Blog

  • Fondurile de investitii vor parcuri de afaceri

    Fondurile de investitii au pus ochii pe parcurile de afaceri ca potentiale surse de profit in urmatorii ani. Cresterea numarului de astfel de proiecte si a cererii pentru inchirierea de spatiu de birouri a facut ca cea mai mare parte a birourilor aflate in stadiu de constructie sa fie tatonate de fondurile de investitii. Primul parc de afaceri achizitionat de un fond de investitii a fost, in 2004, Iride Business Park, cumparat pentru 40 de milioane de dolari de catre Immofinanz. Trendul a continuat in 2005 cu achizitia proiectului Bucharest Business Park de catre austriecii de la CA Immo. Cele doua parcuri de afaceri au inregistrat un real succes, fiind ocupate in totalitate de companii ca IBM, BAT sau Coca-Cola.
    Firmele care si-au manifestat interesul pentru cladirile cu design atractiv si specificatii tehnice ridicate sunt in mod special companiile de IT si cele care isi externalizeaza afacerile. Prin urmare, investitorii de pe piata de real estate au anuntat noi proiecte de acest gen. Cea mai recenta achizitie are in centru fondul de investitii Immoeast care a cumparat complexul de birouri Victoria Park din apropierea aeroportului Baneasa pentru 60 de milioane de euro.
    O alta tinta a fondurilor de investitii este proiectul S.Park, alcatuit din patru corpuri de cladire, cu o suprafata neta inchiriabila de circa 30.000 de metri patrati. Pentru complexul estimat la 30-35 de milioane de euro se lupta, potrivit informatiilor de pe piata, trei grupuri de investitori. Un parc de afaceri aflat in constructie si considerat o potentiala tinta a investitorilor este Baneasa Business and Technology Park, dezvoltat de Baneasa Investments si care va cuprinde 11 cladiri clasa A si A plus. Un alt proiect, Novo Park, este in desfasurare in nordul Capitalei.

  • Memoria se masoara in euro

    Ceasul Audemars Piguet pierdut – 18.000 de euro, telefonul Vertu pierdut – 20.000 de euro, stiloul Cartier pierdut – 400 de euro. Dar ce inseamna un laptop pierdut?

    Raspunsul cel mai simplu la aceasta intrebare este: pretul acestuia. Cand in discutie este insa laptop-ul unui manager, atunci pierderea reprezinta luni intregi de munca, strategii de business, planuri de afaceri sau contracte valoroase. In bani, totul se traduce in sume cu multe zerouri sau procente serioase din veniturile companiilor. In afara de informatii, laptop-ul unui manager poate contine si foarte multe lucruri personale.

    Ipoteza: o companie cu o cifra de afaceri de 10 milioane de euro isi stocheaza toate datele pe un laptop, iar acesta este pierdut.
    Concluzie: “In acest caz cred ca laptop-ul respectiv ar valora 1 miliard de euro”, spune Madalin Matica, directorul general al Dot Commerce, care gestioneaza un portal de plata pentru tranzactiile online.

    “Nu este interesanta valoarea actuala a companiei, ci planurile pe termen scurt si mediu care se gasesc in laptop-ul respectiv. Ma refer la studii de piata, planuri de marketing, predictii si inovatii, idei care urmeaza a fi aruncate in piata, design de produs si de ambalaj”, este de parere Matica. Managerul are in prezent un Tablet PC Gateway M275 – “o bijuterie informatica” care l-a costat 2.800 de dolari. “In timp ce raspund la aceste intrebari, imi dau seama cat de mult sunt dependent de laptop-ul meu cu care petrec, de fapt, mai mult timp decat cu familia”, completeaza acesta. Radu Georgescu, presedintele Grupului GECAD, care are un IBM ce a costat 5.000 de euro, trateaza aceasta problema din doua perspective. Georgescu este de parere ca valoarea laptop-ului se poate calcula ca fiind suma a doua efecte potentiale, si anume: pierderea datelor si posibilitatea ca ele sa ajunga in mana concurentei.
    “In cazul in care firma nu mai poate utiliza datele, businessul s-ar opri pana la recuperarea datelor de la zero, a eventualelor penalitati pentru contractele neefectuate intre timp. Aceasta pierdere as estima-o la 1 milion de euro”, spune Georgescu. Cel de-al doilea efect, acela ca datele sa ajunga in posesia “concurentei rauvoitoare”. “Acest lucru echivaleaza cu furtul de clienti, furnizori, tehnologie. Astfel ca estimarea mea ar fi de 10 milioane de euro pentru acest caz ipotetic”, adauga el. Sebi Vasilescu, presedintele Diviziei Sebra (food & baverages) din Grupul RTC, crede ca estimarea unei astfel de pierderi depinde foarte mult de domeniul in care activeaza compania. “In plus, este practic imposibil ca toate datele unei companii de asemenea nivel sa fie stocate pe un singur laptop.”

