Blog

  • STRATEGIE: Cum se vede piata de dupa un miliard de dolari venituri

    Cea mai mare firma de distributie de pe piata romaneasca a depasit anul trecut pragul psihologic de un miliard de dolari venituri. Este adevarat, cu tot cu TVA. Despre profit insa, conducerea Interbrands nu spune nimic. Cel putin deocamdata.

     

    La finalul lui martie, TIR-urile de marfa care intra si pleaca de la depozitul din Capitala al Interbrands Marketing & Distribution nu vor mai intra in Bucuresti: Depozitul se muta intr-un spatiu inchiriat din parcul Cefin, in apropierea autostrazii Bucuresti-Pitesti. „Vom castiga o capacitate mai mare de depozitare“, declara pentru BUSINESS Magazin Rand Sherif, directorul general al Interbrands.

     

    Rationamentul pe care il expune e simplu: in depozitele Cefin, un proiect greenfield, se pot depozita (pe aceeasi suprafata) pe verticala cinci paleti, fata de trei in spatiul in care mai functioneaza acum. Iar pana la sfarsitul anului in curs se vor muta la Cefin si birourile companiei, spune Sherif, care afirma ca nu a fost facuta pana acum o estimare a costurilor totale pentru mutare. In afara de cresterea capacitatii de depozitare, mutarea are insa si ratiuni de alta natura: in virtutea normelor europene referitoare la calitatea aerului, platformele industriale (unitati de productie si depozite) trebuie mutate in afara oraselor in maxim trei ani de la data aderarii Romaniei la UE. Din acest motiv, in ultimii ani mai multe unitati de productie au migrat catre marginile Capitalei.

     

    Ce se va intampla cu spatiul pe care isi desfasoara acum activitatea compania, situat la o distanta de numai cateva minute de Piata Unirii din Bucuresti? Sherif spune ca cele peste trei hectare din Soseaua Viilor sunt proprietatea unei alte firme din grupul Sarkis, din care face parte si Interbrands, si ca nu stie ce urmeaza sa se intample cu locul. Totusi, pentru terenul respectiv au venit pana in acest moment mai multe oferte de proiecte rezidentiale. „Pretul terenului este de peste 15 milioane de euro“, estimeaza Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluari Darian.

     

    Grupul Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia, mai detine un teren in Bucuresti, unde Interbrands si-ar fi putut construi propriul depozit, in loc sa achite chirie. „Dar varianta pe care am ales-o ne da mai multa libertate de miscare: daca peste cativa ani vom avea nevoie mai mult spatiu decat estimam acum, putem sa ne mutam din nou“, explica managerul companiei. In restul tarii, compania are 23 de centre de distributie, din care patru se vor muta la randul lor in urmatoarele sase luni, iar alte doua pana la sfarsitul anului.

     

    Dincolo de mutare, compania mai are o serie de proiecte pentru anul in curs. Dupa un an 2006 in care veniturile, cu TVA cu tot, au depasit miliardul de dolari (1,1 miliarde de dolari – 885 de milioane de euro), compania doreste sa se concentreze acum mai mult pe marjele operationale. „Prin mainile noastre trec foarte multi bani, dar este vorba de fapt despre valoarea bunurilor pe care le intermediem; mare parte din sume sunt de fapt banii statului – TVA si accize“, spune Sherif, care nu a dorit sa faca publica nicio cifra referitoare la profit.

     

    Interbrands a incheiat anul trecut cu o crestere estimata a cifrei de afaceri de 28% in termeni reali, avand vanzari nete (fara TVA) de peste 950 de milioane de dolari (peste 730 de milioane de euro). Cel mai mare impact asupra afacerii a fost dat de cresterea vanzarilor British American Tobacco (BAT), care este cel mai mare client (ca valoare) al Interbrands. In 2005, vanzarile BAT (410 milioane de euro) au insemnat aproape 70% din totalul cifrei de afaceri a Interbrands (608 milioane de euro), conform datelor de la Ministerul Finantelor. Asa se justifica de fapt si distanta mare dintre Interbrands si alte firme de distributie: in 2006, vanzarile companiei au fost de peste patru ori mai mari decat ale Top Brands, a doua firma de distributie de pe piata romaneasca in functie de valoarea vanzarilor. Dar, desi Top Brands este si el distribuitor de tigarete, pentru marcile din portofoliul Philip Morris, nu se ocupa de aceste produse decat in zece din cele 41 de judete ale tarii. Interbrands, in schimb, este singurul distribuitor pentru BAT.

