Daca nu va grabiti prea tare, va propun sa ne intoarcem pentru putin timp in urma cu trei ani. Va mai amintiti? In acel iulie din 2004, caldurile nu erau atat de mari, casele erau inca la preturi rezonabile, iar PD era departe de metanoia care l-a adus in marea familie populara a Parlamentului European.
Si, ce vremuri, sondajele il evitau cu grija pe Traian Basescu, chiar daca tocmai castigase detasat o cursa cu Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, bucati de realitate cu care nu ne vom mai intalni prea devreme. Sau cine stie?
V-am pomenit de cele de mai sus ca sa va predispun la o discutie nu despre trecerea timpului, ci despre Gheorghe Becali. Si va spun si unde-i legatura.
Tot in urma cu trei ani, sapte partide de orientare crestin-democrata si populara (puteti sa le ziceti si Sapte Pitici, ca nu e nicio exagerare) se adunau la aceeasi masa ca sa discute despre cum sa creeze o forta unica crestin-democrata si populara. Se stie ca formatiunile autohtone din acest curent politic par mai sensibile la latura lirica a politicii decat la cea practica, asadar, cred ca esecul acelui plan a venit firesc chiar si pentru cei de la masa.
In urma lui, unul dintre pitici a iesit totusi castigator. Era un pitic tanar, care avea in politica un pic mai multa experienta decat a adunat Adrian Nastase pe bloguri. Avea insa un latifundiu care, i-au spus prietenii, compensa la o adica si pentru lipsa de experienta si pentru cea de credibilitate. (Si prietenii stiau ei ceva, ca nu degeaba faceau politica la nivel inalt de ani buni – s-au laudat tot timpul ca au agatate in panoplia cu opere politice trofee ca managementul de succes dupa ’90 al relatiei cu UDMR si cu minoritatea maghiara. Stie domnul Hrebenciuc despre cine-i vorba.) Acel pitic, de care lumea nu se ferea sa-i rada in fata cand ii auzea planurile politice, a primit in acel sfarsit de iulie 2004 un bilet de iesit in lume, dupa ce a stat la masa cu epigonii lui Maniu care l-au mai si mangaiat pe crestet, precum Zoe Petre, ca partidul lui are un program excelent. Si de la admiterea simbolica in galeria fortelor de dreapta si pana la sondajul de saptamana trecuta n-a mai fost decat un pas.
Acuma o sa va intrebati ce s-a intamplat saptamana trecuta. Presa a prezentat un sondaj al Biroului de Cercetari Sociale (BCS) din care reiesea ca romanii il considera pe Cristian Boureanu cel mai frumos politician, in timp ce pe Traian Basescu cel mai urat. Si, se mai spunea acolo, asta ar demonstra ca romanii nu respecta zicala din cartile de marketing politic cum ca ce-i frumos si electoratului ii place. Sondajul BCS continua insa si dupa primele doua slide-uri la care s-au oprit cam toate relatarile din presa. In primul rand, o veste mai putin buna pentru anumiti intelectuali: se confirma nivelul sub 50% al intentiei de vot in cazul presedintelui Traian Basescu (49,2%); in paranteza fie spus, motive de ingrijorare ar trebui sa fie pentru presedintele in functie, intrucat ultima vara in care a coborat sub 50% a fost cea din 2005, imediat dupa scandalul din jurul razgandirii alegerilor anticipate. Iar anul acesta au mai fost cel putin doua sondaje, prin primavara, care l-au pironit tot sub acest prag.
In al doilea rand, imaginea pe care sondajul o sugereaza despre proaspat-vopsitul-in-verde PNG si liderul sau este cel putin demna de interes. (Desi comanditarul cercetarii este un obscur Centru pentru Apararea Drepturilor Omului, Marketing si Relatii Publice, intrebarile sunt maiastru puse, astfel incat reies niste raspunsuri favorabile lui Gheorghe Becali si formatiunii sale.) Gheorghe Becali atinge – in randul masuratorilor BCS – un nou maxim istoric, cu 39% la incredere. Asta n-ar pune pe ganduri asa de tare ca atributele pe care vocea poporului le alatura liderului PNG: poate contribui semnificativ la dezvoltarea Romaniei (45%), poate contribui la reducerea coruptiei din lumea politica (43,3%) si, preferata mea, are o echipa de profesionisti in jurul lui (42,6%). Acelasi popor vrea ca PNG sa critice mai des guvernul Tariceanu (48,6%) si sa-si anunte in cateva saptamani candidatii la primarii si Parlament (52,7%).
Si acuma o sa va intrebati ce-i asa special la un sondaj croit pe talia PNG si platit, probabil, din aceleasi conturi din care se cumpara jucatorii de la Steaua? Mai ales ca venea dupa un altul (tot de la BCS si tot pentru Centrul…), publicat mai devreme cu trei zile si care arata ca (sic!) Federatia Fortelor de Dreapta (PNL-PD-PLD-PNTCD-AP-PNG) ar scoate la urmatoarele alegeri parlamentare 63,7% din voturi, fata de (sic!) Uniunea Fortelor de Stanga (PSD-FD-PIN-PC-PAS), cu 20,7%.
Eu nu sunt nici ghicitor in stele si nici analist politic, dar cand vad inghesuiala asta, parca imi vine asa in minte o echipa de profesionisti care baga de zor carbuni la o locomotiva incarcata cu trinitrotoluen si un marinar cu chibritul aprins.