Blog

  • Kilometru cu kilometru: Autostrada Moldovei se apropie de inaugurarea primelor loturi. Ce bucăţi vor fi gata în 2024?

    Prin PNRR, sunt prevăzute 7,6 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură, iar din total o sumă importantă ar trebui să meargă pentru autostrada din zona Moldovei.

    Autostrada Moldovei, cel mai amplu proiect de autostradă aflat în derulare în România, se apropie de finalizarea primelor loturi, potrivit estimărilor Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere. Astfel, până la sfârşitul anului 2024, ar urma să fie gata lotul 1 Dumbrava – Mizil (21 km), construit de asocierea Impresa Pizzarotti&SPA – Pizzarotti SA – Retter Projectmanagement SRL, lotul 2 Mizil – Pietroasele (28,35 km), construit de asocierea SC Coni SRL – Trace Group Hold PLC, dar şi tronsonul 1 Buzău – Vadu Paşii (4,6 km) şi tronsonul 4 Mândreşti Munteni – Focşani (10,94 km), de care este responsabilă asocierea SA&PE Construct SRL – Spedition UMB SRL – Tehnostrade SRL.

    După ce, în ultimii 11 ani, ritmul mediu de construire a autostrăzilor în România a fost de 45 km pe an, cu recorduri negative precum cel din 2016, cu zero kilometri, cu greu, anul 2023 a marcat atingerea bornei de 1.000 km de autostradă în România, iar alţi circa 1.000 km sunt pregătiţi pentru următorii şase ani.

    Totuşi, susţinută de fondurile din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care pun şi o presiune a respectării termenelor, infrastructura rutieră din România a început să prindă avânt în 2023, astfel că, pentru prima dată în istorie, constructorii lucrează pe întrea­ga lungime a unei autostrăzi – în cazul A7, dar şi la altele în paralel. La autostrada A7, unde pe cele mai multe loturi lucrează antreprenorul băcăuan Dorinel Umbrărescu, sco­pul este finalizarea completă până în 2027, astfel încât să fie decontate lucrările prin PNRR, unde sunt prevăzute 7,6 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură, iar din total o sumă importantă ar trebui să meargă pentru autostrada din zona Moldovei.

    Pe ultimul lot din autostrada A7, cel care încheie practic acest pro­iect de infrastructură, între Mirceşti şi Paşcani, cu o lungime de 28 de kilometri, se va construi „nodul de tip turbion de la Paşcani“, potrivit CNAIR, de la intersecţia autos­trăzilor A7 şi A8, în zona Sodomeni – Paşcani, judeţul Iaşi, aceasta fiind o investiţie unică în România.

    „Va fi construit cu o viteză de proiectare de 80 km/h, la o rază minimă a bretelelor de 400 de metri. Acesta va fi compus din nu mai puţin de 12 pasaje rutiere şi va avea o lungime cumulată a bretelelor de 15 km“, spun reprezentanţii CNAIR.

     


     

     

  • Salariul mediu din construcţii s-a apropiat de 5.000 de lei în aprilie 2024. Constructor: „Ne aşteptăm la o creştere a costurilor salariale ca urmare a deficitului de forţă de muncă“

    În toamna lui 2023, guvernul a introdus o serie de modificări fiscale care au inclus, printre altele, eliminarea facilităţilor fiscale acordate în 2018 industriei construcţiilor.

    Salariul mediu din industria construcţiilor s-a apropiat considerabil, în aprilie 2024, de pragul de 5.000 de lei net lunar, înregistrând astfel un maxim istoric, potrivit datelor disponibile pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică. Faţă de aprilie 2023, creşterea este de 12%, în vreme ce, faţă de martie 2024, este de 3%.

    „Ne aşteptăm la o creştere a costurilor salariale ca urmare a deficitului de forţă de muncă“, spune Ion Crăciunescu, CEO şi fondator al IBB Holding, un grup de douăsprezece companii care activează în domeniul construcţiilor, cu preponderenţă construcţii de infrastructură.

    Specialiştii din construcţii spuneau, în vara anului 2023, că, în cazul muncitorilor necalificaţi, dacă în România ei lucrează pe un salariu minim de 700 de euro, în Germania pot ajunge şi la venituri de

    2.000 de euro pe lună. Acest decalaj vine în condiţiile în care companiile din domeniul producţiei de materiale de construcţii, dar şi cele care se ocupă cu ridicarea proiec­telor imobiliare sau de infrastructură au ridicat de multe ori în ultimii ani problema insuficienţei forţei de muncă.

    Mai mult, în toamna lui 2023, guvernul a introdus o serie de modificări fiscale care au inclus, printre altele, eliminarea facilităţilor fiscale acordate în 2018 in­dustriei construcţiilor. Este vorba despre scutirea de la plata contribuţiilor so­ciale ale angajatorului din con­struc­ţii şi reducerea contri­buţiilor sociale ale sala­ria­ţilor cu 3,75%. Aceste mă­suri au pus presiuni pe bugetele com­paniilor.

    Totodată, începând cu 1 ianuarie 2019, Ordonanţa de urgenţă 114/2018 a impus un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din domeniul construcţiilor. Ulterior, prin OUG 168/2022, de la 1 ianuarie 2023, salariul minim brut a fost stabilit la 4.000 de lei.

    Indiferent că e vorba despre şantiere sau despre fabrici, problema lipsei acute de forţă de muncă rămâne, astfel că atât companiile locale, cât şi cele străine au ales să recruteze oameni din Asia, dar şi din Ucraina, Serbia sau Maroc pentru a putea să-şi onoreze activităţile.

    Potrivit specialiştilor în resurse umane, sectoare precum construcţiile, HoReCa şi comerţul sunt cele care au cea mai mare nevoie de muncitori necalificaţi, după ce românii care ocupau aceste poziţii au ales la rândul lor să plece la muncă în străinătate.

    Companiile apelează astfel la forţă de muncă din ţări non-UE pentru a acoperi nevoia de angajare cu candidaţi locali, a unei productivităţi mai ridicate a muncitorilor asiatici sau pentru o fluctuaţie de personal mai mică în unele cazuri. Costurile unui angajator cu un muncitor asiatic pot fi mai mari pe termen scurt decât pentru a aduce un muncitor român, însă pe termen lung acestea se amortizează printr-o fluctuaţie de personal mai mică şi o productivitate mai mare.

    Industria construcţiilor a ajuns să numere, la sfârşitul anului 2022, peste 92.000 de companii cu o cifră de afaceri totală de 163 de miliarde de lei şi cu peste 423.000 de angajaţi, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) şi centralizate de ZF.

  • Învăţământul dual în construcţii: Firmele au vrut să califice la locul de muncă peste 500 elevi în anul şcolar care tocmai se încheie, dar mai puţin de 300 s-au înscris

    Învăţământul dual se implementează în România începând din anul şcolar 2017-2018.