    Luni de munca si mii de euro
    Laptop-ul unui manager poate fi “mina de aur” pentru ceilalti businessmani din breasla, care invart pe degete milioane de euro. “Mai mult de 90% din timp laptop-ul este folosit in scopuri de business, restul ramanand pentru timpul liber. Printre utilizarile personale intra filmele, fotografiile si browsing-ul”, spune Catalin Patrasescu, partener al SmartPoint, companie de analiza a pietei, care are un laptop BenQ S73G. “M-as mira ca un manager sa aiba foarte multe lucruri epersonalee pe laptop”, completeaza Matica si spune ca acest dispozitiv il foloseste, in proportie de 99%, pentru afaceri si doar un singur procent pentru activitatile personale. “Mai ascult din cand in cand muzica in format MP3 pe laptop-ul meu”, marturiseste Matica.
    Georgescu spune ca laptop-ul il foloseste numai pentru afaceri. “Aproape 100% il folosesc la birou. Rareori il duc acasa, si asta doar daca am de gand sa lucrez in weekend sau seara tarziu.” Vladimir Sterescu, CEO al EasyCall, este de parere ca laptop-ul nu mai este un dispozitiv foarte practic. “In ultima vreme nu il folosesc foarte mult pentru business. In general activitatea din firma noastra este o activitate operationala, iar 80% din aceasta activitate este text, mai ales e-mail-uri. Dar pe langa laptop mai folosesc si un blackberry, deoarece laptop-ul este mai incomod, trebuie sa-l iei tot timpul dupa tine si e ca si cum ai umbla cu 2 genti – una pentru laptop si una pentru lucrurile personale”, spune acesta. Folosit sau nu in proportie mare pentru activitatea profesionala, toti sunt de parere ca ar fi foarte neplacut sa-si piarda laptop-ul. Si nu pentru pretul lui, ci pentru valoarea informatiilor pierdute care poate insemna luni de munca, contracte pierdute si un “buzunar” mai gol cu sute de mii de euro.
    Matica si-a vazut laptop-ul distrus in cursul unui control vamal. “A fost o mica apocalipsa, deoarece aveam extrem de multe date in el, proiecte, adrese de e-mail si business planuri pentru anul in curs. Am pierdut apoi 2 luni ca sa repar aceasta pierdere si am pierdut 5 contracte in acest timp”, povesteste acesta.
    “Mi s-a intamplat si mie odata sa mi se strice laptopul si a fost groaznic. Din acest motiv informatiile actuale de pe laptop-ul meu sunt redundante fata de cele pe care le tin pe desktop”, spune Sterescu. “Daca as fi avut toate datele legate de firma numai pe laptop, acestea ar fi valorat cel putin jumatate de an de lucru. In conditiile in care as avea nevoie de aproximativ 2 luni de zile pentru a reface informatiile pierdute – gen contracte, oferte, documente de strategie -, ar insemna ca as pierde 20-30.000 de euro, daca evaluez pierderea din perspectiva salariului meu. Daca fac aceasta evaluare din perspectiva businessului pe care il conduc, laptop-ul pierdut ar fi valorat sute de mii de euro, in conditiile in care am terminat anul trecut cu o cifra de afaceri de peste 4 milioane de euro”, explica Sterescu. Matica isi evalueza laptop-ul din mai multe planuri, iar valoarea acestuia variaza intre 1 euro si 50.000, in functie de “locul” in care ajung datele de pe el. “Stiu o companie si cinci banci comerciale din Romania care ar plati cel putin 50.000 de euro pe acest laptop. Pentru un competitor al meu acest laptop ar fi o mina de aur si cred ca valoarea informatiilor din el se ridica la suma de 200.000 de euro. Dar cred ca este greu de facut aceasta estimare. In mana unui profan ele nu ar valora mai mult de 1 euro”, spune acesta.

    Dependent de backup
    Orice om de afaceri trebuie sa se gandeasca la posibilitatea de a se intampla ceva cu laptop-ul lui. De aceea cei multi isi iau masuri de protectie pentru a nu fi in situatia de a pierde informatii importante, lucru care poate atrage dupa sine consecinte grave. “Eu imi fac backup la informatiile de pe laptop. De altfel, backup-ul informatiilor este una dintre cele mai importante reguli pe care politica de securitate a unei companii trebuie sa o includa”, este de parere Georgescu. “In cazul in care nu faci backup, efectele pot fi devastatoare – de la pierderea contactelor cu clientii si partenerii pana la incetarea activitatii firmei pentru o perioada de timp in care se incearca recuperarea datelor”, completeaza acesta. Si Matica si-a pus problema securizarii informatiilor, in acestea investind aproximativ 300 de euro. “I-am adaugat protectii pentru supravoltaje, pentru acces neautorizat si pentru conectarea la retele Wi-Fi”, spune acesta. Sterescu spune ca nu mai lucreaza foarte mult pe laptop sau desktop. Iar pentru informatiile pe care le detine se face backup la 24 de ore. “De fiecare data ne conectam la niste servere, iar pentru aceste informatii se face backup zilnic si practic, daca s-ar intampla ceva cu laptop-ul meu, as pierde doar informatiile din ziua respectiva”, povesteste Sterescu. Solutia lui Patrasescu pentru un “dezastru” de dimensiuni mai mici este aceea de a nu pastra pe laptop decat informatii care pot fi refacute rapid in cazul unui incident. “Prin politicile de securitate si backup exista, in orice moment, o arhiva din care se poate reface structura de informatii de pe notebook intr-o proportie de 98-99%”, spune Patrasescu. “Pentru ceea ce inseamna documente personale, imediat ce ajung acasa pun datele pe sistemul propriu, care are o structura redundanta prin care ma asigur ca in cazul caderii unuia din hard discuri se recupereaza din celelalte si datele nu se pierd.”

    Laptop-ul de 7 milioane de euro
    Un studiu facut de Symantec printre utilizatorii de laptop-uri din Europa, Africa si Orientul Mijlociu arata ca 78% dintre cei intervievati considera ca datele de pe laptopul lor au o “valoare substantiala” si estimeaza aceasta valoare la 800.000 de euro. Au fost de asemenea oameni care au spus ca informatiile de pe dispozitivul lor pot valora chiar si 7 milioane de euro. In ciuda acestor valori substantiale, doar 42% dintre companii platesc pentru masurile de protectie ale informatiilor pe care angajatii le detin pe laptop. Cele mai multe dintre companiile din domeniul IT (45 de procente) lasa aceasta problema in grija angajatilor. La acest studiu au participat 1.700 de angajati si manageri din domeniul IT.

