Blog

  • Vista via Longhorn

    Windows Vista, care in perioada de dezvoltare a purtat numele de cod Longhorn, este viitorul sistem de operare al Microsoft, destinat sa inlocuiasca Windows XP.

     

    PRO: „Stabilitatea va fi punctul forte. Windows Vista se va diferentia notabil de Windows XP prin tehnologii si implementare“ – ezekio, forumist pe Softpedia.com

     

    CONTRA: „Vista domina excelent in grafica si prezentare. Atat de frumos se blocheaza imaginea de parca te uiti la un tablou, nu la un PC“ – romedea, forumist pe Chip.ro

     

    SISTEM: 512 MB RAM, procesor modern Intel Pentium sau AMD Athlon, placa video compatibila cu Direct X 9.0, DVD Drive, spatiu minim HDD 7 GB

  • Rezultatul cautarii: alte speculatii

    Google a achizitionat firma care a realizat procesorul de text online numit Writely. Desi informatiile oficiale sunt mai degraba sumare, iar pretul nu a fost divulgat, miscarea a readus in discutie ipoteza ca Google intentioneaza sa realizeze o suita de birotica pe web.

     

    Nu cred ca s-a mai intamplat vreodata ca o minuscula firma cu nici zece angajati sa genereze atatea discutii. Fondata in august 2005, Upstartle a devenit sinonima cu unicul lor produs: Writely. Este un procesor de text online care dispune de multe din functionalitatile cu care ne-am obisnuit in programe desktop de genul Microsoft Word sau OpenOffice. Spre deosebire de acestea, Writely este un serviciu web, astfel incat putem sa editam si sa formatam documente in orice browser web modern.

     

    Pe langa faptul ca putem sa importam documente in diverse formate si sa salvam documentele pe desktop, serviciul ne mai ofera posibilitatea colaborarii cu alti utilizatori, urmarirea versiunilor si publicarea pe web (eventual direct in blogul personal).

     

    Este interesant de remarcat „efectul de retea“ prin care Writely si-a castigat un binemeritat renume in Internet, fara nici o publicitate, doar „din blog in blog“. A ajuns sa figureze intr-o extrem de selecta lista cuprinzand cele 25 de companii pe care revista Business 2.0 le considera semnificative pentru viitorul web-ului. Desi in varianta beta, produsul a fost testat sau folosit de mai mult de 10.000 de utilizatori. Chiar si in aceasta rubrica a fost mentionat de vreo doua ori, ca exemplu de utilizare a tehnologiilor Ajax pentru dinamizarea interfetei cu utilizatorul in serviciile web.

     

    Insa momentul de maxima glorie al lui Writely a fost atins saptamana trecuta. Stirea ca gigantul Google a cumparat Upstartle a generat un urias val de comentarii. Din nou, zgarcenia informatiilor oficiale a incitat comentatorii la speculatii care au mers de la bagatelizare pana la viziuni apocaliptice. La limita de jos, unii au considerat ca de fapt achizitia a reprezentat pentru Google o simpla actiune de „head hunting“. Echipa de programatori de la Upstartle si-a dovedit din plin virtuozitatea intr-o zona tehnologica de interes pentru Google – in speta, Ajax -, asa ca miza ar fi proiectantii si nu produsul propriu-zis. La limita de sus, Gary Edwards considera ca miscarea facuta de Google reprezinta nici mai mult nici mai putin decat un veritabil Pearl Harbor pentru Microsoft.

     

    In orice caz, cea mai mare parte a speculatiilor au readus in actualitate ipoteticul Google Office – o suita de aplicatii de birotica formata din servicii web, care sa concureze direct cu Microsoft Office. Aceasta directie a fost alimentata si de o serie de documente „scapate“ pentru cateva zile in public de Google, in care se furnizau cateva detalii despre un „calendar electronic“ (GCal) care ar urma sa fie integrat cu serviciul GMail, obtinandu-se astfel echivalentul componentei Outlook din MS Office.

     

    Writely ar reprezenta echivalentul lui Word, Google Base ar fi o alternativa simpla la Access, iar o versiune rafinata de Google Page s-ar putea transforma in ceva gen PowerPoint. Lipseste insa programul de calcul tabelar. Daca Google va achizitiona una dintre variantele experimentale din web – de pilda iRows – atunci s-ar putea trage concluzia ca, in ciuda repetatelor dezmintiri oficiale, aceasta este intentia.

     

    Exista insa si ipoteze mai temperate. Prima dintre ele ar fi ca Writely va deveni editorul standard pentru servicii precum GMail sau Blogger – ceea ce pare firesc si probabil. Dar, dincolo de toate acestea, exista indicii ca Google nu intentioneaza „sa mute totul pe web“ (sau, cel putin, nu acum si nu deodata), cel mai important fiind faptul ca s-a implicat serios in sustinerea suitei desktop OpenOffice.

     

    Mai degraba s-ar putea presupune ca intentioneaza sa integreze desktop-ul cu web-ul, ceea ce ar explica atat rolul lui Google Desktop cat si optiunea pentru un program local de editare si partajare a pozelor (Picasa). Altfel spus, PC-ul nu ar deveni doar un suport pentru browser-ul web, ci un soi de copie locala (un „cache“) a unui continut care se muta incetul cu incetul in internet. Lipseste doar o piesa din acest puzzle.