    Învăţământul dual este încă o încercare a companiilor de construcţii de a face rost de forţă de muncă, pe o piaţă în care aceasta este din ce în ce mai greu de găsit. Astfel, firmele de profil apelează la metoda învăţământului dual pentru a găsi şi a pregăti potenţiali angajaţi, însă nici aici interesul nu este la cote foarte ridicate. Dintr-un necesar de peste 500 de elevi, pentru care au aplicat firmele interesate să susţină învăţământul dual în anul şcolar 2023-2024, doar ceva mai mult de jumătate s-au înscris pentru a se profesionaliza în cadrul companiilor, arată datele Ministerului Educaţiei.

    Companii precum TeraPlast Bistriţa, Celco sau Sipex spun că, în condiţiile în care sistemul de învăţământ pare decuplat de nevoile pieţei în ceea ce priveşte calificările personalului, se văd obligate să asigure calificarea angajaţilor la locul de muncă. Astfel, se orientează către universităţi şi programe de învăţământ dual pentru a atrage şi pregăti forţa de muncă necesară.

    „Sunt adeptul unor şcoli vocaţionale care să dezvolte specialişti care să rămână în România. De asemenea, consider că firmele ar trebui să sprijine învăţarea prin acordarea de burse şi angajarea studenţilor la începutul carierei, inclusiv din anul patru al facultăţii“, este de părere Irinel Gheorghe, CEO şi acţionar al distribuitorului de materiale de construcţii Sipex din Prahova, o companie cu 280 de angajaţi.

    Concret, învăţământul dual este o rută alternativă de educare şi formare profesională, organizată pe bază de parteneriat şi conform unor contracte individuale de pregătire practică, încheiate cu operatorii economici care îşi asumă ca responsabilitate principală pregătirea practică a elevilor, după cum explică reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Scopul este dobândirea de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe pentru ocuparea unui loc de muncă, aşadar integrarea pe piaţa muncii.

    Învăţământul dual se implementează în România începând din anul şcolar 2017-2018. În primul an, elevii beneficiază de pregătirea practică în atelierele şcolii şi la operatorul economic, ceea ce ocupă 20% din timpul total alocat programului de învăţământ, pentru ca, în următorii ani, ponderea să crească la 60%, respectiv 70% din timp. Pe parcursul a trei ani, sunt organizate stagii comasate de practică cu o durată totală de 24 de săptămâni.

    Companiile se implică astfel activ în formarea profesională a elevilor în baza unor contracte de parteneriat cu unităţile de învăţământ profesional şi tehnic şi cu unităţile administrativ-teritoriale pe raza cărora se află unităţile şcolare. De asemenea, fiecare elev şcolarizat prin învăţământ dual încheie un contract individual de pregătire practică cu unitatea de învăţământ şi cu operatorul economic unde îşi desfăşoară instruirea practică.

    Citiţi articolul integral pe zf.ro

    „Operatorii economici au solicitat spre şcolarizare în anul 2023-2024, clasa a IX-a, în calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională „Construcţii, instalaţii şi lucrări publice“, 516 locuri la învăţământ dual, dintre care 458 au fost incluse în oferta de şcolarizare, dar s-au înscris numai 298 de eleviî, au transmis, la solicitarea ZF, reprezentanţii biroului de presă al Ministerului Educaţiei, citând date din Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România şi date administrative CNDIPT (Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic).

    În total, incluzând şi celelalte clase de învăţământ liceal, la începutul anului şcolar 2023-2024, în domeniul construcţiilor erau înregistraţi 760 de elevi în învăţământul dual (298 – în clasa a IX-a, 327 – în clasa a X-a, 123 – în clasa a XI-a şi 12 – în clasa a XII-a, învăţământ special).

    Învăţământul dual din România este organizat la iniţiativa operatorilor economici interesaţi, în calitate de potenţiali angajatori, însă elevii, la finalizarea programului de studiu, pot alege să-şi continue studiile sau să intre pe piaţa muncii, în conformitate cu propriile nevoi şi interese, neexistând obligativitatea de a rămâne în cadrul companiei în care s-au format. Ministerul Educaţiei spune că nu are date oficiale privind inserţia absolvenţilor din învăţământul dual pe piaţa muncii, însă lucrează la o platformă în acest sens.

    În anul şcolar 2023-2024, se şcolarizează prin învăţământul dual, în toate industriile, un procent de 16,85% din totalul elevilor înscrişi în învăţământul profesional, respectiv un număr de aproximativ 15.800 de elevi.

    Potrivit specialiştilor în resurse umane, sectoare precum construcţiile, HoReCa şi comerţul sunt cele care au cea mai mare nevoie de muncitori necalificaţi, după ce românii care ocupau aceste poziţii au ales la rândul lor să plece la muncă în străinătate. Companiile aleg adesea să apeleze la forţă de muncă din ţări non-UE pentru a acoperi nevoia de angajaţi. Costurile unui angajator cu un muncitor asiatic pot fi mai mari pe termen scurt decât pentru a aduce un muncitor român, însă pe termen lung acestea se amortizează printr-o fluctuaţie de personal mai mică şi o productivitate mai mare.

    Concelex, Construcţii Erbaşu, Tancrad sunt câteva dintre companiile locale din domeniul construcţiilor care se înscriu în clasamentul angajatorilor cu cei mai mulţi angajaţi străini, pe o piaţă în care găsirea forţei de muncă este o provocare tot mai mare de la un an la altul.

    Per total, numărul muncitorilor asiatici integraţi pe piaţa locală a muncii depăşeşte 65.000 de persoane, potrivit unei analize ZF. Dacă în 2015 numărul maxim de muncitori din afara UE nou-admişi pe piaţa muncii era stabilit la 5.500, în 2019 a ajuns la 30.000, iar în 2022 şi 2023 a fost stabilit la 100.000.

  • Tabloul liderilor: cine se află la vârful pieţelor de construcţii, materiale şi bricolaj după cifrele de afaceri din 2023?

    Stagnarea din sectorul rezidenţial este cea care pune probleme companiilor care vând materiale de construcţii şi obiecte pentru amenajări În rândul constructorilor, lu

    Dacă în industria materialelor de construcţii nu sunt puţine situaţiile companiilor care au raportat scăderi ale cifrelor de afaceri în 2023 faţă de 2022, în piaţa constructorilor lucrurile stau diferit. Aici firmele mai degrabă au crescut anul trecut, impulsionate, pe de o parte, de proiectele de investiţii din anii precedenţi, care au mers mai departe, iar pe de altă parte, de investiţiile statului în infrastructură, majoritatea celor care au raportat creşteri impresionante fiind implicaţi în astfel de lucrări.

    Pe piaţa de construcţii, antreprenorul băcăuan Dorinel Umbrărescu ocupă tot podiumul constructorilor prezenţi în România după cifra de afaceri, cele trei companii ale sale raportând venituri de peste 2 miliarde de lei în 2023, chiar

    3 miliarde de lei în cazul Spedition UMB. Umbrărescu obişnuieşte să participe la licitaţii cu toate cele trei firme de construcţii pe care le deţine, câştigând contractele ca o asociere. Totuşi, ca număr de angajaţi, doar Tehnostrade se remarcă, raportând aproape 5.000 de oameni pentru anul trecut, adică forţă de muncă pentru proiectele de infrastructură la care lucrează grupul UMB.