  • Finantistul de la cablu

    Se spune ca cel mai scurt drum catre fotoliul de CEO trece prin biroul alaturat… cel de CFO. Ce face insa un CFO (director financiar) pana sa ajunga acolo? Sau alta intrebare: vor finantistii de top sa ajunga directori executivi? Care le sunt atributiile, cu cate meeting-uri isi umplu ziua si ce hartii pretioase trebuie sa semneze pentru asta?

    TARGET a petrecut o zi intreaga in umbra directorului financiar al grupului UPC – Astral, Dragos Tanase. L-am insotit, dimineata, in fata oglinzii, sa aranjam nodul de la cravata, l-am urmarit in meeting-uri si in pauza de pranz, si l-am condus acasa intr-o dupa-amiaza tarzie, dar relaxanta, numai buna de o partida de fotbal pe parchet cu fiul sau, Andrei. Ne-am intrebat la sfarsit: este usor sau este greu sa fii directorul financiar al celui mai mare operator de servicii de cablu tv din Romania? Nu am gasit raspunsul cert, dar am surprins cateva secvente din activitatea zilnica a unui manager de top care a crescut valoarea companiei pentru care lucreaza de 15 ori in sase ani. Sau care trebuie sa investeasca anul acesta, cu mare grija, 40 de milioane de euro in comunicatii.
    Am ajuns la casa lui Dragos Tanase din Pipera dimineata la ora 8. Soare si liniste. Dragos Tanase deschide usa larg si ne invita intr-un interior cochet, si foarte personalizat. Linistea se spulbera instantaneu. Andrei, fiul sau de 1 an, umple casa cu rasete si isi face simtita prezenta chiar si in incaperile unde nu are acces. Pe parcurs, mi-am dat seama ca ii seamana foarte mult tatalui sau, macar dintr-o privinta: este foarte priceput si interesat de utilizarea cablurilor din casa si vadit preocupat de a introduce diferite dispozitive in priza. Un viitor CFO la o companie multinationala de servicii Internet prin cablu? – macar genetic sansele lui Andrei sunt foarte crescute.
    Programul lui Dragos Tanase incepe foarte devreme. Isi face nodul la cravata, intotdeauna la clanta, si uneori repeta operatiunea minute in sir. “Nu ma descurc sa o fac altfel si prefer sa incerc aici pana iese bine”, spune cu amuzament Tanase. Micul dejun este momentul favorit al diminetilor lui, pentru ca astfel mai petrece timp cu fiul sau. Cei doi mananca impreuna, fiindca mama lui Andrei, Roxana Tanase, pleaca intotdeauna mai devreme catre serviciu.
    Intre mic-dejun si joaca de la revedere cu copilul, Dragos Tanase se retrage cu cafeaua in study-room, si imaginea incepe deja sa aduca a director financiar de multinationala, care trebuie sa vada oportunitati de achizitii, strategii si linii noi de business. In study-room, sesiunea de citit mail-uri dureaza cat cafeaua: nu mai mult de 10 minute. Mai ales ca procesul de prelungeste in masina, in “intersectia aceea aglomerata din nord”. “Pentru ca stau destul de mult prins in blocaje de trafic, desi biroul meu este relativ aproape de casa, scot mereu Blackberry-ul si ma uit pe e-mail-uri”, spune el. Managerul isi conduce singur automobilul Audi A4, in care inca se mai vad urme ale weekend-ului trecut, petrecut intr-o statiune de schi la granita dintre Italia si Franta.
    Si, intr-adevar, sediul companiei nu este departe. La birou – liniste si panorama uluitoare. Cladirea are multe etaje si birourile managerilor se afla la cea mai mare inaltime, dupa modelul newyorkez, doar UPC Romania este o filiala a Liberty Global, care este al treilea mare operator de cablu din lume, si american pe deasupra.
    La etajul 6, in stanga – biroul lui Dragos Tanase, iar in dreapta cel al directorului executiv al UPC, Richard Anderson. Biroul din stanga – aerisit si fara nicio hartie care sa tradeze functia sau preocuparile locatarului. Biroul din dreapta – un mini lounge, cu fotolii si canapele imbietoare la dezbatere, colorate in nuante wenge, cu multe obiecte personale si cu o masa de lucru ceva mai incarcata. Asadar, intre biroul de CEO la cel de CFO este doar un perete, dar usile sunt larg deschise la ambele. Programul lui Dragos Tanase continua cu citirea e-mail-urilor… si continua asa vreme de o ora, pentru ca primeste 80-100 de mail-uri zilnice care e musai sa fie citite. La loc de cinste pe birou – The Economist si laptop-ul si in urmatoarele doua ore niciun document pe suport hartie nu isi face aparitia. “Semnez cel mai mare numar de hartii din companie, dar sunt adeptul biroului fara hartii. Din acest motiv chiar am stabilit o ora in fiecare saptamana, un fel de meeting informal, in care semnez diverse documente si asa imi organizez timpul ramas pentru alte lucruri”, explica finantistul UPC.
    “Sunt genul de manager care nu agreeaza situatiile urgente. Cred ca atunci cand ai urgente, este grav – trebuie sa ai prioritati. Prioritatile ti le faci singur, iar urgentele ti le fac altii. De asemenea, mi se pare interesant, ca stil de management, cel american, unde se lucreaza cu obiective pe termen lung”, spune executivul UPC.
    Tanase delimiteaza clar managerii autohtoni de cei straini. “Managerii romani sunt foarte controlling, cu personalitati puternice si foarte independenti pe cand cei din strainatate pun accent pe conceptul de eempowermente si delegarea sarcinilor. Cum spune Richard, (seful UPC Romania – n.red.), un manager bun este cel care poate pleca de la birou doua luni si nu i se simte lipsa.”