     

    Un alt proiect este cel de a consolida afacerea pe segmentul noilor parteneri pe care compania i-a cooptat in cursul anului trecut. La inceputul lui 2006 firma avea sase clienti – BAT, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (divizia de hrana pentru animale si produsele pentru farmacii), Gillette si Kotanyi. Pana la sfarsitul aceluiasi an, portofoliul s-a marit si cu produsele companiilor Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    Dar noile parteneriate nu s-au tradus in cifre consistente in cursul anului trecut, iar „roadele le vom vedea abia anul acesta“. Cel putin din acest motiv, tinta declarata pentru cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs – peste 10%, la circa 800 de milioane de euro – are o conotatie modesta. Mai ales daca luam in calcul si evolutiile din ultimii doi ani, in care compania a realizat o crestere in termeni reali de 28% (in 2006) si respectiv 37,8% (in 2005). Iar majorarea numarului de parteneri nu este o prioritate pentru anul in curs. „Poate o sa mai alegem unul sau doi parteneri, dar nu mai mult“, spune el.

     

    Un obiectiv pe termen mai lung – de cativa ani – se refera la cresterea numarului de clienti. Daca Interbrands ajunge acum, saptamanal, la 35.000 de clienti, directorul companiei este de parere ca „pe piata este loc suficient pentru a dubla numarul acestora, cel putin in cazul celor ce vand detergenti si tigari“. Aceasta este si una din principalele directii de crestere pe care le-a ales compania, iar cresterea competitivitatii de pe piata, sustine Sherif, nu-i afecteaza dintr-un motiv simplu: Interbrands detine exclusivitate pentru produsele pe care le are in oferta. Asa ca firma nu are concurenta directa, ci mai degraba companiile ale caror produse le distribuie.

     

    Sherif nu se asteapta la schimbari dramatice nici in ce priveste numarul distribuitorilor, nici in ordinea companiilor din top. Insa, cu siguranta, trebuie sa tina pasul cu alt tip de schimbari. Un exemplu este chiar sistemul de creditare a furnizorilor: in 1995, cand inflatia facea ravagii, „era un mare risc sa acorzi un credit de 30 de zile unui client“. Insa acum, cand media de creditare este de 12 zile, sunt cazuri (farmaciile, spre exemplu) in care termenul de incasare a banilor pentru marfa livrata depaseste frecvent o saptamana. Compania practica insa un sistem de discounturi pentru platile in numerar, iar cazul discountului este numai un exemplu pentru cat de rapid se schimba peisajul distributiei. Si chiar daca Interbrands sustine ca nu se simte amenintata de concurenta, tot trebuie sa gaseasca variante prin care sa-si creasca eficienta afacerii. Desi Rand Sherif nu a dorit sa faca estimari referitoare la eventualul profit pentru anul trecut, datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, anul in care compania a avut cea mai mare crestere a cifrei de afaceri (peste 38%), a fost si momentul cand Interbrands a intrat pe pierderi (2,19 mil. euro), fata de 2004, cand a avut un profit net de 0,15 milioane de euro. Si cu siguranta ca profitul este mai interesant pentru actionari decat pragul de venituri de un miliard – fie in dolari sau in euro.

  • Cartele si taitei

    Ce legatura exista intre cartelele Vodafone preplatite si Kent? Nici una, la prima vedere, dar atat cartelele, cat si tigarile sunt distribuite de aceeasi companie.

     

    CLIENTI NOI Interbrands aproape ca si-a dublat anul trecut numarul de parteneri, adaugand companiile Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    CLIENTI VECHI Inca inainte de a marsa pe cresterea numarului de parteneri, anul trecut, compania distribuia produsele British American Tobacco, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (hrana pentru animale si produse pentru farmacii), Gillette si Kotanyi (condimente).

  • Cresteri si descresteri

    Vanzarile din ce in ce mai mari nu genereaza, obligatoriu, si o crestere a profitului, pentru ca odata cu extinderea afacerii cresc de regula si costurile. In conditiile in care dezvoltarea retelelor de comert pune presiune pe marjele de profit, distribuitorii trebuie sa gaseasca solutii de eficientizare a afacerii.