    Clasamentul este completat la vârf de o altă companie locală – Construcţii Erbaşu, care a reuşit să realizeze venituri mai mult decât duble în 2023 comparativ cu anul anterior.

    În industria materialelor de construcţii, cinci companii cu cifre de afaceri de peste un miliard de lei fiecare ocupă primele poziţii. Podiumul rămâne dominat de cei trei producători străini de ciment – Holcim, Romcim şi Heidelberg Materials. Doi dintre cei trei şi-au redus marjele de profit în 2023. Este vorba despre elveţienii de la Holcim şi despre irlandezii de la Romcim (CRH), care au coborât la marje de 17%, respectiv 8%. În schimb, Heidelberg Materials, companie care face parte dintr-un grup german, şi-a crescut uşor marja la 11%.

    Reuşind pentru prima dată nu doar să atingă, ci chiar să depăşeasca borna de 500 de milioane de lei cifră de afaceri, producătorul local Köber, din Piatra Neamţ, continuă să domine piaţa lacurilor şi a vopselelor pentru construcţii. Mai mult, compania se numără printre puţinele din domeniu care declară că investesc în cercetare-dezvoltare, deschizând chiar un centru dedicat acestor activităţi în judeţul Neamţ, cu o alocare de 15 milioane de euro. Pe lângă cifra de afaceri, Köber conduce şi în ceea ce priveşte numărul de angajaţi.

    În bricolaj, fără nicio surpriză, Dedeman continuă să ocupe prima poziţie în topul jucătorilor care se ocupă de distribuţia materialelor de construcţii, activând ca retailer de bricolaj, prin reţeaua sa de 62 de magazine. Totuşi, ca o premieră a ultimilor ani, deşi cifra de afaceri a fost în creştere cu 4%, profitul a scăzut cu 9%, iar numărul de angajaţi s-a diminuat cu 132.

    În ceea ce priveşte numărul de angajaţi, după liderul Dedeman, cu peste 12.000 de oameni, se mai remarcă francezii de la Leroy Merlin ñ cu peste 3.000 de salariaţi, compania locală Arabesque şi britanicii de la Brico DÈpÙt ñ cu peste 2.000 de angajaţi fiecare, şi germanii de la Hornbach, cu peste 1.000.

    Hornbach se mai remarcă anul acesta şi printr-o schimbare de management, după ce Radu Oniga a preluat, de la 1 martie 2024, rolul de CEO al retailerului pe piaţa locală, înlocuindu-l pe Mugurel-Horia Rusu, care a deţinut această funcţie începând din 2005, aşadar aproape două decenii.

    Stagnarea din sectorul rezidenţial este cea care pune probleme companiilor care vând materiale de construcţii şi obiecte pentru amenajări, speranţele venind, în aceste condiţii, de la lucrările de renovări, un segment care nu a performat foarte bine până acum. Cum însă contextele se schimbă, şi alegerile oamenilor urmează acelaşi traseu.

    De pildă, francezii de la Saint-Gobain, care se află între primii zece producători de materiale de construcţii, spuneau recent că, având în vedere că România are un stoc foarte mare de clădiri vechi şi ineficiente şi un volum al renovărilor dintre cele mai mici din Europa, există un potenţial mare de creştere pe segmentul renovărilor, în prezent acesta situându-se la un nivel de aproximativ 11-12% din piaţa construcţiilor.

  • În căutarea unor noi oportunităţi

    Cu piciorul pe frână la rezidenţial, dar cu acceleraţia la podea pentru infrastructură, sectorul construcţiilor a avut un prim semestru la fel de provocator ca ultimii ani. S-a lucrat şi se lucrează, dar nu peste tot la fel, aşa că fiecare companie a încercat să compenseze unde a fost posibil. În linii mari, debutul lui 2024 a fost bun şi, ţinând cont de contextul intens electoral al acestui an, nu se aşteaptă mari turbulenţe nici în al doilea semestru.

    O rază de speranţă vine însă din promisiunea guvernului de a finanţa producţia locală de materiale de construcţii. Cu un buget gândit pe patru ani şi un total disponibil de 150 de milioane de euro anual, guvernul spune că va finanţa dezvoltarea unor noi capacităţi de producţie prin programul ConstructPlus. S-au înscris 90 de proiecte, dar admise vor fi maximum şapte-opt, după cum spun oficialii din Ministerul Economiei, ceea ce face companiile să se declare nemulţumite de suma alocată, când, după cum o arată numărul mare de solicitări, nevoia este atât de mare.

    În rest, problemele industriei sunt neschimbate: angajaţii sunt prea puţini, birocraţia prea mare, oamenii din domeniu aleg să plece în străinătate pentru salarii mai mari. Cât despre tehnologie, un pariu de bază pentru atât de multe industrii, construcţiile evoluează lent pe acest teren pe care, spun jucătorii locali, au prea puţin timp să se concentreze, în marea de schimbări şi probleme care apar de la o zi la alta.

  • Atenţie, şoferi: Mesajul CNAIR legat de rovinietă. Ce trebuie să ştiţi pentru a nu plăti amenzi usturătoare

    Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) informează utilizatorii reţelei de drumuri naţionale, drumuri expres şi autostrăzi că joi, 04.07.2024, în intervalul orar 00:00 – 02:00, urmare a unor lucrări de update ale echipamentelor de comunicaţii din centrul de date, emiterea rovinietelor si peajelor prin SIEGMCR poate fi îngreunată sau întreruptă pentru perioade scurte de timp, conform unui comunicat recent de pe site-ul instituţiei.

    În aceste condiţii, traficul vehiculelor prin punctele de trecere a frontierei în acest interval de timp poate fi îngreunat. Reamintim utilizatorilor că rovinieta poate fi achiziţionată în avans, cu până la 30 de zile înainte de data de început a valabilităţii, iar peajul poate fi achitat până cel târziu la ora 24:00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea.

    Informaţii suplimentare privind starea reţelei de drumuri naţionale şi autostrăzi pot fi obţinute de la Dispeceratul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., la numerele de telefon 021/264.33.33; 021/9360 şi pot accesa pe prima pagina în caseta din stânga: www.cnadnr.ro – DISPECERAT – Situatia Drumurilor Naţionale, dar şi pagina de FB https://www.facebook.com/cnadnr/.

     

  • În unele ţări din Europa, a fi bunic devine o ocupaţie plătită

    În Spania, unde jumătate din bu­nici se ocupă de creşterea nepoţilor lor, bătrânii se revoltă o dată la câţiva ani considerându-se sclavi moderni. „Învăţaţi să spuneţi nu“ şi „Nu vă sim­ţiţi vinovaţi“ au fost sloganurile gre­vei din 2010, potrivit The Guardian.

    „Nu mă deranjează să ajut, dar ne-am crescut deja propriii copii, iar acum merităm spaţiul propriu“, a declarat o bunică.

    În unele ţări, însă, bunicii sunt plătiţi pentru ajutorul oferit în creş­terea copiilor.