    Helicopter view
    Daca e sa dam ascultare cartilor de management, un director financiar trebuie sa gaseasca surse de finantare, sa faca raportari, planuri de afaceri pentru noile linii de business pe care le lanseaza compania sau, pur si simplu, sa puna in aplicare deciziile directorului executiv. Desi sertarele mobilierului office sunt pline de rapoarte si analize financiare, Dragos Tanase recunoaste ca nu este un om al proceselor. “Un CFO nu trebuie sa aiba atributii operationale. In rutina mea zilnica nu intra semnarea platilor si efectuarea de rapoarte sau analize. Prefer sa ma concentrez pe ideea de ehelicopter viewe, adica pe partea strategica, sa am vedere de ansamblu asupra afacerii, sa dau directii si sa ma implic in ceea ce inseamna leadership.”
    La inchideri de exercitiu financiar sau cand presiunea este foarte mare in companie – abia atunci ajunge CFO-ul cu helicopter view sa coboare in detaliile din hartiile UPC. “Sunt astfel de momente cand ajung acasa, iau cina si pe la ora 10-11 seara incep o noua sesiune de lucru – deschid laptop-ul, fac prezentari, fac optimizari financiare si fiscale si se intind asa pana tarziu in noapte, la ora 1 sau 2. Sunt singurele clipe de liniste si de aceea imi iau job-ul acasa. Asta se intampla de obicei in anotimpul fuziunilor, al achizitiilor, al bugetelor. Dar nu neaparat: chiar acum, de exemplu, sunt foarte implicat la nivel de procese, pentru ca se implementeaza un nou soft la nivelul intregii companii si trebuie sa supervizez cum decurg lucrurile”, spune el.

    Intre formal si informal
    Fostul consultant al Arthur Andersen ramane sobru, dar foarte deschis, si in timpul meeting-ului. In sedinta intra Eliza Rusu, Accounting Controller, si Bianca, asistenta CFO-ului UPC. Se vorbeste despre team building-ul de saptamana viitoare si despre contractul cu abonatul. “Am luat carti pentru colegii din departament: Lodge, Murakami, John Kennedy Toole si le-am ascuns in biroul Cristinei. Tema se numeste comunicarea. Joi facem prezentarile pe teme de comunicare, iar vineri seara urmeaza surpriza – ii punem sa monteze piese de teatru”, povesteste Rusu despre cum va arata evenimentul. Deduc ca este vorba despre un teambuilding al departamentului financiar si Dragos Tanase ma lamureste printr-o interventie succinta, dar la obiect. “Sunt de acord sa oferim ca premii cartile. Sunt foarte multi oameni tineri in departament si majoritatea stau foarte mult la birou, iar cand ajung acasa tot in fata calculatorului ajung.”
    Cu managerii de PR discutiile decurg aproximativ la fel, doar ca intervin mai multe cifre si prescurtari. “Facem PO si vedem daca se justifica evenimentul. Poate costa 10.000 de euro, dar trebuie sa vedem de ce facem evenimentul. Scopul ne este clar? Chiar daca este bugetat, trebuie sa il justificam foarte bine”, explica precaut managerul.
    Urmatoarea sedinta pe ordinea de zi se refera la contractul cu abonatul. Intervin ca personaje Lucian de la marketing si Marius, care a convocat, de fapt, sedinta. “Primul lucru pe care il poti face este sa citesti procedurile”, ii transmite directorul financiar al UPC Elizei Rusu, care este unul dintre managerii sai. Raspunsul vine prompt si amana practic o decizie pana la finalul sedintei: “Crezi ca nu le-am citit?”. Se pare ca managerul are incredere deplina si nu mai pune alte intrebari suplimentare. Dupa ce incaperea se goleste, Dragos Tanase coboara, inainte de pranz, intr-un scurt tur prin birourile colegilor sai din departamentul financiar la etajul 2. Desi atmosfera se schimba inca de la intrare, managerul este acelasi: nici mai autoritar, nici mai vehement. Fata de birourile top managementului de sus, etajul 2 arata mai aglomerat, personalul intoarce pe toate partile foi de excel si cauta numere de facturi. Dragos Tanase are 5 manageri directi si toti au birourile aliniate pe partea stanga a etajului. Departamentul este structurat in divizia de Finance and Accounting (Finante si Contabilitate) si cea de Procurement (Achizitii).
    In biroul managerului responsabil pe probleme de taxe, discutia se poarta amical si, in mare pe parte de strategie fiscala, care trebuie sa fie in concordanta cu legislatia interna. Pe flipchart sunt scrise cateva operatiuni contabile si observ ca se crediteaza 5121, ceea ce inseamna ca UPC a platit, probabil, ceva din disponibilitatile aflate in conturi bancare. Nu imi dau seama cat si nici din care conturi bancare, asa ca renunt sa mai fac investigatii. Aflu, in schimb, ca raportarile fiscale, se fac, in companie, atat pe sistemul american (datorita apartenentei la Liberty Global) cat si pe sistemul romanesc.

