BusinessMagazin

Blog

  • Cu leul greu va fi mai usor

    Sa ne gandim cate secunde in plus ne trebuie pentru a scrie de fiecare data cele patru zerouri parazitare sau ca sa pronuntam „o suta de mii“ in loc de „zece lei“

    Taranca de la care cumpar lapte a trecut de mult la „leul greu“. Inca de acum cativa ani, cand laptele costa 5.000 de lei litrul, imi spunea ca face „5 lei“. Era un mod de a-mi sugera ca pretul nu trebuie sa ma sperie, ca doar pare mare si ca in realitate nu depaseste pretul dinainte de 1989. 

    In prezent, ea nu mai taie doar trei zerouri, ci patru, cum a explicat ca va face si Mugur Isarescu. Mai exact, in loc sa spuna 20.000 de lei (cat costa acum un litru), spune „2 lei“. Culmea este ca tocmai oamenii simpli, necultivati, cu priza la realitate, au stiut sa vada dincolo de multiplicarea ametitoare a cifrelor valoarea reala a produselor. Intelectualii, mai sensibili la simboluri, au privit visatori milioanele si miliardele de pe hartie, lasandu-se in voia imaginatiei. Inflatia le-a oferit ocazia de a se sui in caruselul iluziei ca sunt milionari sau chiar miliardari. Cu exceptia economistilor, bineinteles.

    (In ce ma priveste, nu am mare incredere in competenta economistilor, dar impresia mea este, sunt sigur, nejustificata. Iata, totusi, de ce nu am incredere. Odata, colaborand la o revista, urma sa primesc ca drepturi de autor 750.000 de lei „bani in mana“. Economistul redactiei se straduia sa afle ce suma bruta trebuie sa stabileasca pentru ca scazand din ea un impozit de 18 la suta sa rezulte 750.000. Metoda lui era aceea a… incercarilor repetate. Scria, de exemplu, pe hartie 1.100.000, afla cat reprezinta 18 la suta din aceasta suma – 198.000 -, scadea 198.000 din 1.100.000, injura constatand ca obtine 902.000, si repeta calculul luand ca suma bruta 1.050.000 etc, etc. Dupa zeci de incercari tot nu gasise suma din care scazand 18 la suta sa rezulte 750.000. I-am spus ca ar face mai bine sa puna totul in ecuatie. El m-a privit consternat, iar eu i-am dictat: „ics minus optsprezece ics supra o suta egal cu sapte sute cincizeci de mii“. Pana la urma, tot eu, absolvent al facultatii de litere, a trebuit sa-i arat cat de simplu se poate afla valoarea lui „ics“).

    Imaginea unei bancnote are cu totul alt ecou in mintea unui scriitor decat in aceea a unui specialist in „finante-banci“. Scriitorii, de exemplu, au discutat indelung si cu insufletire despre prezenta portretului lui Eminescu pe bancnota de 1.000 de lei si despre prezenta portretului lui Caragiale pe bancnota de 1.000.000 de lei. Unii spuneau ca Eminescu este minimalizat, ca si cum ar fi de o mie de ori mai putin valoros decat Caragiale. Altii insa au remarcat – pe buna dreptate – ca bancnota de 1.000 are un mult mai mare tiraj decat aceea de 1.000.000. Or, in cazul oricarui scriitor, tirajul  este cel care conteaza!

    Trecerea la „leul greu“, chiar daca va provoca unele confuzii, este absolut necesara. Ea va asigura o considerabila economie de timp (iar „time is money“, nu-i asa?). Sa ne gandim cate secunde in plus ne trebuie pentru a scrie de fiecare data cele patru zerouri parazitare (sau pentru a le inscrie pe micul ecran al calculatorului de buzunar). Sa ne gandim cate secunde in plus ne trebuie, la telefon, ca sa pronuntam „o suta de mii de lei“ in loc de „zece lei“ (pentru a lua un singur exemplu). Toate aceste secunde, inmultite cu milioane de oameni si, in continuare, cu mii de situatii din viata lor, ajung sa reprezinte, insumate, sute de ani de viata.

    Ca sa nu mai vorbim de faptul ca simplificarea la care vom proceda ne va reda, fie si simbolic, demnitatea. Puterea de cumparare a monedei nationale nu va creste prin aceste artificii aritmetice, dar vom castiga o anumita eleganta stilistica in comportarea noastra financiara.

  • Ofensiva bancara

    Indiferent ca este vorba de publicitate pe TV, in presa scrisa sau pe outdoor, un lucru este clar: bancile au deschis ofensiva pentru piata de retail. Si cand numarul noilor intrati este mare, lupta pentru ochii si mintea potentialilor clienti se poate duce si cu arme „neconventionale“.