    În Suedia, bunicii au devenit în a­ceastă săptămână eligibili pentru concediu parental plătit după ce ţara a adoptat o nouă lege menită să ex­tin­dă beneficiile de creştere a copiilor dincolo de familia imediată a copilu­lui, scrie The New York Times.

    Cetăţenii suedezi plătesc unele dintre cele mai mari taxe din lume, însă primesc în schimb servicii medi­cale finanţate de stat, învăţământ gra­tuit până la colegiu şi beneficii ge­neroase de şomaj. Ţara acordă de ase­menea 480 de zile de concediu plătit per copil, distribuit între pă­rinţi. Richard Petts, expert în dome­niul concediilor parentale, arată că noua lege recunoaşte complexităţile în creştere legate de echilibrul muncă/familie“.

    Şi în Polonia bunicii pot fi plătiţi pentru îngrijirea copiilor. În această primăvară, premierul Donald Tusk a anunţat adoptarea programului „Pă­rinte activ“ promis în campania electorală.

    Mamele care se întorc la muncă după concediul de maternitate vor primi beneficii de stat de 1.500 de zloţi (320 euro) pe lună în cadrul pro­gramului supranumit „plăţi pentru bunici“ pentru că bunicile sunt ade­sea cele care au grijă de copii în timp ce mamele muncesc.

    Întrebat de ce a numit programul în acest fel, Tusk a arătat că deşi fe­meile pot folosi banii acordaţi pentru o grădiniţă sau creşă, acestea îi pot da de asemenea bunicilor.

    Dezbaterile cu privire la oportu­nitatea de a plăti bunicii pentru creşterea copiilor se intensifică şi în alte părţi din Europa, cum ar fi Irlanda.

    Deşi mulţi părinţi sunt gata să ajute cât mai mult pe degeaba, mai ales în primii ani, există bineînţeles o limită în ceea ce priveşte timpul şi generozitatea tuturor, notează irishexaminer.com.

    Cu câţiva ani în urmă, au existat în Irlanda discuţii legate de acordarea unui grant guvernamental pentru bunicii care au grijă de nepoţi. S-a vorbit atunci de o plată anuală de 1.000 de euro în cazul bunicilor care au grijă de nepoţi mai mult de 10 ore pe săptămână. Discuţiile nu s-au soldat însă cu niciun rezultat.

    Într-un orăşel Portugalia, bunicii nu sunt plătiţi, însă primesc concediu cu plată în scopul impulsionării ratei natalităţii.

    Consiliul local din Cascais a anunţat că va acordat concediu plătit de o lună tuturor angajaţilor la naşterea primului nepot şi două săptămâni la naşterea următorilor, potrivit The Telegraph.

    În Ungaria, numărul persoanelor care lucrează la pensie a crescut de patru ori în zece ani. Potrivit unui număr semnificativ de analişti, pensiile sunt atât de mici, încât tot mai mulţi pensionari sunt nevoiţi să muncească pe lângă pensie pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Portfolio.

     

     

  • Povestea româncei care a creat un mediu educaţional diferit în România după ce a transformat un afterschool într-un lanţ de şcoli

    Inspirată de modalităţile ideale de învăţare pentru fiul său, Claudia Chiru a fondat SAGA Kid pentru a crea un mediu educaţional diferit, bazat pe învăţare experienţială şi aplicabilă în viaţa reală. Lansat în 2013, proiectul SAGA Kid a evoluat dintr-un afterschool într-un lanţ cu posibilitatea de expansiune în regim de franciză. După succesul primei unităţi deschise astfel şi în pragul inaugurării celei de a doua în Bucureşti, antreprenoarea spune fără ezitare că vizează expansiunea la nivel naţional: „Încă de la început am avut o viziune clară: să creez ceva măreţ”.

    Inspiraţia mea a venit din dorinţa de a crea un mediu educaţional alternativ, inovator şi eficient pentru copiii din România. Ca profesor dedicat şi mamă, am vrut să construiesc ceva de care să fiu mândră şi care să-i ofere fiului meu, şi tuturor copiilor, o educaţie de calitate bazată pe învăţare experienţială şi aplicabilitate în viaţa reală. Ideea a pornit din dragostea mea pentru educaţie şi din convingerea că un sistem educaţional bazat pe experienţe concrete şi tangibile poate avea un impact profund asupra dezvoltării copiilor”, descrie Claudia Chiru motivaţia fondării SAGA Kid.

    Lansat în 2013, într-un spaţiu închiriat, proiectul a a evoluat dintr-un afterschool, într-un lanţ cu posibilitatea de expansiune în regim de franciză. Pe măsură ce numărul copiilor a crescut an de an, au fost nevoiţi să se mute într-un spaţiu mai mare şi modern, iar în 2018 au deschis prima franciză în Otopeni. „Raluca Negară, sales manager al grupului de firme Total Wash, a fost cea care a pariat pe acest model educaţional, atrasă de calitatea manualului şi metoda de învăţare experienţială, bazată pe concret şi tangibil, explică Claudia Chiru. „Raluca Negară a preluat de la SAGA Kid manualul de operaţiuni cu propriile proceduri şi metode, precum şi propriile instrumente de măsurare a evoluţiei şi performanţelor, atât ale copiilor, cât şi ale membrilor echipei. De atunci, SAGA Kid Otopeni s-a impus ca un model de referinţă în comunitatea deservită. Recent, franciza din Otopeni funcţionează într-o clădire proprie şi găzduieşte o parte importantă din cei 350 de copii înscrişi în total la SAGA Kid.” În prezent, sunt pe cale să deschidă o a doua franciză în Şoseaua Iancului. Cu o carieră de 26 de ani în asigurări şi fost director general adjunct la Gothaer, Cosmin Angheluţă este cel care preia această nouă franciză: „Cosmin apreciază complexitatea şi rigurozitatea conceptului SAGA şi crede că acesta oferă un avantaj competitiv copiilor în dezvoltarea lor autonomă, formând viitorii lideri ai societăţii”.

    În ceea ce priveşte motivaţia din spatele alegerii modelului de franciză pentru extinderea SAGA Kid, Claudia Chiru spune că aceasta a fost determinată de dorinţa de a le oferi copiilor din România acces la un sistem educaţional alternativ şi inovator. „Încă de la început am avut o viziune clară: să creez ceva măreţ, ceva care să fie potrivit pentru fiul meu şi, implicit, pentru toţi copiii din România. Am ştiut că pentru replicarea succesului nostru  într-un mod structurat şi controlat, franciza era cea mai eficientă modalitate”, adaugă ea.