    Costul de oportunitate
    Cum reuseste un fost consultant (prudent prin definitie) sa pastreze cheia de la vistieria unei companii cu o cifra de afaceri de aproape 200 de milioane de euro si sa faca planuri de expansiune in acelasi timp? “Eu am preferat sa am o educatie generalista, nu de business, de aceea nu sunt analist financiar certificat (CFA), MBA sau ACCA. Plus ca am calculat totul in costuri de oportunitate. Ca sa te inscrii intr-un program de studii gen MBA, pierzi 2 ani din viata cu tot ce inseamna ei: salariu, experienta, si, mai ales, oportunitati. Eu am 10 ani deja experienta. Abia acum ma gandesc sa ma inscriu intr-un executive MBA, care este, de fapt, un program de studii la care prezenta nu este decisiva. Din moment ce ma indrept spre 40 de ani, nu mai am nevoie de diplome la acest nivel, ci ma bazez pe experienta, networking si idei”, explica Dragos Tanase. Nu am raspuns inca la intrebare? Incerc sa aflu o cifra: managerul UPC vrea sa isi pastreze cresterea companiei de pana acum: in jur de 20% anual.
    Dar e ora pranzului si Dragos Tanase a facut rezervare pentru business lunch la un restaurant italian, vizavi de birourile UPC. Intre timp, sesizeaza o reclama a concurentei postata exact in fata unei reclame UPC. Dupa zambetul lui, imi dau seama ca batalia pe piata de servicii de cablu e incinsa si mi se explica mai multe detalii in timpul mesei.
    Tanase iubeste mancarea italiana. Povestea inceputurilor lui la UPC are si ea legatura cu mancarea. Isi aminteste cu umor ca atunci cand a venit la UPC avea cateva kilograme in plus, de care a reusit sa scape repede. “Dupa ce am terminat un master in Audit si Management Financiar in cadrul ASE-ului, am lucrat 6 luni la stat, in Ministerul de Finante, dar imi doream foarte mult sa ajung intr-o companie de consultanta. Am intrat in Arthur Andersen si am fost, vreme de 3 ani, consultant. Experienta a fost foarte buna – m-am preumblat prin multe companii din Romania, din energie, media, servicii sau utilitati.” La UPC a ajuns exact cand operatorul achizitionase cateva companii mai mici, avea doar 300.000 de abonati si furniza doar servicii de cablu TV. “Am venit direct pe pozitia de CFO si a fost foarte challenging, pentru ca UPC-ul era in faliment pe plan international. Colegii mei olandezi de la Arthur Andersen ma intrebau uimiti: esti nebun, te duci la o companie in faliment? Stiam ca in Romania UPC are un mare potential, pentru ca piata de telecom era abia la inceput, iar nevoile de comunicatii erau imense, asa ca am mers pe ideea mea”, povesteste CFO-ul.

    Comunicatii convergente
    Asa a inceput Tanase sa munceasca pentru pentru UPC. Unde a ajuns? In scurt timp – la achizitia Astral. A dat pe Astral 420 de milioane de euro si a condus departamentul de integrare, pentru a integra noua companie. Dintr-o firma mica, cu 360.000 de clienti, grupul a a crescut sub conducerea lui Tanase la peste 1,3 milioane de clienti doar pentru serviciile de cablu. In termeni financiari – cresterea a fost de peste 15 ori.
    Am si o curiozitate, ca sa imi completez imaginea despre piata de comunicatii: ce se aude cu conducta inteligenta, idee pe care am tot auzit-o in piata? “Conducta inteligenta este marea batalie care se da in Romania acum. Inseamna unificarea telefoniei cu internetul si mutarea televiziunilor de nisa pe internet. Televiziunile de nisa se vor muta pe platforma IP si vor prolifera si, in general, tot mai multi oameni vor avea nevoie de Internet”, dezvolta directorul financiar. Unde se vor indrepta consumatorii? “Convergenta e cheia. Televiziunea cu Internetul se vor intrepatrunde, deja citim e-mail-ul pe telefonul mobil si vocea nu mai tine neaparat de telefon, ci de Internet. Intrebarile sunt: la ce ne vom uita in living? La televizor sau la un calculator foarte sofisticat? Cum vorbim la telefon? La iPod/iPhone sau la vreun produs Microsoft, totul pe o platforma VOIP? Scenariile se apropie de SF, dar sunt cat se poate de reale: caminul fiecaruia va deveni un hot spot, casa va fi interconectata global intr-o uriasa retea de comunicatii”, spune Tanase.
    Asa ca, dupa un pranz format dintr-un fel de mancare si o discutie filosofica despre comunicatii, Dragos Tanase mai are de bifat pe agenda un conference call, inca un meeting si o discutie cu colegii sai. Nimic de raportat catre CEO-ul Richard Anderson azi, pentru ca seful UPC nu este in tara. Ziua directorului financiar al UPC se incheie cumva simetric, din nou acasa, la o discutie cu sotia sa, in bucatarie si inca o repriza de fotbal cu Andrei. Tanase face planuri despre ce lumini si ce obiective sa isi mai cumpere pentru aparatul foto, pasiune in care a investit deja 5.000 de euro. Ce isi mai doreste un CFO de talia lui cand are aproape tot? Sa fie CEO? “Si da, si nu. Vreau sa fiu un lider de business. Pot sa fiu CEO intr-o multinationala, sau as putea sa fac un startup cu alti investitori. Mi-ar placea sa fiu, de asemenea, manager de fond de investitii. In oricare din cazurile de mai sus, dupa 40 de ani as vrea sa ma implic mai mult in activitati sociale si civice din gama non-profit. Sunt de parere ca omul trebuie sa aiba mai multe dimensiuni, sa fie profesionst in ce face, dar sa aiba pasiuni, familie si activitate civica. Si intotdeauna obiective pe termen lung.”
    Aproape o zi pe urmele unuia dintre cei mai carismatici finantisti din Romania si raman cu cateva intrebari – despre el, despre filosofia de viata a unui manager multidimensional si despre viitorul comunicatiilor. Nu stiu cum arata viitorul lui Dragos Tanase, daca voi scrie despre el in alta postura peste 4 ani, cum nu stiu nici daca cei cativa oameni care pun la cale comunicatiile se joaca acum cu gadgeturile care vor aparea in urmatorii 5 ani. Pot in schimb sa imi imaginez ce vreau.