    Probabil ca multi dintre locuitorii Bucurestiului care s-au plimbat de la inceputul toamnei prin zonele centrale ale orasului au vazut noua campanie de outdoor a bancii olandeze ABN Amro. Proaspat intrata pe piata de retail, ABN cauta drumul cel mai scurt catre bucurestenii cu bani.

    „In Romania exista o librarie ca in Viena… si o singura banca unde ai servicii europene“, spunea unul din mesajele de pe panouri. Librarie, bar sau florarie, concluzia era aceeasi: exista o singura banca cu servicii europene in Romania.

    Buna asociere de idei!, ar putea spune un creativ de la o agentie de publicitate. Numai ca printre trecatorii care au vazut panourile s-au numarat si cativa colegi de breasla ai bancherilor de la ABN. Consecinta: oficial, nici o banca nu si-a exprimat dezacordul pe cont propriu, insa multe au sesizat Asociatia Romana a Bancilor (ARB).  „ARB a atras atentia conducerii ABN Amro in legatura cu inoportunitatea sintagmei «o singura banca unde ai servicii europene» folosita in reclama outdoor a ABN Amro care creeaza un precedent periculos de concurenta neloiala in sistemul bancar din Romania“, afirma Dan Pascariu, vicepresedinte al ARB.

    Intamplator sau nu, in aceasta luna, pe prima pagina a Ziarului Financiar cititorii au putut sa vada sub coltul cu reclama ABN Amro o reclama ING cu mesajul „10 ani de servicii bancare europene pe piata romaneasca“. 

    Oficialii ING neaga orice legatura cu campania ABN. „Mesajul ING a fost realizat inainte de lansarea campaniei ABN Amro si intamplator s-a derulat in aceeasi perioada de timp, si anume in luna octombrie, care marcheaza debutul oficial al operatiunilor ING in Romania“, spune Carmen Soare, director de marketing la ING Romania.

    Pe de alta parte, ING este protagonista unui alt „duel“ bancar vizual care are loc in strada. Cei care trec prin Piata Victoriei pot sa vada un balon urias portocaliu, ridicat de ING la cativa metri de sediul Bancii Romane pentru Dezvoltare – Groupe Société Générale (BRD). Tot coincidenta?

    „Amplasarea unui astfel de suport media este legata de criterii de eficienta foarte clar definite si masurabile, cum ar fi traficul si reprezentativitatea segmentului vizat in zona respectiva. In plus astfel de locatii sunt subiecte ale aprobarii primariilor“, spune Carmen Soare.

    Cu sau fara intentie, metodele ABN sau ING sunt doar doua fragmente dintr-un tablou mai mare: incurajate de stabilizarea economiei si cresterea puterii de cumparare, tot mai multe banci ataca un segment unde concurenta era destul de mica pana anul acesta. Asaltul asupra segmentul de retail este cel mai bine ilustrat de cifre: investitiile de publicitate (rate card) ale sectorului financiar bancar in TV si presa scrisa pentru primele trei trimestre ale anului sunt cu 51% mai mari fata de perioada similara din 2003.  Si nu numai banii sunt mai multi, ci si mesajele au inceput sa iasa din stilul traditional rigid. Spre deosebire de clientii corporate, clientii persoane fizice sunt mai multi si mai diversi. Prin urmare mesajele au inceput sa fie din ce in ce mai nuantate.

    „Daca in urma cu cativa ani accentul era pus pe prezentarea caracteristicilor produsului sau serviciului bancar, acum bancile au trecut la un nivel superior in comunicare, in care accentul este pus pe beneficii“, spune Robert Zanescu, director de marketing la Raiffeisen Bank. „Abordarea de marketing centrata pe beneficii a generat trecerea la un stadiu asteptat de mult in domeniul financiar bancar: brandingul“, adauga Zanescu. Nuantarea mesajului publicitar este si motivul pentru care unele banci au considerat ca presa scrisa se potriveste mai bine cu obiectivele lor de comunicare, diminuandu-si in acelasi timp prezenta pe TV. 

    Astfel, BRD, Alpha Bank si HVB sunt banci care in primele trei trimestre din acest an si-au scazut considerabil sau chiar si-au redus de tot publicitatea pe TV in favoarea presei scrise, dupa ce in 2003 televiziunea a fost principalul lor canal media, conform datelor oferite de Alfacont.