     

    Compania

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

     

    2005

    2004

    2005

    2004

    Interbrands

    608

    441

    -2,19

    0,15

    Top Brands

    131

    95

    0,39

    0,11

    Aquila Group

    116

    100

    N/A

    N/A

     

  • Haute-hoteluri

    Australia si Pacificul de Sud ? paradis hotelier

    Australienii se mandresc cu unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de cazare din lume, dupa Japonia si SUA. Oamenii de afaceri se bucura de un tratament diferentiat, caci hotelierii de lux australieni, ca de exemplu Park Hyatt, au amenajat birouri si spatii generoase de lucru pentru acestia. Dar nimeni nu ii rasfata mai bine pe managerii din lumea larga cum o face staff-ul Sydney Intercontinental, unde sunt amenajate etaje “executive” cu facilitati de checkout separate, iar membrii Executive Club au acces la ceea ce prin definitie inseamna privilegiul de businessman: Club InterContinental Lounge. In sala aflata la ultimul etaj al cladirii, invitatii se pot bucura in fiecare seara de panorama de 360 de grade a orasului, vazuta prin peretii de sticla, si de cocteiluri din partea casei.
    Luxul se intinde si in Pacificul de Sud, locatiile de top de aici fiind Treetops Lodge&Estate din Noua Zeelanda, si Hotel Bora-Bora. Daca la Treetops va puteti delecta cu un masaj si un pahar din cea mai fina sampanie dupa o zi de hiking, pescuit sau aventurari in natura salbatica, la Bora-Bora natura va sta la picioare: complexul este format din vile lacustre cu acoperis din paie, iar singurul peisaj ce va intampina pe terasa este turcoazul lagunei de dedesubt.

    Canada ? chilipir, dar exclusivist

    Luxul vine la un pret mult mai mic in aceasta parte a lumii, comparativ cu restul. Preturile practicate de hotelierii canadieni sunt in medie de 135 de dolari pe camera, un chilipir, daca e sa tinem cont de numeroasele beneficii pe care acestia le ofera. Explicatia consta in trecutul anevoios al turismului in aceasta tara, marcat de celebrul 11 septembrie si de gripa aviara, care au redus drastic numarul turistilor si, deci, tarifele la cazare.
    Pe primul loc in topul canadian se afla Hotelul Hazelton din Toronto, prima proprietate exclusivista din oras, de altfel. Aici, high-tech-ul este “la ordinea camerei”, de la gadgeturi de tot felul la camerele dotate cu mega-ecrane pentru cei ce prefera cinema la ei acasa.
    Urmatoarele locatii de varf sunt cvasi-castelul Fairmont din statiunea Whistler, British Columbia, dotat cu facilitati de tip ski in/ski out, urmat de Wickaninnish Inn, situat chiar la marginea valurilor oceanului si vestit pentru spectacolele pe care natura le ofera vizitatorilor in timpul furtunilor de zapada.

    Asia ? Jocurile Olimpice dicteaza topul

    Anul acesta 1,5 milioane de turisti sunt asteptati numai in Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice, iar hotelurile au luat cu asalt peisajul asiatic, majoritatea din categoria de varf a pietei. Pana la evenimentul din august, o serie de hoteluri ultra-luxoase au fost programate pentru lansare, cum ar fi Four Seasons, Ritz-Carlton, Mandarin Oriental sau Intercontinental. Grupul Jumeirah din Emiratele Arabe Unite, constructorul hiper-luxosului Burj Al Arab din Dubai, va deschide un hotel in Shanghai in luna iulie.
    Pana atunci insa, hotelul care ar trebui sa reprezinte prima alegere pe taramuri orientale este Landmark Mandarin Oriental, fratele mai mic al renumitului Mandarin Oriental din Hong Kong, dotat cu cele mai mari camere si cele mai spectaculoase bai din zona, dar si cu optiunea pentru shopping-ul in-door al marcilor scumpe ca Chanel sau Celine.

    Europa ? acul in cutia cu comori

    Sa incerci sa alegi cea mai buna destinatie hoteliera a batranului continent este ca si cum ar trebui sa te decizi asupra unei singure bomboane de ciocolata dintr-o cutie cu bunatati de tot felul sau a unei bijuterii dintr-o vitrina plina ochi cu pietre pretioase. Orice ai alege, rezultatul va fi un deliciu, iar costul de oportunitate enorm.
    Din Europa, Hotelul Ritz din Paris este alegerea numarul unu pentru cei indragostiti de capitala franceza, pentru ca nu exista locatie care sa aduca mai tare cu aerul carsimatic al acesteia. Fosta casa a creatoarei de moda Coco Chanel, este celebra pentru paturile de dimensiuni regesti si salile de baie dotate cu cazi demne de Titanic, obiecte de lux si corzi fistichii pentru apelarea staffului hotelier.
    Varianta ruseasca a aceluiasi brand, hotelul Ritz-Carlton din Moscova, gazduieste vizitatorii in camere cu panorama Pietei Rosii, al caror pret pleaca de la 1.000 de dolari, sau in apartamente prezidentiale cu geamuri anti-glont, la un tarif de minim 16.000 de dolari pe noapte.
    O ultima varianta europeana este Hotelul Kamp din Helsinki, ce pune la dispozitia musafirilor saune cu o capacitate de zece persoane – locul ideal pentru o intalnire informala de afaceri.