     

    Pe la jumatatea anului trecut, profitand de interfetele publice ale serviciului GMail, un programator a realizat un programel care foloseste cei 2,7 GB ai casutei postale personale ca spatiu suplimentar de stocare. Practic, contul GMail apare in Windows ca un disc suplimentar, de unde si numele programului, GMail Drive (sau G:Drive).

     

    Indiferent daca s-a inspirat sau nu din aceasta idee, se vorbeste tot mai insistent despre un serviciu numit GDrive, prin care Google intentioneaza sa ne ofere spatiu de stocare nelimitat online. Se leaga?

  • La volanul unui gadget

    Daca pana acum masina putea doar sa va duca dintr-un loc in altul, situatia incepe sa se schimbe. Automobilele vor vorbi si vor avea computere performante la bord, pe care sa va uitati la un film sau sa urmariti traseul catre destinatie.

     

    Ce-i drept, acum 10 ani nici nu intra in discutie posibilitatea sa intrebati masina unde este cea mai apropiata benzinarie sau de unde puteti alimenta mai ieftin, care a fost scorul la ultimul meci de fotbal difuzat la televizor sau ce atractii turistice sunt in directia de mers. Dar pe masura ce noile tehnologii isi fac tot mai mult loc in viata consumatorilor, una dintre „victimele“ sigure este automobilul. Masina se va transforma radical si va deveni un gadget multifunctional care va comunica direct cu dumneavoastra, dar in acelasi timp va fi si un centru de divertisment unde veti putea sa urmariti filme sau sa ascultati muzica, sustin specialistii in domeniu.

     

    La CeBIT, gigantii IT&C au prezentat mai multe realizari de ultima ora. Sistemul SmartWeb de la Siemens, de exemplu, instalat la bordul automobilului, stie sa primeasca comenzi vocale, avand sistem de recunoastere a vocii, si cauta informatiile cerute pe Internet (cum ar fi, de pilda, unde este cea mai apropiata benzinarie), masina „raspunzand“ prompt, vocal, cu date cat mai exacte, spun oficialii Siemens.

     

    Sistemul mai face si munca pe cont propriu, cautand date despre zona in care se afla utilizatorul pentru a putea oferi imediat informatii relevante (puncte turistice, restaurante, hoteluri etc.) in cazul in care acestea sunt cerute, au mai spus acestia. Insa SmartWeb va ajunge pe piata de larg consum abia peste aproximativ 10 ani, conform producatorilor. Un alt lucru care s-ar putea intampla, ceva mai curand de asta data, ar fi ca automobilele sa nu mai aiba nevoie de chei, spun cei de la Hitachi, fara sa se refere la faptul ca riscul de furt va fi minim, iar masinile vor putea fi lasate descuiate.

     

    Oficialii concernului japonez au in plan sa creeze un sistem prin care portiera sa poata fi deschisa numai de catre posesor, insa nu prin recunoasterea amprentei, ci prin recunoasterea conformatiei venelor din deget. Aceasta metoda, spun ei, este mai eficienta decat sistemul de recunoastere a amprentei pentru ca, spre deosebire de amprenta, care poate fi copiata, pozitia venelor este mult mai greu de determinat si de copiat. Pe piata masinilor inteligente a intrat si Microsoft, care, in parteneriat cu Volkswagen, a creat un centru de divertisment si comunicatii in noul model Eos al producatorului auto.

     

    Masina este dotata cu ecrane cu diagonala de 7 inci, sensibile la atingere, plasate pe tetierele scaunelor din fata, si are la bord un hard disk de 20 sau 25 GB pe care pot fi stocate filme sau orice tip de continut multimedia. La sistemul care dispune de procesor de 650 MHz se pot conecta tastaturi sau joystick-uri, transformandu-se astfel intr-o consola de jocuri video. In plus, computerul din Eos se poate conecta la Internet wireless, permitandu-va sa va verificati casuta de mail oricand, chiar daca nu aveti laptopul la indemana. Eos nu este inca gata, urmand sa fie lansat pe piata in cursul acestei veri.

     

    Daca nu v-ati convins inca, piata auto va fi impanzita in urmatorii ani de giganti in domeniul tehnologiei care urmaresc sa integreze sisteme de comunicatii, de pozitionare prin satelit sau computere performante la bordul masinilor. Iar analistii sunt de acord ca acesta este doar inceputul.

     

    Daca vreti sa stiti ce va urma, o buna sursa de informare (dovedita in timp) in acest domeniu o reprezinta filmele SF.

  • Scoateti banii de sub saltea!

    BeginnersInvest.about.com este, asa cum ii spune si numele, un ghid pentru incepatorii care doresc sa puna banii de la saltea sa lucreze pentru ei. Pentru cei care chiar nu stiu cu ce „se mananca“ investitiile, sectiunea cea mai indicata este „Beginner’s Corner“ (Coltul Incepatorului).

     

    Aici se pot invata notiunile si termenii de baza pe care orice investitor care se respecta trebuie sa-i cunoasca. De exemplu, ce sunt actiunile, ce este si cum functioneaza bursa sunt numai cateva intrebari la care site-ul. Dar cu adevarat folositoare pentru un incepator se poate dovedi sectiunea „Investing Lesson“ (Lectia de investitii).