  • Real estate la apa

    Care este viitorul real estate-ului intr-o lume in care suprafata de teren uscat scade in fiecare an, iar preturile cresc necontenit? Desi aduc inca a science fiction, dezvoltarile subacvatice par a fi raspunsul pe termen lung, iar arhitectii se grabesc sa se specializeze in acest nou domeniu pentru a nu pierde valul. Dubaiul promite sa aduca primul hotel subacvatic, Hydropolis, un proiect de peste 500 de milioane de dolari, construit la aproape 20 de metri sub nivelul marii. O camera in Hydropolis va costa in jur de 1.500 de dolari pe noapte. Hotelul va dispune de un mall, trei baruri si un sistem de aparare pe baza de rachete pentru eventualitatea unui atac terorist. Cel de-al doilea proiect asemanator, Poseidon Mystery Island, va fi amplasat in apropierea insulelor Fiji. Construirea hotelului va costa peste 200 de milioane de dolari, iar acesta va fi deschis publicului de la jumatatea anului viitor. Hotelul se mandreste cu o priveliste splendida la unul dintre cele mai mari recifuri de corali din lume, ceea ce va face camerele de la Poseidon de doua ori mai scumpe decat la Hydropolis. Cealalta problema la care constructiile subacvatice se vor a fi solutia este incalzirea globala. Nivelul marii va creste cu 6 metri in urmatorii 6 ani? Nicio problema. Arhitectii specializati in constructiile supra-acvatice propun cladirile lacustre, cu piloni ancorati pe fundul marii. Arhitectul olandez Koen Olthuis, fondatorul companiei Waterstudio, a fost primul care s-a dedicat stucturilor plutitoare – case, garaje, cladiri de apartamente – si a fost angajat de Printul Dubaiului pentru a construi o moschee la suprafata apei. Insa cel mai nonconformist design al unei cladiri lacustre este cel al Trilobis 65 proiectat de arhitectul italian Giancarlo Zema. La un pret de vanzare de 5 milioane de dolari, ciudata cladire in forma de ou este un hibrid intre un iaht gigantic si o casa plutitoare in care pot locui pana la sase oameni.

  • IN CIFRE

    Iasiul este pus in situatia de a-si gasi noi resurse de crestere, dupa ce productia industriala a scazut de la an la an, odata cu iesirea din functiune a colosilor din perioada comunista.

     

    PRODUCTIE INDUSTRIALA. In perioada ianuarie-octombrie 2006, productia industriala realizata in judetul Iasi a fost de 820 de milioane de lei (234 mil. euro), cu 7,7% mai putin fata de aceeasi perioada din 2005.

     

    SALARIU MEDIU. In octombrie 2006, salariul mediu brut la Iasi era de 1.085 de lei (820 de lei net), in crestere cu 205 lei (respectiv 145 de lei) fata de octombrie 2005. Fata de media pe tara, câstigurile salariale din Iasi sunt cu 6,1% mai mici.

     

    POPULATIE. La 1 ianuarie 2007, populatia orasului Iasi era de 400.000 de persoane, dupa estimarea Primariei Iasi.

  • Tranzactii cu Vodafone

    Valoarea totala a tranzactiilor care au vizat cladiri ocupate de operatorul de telefonie mobila Vodafone a depasit pragul de 160 mil. euro in aproximativ doi ani. 

    • Global Business Center (sediul departamentului de relatii cu clientii) a fost achizitionat la inceputul anului 2005 de austriecii de la Immofinanz pentru 15-20 de milioane de euro.
    • Pipera Center (care gazduieste unul dintre departamentele tehnice) a fost cumparat in 2005 de Immofinanz cu 25 de milioane de euro.
    • Mai multe sedii din Capitala (zona Valea Cascadelor) si provincie (Craiova, Brasov si Bacau) au fost vandute catre fondul elen Blue House la sfarsitul anului 2005 pentru aproximativ 20 de milioane de dolari (aproape 17 milioane de euro).
    • Charles de Gaulle Plaza (unde este plasat cartierul general al operatorului) a fost preluat la jumatatea anului trecut de Accession Fund pentru mai mult de 80 de milioane de euro.
    • Complexul de birouri din zona Obor (care gazduieste unul dintre departamentele tehnice) a intrat la sfarsitul anului trecut in portofoliul grupului britanic de investitii City Capital Property Advisers pentru 30 mil. $ (peste 22 mil. euro).

  • Most wanted: Vodafone

    Grupul britanic de investitii City Capital Property Advisers a preluat la sfarsitul anului trecut doua cladiri de birouri din zona Obor a Capitalei pentru mai mult de 30 mil. $ (peste 22 mil. euro).