    Acest model le oferă posibilitatea de a atrage oameni dedicaţi şi competenţi care împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru educaţie şi care pot gestiona centrele lor cu aceeaşi grijă şi atenţie pe care le-am avut de la început. În plus, modelul de franciză asigură sustenabilitatea şi scalabilitatea afacerii: „Ne permite să creştem într-un mod organic şi bine planificat, asigurându-ne că fiecare nouă unitate beneficiază de suportul şi resursele necesare pentru a reuşi. Alegerea acestui model a fost, aşadar, o decizie strategică, menită să ne ajute să răspundem cererii crescânde pentru educaţie de calitate şi să aducem beneficiile metodei noastre experienţiale unui număr cât mai mare de copii din România”. Iar decizia de a miza pe un brand românesc vine din avantajul ca acesta să fie adaptat particularităţilor culturale şi educaţionale din România, ceea ce permite o mai bună înţelegere şi satisfacere a nevoilor locale: „De asemenea, fiind un brand local, avem o flexibilitate mai mare în implementarea şi adaptarea rapidă a strategiilor educaţionale şi operaţionale. Şi, nu în ultimul rând, susţinerea şi dezvoltarea unui brand românesc contribuie la economia locală şi încurajează antreprenoriatul în ţara noastră”.

    În căutarea inovaţiei în educaţie. Claudia Chiru spune că ideea de a dezvolta un proiect în zona educaţiei nonformale i-a venit odată cu dorinţa ei de a oferi copiilor un mediu de învăţare diferit care să completeze şi să îmbogăţească educaţia formală. A fost mereu pasionată de inovaţie în educaţie şi a observat că metodele tradiţionale nu reuşesc întotdeauna să capteze interesul şi să dezvolte pe deplin potenţialul fiecărui copil. De aceea, experienţele sale personale, atât ca profesor dedicat, cât şi ca mamă şi angajată, au determinat-o să creeze un spaţiu în care copiii să înveţe prin experienţă, joc şi explorare şi să se dezvolte într-un mod holistic. „Inspiraţia a venit şi din numeroasele schimburi de experienţă cu profesionişti din domeniul educaţiei la nivel internaţional, cum ar fi cele de la Oxford. Am dorit să aduc aceste practici inovatoare în România şi să contribui la transformarea peisajului educaţional local. Educaţia experienţială oferă flexibilitatea de a adapta învăţarea la nevoile şi interesele copiilor, iar acest aspect m-a atras enorm. Scopul meu a fost şi rămâne să creez un sistem educaţional alternativ, centrat pe copil, care să îi pregătească pe cei mici nu doar pentru şcoală, ci şi pentru viaţă”, explică ea. 

     

    Concret, unul dintre cele mai importante aspecte ale inovaţiei la SAGA Kid este integrarea tehnologiei în procesul de învăţare: „Am început să utilizăm platforme online interactive, care facilitează învăţarea prin jocuri educative şi activităţi practice. Realitatea virtuală (VR) şi augmentată (AR) sunt, de asemenea, tehnologii pe care le explorăm pentru a crea experienţe de învăţare captivante şi imersive. Aceste instrumente tehnologice nu doar că fac învăţarea mai interesantă pentru copii, dar le şi oferă oportunitatea de a-şi dezvolta competenţele digitale, esenţiale în lumea modernă”. De asemenea, Chiru spune că se concentrează pe dezvoltarea unei abordări de învăţare personalizată: „Fiecare copil este unic, iar noi ne străduim să adaptăm programele noastre la nevoile individuale ale fiecărui elev. Folosim evaluări continue şi feedback constant pentru a ajusta metodele de transfer de cunoştinţe şi pentru a ne asigura că fiecare copil îşi atinge potenţialul maxim. Acest lucru include programe de mentorat şi consiliere psihopedagogică menite să sprijine dezvoltarea emoţională şi socială a copiilor, colaborăm cu Dana Andronic, psihoterapeut cu o vastă experienţă în lucrul cu copiii. Dana este o persoană caldă şi pricepută, s-a integrat perfect la SAGA”. În ceea ce priveşte curriculumul, au introdus module interdisciplinare care combină diferite domenii de cunoaştere. De exemplu, proiectele STEM (Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică) sunt integrate cu artele şi literatura pentru a crea o experienţă de învăţare holistică: „Acest tip de abordare stimulează gândirea critică, creativitatea şi abilitatea de a rezolva probleme complexe”. Pe lângă inovaţiile tehnologice şi metodologice, se angajează şi să îmbunătăţească mediul fizic al centrelor lor: „Spaţiile noastre sunt amenajate astfel încât să fie primitoare şi să încurajeze învăţarea activă. Investim în echipamente moderne şi resurse educaţionale de calitate, asigurându-ne că fiecare copil beneficiază de cele mai bune condiţii pentru învăţare”.

    Antreprenoarea s-a gândit şi la „viaţa după şcoală” a părinţilor, iar în urmă cu aproximativ doi ani, imediat după pandemie, din dorinţa de a crea un spaţiu comunitar unde părinţii, copiii şi profesorii pot interacţiona într-un mediu relaxat şi prietenos, a decis expansiunea brandului SAGA şi în zona de cafenele. „Alegerea momentului a fost esenţială, având în vedere dorinţa noastră, a tuturor, de a socializa din nou şi de a ne conecta într-un mediu prietenos şi cultural. Am colaborat cu Alina Alexe de la Decoraktiva, un designer cu experienţă în stilul tradiţional românesc reinterpretat, care a adus în cafenea o atmosferă distinctivă şi prietenoasă, potrivită pentru relaxare, studiu şi organizarea diverselor evenimente culturale şi educative.”

    În ceea ce priveşte oferta de cafea, au ales să colaboreze cu Meron, o prăjitorie cu renume din Cluj-Napoca, cu multe cafenele deschise în toată ţara. „Extinderea în zona de cafenea nu doar că a adus oportunităţi noi de interacţiune şi socializare în comunitate, dar a consolidat şi mai mult identitatea şi misiunea noastră de a promova o educaţie holistică şi integrată în viaţa copiilor şi a comunităţii în ansamblu”, justifică antreprenoarea această decizie. Investiţiile în proiectele educaţionale SAGA Kid au fost pe măsura ambiţiilor antreprenoarei, incluzând 80.000 de euro pentru renovarea şi modernizarea clădirii SAGA Tower – Hub Educaţional.

    Investiţia în cafenea a fost de aproximativ 25.000 de euro, acoperind costurile de amenajare şi achiziţionarea echipamentelor necesare. „Veniturile generate de cafenea au fost peste aşteptări, devenind un punct de întâlnire popular pentru comunitatea locală şi contribuind la diversificarea surselor de venit ale SAGA Kid şi la sustenabilitatea financiară a întregului proiect”, adaugă Claudia Chiru. Echipa lor este formată din 42 de angajaţi, toţi profesionişti, responsabili de implementarea standardelor de calitate, care la angajare au participat la primul training experienţial susţinut de directorii educaţionali şi branch managerii SAGA. Cifra de afaceri în anul 2023 a fost de aproximativ 3,2 milioane de lei.

    Ce urmează pentru SAGA Kid? Claudia Chiru spune că pe termen scurt, se concentrează pe deschiderea şi consolidarea celei de-a doua francize pe Şoseaua Iancului. Planurile lor includ finalizarea lucrărilor de renovare într-o clădire modernă de aproximativ 350 mp, valoarea investiţiilor în renovări ridicându-se la suma de 50.000 de euro. „Pe termen lung vizăm extinderea reţelei de francize la nivel naţional, pentru a aduce modelul educaţional SAGA Kid în cât mai multe comunităţi din România. Intenţionăm să continuăm să dezvoltăm şi să perfecţionăm metodele noastre educaţionale, asigurându-ne că fiecare franciză respectă standardele noastre ridicate”, îşi descrie antreprenoarea ambiţiile.