     

    In aceasta sectiune, autorii site-ului isi pro-pun sa ii invete pe doritori cum sa inteleaga, printre altele, raportul financiar anual al unei companii. Din seria de lectii, in numar de patru, investitorul incepator invata ce anume sa caute in rapoartele financiare si cum poate sa le analizeze atent pentru a putea determina care actiuni „merita“. Mai exact, sa poata evita greseala de a cumpara actiunile unei companii la un pret prea mare. In timp, citind si invatand aceste lectii de baza, un investitor va putea intelege exact ce anume inseamna cifrele dintr-un bilant contabil.

     

    La fel de folositoare se pot dovedi si testele pe care site-ul le ofera la sfarsitul fiecarei lectii de investitii. Dupa ce investitorul incepator a reusit sa treaca de aceste lectii, are la dispozitie o multime de articole cu ponturi despre investitia la bursa, cum ar fi ce fel de detalii sa afli despre o companie pentru a investi in ea.

    Spre exemplu: ce clienti are? Daca 50 de procente din veniturile unei companii provin de la un singur client, actiunile companiei nu sunt asa de sigure, avand in vedere ca oricand acel client poate pleca si automat actiunile companiei pot scadea dramatic. Site-ul este de fapt o mica sectiune a portalului About.com, care ofera ghiduri pentru tot felul de raspunsuri din diverse domenii – de la emigrare pana la tatuaje si cercei in buric.

     

    About.com este un site detinut de New York Times Company, companie media americana ce detine printre altele New York Times, International Herald Tribune si alte 16 publicatii cotidiene.

  • Vanzatorii de avangarda

    V-ati saturat de magazinele decorate monoton, in care toate produsele par sa fie scoase pe banda rulanta? Atunci poate nu ar strica sa luati in considerare alternativa concept store-urilor, care au inceput sa se inmulteasca si pe piata din Romania.

     

    Concept store-ul nu este un simplu magazin, ci functioneaza asemeni unei galerii de arta unde cei interesati vin sa ia pulsul produselor care urmeaza sa fie lansate pe piata. Aceste magazine dicteaza tonul in design, fie ca e vorba de creatie de moda, produse electrocasnice sau arta. Reteta este simpla: proprietarul alege cateva produse avangardiste din fiecare domeniu, despre care crede ca pot influenta viitoarele tendinte, pe care le expune apoi in concept store.

     

    Romania a intrat de doi ani in randul marilor metropole care se pot lauda cu acest gen de magazine care impun si vand un anumit stil de viata. Dada Bistro a fost lansat in noiembrie 2004, iar in aprilie 2005 a fost urmat de Market 8, al creatoarei de moda Venera Arapu. Pe 27 martie, omul de afaceri Alexandre Eram, managerul companiei Sonyamod, care se ocupa de mai multe branduri internationale printre care magazinele Z si brandul Peggy Sage, va inaugura un nou concept store pe Calea Victoriei, artera bucuresteana care dicta „bonton“-ul si acum o suta de ani.

     

    Cu un nume inspirat de fiul lui Eram, La Melkior va expune pe 100 de metri patrati obiecte rare din intreaga lume, piese unicat, lucruri exclusiviste, serii limitate. Eram spune ca magazinul va prezenta „obiecte care prefigureaza si subliniaza tendintele in mai multe domenii, de la arta plastica la electrocasnice, decoratiuni interioare, vestimentatie, incaltaminte, carti de colectie, bijuterii“, care fie sunt realizate de creatori romani, fie sunt produse in strainatate.

     

    Conceptul pe care se bazeaza magazinul este chiar spiritul avangardist, care se va regasi in toate elementele care il caracterizeaza, de la designul interior, care a fost imaginat chiar de omul de afaceri, si pana la produsele expuse. „Incercam sa colaboram cu artisti din mai multe domenii si din mai multe zone. De pilda, langa lucrarile pictorului american Ernest Rosenberg stau cele ale lui Dan Badea si Valeriu Mladin.“ Rosenberg este un pictor american din Soho foarte cunoscut printre colectionarii de arta americani, Dan Badea face parte din noua generatie de pictori romani contemporani, iar Valeriu Mladin este un reputat artist plastic.

     

    Magazinul va fi amplasat langa Academia L’Oreal si va fi impartit in mai multe sectiuni. O parte va fi destinata firmei Sonyamod, unde se vor vinde produse cosmetice Peggy Sage si L’Oreal. Urmeaza standurile destinate creatiilor unor  designeri romani, articolelor decorative sau cartilor. Magazinul va include si un mini-bar pentru intalnirile cu artistii, decoratorii, arhitectii, iubitorii artei in general. In plus, se vor organiza intalniri periodice la care vor fi invitate nume sonore din diferite domenii. Eram considera ca cele mai avangardiste obiecte din magazin sunt „hartia igienica neagra, lampile cu fibra optica si vazele uriase, inalte de doi metri, care au atat rol decorativ, cat si utilitar, fiindca lumineaza spatiul in care sunt amplasate“.