     

    Dincolo de valoare – achizitia unor proiecte de 10-20 mil. euro a devenit aproape un fapt divers pe piata – tranzactia este ultima dintr-o serie care a vizat cladiri inchiriate de operatori de telefonie mobila. Cele mai cautate spatii de birouri au fost pana acum cele ocupate de operatorul de telefonie mobila Vodafone, care a fost tinta a cinci tranzactii cu o valoare cumulata de peste 160 de milioane de euro. Cea mai recenta, incheiata la sfarsitul anului trecut, a vizat doua cladiri de birouri (de cinci si sapte nivele) cu o suprafata totala de circa 12.800 mp. Pe langa spatiul tehnic al Vodafone, pe lista chiriasilor se afla si Petrom, cea mai mare companie de pe piata locala.

     

    Proiectul imobiliar fusese dezvoltat in perioada 1999-2000 de Avrig 35, unul dintre cei mai importanti dezvoltatori de pe piata locala. „Am avut de-a lungul timpului cam zece oferte. Chiar si dupa ce am vandut catre City Capital“, a declarat pentru Business Magazin Alexander Hergan, CEO al Avrig 35.

     

    El spune ca pana anul trecut „nu venise timpul“ sa vanda spatiul respectiv, iar britanicii au avut, in plus, avantajul de „a fi simpatici“. Tot anul trecut Hergan facuse primul pas si vanduse cel mai important proiect realizat pana acum, cladirea Charles de Gaulle Plaza, pentru mai mult de 80 de milioane de euro, aceasta fiind la momentul respectiv cea mai mare tranzactie de pe piata locala.

     

    Vanzarea celor doua cladiri de birouri din zona Obor s-a facut, potrivit lui Daniel Lem, director de investitii la City Capital Property Advisers, la un yield (randament anual) de 8%. Tranzactia intermediata de casa de investitii Capital Partners a durat sase luni din momentul tatonarii pana la semnare si a fost urmata la foarte putin timp – numai doua luni – de o alta de mai mica anvergura.

     

    Luna trecuta britanicii au cumparat de la compania M&C Development cladirea de birouri care gazduieste sediul companiei de comunicatii prin cablu UPC Romania, valoarea tranzactiei intermediate de compania imobiliara CB Richard Ellis fiind de 10 milioane de euro.

     

    Plasata in zona de nord a Capitalei, langa parcul Herastrau, cladirea are o suprafata inchiriabila de 3.300 mp dintr-o suprafata totala de 6.000 mp si le aduce britanicilor un yield de 7,25%, potrivit lui Lem. Cele doua tranzactii nu au stins pofta de achizitii a fondului britanic, care are in vedere, in continuare, si alte „preluari de cladiri de birouri sau cu destinatie comerciala“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Daniel Lem.

    Motivatia britanicilor este reprezentata, ca si in cazul celorlalti investitori anuntati pe piata romaneasca, de randamentele ridicate ale investitiilor. Astfel, achizitia unei cladiri de birouri de clasa A aduce pe piata romaneasca un randament anual de 7-8%, fata de doar 4-5% in tarile de la vest de Romania.

     

    In plus, cererea foarte mare de spatii de birouri de calitate face ca orice proiect de birouri anuntat sa ajunga la un grad foarte mare de ocupare cu mult timp inainte de a fi finalizat. Cererea de birouri de clasa A a aparut pe piata odata cu dezvoltarea afacerilor companiilor multinationale, acestea fiind pana nu demult singura tinta.

     

    Dintre multinationale s-au detasat in ultimii ani operatorii de telefonie mobila, al caror ritm de dezvoltare a implicat o nevoie foarte mare de spatii de birouri. In aceste conditii, era normal ca cele mai multe tranzactii de pe piata imobiliara sa vizeze proiecte ocupate de companii telecom.

     

    Orange a deschis seria tranzactiilor de anvergura, imobilul care adapostea sediul central al operatorului de telefonie mobila fiind vandut la jumatatea anului 2003 de dezvoltatorul imobiliar Globe Trade Center (GTC) International catre fondul de investitii austriac Europolis pentru aproximativ 29 de milioane de dolari (sau 26 de milioane de euro la momentul respectiv). Insa cel mai cautat chirias de catre investitorii imobiliari a fost Connex, preluat intre timp de gigantul Vodafone si care a ajuns deja la a cincea tranzactie.

     

    Povestea a inceput, in anul 2005, cu Global Business Center, sediul departamentului de relatii cu clientii al companiei. Situat in zona Politehnica din Capitala, proiectul a fost achizitionat de catre fondul de investitii austriac Immofinanz, valoarea tranzactiei fiind estimata de surse din piata la aproximativ 15-20 de milioane de euro.

     

    Cladirea cu o suprafata de 13.500 de metri patrati fusese dezvoltata de compania cu investitori israelieni Delta Intensiv-Trade si implicase investitii de 15 milioane de dolari (peste 13 milioane de euro), potrivit informatiilor disponibile.

     

    Schema s-a repetat cateva luni mai tarziu, cand acelasi grup de dezvoltatori a vandut tot catre Immofinanz o alta cladire situata in nordul Capitalei. De aceasta data, tranzactia a vizat un spatiu ocupat de departamentele tehnice ale operatorului de telefonie mobila si a fost situata la aproximativ 25 de milioane de euro, potrivit informatiilor din piata imobiliara.

     

    In plus, sfarsitul anului 2005 a marcat vanzarea la pachet a mai multor sedii ale Vodafone din Capitala (zona Valea Cascadelor) si provincie (Craiova, Brasov si Bacau), pentru o valoare estimata la aproximativ 20 de milioane de dolari (aproape 17 milioane de euro).