    „Toate canalele media au avantajele lor atunci cand dorim sa comunicam cu clientii nostri. Am preferat sa avem campanii de tipul cross-media, acestea permitandu-ne sa ne atingem grupurile tinta intr-o varietate de modalitati, cat mai eficiente“, spune Adela Pascu, secretar general al BRD.

    Lansarea la inceputul acestei luni a celor 33 de agentii BRD Express, destinate exclusiv segmentului de retail, a readus banca pe TV cu doua spoturi, dupa campania de rebranding de anul trecut. Noile spoturi au fost create de agentia de publicitate ADDV. Cea mai noua intrare pe TV este Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RaiLoc), care in primele noua luni ale acestui an are si cel mai mare buget la rate card, respectiv 3,29 milioane de euro. Situatie normala, avand in vedere ca este vorba despre un brand si produs nou lansat. Colega de grup, Raiffeisen Bank, prefera la randul sau televiziunea ca principal canal din mixul de media, mai ales pentru campaniile de imagine. In schimb, pentru campaniile menite sa promoveze un anumit serviciu, Raiffeisen utilizeaza in principal ziarele, care similar anului trecut au o cota importanta din bugetul de publicitate al bancii (aprox. 30%). 

    „Studiile de piata, dar si experienta ne indica o afinitate mai mare a publicului fata de informatia financiar-bancara furnizata de presa locala si centrala. Acest motiv sta la baza unei atentii deosebite acordate de noi cotidienelor“, afirma Robert Zanescu. Televiziunea este si pentru banca austriaca HVB principalul canal media folosit in primele noua luni ale anului, cu peste 85% din bugetul de publicitate la rate card.  Din punct de vedere al publicului vizat, publicitatea s-a indreptat in principal spre piata de retail, unde HVB s-a lansat ca raspuns la intrebarea „Ce banca vi se potriveste?“.  Pe langa televiziune si presa scrisa, HVB a initiat in Ardeal, unde banca are 6 din cele 11 filiale, si un proiect de outdoor cu referire locala, axat pe elementul care diferentiaza HVB, si anume ca este singura banca germana din Romania. 

    Dupa o campanie de rebranding si lansarea de noi servicii pentru clientii persoane fizice, ING ocupa locul doi ca buget de publicitate alocat televiziunii, inregistrand insa si o scadere cu 29% fata de 2003 a bugetelor rate card alocate presei scrise. 

    „Din punct de vedere media diferentierea se realizeaza prin folosirea unor medii diverse, unele dintre acestea fiind folosite in premiera de sectorul bancar (de exemplu balonul – n.r.)“, spune Carmen Soare, director de marketing al ING Romania.

    In campania lansata de ING la inceputul acestei luni, mesajul nu insista asupra detaliilor tehnice, ci le spune clientilor ca durata unei pauze publicitare este suficienta pentru un drum pana la banca, care oricum este aproape de ei si este dispusa sa le ofere un program de lucru prelungit. „Spoturile au o adresare directa, prietenoasa, depasind „rigiditatea“ caracteristica pana acum sectorului financiar-bancar“, declara Carmen Soare.

    Pentru Banca Comerciala Romana, numarul unu pe piata din punct de vedere al activelor bancare, ziarele sunt in mod clar principalul canal media, caruia banca i-a alocat cel putin 60% din bugetul sau (rate card), atat anul acesta cat si anul trecut. „Piata de retail are un potential foarte ridicat pentru ca mult timp a existat o cerere nesatisfacuta, careia i s-a adaugat de curand o crestere a nivelului de trai“, spune Cornel Cojocaru, director de comunicare al BCR, care are cea mai mare retea de sucursale din Romania, dupa cea a CEC-ului. 

    Presa scrisa este principalul canal media si pentru ABN Amro Bank. Urmeaza outdoor-ul, in timp ce televiziunea nu intra in calcul, avand in vedere ca anul trecut banca nu a introdus-o deloc in mixul de media, iar anul acesta nu a avut pe TV decat doua insertii.  In presa scrisa, ABN Amro a fost interesata in primele trei trimestre ale acestui an in special de reviste, in care a investit cu 51,3% mai mult decat in perioada similara din 2003, in timp ce investitiile pe ziare au scazut cu 27,7% fata de anul trecut. 

    „Clientul pe care il tintim «consuma» servicii mai mult decat produse, cauta permanent informatii/ perspective noi, el stie ca «timpul costa bani», pune pret pe calitate, cauta statut si recunoastere, este un cetatean al Europei“, spune Marijana Vasilescu, director de marketing al diviziei de Consumer Banking din cadrul ABN Amro Bank.

    Fie ca promit cele mai bune servicii sau isi prelungesc programul de lucru pana aproape de miezul noptii, bancile au aceeasi tinta: castigarea unei cote cat mai mari pe piata de retail. 