    Acestea nu se limitează însă doar la francize fiindcă, spune ea, şi-a propus să dezvolte şi noi module educaţionale care să includă educaţia financiară şi cursuri de antreprenoriat pentru copii. De asemenea, intenţioneză să lanseze un program pilot de învăţare bazat pe proiecte, care să integreze tehnologia şi abilităţile de viaţă în curriculum.

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Claudia Chiru, fondatoare a SAGA Kid

    Care sunt principalele lecţii pe care le-aţi învăţat pe parcursul celor 11 ani în domeniul educaţiei nonformale?

    Pe parcursul acestor 11 ani am învăţat câteva lecţii esenţiale care au modelat evoluţia SAGA Kid şi pe mine, la nivel personal. Totul a început cu cunoştinţe temeinice în domeniu, pasiune şi determinare. Din primele zile, când aveam doar şapte copii înscrişi, mi-am dat seama cât de importante sunt aceste calităţi pentru atingerea succesului propus. Pasiunea pentru educaţie şi dorinţa de a oferi ceva mai bun pentru copii ne-au ajutat să depăşim numeroasele obstacole întâlnite pe drum, dar şi pregătirea profesională pe care am dobândit-o pe parcursul celor 5 ani petrecuţi în cadrul Colegiului Pedagogic “Constantin Brătescu” din Constanţa, a cărui absolventă sunt. Cu multă mândrie şi recunoştinţă faţă de părinţii şi profesorii mei spun că acest liceu este punctul de plecare, fundaţia carierei mele, este bagheta care a ajutat la materializarea magiei care era în interiorul meu. Flexibilitatea şi adaptabilitatea au jucat, de asemenea, un rol crucial. Mediul educaţional şi cel economic sunt în continuă schimbare, iar noi am învăţat să ne adaptăm rapid la noi provocări, fie că era vorba de cerinţele părinţilor, de modificări legislative sau de schimbările economice. A fost foarte dificil din cauza mediului economico-politic instabil, cu mari schimbări bruşte şi legi care nu sprijină deloc antreprenoriatul. Sunt foarte dezamăgită de modul în care statul român alege să nu îşi sprijine contribuabilii şi firmele care cotizează lunar, care contribuie la bunul mers al economiei. Noi, antreprenorii, aducem plus-valoare şi venituri substanţiale către bugetul de stat. Dar aceste constatări ne-au învăţat să fim rezilienţi şi să găsim soluţii creative pentru a depăşi dificultăţile. Am realizat cât de important este să nu renunţi şi să continui să lupţi pentru visul tău.Am descoperit, de asemenea, cât de importantă este o echipă puternică. Niciun succes nu poate fi obţinut de unul singur.

    Cum vedeţi viitorul educaţiei nonformale în România?

    Îl văd plin de oportunităţi şi transformări pozitive, mai ales în contextul schimbărilor rapide din societate şi din piaţa muncii. Cred că există un potenţial imens pentru dezvoltarea acestui sector, pe măsură ce tot mai mulţi părinţi, profesori şi factori de decizie încep să recunoască valoarea şi beneficiile educaţiei experienţiale. Aceasta completează educaţia formală, oferind copiilor competenţe esenţiale pentru dezvoltarea lor integrală, care nu sunt întotdeauna acoperite în sistemul tradiţional de învăţământ. Pe măsură ce tehnologia avansează, avem posibilitatea să integrăm metode şi instrumente noi care fac procesul de învăţare mai interactiv şi mai atractiv pentru copii. De asemenea, cred că educaţia nonformală va juca un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea abilităţilor sociale, emoţionale şi de gândire critică ale copiilor. Aceste abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în viaţă, dar sunt adesea neglijate în curriculum-ul tradiţional. Un alt factor important este colaborarea între sectorul public şi cel privat. Pentru ca educaţia nonformală să atingă întregul său potenţial este necesar ca guvernul să sprijine iniţiativele şi să creeze un cadru legislativ favorabil dezvoltării acestui sector. De asemenea, parteneriatele cu organizaţii non-guvernamentale şi companii private pot aduce resurse suplimentare şi expertiză valoroasă. Prin inovaţie, colaborare şi un angajament ferm pentru calitate, putem transforma modul în care copiii noştri învaţă şi se dezvoltă, pregătindu-i astfel pentru provocările viitorului.

    Ce sfaturi aveţi pentru alţi antreprenori care doresc să se implice în educaţia nonformală?

    Le recomand să fie pasionaţi şi dedicaţi cauzei educaţiei, să investească timp şi resurse în dezvoltarea unui model educaţional de calitate. Este important să fie deschişi la inovaţie şi să creeze un mediu de învăţare stimulant şi prietenos. De asemenea, este crucial să construiască relaţii de încredere cu părinţii şi comunitatea şi să fie pregătiţi să se adapteze rapid la schimbările din mediul educaţional şi economic. Perseverenţa şi angajamentul faţă de calitate sunt cheia succesului în acest domeniu.

  • „Lucrurile bune se fac cu oameni de calitate”

    … spune Remus DelEanu, care este preşedinte al directoratului în cadrul producătorului de vinuri Cotnari. „Prin urmare, fac tot posibilul să mă înconjor întotdeauna de oameni profesionişti în domeniile lor, de la care să primesc sfaturi utile, şi pe care să îi incurajez să se dezvolte în permanenţă şi să îmi spună sincer şi deschis opiniile lor.”

    El a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza, în 2008, an în care a promovat examenul de intrare barou şi a profesat avocatura timp de aproape 4 ani la Iaşi. Din 2012 până în 2021, a lucrat la Cotnari în mai multe departamente: asistenţă juridică, viticultură, vinificaţie, vânzări, PR etc., învăţând astfel cum funcţionează compania şi care sunt provocările specifice. În aprilie 2021 a preluat funcţia de preşedinte al directoratului în cadrul companiei. Cotnari este deţinut de mai mulţi antreprenori locali. Businessul e operat prin mai multe firme, precum Cotnari SA sau Cramele Cotnari, cu afaceri de aproape 250 mil. lei în 2022. Privatizarea companiei care în comunism a funcţionat ca un IAS s-a finalizat după 2000, iar Cotnari a devinit o societate românească cu capital integral privat şi autohton. În prezent, compania administrează 1.750 de hectare, pornind de la circa 1.000 de hectare în momentul privatizării. Pe toate suprafeţele sunt cultivate doar soiuri autohtone (patru albe şi două roşii), o situaţie aparte în industria vinului.