     

    Iar cand vine vorba de preturi, se pare ca orice client avid de a tine pasul cu moda si chiar de a o anticipa poate gasi ceva potrivit. Astfel, cel mai ieftin exponat poate fi un breloc de 2 euro, o sticla de apa cu design deosebit sau o hartie igienica neagra de un euro. La extrema cealalta se situeaza tablourile pictorului american Ernest Rosenberg (care pornesc de la 2.000 de euro) ori cate o canapea de 5.000 de euro.

     

    Eram spune ca isi va pune magazinul la dispozitia creativilor din design care considera ca au un cuvant de spus. „Daca produsele se vand, e foarte bine. Creatorul profita de infrastructura fara sa-l coste nimic.“ Omul de afaceri povesteste ca s-a inspirat din tendintele internationale atunci cand a conceput magazinul. „In tot ceea ce fac imi place sa fiu mereu in pas cu tendintele internationale. La Paris exista un asemenea magazin care se numeste Colette si care a creat un curent, de aceea este mereu plin.“

     

    Magazinul Colette a fost, intr-adevar, cel care a dat tonul tendintei de concept store in randul retailerilor lumii. Spatiul reprezinta de fapt o combinatie intre galerie de arta, club de noapte si spatiu de vanzare pentru articole avangardiste. Deschis in 1997 in inima Parisului, la Colette se gasesc editii limitate de incaltaminte sport Nike, genti Prada, bijuterii, cele mai noi carti despre arta fotografica ale lui Kelly Klein (fotograf de moda care a lucrat pentru  Giorgio Armani, Calvin Klein sau Jill Stuart) sau un scaun semnat Ron Arad (care a lucrat si pentru casa Swarovski).

     

    „Obiecte exclusiviste, avanpremiere, serii mici, marci uitate, lucruri subtile reprezinta spiritul Colette“, spune Guillaume Salmon, responsabil de comunicare la Colette, magazin care a adus un nou suflu in lumea shopping-ului parizian si a redefinit stilul de viata luxos. Este un adevarat univers pentru cei care vor sa descopere noile tendinte fie ele de design, pictura sau moda. Salmon povesteste ca „in fiecare saptamana se schimba vitrinele si obiectele expuse pentru a crea de fiecare data un nou univers“.

     

    Mai mult, Colette are un cuvant de spus si in viata sociala, organizand aproape in fiecare luna o petrecere luxoasa la care este invitata lumea buna a Parisului. In plus, magazinul se lauda si cu un bar de apa, in care se servesc diferite sortimente de apa de pe intreg mapamondul.

     

    Americanii nu puteau sa se lase mai prejos si au deschis propriul concept store, UTOWA, care impresioneaza prin spatiile albe deschise, aranjamentele florale inovatoare si conceptul creativ de iluminare. Designerii magazinului au conceput o atmosfera Zen, exact ce trebuie pentru a cumpara haine, produse de infrumusetare sau flori, pentru a admira opere de arta sau pentru a achizitiona mancare „sanatoasa“ de la cafenea. Schimbarea mediului de retail din magazin vine odata cu fiecare sezon.

     

    Artisti noi, designeri vestimentari, aranjamente florale si scheme de iluminare, toate se reinnoiesc. Tehnicile sunt foarte asemanatoare cu cele aplicate de Microzine, un concept store din Marea Britanie, care functioneaza asemeni unei reviste de moda pentru barbati. Desi mare parte a obiectelor expuse apartin unor marci cunoscute de haine pentru barbati, exista si obiecte care au legatura cu subiectele clasice dezbatute intr-o astfel de revista, precum cele mai noi gadget-uri de pe piata, arta, film, jocuri video si chiar alcool. Toate pentru a le arata clientilor ce le rezerva viitorul in materie de design.

  • Despre onoare si nu numai

    Un print etiopian, nascut la Addis Abeba in 1948, a publicat in Germania o carte despre „bunele maniere si supravietuirea in societate“. Stilul nobilului african are afectarea plina de gratie a moralistilor francezi, profun-zimea ganditorilor germani si eleganta inviorata de cutezanta a pamfletarilor englezi din epoca victoriana.

     

    Ar mai trebui, poate, spus, spre a completa imaginea biografica a acestui print cu pielea neagra, precum cea a regelui mag Baltazar, ca a studiat dreptul si istoria la universitatile din Tübingen si Cambridge si ca si-a dat doctoratul la Frankfurt. Un om de cultura aleasa, care a deprins manierele elegante atat la locul de bastina, la curtea regala, cat si in institutiile de invatamant superior pe care le-a frecventat, dar care, credem, ar fi putut sa se pronunte cu tot atata indrituire asupra subiectului, chiar daca nu ar fi beneficiat de solidele suporturi biografice invocate: finetea de spi-rit, turnura frazelor si delicatetea cu care parca reinventeaza uzantele in societate par a-i veni din sange sau din strafundul sufletului.