    Piata cu potential de crestere si profit considerabil, daca tinem cont de faptul ca gradul de bancarizare din Romania este abia de 38%.

  • Ce inseamna retail bancar

    Retail-ul bancar (consumer banking) include toate produsele si serviciile oferite de banci persoanelor fizice. Dintre acestea, cele mai importante pot fi considerate:

    • conturile curente 
    • credite (in lei sau valuta) – imobiliare, autoturisme, nevoi personale, bunuri de folosinta indelungata etc. 
    • produse de economii, depozite
    • transferuri intra-bancare, inter-bancare sau internationale 
    • carduri 
    • plata facturilor de utilitati/servicii (prin contracte incheiate cu banca, de la bancomat etc.

  • Ad-ul care te face mare

    Nu, nu e vorba de ad-ul care iti aduce vreun premiu la PortoSomething, gloria eterna (pana la editia de anul viitor) si un sediu nou pe str. Profitului, colt cu aleea Fericirea Clientului. Ci de ad-ul care ii face mari pe copii, cel cu care cresc, care ii educa si mai ales ii invata sa ceara parintilor tot ce acestia pot sa le dea si inca de zece ori peste. Vorbim asadar despre publicitatea pentru copii. Reglementata in unele tari, interzisa in altele. Studiata mai recent de oameni cu barba si ochelari grosi, care au tras cateva concluzii de-a dreptul firesti: copiii care se uita singuri mult la televizor sunt si cei mai dispusi sa receptioneze mesajele publicitare.

    Copiii din Anglia cer lui Mos Craciun cu 25% mai multe jucarii decat cei din Suedia, unde publicitatea pentru copii e scoasa in afara legii. Si nu doar atat: interesul acesta pentru obiecte si bunuri, odata starnit, nu se mai vindeca niciodata. Copiii consumatori de televizor (si implicit de reclame) se vor transforma in adulti mai materialisti si mai preocupati de a avea (in detrimentul lui „a fi“) decat cei care au crescut cu Scufita Rosie, varianta de print. In plus, interesul lor pentru branduri va fi cu mult mai mare. Vesti proaste pentru parintii care credeau ca au gasit cel mai ieftin baby-sitter cu putinta in televizorul din sufragerie. Vesti bune pentru advertiseri insa: daca ziua buna se cunoaste de dimineata, si clientul atent se creste de mic. Clientul ideal, care cumpara brandul si nu marfa, clientul pentru care imaginea conteaza, clientul care vrea sa stie cum e privit cu obiectul X mai degraba decat la ce foloseste acesta. 

    Sa nu credeti ca vreau sa demonizez publicitatea care ii tinteste pe cei mici. Nici nu merita asa ceva. In fond, advertisingul nu e un pistol infipt in spate, care te forteaza sa cumperi ceva. E mai degraba o metoda soft de persuasiune, care iti arata ca in lumea asta exista alternative. Ca ai de unde sa alegi, ca trebuie sa te gandesti inainte de a o face, ca e o idee buna sa cauti informatii inainte de a lua o decizie. 

    Pana la urma, si alegerea e o lectie pe care e bine s-o inveti de tanar. Alminteri, la 16 ani, te pomenesti indragostit de prima aplicatie practica a paginii de make-up din revista Cool Girl…  Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Business cu nanoboti

    Dupa febra dot-comurilor, a venit randul nanotehnologiei sa incinga mintile cowboy-lor capitalismului.

    Eric Drexler, un savant extravagant, a inventat termenul nanotehnologie pentru a se referi la stiinta de a crea „masini“ industriale la nivel molecular, cu ordinul de marime situate in jurul a 100 de nanometri (un nanometru este egal cu un metru impartit la un miliard) care ar putea, cel putin in teorie, sa construiasca obiecte de orice marime, atom cu atom, sa elimine substantele poluante si sa administreze medicatia pacientilor prin intermediul unor „roboti“ medicali de marimea hemoglobinei din sange.

    Comunitatea stiintifica americana a rafinat aceasta viziune, adaptand-o la un scop comercial. Nanotehnologia, in aceasta acceptie moderata, se refera la posibilitatea de a produce materiale si substante cu proprietati speciale, care pot inlocui materialele folosite in diverse industrii. 

    Principalul promotor al versiunii este Richard Smalley, laureat Nobel in 1996. Rivalitatea personala dintre Smalley si vizionarul Drexler s-a soldat cu un razboi din care Drexler a iesit infrant. Desi, la initiativa lui Drexler, congresul american a recunoscut nanotehnolgia ca prioritate strategica, cele 3,7 miliarde de dolari alocate pentru cercetari sunt in intregime destinate directiilor stabilite de tabara Smalley. 