    1. Care este obiectivul de carieră pe care îl aveţi în prezent?

    Creşterea, cu ajutorul echipei, a notorietăţii brandului şi a încrederii clienţilor în produsele noastre. Diversificarea portofoliului de produse. Investiţii importante în replantare (aproximativ 80 ha), în tehnologizare şi mecanizare, atât pe partea de viticultură, cât şi vinificaţie, având ca scop reducerea dependenţei faţă de forţa de muncă (pe fondul costurilor din ce în ce mai mari cu forţa de muncă, dar şi al lipsei acesteia) şi eficientizarea proceselor de producţie.

    2. Care sunt principalele provocări pe care le aveţi în atingerea acestuia şi cum v-aţi propus să le depăşiţi?

    Înlăturarea miturilor legate de producerea vinurilor de către marile companii din România şi educarea consumatorilor cu privire la etapele de producţie pentru vinurile de calitate. Cotnari şi-a propus astfel un proiect amplu, şi anume să fie prima cramă din ţară care „desecretizează” procesele de producţie şi care pune la dispoziţia consumatorilor şi a celor interesaţi vizite gratuite la cramă camere live streaming din cramă şi vie şi informaţii detaliate, dar şi linie telefonică directă cu personalul  de la Cotnari pentru a răspunde la întrebări.

    Cu privire la investiţii, trebuie menţionat în primul rând că valoarea acestora se ridică la aproxivativ 20 de milioane lei. Astfel, principalele provocări au fost găsirea soluţiilor cele mai bune din punct de vedere preţ – eficienţă, dar şi evaluarea impactului asupra cash-flow-ului şi a perioadei de recuperare a investiţiei.

    3. Cum arată săptămâna/ziua de lucru ideală pentru dvs., în contextul actual?

    Săptămâna de lucru obişnuită este împărţită între activităţile specifice de birou, în prima parte a zilei şi timpul petrecut cu familia în a doua parte a zilei. Pe cât de mult posibil, încerc să îmi rezerv weekendul familiei şi petrecerii timpului liber exclusiv cu soţia şi copiii. O zi obişnuită începe la 6:00 dimineaţa şi se încheie la ora 23:00.

    4. Cum vă gestionaţi timpul şi priorităţile într-o zi aglomerată de lucru? Aveţi vreo metodă sau rutină specială pentru acest lucru?

    Dată fiind complexitatea activităţii, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, iar pe parcursul fiecărei zilei apar diverse situaţii neprevăzute ce necesită găsirea unor soluţii rapide. Pentru a putea face faţă dinamicii activităţii, este nevoie de multă disciplină şi o foarte bună organizare şi structurare a situaţiilor care apar.

    Rutina presupune întâlniri zilnice cu persoanele de conducere din departamentele companiei, dar şi grupuri de discuţii pe aplicaţiile online organizate pe departamente, în care se primesc informaţiile instant, organizarea şi prioritizarea emailurilor nesoluţionate, acces informatic la aplicaţiile contabile şi de banking. Deşi se poate considera uneori că dependenţa de tehnologie nu este tocmai bună, din punctul meu de vedere, tehnologia are avantajul că, utilizată corespunzător, oferă o imagine în timp real a companiei şi ajută la comunicare şi la luarea unor decizii rapide.

    5. Cum vă dezvoltaţi continuu abilităţile de leadership şi management? Participaţi la cursuri de specialitate, seminare, citiţi cărţi sau aveţi alte modalităţi?

    O carte bună este întotdeauna binevenită, pentru că îţi dă posibilitatea să înveţi lucruri noi, să îţi însuşeşti idei şi să le aplici. Având în vedere că ziua obişnuită se împarte la mine între activităţile specifice de la birou şi timpul petrecut cu familia, cea mai eficientă modalitate de a dezvolta aptitudinile de leadership şi management sunt audiobookurile pe care le ascult, când îmi permite timpul, în maşină.

    6. Munca remote sau de la birou? De ce?

    În domeniul nostru de activitate este dificil de imaginat cum ar putea fi desfăşurată munca remote. Lucrările specifice din viticultură, procesele de producţie, vinificaţie şi vânzări impun prezenţa fizică în vie, în cramă sau, respectiv, la birou şi interacţiunea directă cu oamenii.

    7. Care sunt calităţile pe care le apreciaţi cel mai mult la colegii din echipele pe care le coordonaţi? Dar defectele pe care nu le puteţi tolera?

    Pe oricine veţi întreba din domeniul nostru, va răspunde că vinul se face în primul rând cu pasiune. Aşadar, pasiunea ar fi lucrul pe care îl apreciez cel mai mult la echipă, iar de aici vin natural viziunea şi creativitatea.

    Defecte – lipsa de voinţă şi motivaţie, indiferenţa, superficialitatea.

    8. Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o până acum în cariera dvs. şi cum v-a influenţat aceasta modul de a conduce echipe sau de a vă aborda munca?

    Lucrurile bune se fac cu oameni de calitate. Prin urmare, fac tot posibilul să mă înconjor întotdeauna de oameni profesionişti în domeniile lor, de la care să primesc sfaturi utile, şi pe care să îi încurajez să se dezvolte în permanenţă şi să îmi spună sincer şi deschis opiniile lor.

    9. Există work-life balance în prezent?

    Consider că unul dintre sfaturile cel mai utile pe care le-am primit de la antreprenorii de succes pe care am avut plăcerea să îi întâlnesc a fost să menţin, pe cât posibil, echilibrul între muncă şi viaţa de familie, mai exact să petrec mereu timp alături de copii şi să fiu întotdeauna lângă ei, pe măsură ce cresc. Am ţinut şi ţin cont de acest sfat, prin urmare mă consider unul din cazurile fericite care se bucură de echilibrul work-life.

    10. Cine este mentorul/persoana care vă inspiră în carieră?

    Există mai multe modele care m-au inspirat de-a lungul evoluţiei în carieră. Aş vrea însă să mă refer în primul rând la tatăl meu, pe care îl consider unul din antreprenorii de succes, care a reuşit privatizarea şi dezvoltarea brandului pe care îl vedem cu toţii astăzi şi de la care am învăţat pe parcursul anilor cum funcţioneaza fiecare departament din companie, dar şi arta managementului.

    11.  Mai este loc de lectură în agenda unui lider al prezentului? Ce citiţi şi care sunt titlurile preferate?

    Deşi mulţi dintre autorii de cărţi pe care le-am citit sunt consacraţi poate printr-o carte de referinţă publicată, nu aş vrea să restrâng enumerarea doar la respectiva carte. Din acest motiv, nu voi enumera cărţi, ci autori, într-o oarecare ordine a citirii lor de-a lungul anilor: Napoleon Hill, Dale Carnegie, Daniel Goleman, Robert Kyosaki, Jack Welch, Robert Cialdini, Paul Bloom, Nassim Taleb, Daniel Kahneman.