     

    Daca vanzatorul nu s-a schimbat, cumparatorul a fost de aceasta data fondul elen Blue House, aflat la prima afacere pe piata locala. Insa cea mai mare tranzactie care a vizat sediul Vodafone s-a petrecut abia la jumatatea anului trecut.

     

    Charles de Gaulle Plaza, cea mai mare cladire de birouri clasa A la momentul respectiv, a fost cumparata cu mai mult de 80 de milioane de euro de catre Accession Fund. Fondul administrat de compania GLL Real Estate Partners era de peste un an in cautarea unei potentiale achizitii, fiind in discutii avansate pentru achizitia imobilului de birouri Dorobanti 239 din Capitala, actualul sediu general al Petrom.

     

    Pe langa sediul central al Vodafone, Charles de Gaulle Plaza reprezinta si cartierul general al Raiffeisen Bank si HVB Bank Romania, dar si al companiei romanesti din domeniul IT Gecad.

  • REGIONAL VORBIND

    Regiunea Nord-Est, din care face parte si Iasiul, este pe primul loc in cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei dupa numarul de locuitori, insa este considerata cea mai saraca din intreaga Uniune Europeana. Iasiul, la randul sau, desi ocupa un loc fruntas intre cele sase judete ale regiunii, s-a vazut in ultimii ani depasit constant de performantele Bacaului, propulsat (cel putin pana in 2004) de puternicele grupuri de influenta politico-economica originare de aici.

     

    Comisia Nationala de Prognoza (CNP) estimeaza ca PIB aferent judetului Iasi va avea in 2007 cea mai mare crestere din intreaga regiune (7%), PIB pe cap de locuitor va fi de 3.730 de euro, in crestere cu 464 de euro fata de anul precedent si cu fix 464 de euro mai putin decat se va inregistra in 2008. Prin urmare, Iasiul nu va reusi sa reduca diferenta fata de Bacau, in continuare conducatorul plutonului, chiar pozitia sa secunda fiind in pericol ca urmare a cresterii, in curs de accelerare, a performantelor Neamtului.

    Indicatori

    Total regiune

    Bacau

    Iasi

    Neamt

    Vaslui

    2005

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB (%)

    2,2

    5,7

    -1,4

    4,7

    4,2

    PIB/locuitor (euro)

    2.517

    3.145

    2.801

    2.521

    1.938

    Rata somajului (%)

    6,8

    6,3

    7,2

    5,6

    10,1

    2006

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    5,6

    5,4

    4,5

    7,4

    5,4

    PIB/locuitor (euro)

    2.998

    3.754

    3.266

    3.074

    2.328

    Rata somajului

    5,9

    5,5

    6,8

    4,2

    9,5

    2007

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,6

    6,7

    7,0

    6,5

    5,6

    PIB/locuitor (euro)

    3.407

    4.275

    3.730

    3.493

    2.623

    Rata somajului

    5,8

    5,4

    6,7

    4,1

    9,4

    2008

     

     

     

     

     

    Cresterea reala a PIB

    6,4

    6,1

    6,4

    7,0

    5,7

    PIB/locuitor (euro)

    3.826

    4.791

    4.194

    3.950

    2.930

    Rata somajului

    5,7

    5,3

    6,6

    4,0

    9,3


  • LOCALNICII

    BUSINESS Magazin a pus una si aceeasi intrebare mai multor oameni de afaceri cu activitate locala: Va considerati dezavantajat pentru ca sunteti din Iasi si ati inceput prin a investi aici?

     

    Iulian Dascalu, Iulius Mall: „Nu, as putea spune ca dimpotriva, aici nu am avut concurenta si am dezvoltat afacerea lejer“.

     

    Neculai Apostol, Kosarom: „Fiind companie producatoare, pozitionarea in Iasi ne-a dezavantajat pentru ca nu am avut acces – din cauza infrastructurii –  la piata de desfacere din Ardeal, dar acum suntem avantajati, pentru ca putem sa ne orientam usor spre o piata cu forta de munca mai ieftina: Republica Moldova“.

     

    Stefan Liute, Grapefruit: „Da, au existat dezavantaje, legate in principal de contactele directe mai rare cu clientii români (concentrati in Bucuresti, in mare parte) si de un networking mai redus“.

     

    Lucian Grecu, Hotel Unirea: „Ma intreb uneori ce grad de ocupare as avea la hotel daca ar fi in Bucuresti, dar in rest sunt multumit de piata“.

     

    Bogdan Pitigoi, Casa Auto: „In Iasi piata de profil s-a dezvoltat in acelasi ritm (raportat la numarul de locuitori) cu toata tara, asa ca nu ma simt dezavantajat“.

  • Livrari mai mici, incasari mai mari

    Rusia a incasat anul trecut din exportul de titei si gaze naturale suma de 107 mld. euro. Veniturile din exporturile de titei au fost de 74 mld. euro, cu 22,04% mai mult fata de 2005.

     

    In schimb, volumul livrarilor a scazut cu 2,41%, ceea ce arata ca incasarile mai mari au provenit pe fondul cresterii preturilor de livrare. Din totalul sumei intrate in tara din exporturile de titei, doar o mica parte a provenit de la fostele state sovietice – 4,5 mld. euro. Restul, de 69,5 mld. euro, a fost incasat din livrarile catre alte state. Efectele scumpirii au fost mult mai vizibile in cazul exporturilor de gaze naturale. Anul trecut s-au incasat de pe urma livrarilor de gaze aproape 33 mld. euro, cu 40,7% mai mult decat in 2005, in conditiile in care volumul livrarilor s-a diminuat cu 2,78%.