    Principala obiectie pe care managerii fondurilor de risc o aduc roboticii moleculare propuse de Drexler este imposibilitatea practica de a manipula toti atomii moleculelor in asa fel incat procesele chimice sa aiba precizia dorita. Atomii tind sa interactioneze cu toti atomii din vecinatate, asa incat un robot de asamblare moleculara ar trebui mai intai sa impiedice un numar colosal de atomi sa urmeze legile fizicii. Iar energia necesara unei astfel de intreprinderi ar face ineficienta producerea de roboti moleculari.

    Realitatea asa-numitei „supe primordiale“ de start-up-uri din domeniul nanotehnologiei este mult mai prozaica. Grupul de presiune nano-business Alliance, format in 2001, promoveaza interesul unor companii care produc vopsele, ceara pentru schiuri si sosete prin procedee nanotehnologice. Firma Nanotehnologies din Pennsylvania e specializata in producerea unei tesaturi speciale pentru sosete, incluzand molecule de aur si argint, care indeparteaza mirosurile urate. Piata firmei este clara: toate sosetele soldatilor din armata americana ar putea fi confectionate din acest material – un business de cateva zeci de milioane de dolari anual.

    Intel a dedicat resurse umane si financiare considerabile pentru crearea unor nanocipuri care ar putea revolutiona industria. UE a anuntat chiar un proiect de circa 24 de milioane de euro in domeniul nanocipurilor, intr-o tentativa de a obtine solutii comerciale inaintea SUA.

    Dupa ce, in anii ‘90, Internetul a provocat un entuziasm orb, urmat de seria de falimente a dot-com-urilor, a venit randul nanotehnologiei sa incinga mintile cowboy-lor capitalismului. 

    Regula de baza pe care o impun fondurile cu capital de risc companiilor pe care le finanteaza e sa produca un business plan in care sa defineasca foarte precis o piata pentru produsele lor – ceea ce antreprenorii „noii economii Internet“ nu au facut niciodata, ei urmarind de-a dreptul sa inlocuiasca intregul comert desfasurat in lumea reala. 

    O cerinta ceva mai bizara, dar care are ratiunea ei, este ca directia de dezvoltare a produselor si serviciilor nano sa nu se suprapuna cu business-ul central al gigantilor Du Pont sau Dow Chemical. Teroarea pe care o exercita astazi Microsoft in lumea software-ului pentru PC-uri s-a extins in alte domenii: Dow Chemical ar putea folosi pozitia dominanta in piata pentru a bara aparitia unui nou Dow Chemical bazat pe nanotehnologie.

    Problema cea mai mare care ramane si ar putea frana la nesfarsit dezvoltarea noii industrii este mania scenariilor de catastrofa globala. Sindromul panicii publice, declansat de mass-media in legatura cu ingineria genetica, de pilda, a determinat o reactie de prudenta exagerata de partea guvernului american, care a decis ca astfel de proiecte trebuie descurajate in favoarea altora, care sunt mai usor de digerat pentru comunitatea de afaceri si marele public. 

    Insa ideea ca intr-o buna zi nu va mai trebui sa ne lasam pe mana unui chirurg, care, oricat de bun, poate avea momente de slabiciune, fiindca treaba acestuia va putea fi facuta de roboti moleculari este suficient de atractiva pentru suficienti cercetatori pentru ca notiunea de industrie la nivel molecular sa nu moara definitiv.  

  • VIITORUL NANOTEHNOLOGIEI

    Suporterii nanotehnologiei cred ca noua stiinta are o multitudine de aplicatii practice

    PE TERMEN SCURT

    • instrument de diagnosticare medicala
    • captarea de energie solara
    • productie de hidrogen
    • tehnologii flexibile de afisaj si „hartie electronica“
    • adezive, vopsele si lubrifianti
    • noi forme de memorie pentru computere
    • diverse componente optice

    PE TERMEN LUNG

    • sisteme de stocare miniaturizata, cu capacitate comparabila cu a unei biblioteci
    • PC-uri cu aceeasi putere cu a unui intreg sistem de computere
    • cipuri care contin filme (peste 1.000 de ore)
    • inlocuirea tesuturilor si organelor umane posibilitatea de a stoca hidrogen ieftin ca alternativa la combustibilii conventionali

  • Lifting pentru automobile

    Transformarea unei masini cuminti intr-un bolid include, pe langa adaugarea unor herghelii de cai putere, o sumedenie de alte operatiuni in aparenta minore, precum personalizarea scaunelor si a modului in care arata oglinzile laterale – intr-un cuvant, tuning auto.