    Cu menţiunea că în ultima perioadă, din cauza programului încărcat, este mai simplu să ascult audiobookurile în maşină, în drum spre birou.       ■

     

    Remus Deleanu, Preşedinte Directorat, Cotnari, 38 de ani

    Cifră de afaceri (2023): 134 mil. lei

    Profit (2023): 8,4 mil. lei

    Număr de angajaţi*: cca 300

    *la care se adaugă 300 – 700 de lucrători sezonieri, în funcţie de specificul lucrărilor viticole din timpul anului


    BUSINESS Magazin va lansa în curând o nouă ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Sub umbrela „Rising Stars: Cum schimbă liderii din noile generaţii businessul românesc?”, ediţia din 2024 a catalogul îşi propune să releve faptul că liderii de afaceri din noile generaţii sunt la fel de dornici să genereze profituri ca şi generaţiile anterioare, dar nu cu orice preţ, fiind primii executivi care fac trecerea spre o libertate şi o relaxare asumate. Remus Deleanu, Preşedintele Directoratului Cotnari, se numără printre cei 100 de tineri manageri pe care BM îi include la ediţia din acest an a catalogului.

  • SURPRIZĂ de proporţii: De unde vin produsele brandurilor KFC, Pizza Hut şi Taco Bell în România?

    Brandurile internaţionale KFC, Pizza Hut şi Taco Bell lucrează pe piaţa din România preponderent cu furnizori locali, însă atât numărul lor, cât şi ponderea în totalul furnizorilor a scăzut în ultimii doi ani în cazul tuturor celor trei mărci.

    Grupul de restaurante Sphera Franchise Group operează pe piaţa locală brandurile internaţionale KFC, Pizza Hut şi Taco Bell, pe care le dezvoltă în sistem de franciză Grupul are operaţiuni sub brandul KFC şi în Republica Moldova, şi în Italia În total, Sphera a raportat vânzări de 1,5mld. lei în 2023, în urcare cu 11%.

    Brandurile internaţionale KFC, Pizza Hut şi Taco Bell lucrează pe piaţa din România preponderent cu furnizori locali, însă atât numărul lor, cât şi ponderea în totalul furnizorilor a scăzut în ultimii doi ani în cazul tuturor celor trei mărci.

    Mai exact, în ceea ce priveşte lanţul de restaurante KFC, unul dintre cei mai puternici actori din industria locală de ospitalitate, acesta a avut în 2023 un număr total de 77 de furnizori, dintre care 57 au fost români. Asta înseamnă o pondere de 74%, adică două din trei companii sunt autohtone. Spre comparaţie cu 2021 însă, ponderea a scăzut de la 83%.

    Brandul american de fast-food KFC este cunoscut în special pentru aripioarele de pui şi pentru alte produse din carne de pui, cum ar fi Crispy Strips. În România, acest ingredient de bază provine în bună parte de la furnizori locali.

    „Optăm pentru parteneriate cu furnizori locali (din ţara de desfăşurare a activităţilor) de carne de pui, o decizie care serveşte multiple scopuri: garantarea prospeţimii produselor, susţinerea fermierilor locali, optimi­zarea costurilor de achiziţie şi a con­su­murilor de combustibil. Prin anga­jarea directă a furnizorilor pentru fiecare regiune în care operăm, eliminăm necesitatea tranzitului către şi dinspre depozitele centrale şi scurtăm timpii de livrare. Şi pentru restul categoriilor de produse alimentare, din aceleaşi considerente, preferăm furnizori locali“, spun reprezentanţii grupului Sphera Franchise Group în cel mai recent raport de sustenabilitate.

    Diferenţe între branduri

    Grupul de restaurante Sphera Franchise Group operează pe piaţa locală brandurile internaţionale KFC, Pizza Hut şi Taco Bell, pe care le dez­voltă în sistem de franciză. Compania are operaţiuni sub brandul KFC şi în Republica Moldova, şi în Italia.

    „În 2023, pentru entităţile din România şi Republica Moldova, aproximativ 80% din bugetul dedicat achiziţiilor a fost direcţionat către furnizorii locali, subliniind angajamentul nostru ferm faţă de susţinerea economiei locale şi promovarea sustenabilităţii în toate aspectele lanţului de aprovizionare“, arată acelaşi raport. Spre comparaţie, KFC Italia a alocat în 2023 aproximativ 27% din bugetul de achiziţii către furnizori locali.

    Ponderea de 80% e folosită ca o medie pentru cele trei mărci, iar termenul „furnizori“ este definit ca producătorii de produse sau mărfuri, excluzând distribuitorii, precum Havi Logistics, cu care grupul lucrează. Numărul raportat pentru furnizori locali reflectă exclusiv furnizorii de materii prime şi ambalaje, fără a include serviciile.

    Aşadar, este interesant de urmărit că şi între cele trei branduri pe care Sphera le operează pe plan local, există diferenţe. Spre exemplu, dacă la KFC ponderea furnizorilor locali în total e de 74%, la Pizza Hut urcă la 83%, iar la Taco Bell – un brand cu specific mexican – coboară la 68%. Ce este similar la toate este faptul că ponderea a scăzut faţă de 2021, acesta fiind ultimul an de pandemie, o perioadă în care lanţurile de aprovizionare erau blocate, iar furnizorii autohtoni reprezentau baza pentru cele mai multe businessuri.

    “În 2023, am urmărit şi realizat o consolidare a furnizorilor, pentru eficientizare şi valorificarea sinergiilor, astfel că numărul total al acestora a scăzut. Din punct de vedere al volumelor însă, cele rulate prin furnizori locali au crescut, chiar dacă, numeric, ponderea acestora este mai mică. Circa 80% din volumul achiziţiilor din 2023 a fost direcţionat către furnizori din România. La nivelul Sphera, în 2023 nu am înlocuit niciun furnizor local cu unul străin. Încheierea şi consolidarea parteneriatelor locale este o prioritate pentru Grupul Sphera, fiind un punct important pe agenda de sustenabilitate atât din perspectiva scurtării lanţurilor de aprovizionare pentru reducerea impactului asupra mediului, cât şi pentru susţinerea economiei locale”, spun reprezentanţii Sphera.

    Ce nu se găseşte în România?

    Totuşi, oficialii Sphera spun în continuare că lucrează cât se poate de mult cu producători locali. Spre exemplu, peste 80%- 90% din volumul cărnii de pui pe care o folosesc provine din România, afirma recent Costică Mişaca, ESG Director la Sphera Franchise Group, prezent în cadrul summit-ului ZF ESG 2024.

     „Mai mult decât atât, avem produsele fresh, vegetale, de la producători din România, la fel şi tot ce înseamnă băuturi. Avem totuşi câteva produse pe care nu le putem lua de la nivel local pentru că nu există furnizori, aici aş aminti cartofii congelaţi. Deşi suntem cultivatori de cartofi, în România nu avem procesatori care să ofere această calitate de care noi avem nevoie. Dar, în mare parte, producătorii sunt locali“, a mai afirmat el recent.

    Sphera Franchise Group a încheiat anul trecut cu vânzări cumulate – pe toate cele trei pieţele şi sub toate brandurile – de 1,47 miliarde lei, în creştere cu 11% faţă de 2023. De asemenea, grupul a avut un profit net de 80 milioane lei, după un avans de 80%.

    Afacerile companiei au crescut şi datorită inflaţiei, care însă a scăzut puterea de cumpărare a clienţilor.