     

    Nu poate fi trecuta cu vederea admirabila prefata pentru editia romaneasca a volumului sau, in care pomeneste o zguduitoare pagina de istorie, o pilda de actiune morala care, chiar daca ne priveste ca natie, ne este foarte putin cunoscuta: in 1935, dupa ce Mussolini a atacat si a pus stapanire pe Etiopia, monarhul de la acea vreme, Haile Selassie, a fost nevoit sa fuga la Geneva pentru a vorbi in fata Ligii Natiunilor, incercand sa salveze suveranitatea tarii sale. Jurnalistii presei fasciste, aflati in sala, au inceput sa acopere cu grohaituri cuvintele tanarului imparat. In acea clipa, s-a ridicat in picioare trimisul Romaniei, Nicolae Titulescu, care a rostit cu voce tunatoare: „A la porte, les sauvages!“ („Afara, salbaticilor!“). Iata cum caracterizeaza A. W. Asserate gestul ambasadorului roman: „Titulescu este pentru mine un erou al bunelor maniere, fara a carui voce lumea noastra ar fi fost de mult un spatiu de nelocuit.

     

    De aceea scriu cu respect numele lui, stiind ca am alaturi un roman inca inainte de a ma naste!“. Rod al unor observatii sistematice, consemnate de-a lungul vietii in sute de fise care raspund intrebarii-pivot: „Ce este in opinia mea urat?“, volumul desluseste niste paradigme ale acestui „urat“, carora le explica ulterior resorturile si le recomanda remediile. Pedagogia purtarii frumoase nu este insa doar o suma de indicatii aflate in raport antagonic cu aceste semne ale urateniei, ci o intreaga teorie a „dansului in societate“, a pasilor pe care trebuie sa-i efectuam, spre a ne elibera atat de nestiinta, cat si de prejudecati. Alaturi de autor, aflam o intreaga istorie a „sarutatului mainii“ si ne dezmeticim in legatura cu actualitatea acestui gest, pricepem care sunt regulile elementare ale conversatiei de salon sau care sunt resorturile cadourilor sub forma de flori. Si, dincolo de precepte, aflam ca inventivitatea si curajul personal pot intotdeauna birui niste norme seci.

     

    Asfa-Wosse Asserate, Bunele maniere, Mic tratat de supravietuire in societate,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2005

     

    MAXIMA MORALIA:

    „Bunele maniere ar fi straiele pe care le imbraca onoarea atunci cand cutreiera pe drumul sau prin lume“

  • NOUTATI

    Magicianul ideilor

    Dupa publicarea unei antologii din opera poetica a lui J.L. Borges, probabil cel mai faimos si mai influent scriitor sud-american al secolului trecut, Editura Polirom publica acum primul tom din seria de „proza completa“ a autorului. Volumele cuprinse in aceasta selectie (care respecta ordinea cronologica a aparitiei lor in original) aduna volumele „Evaristo Carriego“ (1930), „Istoria universala a infamiei“ (1935), „Istoria eternitatii“ (1936) si „Fictiuni“ (1944). Despre scriitor si inchipuirile sale in proza, Alfonso Reyes spunea: „fanteziile lui Borges au ceva de utopii logice cu infiorari de tip Edgar Allan Poe. Borges e un magician al ideilor. Transforma toate motivele pe care le atinge si le duce la un alt registru mental. Pana si titlurile cartilor lui te fac sa reflectezi la o alta dimensiune a lucrurilor si parca te lanseaza intr-o plimbare prin stratosfera“.

     

    Jorge Luis Borges, Moartea Si busola,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

     

     

    O iubire ca-n ziare

    Un alt argentian celebru este Tomás Eloy Martínez. Prin volumele sale „La Novela de Péron“ si „Santa Evita“, autorul a devenit un clasic al fictiunii argentiniene. Romanul, relativ recent tiparit, „Zborul reginei“ (2002), i-a adus unul dintre cele mai prestigioase premii ale lumii hispanice – Alfaguarra, London Review of Books calificandu-l drept „fenomenul literar cel mai important din America Latina, de la «Un veac de singuratate» incoace“. Romanul destainuie complicatele ite ale unei povesti de dragoste dintre boss-ul unui ziar din Buenos Aires si o tanara jurnalista. Pe fondul pulsiunilor erotice impinse pana la delir, dar si al cadrului general al unei lumi sufocate de coruptie si sforarii politice, se desfasoara criza de neputinta a magnatului, care simte cum incepe sa piarda controlul asupra sentimentelor protejatei sale.

     

    Tomás Eloy Martínez, Zborul reginei,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2005

  • Pur si simplu Kylie

    Lumea tinde sa uite ca vedeta care vinde acum milioane peste milioane de albume, Kylie, a pornit candva ca star al unui serial de duzina de la antipozi, numit „Neighbours“.

     

    Pe atunci, Kylie si prietenul ei de pe ecran, Jason Donovan, erau mult prea siroposi ca sa aiba vreo credibilitate dincolo de un segment ingust de public pop care ii adula. Cu ima-ginea ei de „fata din vecini“ si personalitate zero, intruchipa ce era mai rau in armata pop retusata atent de (trioul de producatori – n.tr.) Stock, Aitken & Waterman. Derulati pe repede inainte pana in zilele noastre si descoperiti ca lucrurile sunt complet diferite. Kylie este atat de celebra, incat numele ei de familie a  devenit depasit. Mai mult, emana credibilitate.