    Statele Unite ale Americii ? all inclusive

    Cand vine vorba de industria hoteliera de lux din America, primul lucru reprezentativ este tehnologia de varf, reprezentata de ecranele plate, docking station pentru iPod, faxuri si alte gadgeturi utile oamenilor de afaceri.
    Hotelul Peninsula din Chicago, primul in topul american, imbina toate aceste utilitati electronice intr-un mod discret, ferit de ochii lumii, in interiorul camerelor insonorizate.
    In New York, cel mai indicat loc din care puteti sa luati pulsul metropolei este Mandarin Oriental, unde eleganta discreta a celor 248 de camere cu vedere asupra Central Park sunt completate de imediata apropiere a unora dintre cele mai bune restaurante din lume, Per Se si Masa, aflate la o calatorie cu liftul distanta.
    Departe de tumultul oraselor, numarul trei in lista hotelurilor de rasfat pentru oamenii de afaceri, este Stein Eriksen Lodge din Park City, Utah, unde valetii incalzesc claparii amatorilor de ski la inceputul zilei si ii asteapta la poalele partiei cu o cana de ciocalata calda la sfarsitul acesteia.

  • MULTI VENITI, ZERO EFECT

    In Cehia, prezenta furnizorilor de servicii financiare straini s-a facut simtita inca din prima jumatate a anilor ’90, explica pentru BUSINESS Magazin analistul HVB Cehia Pavel Sobisek, motivul pentru care impactul aderarii a fost destul de redus in acest domeniu. Pana in 2004, in toate sectoarele relevante piata era mai mult sau mai putin saturata, ceea ce a limitat oportunitatile pentru „intarziati“.

     

    O diferenta fata de Romania, arata Sobisek, este ca nivelul intermedierii financiare era relativ ridicat in Cehia inca de la inceputul anilor ’90. Putini au fost cei ce dupa aderare si-au notificat autoritatilor de supraveghere venirea si au ajuns in final sa si faca afaceri. Dintre acestia, Tokio-Mitsubishi Bank, care a deschis un punct de lucru pentru a deservi numarul tot mai mare de investitori japonezi din Cehia, si Sal Oppenheim, ce furnizeaza servicii de administrare de averi pentru oameni instariti. Klara Gajduskova, head of corporate communication la Ceska Sporitelna, banca ce apartine grupului Erste, adauga si ca „putinii jucatori ce si-au facut simtita prezenta pe piata ceha dupa momentul aderarii au fost extrem de specializati“.

     

    Ce impact au produs noii veniti asupra pietei financiare cehe? „Zero“, raspunde scurt Gajduskova. Potrivit unui studiu realizat de Banca Centrala a Cehiei, pana la finele lui 2005 un total de 106 banci din state membre ale UE notificasera autoritatea de reglementare locala. In sens invers, doua banci cehe isi declarasera interesul de a face afaceri peste granitele tarii. In asigurari, pana la finele lui 2004, 187 de companii din alte state membre isi exprimasera intentia de a face afaceri in Cehia, potrivit raportului anual realizat de Oficiul Ceh pentru Supravegherea Asigurarilor si a Fondurilor de Pensii.

  • Malev, in portofoliul lui Abramovici

    Omul de afaceri rus Boris Abramovici (nicio legatura cu miliardarul Roman Abramovici) este la un pas de a prelua operatorul aerian ungar Malev.

     

    Agentia de valorificare a activelor guvernamentale din Ungaria a anuntat ca a selectat AirBridge, un vehicul local de investitii detinut de OAO KrasAir, companie aflata in proprietatea lui Abramovici, pentru discutiile finale in vederea incheierii contractului de vanzare. Reprezentantii AirBridge sustin ca se asteapta ca documentul sa fie definitivat in prima parte a lunii februarie. Discutiile cu principalul competitor al AirBridge, operatorul aerian lituanian FlyLAL Group, au fost sistate din cauza „lipsei garantiilor financiare“ in cazul acestuia din urma, conform precizarilor Agentiei. Oferta FlyLAL a fost in valoare de 120 de milioane de euro, in care au fost incluse pretul de achizitie, costurile de restructurare, investitiile viitoare, precum si datoriile asumate. Conform cotidianului rus Kommersant, oferta AirBridge ar fi fost de 160 de milioane de euro. KrasAir, al cincilea operator aerian din Rusia, a transportat anul trecut 3,3 milioane de pasageri, cu precadere in statele fostei Uniuni Sovietice. Prin achizitionarea Malév, compania isi va deschide accesul spre statele din Europa Occidentala.