    Fie ca dispune de 300 sau de 30.000 de euro, fie ca e vorba de un automobil cumparat la mana a doua sau e ultimul model de la cel mai nou salon auto, orice proprietar viseaza sa-si puna amprenta asupra masinii pe care o conduce. Totul tine de imaginatie. Iar la acest capitol occidentalii au dat din nou tonul. Atat de puternica a fost dorinta de individualizare a vesticilor, incat fabricanti de masini cu renume au admis ca orice parte din creatiile lor, considerate de multi aproape perfecte, poate fi modificata. Astfel, Mercedes a ajuns sa colaboreze cu firmele de tuning Brabus si AMG, iar BMW cu la fel de faimoasa Motorsport.

    Desigur, in vreme ce o buna parte dintre vestici considera ca o masina, mai ales daca e una foarte scumpa, trebuie neaparat adaptata personalitatii soferului (dovada succesul de care se bucura afacerile cu tuning), iar majoritatea romanilor inca mai cred ca pretul masinii singur spune totul despre posesorul ei, nu e de mirare ca firmele romanesti care se ocupa cu asa ceva sunt inca necunoscute. Pe de alta parte, mai sunt inca multi romani care ar vrea, dar nu-si permit: „Comparativ cu ce se intampla in alte tari mai dezvoltate, la noi lipsa puterii de cumparare se reflecta si in vanzarile de tuning“, spune Tudor Milan, director executiv la Pit Stop Tuning.

    Cu toate acestea, directorul companiei care inca de la infiintare, in 2002, a devenit importator unic pentru Romania al produselor grupului german DTS – unul dintre cele mai mari nume ale tuning-ului european – este optimist: desi mica, piata vanzarilor este diversificata. Cumparatori sunt si dintre cei care nu se uita la bani si isi fac tuninguri full-option – transformand o masina excelenta intr-una exceptionala, de colectie, dar si cei care vin cu o masina cumparata la mana a doua si care vor sa-i imbunatateasca performantele. La tuning apeleaza si proprietari de Dacii, Oltcituri, dar si posesori ai ultimelor modele de BMW, Volkswagen sau Audi. „Cel mai costisitor proiect realizat pana acum de Pit Stop Tuning a fost un Mercedes E-Klasse din 2002, pe care s-a montat un kit complet de caroserie, care a costat aproximativ 8.000 de euro“, spune Milan. In acest context, nu se poate inca vorbi in Romania de un profil precis al cumparatorului de tuning.

    O singura caracteristica ii uneste insa pe toti: isi doresc ceva deosebit.

    Preturile variaza, in functie de cat de deosebita se doreste a fi masina. Schimbarea scaunelor cu unele mai ergonomice, din piele sau tip sport, costa intre 120 si 450 de euro. Inlocuirea volanului poate ajunge si la 350 de euro in cazul unuia cu airbag, iar o pereche de pedale de lux costa aproximativ 200 de euro. Un kit complet pentru bord fara scaune si volan, dar care include ornamente pentru bord sau pentru frana de mana ajunge la 500 de euro. „Chiar daca toate acestea par un moft, se remarca totusi o constanta crestere a vanzarilor, cat si a interesului romanilor pentru acest domeniu“, spune Tudor Milan.

    Unul dintre oamenii pentru care banii n-au contat atunci cand a vrut sa dea masinii sale un aer gen „The Fast and the Furious“, dupa cum singur recunoaste, este Bogdan Cecareanu. Proprietarul unui Seat Leon Cupra nou-nout, care a costat 32.000 de euro, Bogdan a decis sa mai investeasca inca 9.000 de euro in tuning pentru ca, spune el, „masina e un virus: cand poti sa-i dai un look mai atragator si mai multi cai, nu te mai uiti la bani“. Dupa investitie, motorul Seatului a ajuns de la 150 de cai putere la 250, farurile au primit o pereche de „pleoape“, pedalele de frana si acceleratie seamana cu cele ale bolizilor de Formula 1, iar Bogdan e convins ca totul a meritat pentru ca, spune el, „acum masina transmite putin din caracterul meu“.