     

    Intorsatura s-a petrecut in anul 1995, atunci cand fanii pop au ramas muti de admiratie s-o vada cantand piesa „Where the Wild Roses Grow“ in duet cu un Nick Cave dominator de inalt si asemanator lui Dracula. Kylie parea ca de-abia ii ajunge la mijloc lui Cave, iar diferenta de inaltime dintre cei doi nu era egalata decat de diferenta dintre calea urmata pana atunci: el, un rocker salbatic fost dependent de droguri, iar ea, o starleta pop fara pata.

     

    De atunci, cariera ei s-a indreptat intr-o singura directie, si anume ascendenta. Noul mileniu a vazut-o reinventandu-se inca o data, de aceasta data in postura de furnizoare de hituri de dans ca-re-i fac pe indivizii bauti sa danseze, reusind sa se aleaga si cu recenzii entuziaste in presa. „Can’t Get You Out of My Head“, cel mai mare succes al carierei ei, este un exemplu foarte bun in acest sens. Spuneti ce vreti despre Kylie, dar aceasta e o piesa pe care e imposibil sa nu dansezi, baut sau nu.

     

    Trecand de la vedeta de seriale la vedeta pop, o miscare in cariera atat de bine cunoscuta, incat chiar si cea mai insignifianta actrita romanca de telenovele e tentata sa o incerce, Kylie incearca acum sa intreprinda ceva ce pare sa fie urmatoarea tranzitie normala, si anume aceea de la vedeta pop la scriitoare. Prima carte semnata de Kylie va aparea in luna septembrie a acestui an. Intitulata „Showgirl Princess“, cartea deapana povestea unui tinere ambitioase ce viseaza sa fie dansatoare de revista si se lupta sa-si realizeze visul. Va suna cunoscut? Atunci stiti deja ca personajul principal se numeste Kylie. Mai mult, cartea va fi bogat ilustrata cu o gramada de fotografii ale insesi mignonei printese pop.   

     

    Ati ghicit probabil ca acest volum nu va fi concurent la Premiul Pulitzer. E doar o carte pentru copii si seamana cu un fel de Anuar Kylie. Oricum, ceea ce ingrijoreaza aici nu e cartea in sine, ci acest val de staruri pop cu pretentii literare aparut din senin in ultima vreme. Ce-i asa de rau in a-ti lansa propria linie de lenjerie intima? Sau un parfum? Intr-o lume in care orice vedeta de doi bani poate sa-si lanseze propria papusa sau parfum, a scrie o carte pentru copii pare sa fi devenit un semn de apartenenta la Divizia A a lumii pop.

     

    Cel mai graitor exemplu al acestui fenomen este Madonna, autoarea cartii „English Roses“, care i-a oripilat pe critici, dar a cunoscut un succes comercial enorm in 2003. Volumul s-a publicat simultan in 100 de tari si 30 de limbi, vanzandu-se in peste 50.000 de exemplare (editia engleza) in mai putin de doua saptamani. De atunci, Madonna a mai scris inca patru carti, inclusiv „Lotsa de Casha“ si „Mr Peabody’s Apples“. The New York Daily News afirma ca Madonna s-a decis sa-si scrie propriile ei carti pentru ca atunci cand ii citea fiului sau de trei ani carti pentru copii, „nu-i venea sa creada cat de insipide si goale erau toate povestile“. Hmmm.

     

    Putini sunt cei care au reusit sa faca tranzitia de la o cariera muzicala la una lite-rara. Leonard Cohen poate sa fie linistit scriitor, pentru ca are talent. Si lui Nick Cave ii tine figura. Totusi, oricine altcineva isi da seama cat e de stupid pentru un star pop sa se pretinda scriitor. Oare ce-i asa de rau la vechiul obicei al acestei industrii de a lansa autobiografii scrise de cantaret „cu ajutorul“ unui scriitor profesionist? Mereu ma surprinde sa aflu ca starurile sunt in stare sa citeasca. Sigur nu ma astept ca sa si scrie.

     

    Pretentiile literare par sa fie primul semn al unui star care o ia razna, ca in cazul Madonnei. Se marita cu cel mai ridiculizat individ din industria filmului, Guy Ritchie, apare in cateva filme atat de proaste incat nu le poti gasi nici macar pe video, se lasa atrasa intr-un cult religios care predica faptul ca poti intelege vechile texte iudaice doar „tinandu-ti mainile deasupra lor“ si, colac peste pupaza, se apuca de scris carti pentru copii. Mie mi se pare ca toate astea sunt elemente ale unei cumplite decaderi. Ramai la ce te pricepi, ok, Kylie?

     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu

  • Dincolo de oferta

    NUMAR DE CLIENTI: Inainte de inceperea campaniei, Cosmote avea circa 50.000 de clienti. La scurt timp dupa anuntarea ofertei, numarul solicitarilor de conectare a ajuns la 20.000/zi.

     

    TARIFE VS. PROFITURI: Oferta agresiva de pret a Cosmote va permite companiei un nivel al EBITDA mai mic (35-40%) decat la Orange si Connex-Vodafone (50%).

     

    SUPRASOLICITARE: In momentele de varf, reteaua Cosmote a avut de suferit, insa oficialii companiei spun ca aceasta poate fi utilizata de un numar de clienti egal cu al competitiei. Investitiile in tehnologie vor fi de 450 de milioane de euro in primii trei ani.

