameni reali care plătesc preţul acestor conflicte.

  • Lovitură dură pentru salariaţii din România: Ce se întâmplă cu zilele libere din acest an ale angajaţilor

    În anul 2026 Codul Muncii, legea care stabileşte numărul zilelor libere acordate angajaţiilor din România, prevede 16 zile de sărbătoare legală pe care românii le vor avea libere. Din cele 16 zile nelucrătoare de sărbătoare legală doar 11 pică în timpul săptămânii. Deoarece 5 dintre cele 16 zile zile nelucrătoare de sărbătoare legală pică în weekend, salariaţii care au un program de lucru de luni până vineri se vor bucura de doar 11 zile libere.

    În acest an, există două zile libere legate (sărbători) care pică în aceeaşi zi, respectiv 1 iunie este, în acelaşi timp, Ziua Copilului şi a doua zi de Rusalii .

    Prima zi liberă care urmează, din acest an este ziua de 10 aprilie, când se sărbătoreşte Paştele Ortodox. 

    Zilele libere rămase în anul 2026 sunt:

    • 10 – 13 aprilie — Paşte ortodox;
    • 1 mai — Ziua Muncii;
    • 1 iunie — Ziua Copilului;
    • 31 mai (duminică) – Rusalii, 1 iunie (luni) — A doua zi de Rusalii;
    • 15 august — Adormirea Maicii Domnului;
    • 30 noiembrie — Sfântul Andrei;
    • 1 decembrie — Ziua Naţională a României;
    • 25 decembrie, 26 decembrie — Crăciunul.

    Angajatorii ai căror salariaţi lucrează în zile de sărbătoare legală, sunt obligaţi să le acorde acestora compensaţii.

    Conform legislaţiei în vigoare, angajaţii au dreptul la o compensare cu timp liber în următoarele 30 de zile. În caz că această compensare nu poate fi acordată, angajaţii au dreptul la un spor salarial de cel puţin 100% din salariul de bază.

    Angajatorii care nu acordă salariaţilor timp liber în zilele nelucrătoare sau care nu-i recompensează pentru munca în respectivele zile riscă amenzi între 5.000 şi 10.000 de lei.