    Datorita emisiunilor auto si a unei promovari a domeniului in revistele de profil, afacerea cu tuning a intrat incet-incet in ultima vreme in realitatea cotidiana. Dar ca sa investesti in Romania lui 2000 circa 375.000 de dolari intr-o afacere care sa promoveze exact acest lucru, identitatea proprietarului de masina, trebuia sa fii sau foarte pasionat, sau nebun. Andrei Craciun, unul dintre cei trei fondatori ai firmei C&C Tuning recunoaste ca cel mai mare obstacol pe care l-a avut de trecut a fost „lipsa unei culturi a romanilor in acest domeniu“. Firma a inceput sa aiba profit abia la 2 ani de la infiintare, in 2002, insa problemele nu s-au terminat: pasiunea pentru concept il face pe Andrei Craciun sa fie nemultumit de superficialitatea – inca evidenta – a cumparatorului roman de tuning. „Clientii nostri vor cai putere, cat mai multi cai putere, cu toate ca aceasta parte e ultima la care ar trebui sa se gandeasca.“ Craciun e de parere ca „esentiala in tuning e imbunatatirea manevrabilitatii si a partii estetice a autoturismului“.

    Romanii nu vad insa asa lucrurile. Cresterea puterii motorului e in general prima optiune a soferilor care vor sa-si prepare masina. Cei care cred ca viteza nu e totul sunt foarte putini. „O masina rapida atrage respect, dar nu neaparat si atentie“, spune Florin Mincu, un client care a „lasat“ firmelor de tuning peste 11.000 de euro. A inceput modificarile la motor, unde cu un nou cip (destinat modificarii presiunii in turbina si a timpilor de aprindere), cu un nou filtru de aer din carbon si cateva alte mici modificari a castigat 100 de cai putere in plus fata de cei 200 pe care ii avea masina. Opelul Vectra model 1993 avea insa nevoie si de modificari exterioare: un spoiler fata, un eleron, aripi din fibra de sticla, praguri laterale cu talie joasa si un nou set de jenti au facut din vechea masina un OZN al soselelor.

    Mincu spune ca a recurs la aceste operatiuni pentru ca isi iubeste masina. „Dar si pentru ca am dorit sa-mi transform masina intr-o piesa rara care sa-i lase cu gura cascata pana si pe cei mai pretentiosi adepti ai sofatului“, completeaza acesta. Nu foarte multi isi pot arata insa in acest fel atasamentul pentru masina personala. „O buna parte dintre romani se confrunta inca cu probleme financiare, iar preturile de tuning sunt destul de mari pentru majoritatea“, spune Serban Begu, directorul Zeno Motor Sport – una dintre putinele firme care chiar de la aparitia din 2002 a introdus servicii de consultanta in privinta designului, explicand evolutia greoaie a pietei de tuning din tara noastra.

    „Chiar daca numarul masinilor preparate in atelierele autohtone a inceput sa creasca, piata e inca la inceput, si mai sunt multe de invatat in acest domeniu.“ Din acest punct de vedere, el este si unul dintre „clientii“ care au „rupt piata“, investind peste 15.000 de euro doar in piese pentru bolidul sau: un Alfa Romeo V6 Turbo. „Am vrut sa-mi adaptez masina la pretentiile individuale, sa transform un automobil de serie intr-un obiect personalizat, dar in acelasi timp sa demonstrez ca si in Romania se poate face tuning la acelasi nivel ca afara“, explica Begu.

  • NOUL TRABANT

    Una din cele mai impresionante realizari ale pietei de tuning romanesti este un Trabant preparat de Dan Art Tuning.

    PUTEREA: celebrei masinute germane e asigurata acum, in urma tuningului,  de un motor si o transmisie VW Golf 1300 cc.

    DESIGN: Dupa ce a parasit atelierul de tuning, trabantul a devenit decapotabil si detine spoilere, un eleron si jenti din aliaj usor.  

    SIGURANTA: e asigurata de o caroserie intarita, inchiderea centralizata si computerul de bord.

  • O „OPERATIE“ DE 11.500 €

    Operatiile de tuning efectuate asupra Opelului Vectra 2000 16V Turbo, model din 1993, au fost facute in mare parte in Germania. Cheltuielile totale s-au ridicat la aproximativ 11.500 de euro, fara TVA. Iata prin ce a trecut masina:

    INTERIOR: 1.120 euro
    Proprietarul a inlocuit volanul original cu unul in doua culori, marca Raid, de 170 de euro. Pentru mai mult confort, scaunele au fost si ele schimbate cu unele produse de Konyg Sport, in valoare de 950 de euro.

    GALBEN FERRARI: 2.500 euro
    Culoarea n-a fost aleasa la intamplare. Galbenul e o culoare speciala, intalnita exclusiv pe masinile Ferrari. Vopsirea s-a efectuat in Germania si a costat 2.500 de euro.