  • Semanatoarea aduce roade imobiliare

    In varful topului investitorilor imobiliari din Romania a intrat anul acesta un nume nou. Ion Radulea a cumparat cu 1,1 milioane de dolari o fabrica bucuresteana acum sapte ani, in care a investit apoi alte milioane, dar astazi numai terenul valoreaza, potrivit estimarilor cele mai pesimiste, de peste zece ori mai mult.

     

    Semanatoarea, o fabrica de masini agricole cu vanzari de cateva milioane de euro pe an, a inceput deja sa se transforme intr-un proiect de sute de milioane. Artizan al transformarii e Ion Radulea, un om de afaceri de 48 de ani nascut in Gaesti, langa Arctic, al carui destin e indisolubil legat de cel al Semanatoarei. Aici, la uzina bucuresteana, Radulea a lucrat vreme de sapte ani. A plecat pentru a face afaceri pe cont propriu la firma de distributie a masinilor agricole MYO-O, dar dupa alti sapte ani a revenit la Semanatoarea ca patron, dupa ce a platit 1,1 milioane de dolari pentru cumpararea pachetului majoritar de la stat si alte cateva milioane pentru achitarea datoriilor.

     

    Acum, dupa alti sapte ani de la preluarea fabricii, Radulea a decis sa valorifice patrimoniul imobiliar al societatii. Pe cele 42 de hectare situate langa campusul Politehnicii se vor construi imobile de birouri, blocuri de apartamente si un complex comercial, in timp ce activitatea de productie va fi mutata in afara Bucurestiului.

     

    Astfel ca, din director al unui grup de companii care se ocupa de comertul si productia de masini agricole, Radulea a devenit un magnat imobiliar – numai terenul detinut de societate este evaluat de unele surse din piata la circa 200 de milioane de euro. Proprietarul Semanatoarea crede ca terenul in sine nu valoreaza atat de mult. „Pretul zonei este de circa 300 euro/mp (ceea ce face ca terenul sa poata fi evaluat la 125 milioane de euro – n.r.).

     

    Prezenta unui proiect creste totusi valoarea terenului“, admite el. Cea mai la indemana observatie care ar putea fi facuta despre metamorfoza Semanatoarei ar fi ca transformarea era previzibila si ca Radulea a cumparat de fapt fabrica pentru a o transforma intr-o afacere imobiliara. Radulea insista ca nu despre asta a fost vorba si spune ca a preluat intreprinderea chiar pentru partea de productie. Spune, de asemenea, ca vrea sa fabrice in continuare combine agricole. „Nu am investit atat de mult pentru a abandona produsul“, argumenteaza el.

     

    Dar chiar daca spune ca, la cumpararea fabricii, nu s-a gandit la valorificarea activelor imobiliare, Radulea s-a simtit incurajat de catre statul roman, indirect, sa faca investitii in real estate. Din cauza ca activitatea la Semanatoarea s-a diminuat si numarul de salariati a fost redus, multe dintre spatiile fabricii s-au golit. Insa chiar si pentru halele goale fabrica trebuia sa plateasca taxe: „Impozitul ne-a fortat sa gasim o utilizare unor active care ne costau fara sa produca nimic“, spune Radulea. Asa ca a renovat peste 100.000 mp de hale si de birouri si a infiintat un parc industrial pe platforma Semanatoarea.

     

    Iar de la parc industrial la un proiect imobiliar nu a fost decat un alt pas, mai ales ca Radulea prinsese deja gustul investitiilor imobiliare. Vazand cererea pe care o avea pentru spatiile de birouri, compania a comandat studii de piata pentru a afla oportunitatea unei afaceri in acest sector. „Piata ne-a dat ideea“, recunoaste el.

     

    River Invest, compania care se ocupa de dezvoltarea proiectului – la care Ion Radulea este presedinte si actionar principal -, a lansat la inceputul acestei luni proiectul de dezvoltare urbana Sema Parc. Cu o valoare estimata a investitiilor de 700 de milioane de euro, Sema Parc consta intr-o ampla dezvoltare imobiliara pe cele 42 de hectare ale platformei Semanatoarea. Potrivit datelor prezentate de companie, suprafata construita va fi de aproape 660.000 de metri patrati, din care mai mult de jumatate vor fi spatii de birouri, spatii comerciale de peste 170.000 mp si mai multe cladiri rezidentiale cu 1.200 de apartamente. Complexul ar urma sa fie finalizat in 2015. „Proiectul a venit ca o chestie necesara“, spune Radulea, pentru ca „nu mai poti mentine o activitate industriala la trei kilometri de centrul Bucurestiului“ din cauza costurilor mult prea mari, in special a celor pentru protectia mediului.

     

    Transformarea fabricilor din centrul oraselor in proiecte imobiliare este chiar un lucru foarte bun, crede managerul Semanatoarea, adaugand ca o astfel de tendinta se observa si in alte tari europene. „Nu toti cei care au cumparat fabrici le-au luat numai pentru a investi in real estate“, spune Radulea. Da ca exemplu faptul ca pe teritoriul fabricii Skoda din Praga este acum un centru comercial. O parte din productia Skoda s-a mutat in alta parte si „nu poti banui Volkswagen ca a cumparat Skoda pentru a face un mall in centrul orasului Praga“.