    DESIGN: 1.700 euro
    Printre primele piese al Opelului schimbate in atelierul de tuning au fost jentile si cauciucurile. S-au montat jenti Momo Tuner si cauciucuri Michelin Pilot Exalto. Operatiunea a costat in jur de 1.700 de euro.

    ACCESORII: 1.000 euro
    Spoilerul DTM, pragurile laterale si aripile din fibra de sticla au costat aproape 1.000 de euro, dar efectul e vizibil.

    PUTERE: 2.100 euro
    Sub capota, dupa tuning, au aparut un cip EDS MotorSport, in valoare de 1.200 de euro, o valva pop-off de 300 de euro si un intercooler mai mare de 6 ori fata de original, al carui pret s-a ridicat la 600 de euro, care au crescut puterea bolidului de la 200 la 300 CP.

    AUDIO: 2.700 euro
    Dupa ce a iesit de la tuning, masina poate fi confundata cu o discoteca mobila in aer liber. In interior se gasesc 12 difuzoare Pioneer, iar sistemul audio, care valoreaza 2.700 de euro, are o putere de 2.500 W.

  • Scoala Zeilor

    Elevul-zeu creat de scriitorul Bernard Werber ataca suprematia micului vrajitor Harry Potter.

    Inegalabilul Harry Potter, ucenicul vrajitor de la Hogwarts care a innebunit lumea, copii si adulti laolalta, nu mai este singurul star al magiei capabil sa starneasca entuziasme la nivel planetar. Langa el a aparut, enigmatic si cuceritor, Michael Pinson, elevul-zeu de pe misterioasa insula Aeden. 

    Acest loc indepartat si ascuns pe care se afla orasul Olimpia si Scoala Zeilor este creatia lui Bernard Werber, un scriitor care a mai inflamat imaginatia cititorilor cu seria sa de romane science-fiction dedicate insectelor („Furnicile“, 1991, „Ziua furnicilor“, 1992, „Revolutia furnicilor“) si cu strania povestire „Thanatonautii“: o mare epopee moderna care incearca sa strapunga misterul mortii. 

    Alimentata cu informatii stiintifice adesea inedite, cu texte sacre si initiatice secrete ale celor mai importante religii ale lumii, aceasta carte calauzeste spre descoperirea celui de pe urma continent, de dincolo de inchipuirea noastra, acolo unde thanatonautii descopera viata de dupa viata.

    Adevarat fenomen de librarie, Werber a vandut 5 milioane de exemplare din cartile sale doar in Franta si aproape dublu in lumea intreaga, fiind tradus in circa 30 de limbi (printre care si romana). 

    Cu „Noi, zeii“, acest fost ziarist si om de stiinta, cu studii de criminologie, isi schimba orizontul tematic, dar se arata la fel de abil in intretinerea suspansului si in construirea unor lumi fantastice, dar credibile si fascinante, descriind o odisee la fel de palpitanta ca aceea a calatorilor prin lumea umbrelor. 

    La Scoala Zeilor predau cei doisprezece zei ai mitologiei grecesti, care sunt insarcinati sa le predea celor 144 de elevi arta de a construi lumea minerala, cea vegetala si cea animala dar si – cel mai important lucru – stiinta de a gestiona multimile oamenilor, astfel incat sa le insufle nevoia de a supravietui, de a edifica cetati, de a se razboi, de a inventa religii sau de a-si ridica nivelul de constiinta. 

    In loc de examene, elevii, dintre care se detaseaza prin istetime Michael Pinson, vor trebui sa se infrunte prin intermediul popoarelor pe care le administreaza. Viata in Aeden nu este insa paradisiaca. Unul dintre elevi incearca sa-si ucida colegii, iar un altul se indragosteste de cel mai seducator profesor al sau, Afrodita. 

    In conditiile unei atmosfere atat de apasatoare, plina de „deiciduri“ si de amoruri interzise, care va fi deci soarta cetatii Preafericitilor? Poate ca Edmond Rostand avea dreptate cand spunea ca „stiinta ne-a facut zei inainte sa fim demni de conditia de oameni“. Si, poate, acesta este si mesajul lui Werber care pare sa afirme ca omenescul este cel mai greu de invatat lucru.

    Dincolo de aceasta latura moralizatoare, romanul „Noi, zeii“ ne pofteste insa sa ne jucam noi insine de-a divinitatile, sa ne imaginam fabricandu-ne propria planeta si bucurandu-ne de privilegiul de a contempla de pe inaltimi olimpiene furnicarele de oameni si problemele lor. Carora, nu o data, le putem oferi solutii salvatoare.

    Bernard Werber, Nous, les Dieux,  Editura Albin Michel, octombrie 2004