     

    „La urma urmei, acestea vor fi resurse chiar pentru relansarea industriei. Daca vom scoate – si sigur vom scoate – bani din proiectul imobiliar, o sa reinvestim si in productie“, sustine proprietarul Semanatoarea.

    Cum a ajuns insa Ion Radulea atat de legat de Semanatoarea? Proaspat iesit de pe bancile Facultatii de Utilaj Tehnologic, absolventul Radulea se angaja la fabrica de masini agricole din Bucuresti, amplasata pe malul Dambovitei, la mica distanta de locul in care-si definitivase studiile. Din 1987 pana in 1993, cand a parasit societatea, a lucrat la proiectarea unor utilaje specifice pentru procesul de productie al intreprinderii.

    „Ca orice tanar intreprinzator la vremea aceea, simteam nevoia sa fac altceva decat a lucra la stat“, isi aminteste Radulea.

     

    Si cum avea suficiente cunostinte de-spre masinile agricole si despre agricultura in general, miscarea logica a fost sa porneasca o afacere tot in domeniu. „Am inceput activitatea de distribuitor de masini si utilaje agricole. In 1995 au inceput discutiile pentru privatizarea Semanatoarea, de care s-a aratat interesat grupul New Holland, unul dintre cei mai mari producatori de echipamente agricole. La vremea respectiva, sindicatele s-au opus tranzactiei dintre fostul Fond al Proprietatii de Stat (FPS) si compania italiana, membra a concernului Fiat, de teama pierderii locurilor de munca. Dupa mai bine de doi ani, New Holland a renuntat la asocierea de la Semanatoarea, iar la inceputul lui 1999 fabrica a intrat in reorganizare judiciara, dupa alte cateva tentative esuate de privatizare. In acelasi an, in aprilie, MYO-O a cumparat pachetul majoritar de la stat, pentru 1,1 milioane de dolari, asumandu-si investitii de peste sapte milioane de dolari in urmatorii cinci ani.

     

    Desi caderea tranzactiei cu New Holland a facut ca MYO-O sa devina proprietarul Semanatoarea, Radulea deplange acest esec. „Pentru Romania a fost o lovitura ca nu s-a ajuns pana la urma la o intelegere, ca nu s-a facut un acord cu o mare companie internationala.“ El apreciaza ca tranzactia ar fi fost comparabila cu achizitia Automobile Dacia de catre Renault. Firma infiintata de Radulea a fost singurul candidat la preluarea fabricii bucurestene. „Am fost singurii, care am avut acest curaj – sa spunem – poate si pentru ca lucrasem acolo si cunosteam Semanatoarea si oamenii.“

     

    De unde atata interes pentru o fabrica aflata in lichidare cu datorii de milioane de dolari la stat si la banci, a carei activitate fusese deja oprita? „Credeam in produsul acela si s-a dovedit ca am avut dreptate“. Aceasta „credinta“, spune Radulea, se datora faptului ca „Semanatoarea a avut – si are – o combina pe care se bazeaza inca agricultura romaneasca“. El apreciaza ca mai mult de 70% din combinele in functiune in Romania sunt romanesti. El crede ca daca nu ar fi cumparat in 1999 Semanatoarea, acum nu ar mai fi fost pe piata utilaje romanesti de recoltat.

     

    Prima iubire nu se uita, iar Radulea nu vrea sa renunte la productia de masini agricole, chiar daca aceasta va fi mutata din Bucuresti. Dupa aprecierile lui, investitiile in Semanatoarea – prin cumpararea pachetului de actiuni de la stat, in retehnologizare, in plata datoriilor – se ridica in total la 17-18 milioane de euro. „Ce sa fac, sa renunt la ei? E o tampenie. Nu vreau sa pierd asa ceva.“ Ba mai mult, inca are sperante ca MYO-O ar putea prelua Tractorul Brasov, platforma pentru care are deja planul pregatit. Nu este chiar un proiect imobiliar, ci un plan de afaceri prezentat AVAS.

     

    Planul prevedea relocarea fabricii Semanatoarea la Brasov, retehnologizarea si revalorizarea Tractorului pe o anumita suprafata, transformarea unei parti din platforma intr-un parc industrial si a unei alte zone in parc logistic. Deocamdata, planul nu pare a avea sorti de izbanda, cat timp AVAS negociaza vanzarea fabricii brasovene cu firma indiana Mahindra & Mahindra.Din producator si distribuitor de masini agricole, Ion Radulea a devenit unul dintre cei mai cunoscuti investitori imobiliari din Romania. Se fereste insa de superlative.

     

    „Nu ma consider un Donald Trump, in nici un caz“. Dar isi doreste o „cariera“ in acest domeniu. Desi, de-a lungul timpului, a primit mai multe oferte din partea investitorilor pentru vanzarea terenului Semanatoarea, a preferat sa-l pastreze pentru a pregati un proiect imobiliar. Iar acum cand proiectul este lansat, cu atat mai putin se gandeste sa se desprinda: „Chiar cred ca putem sa facem noi aceasta dezvoltare“.