  • VECINI, DAR NU SEMANAM

    In Ungaria, aderarea „nu a adus nici pe departe efervescenta pe care o cunoaste piata financiara romaneasca in acest moment“, comenteaza pentru BUSINESS Magazin Illés Adrienn, communication specialist al Erste Bank Hungary. Marii investitori financiari (bancile, companiile de asigurari sau cele de administrare a pensiilor private) erau deja prezente pe piata ungara chiar inainte de aderarea la Uniunea Europeana si, dupa acest moment, nu a mai fost nici unul care sa vina doar datorita integrarii, adauga ea. „Si de atunci pana in prezent, nimic nu s-a mai schimbat din acest punct de vedere.“

     

    Inainte de momentul aderarii, crearea unei filiale bancare se putea face in Ungaria doar trecand printr-un amplu proces de autorizare, respectand reglementari stricte, iar prestarea de servicii direct din pietele straine nu era deloc posibila – enunta un studiu al Bancii Centrale Ungare (HNB). „Este evident“, arata acelasi studiu, „ca in ultimii ani numarul de furnizori de servicii financiare a scazut in sectorul asigurarilor, al fondurilor de pensii si al companiilor de investitii“. La finele anului 2005, potrivit aceluiasi studiu, pe piata ungara functionau 29 de banci, 5 banci specializate, 176 de cooperative de credit, 178 de fonduri de pensii si 62 de companii de asigurare. „Nu e usor de tras o concluzie despre volumele serviciilor financiare care au aparut pe piata ungara dupa aderearea la UE. Cifrele referitoare la numarul furnizorilor de servicii transfrontaliere sunt impresionante“, se spune in acelasi studiu al HNB. Motivele care fac imposibila formularea unor concluzii ferme tin, pe de o parte, de faptul ca nu sunt disponibile date pentru fiecare dintre aceste tipuri de servicii. Pe de alta parte, spre exemplu in cazul bancilor de investitii, serviciile transfrontaliere pot fi pur si simplu o noua forma pentru servicii care erau importate, de regula, de ani buni.

  • MISCARI DISCRETE

    Chiar in primele saptamani dupa aderarea la Uniunea Europeana, zeci de grupuri internationale si-au anuntat oficial intentia de a face afaceri pe piata locala – in sectorul bancar, al asigurarilor, pe bursa si in intermediere financiara. De la anunturi la fapte e insa o distanta destul de mare.

     

    Pentru o parte din cei ce pana acum au facut un business caldut, ferit de concurenta cu greii finantelor europene, „ce se intampla acum pe piata financiara ar putea avea consecinte catastrofale“, proclama Doru Lionachescu, partener principal al casei de investitii Capital Partners. Pentru altii, asaltul pornit in ultimele cateva saptamani de marile companii financiare europene asupra pietei romanesti s-ar putea sa se dovedeasca doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Un lucru e cert insa pentru toata lumea: odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, regulile jocului s-au schimbat si, chiar daca pentru moment efectele sunt mai degraba scriptice decat resimtite in plin, intreaga piata financiara romaneasca si-a ridicat garda.

     

    Motivul e lesne de inteles, chiar si la o trecere superficiala in revista a numelor care, exploatand deschiderea pietei financiare locale pentru companiile din Uniunea Europeana, au facut primul pas pe piata romaneasca. Un pas care, in cele mai multe dintre cazuri, echivaleaza pentru moment cu o simpla declaratie de intentie si consta doar in notificarea autoritatilor de reglementare (din tara de origine sau din Romania, dupa caz) ca vor sa faca afaceri si aici. Pe lista, cu mult mai lunga, a celor ce au facut deja acest demers se inscriu nume cunoscute ale finantelor europene, precum Royal Bank of Scotland din Marea Britanie si Credit Suisse din Luxemburg in domeniul bancar sau grupurile QBE si Axa (venite, amandoua, pe filiala britanica) in asigurari.

     

    Practic, dupa 1 ianuarie 2007, orice companie din domeniu autorizata in oricare din celelalte state membre ale Uniunii Europene isi poate vinde produsele si serviciile si in Romania, direct de pe piata de origine sau prin intermediul unei sucursale locale, fara a mai avea nevoie de aprobarea autoritatilor romane. Iar efectul nu a intarziat sa apara: pe piata locala, numarul asiguratorilor s-a dublat de la inceputul anului, sectorul intermediarilor in asigurari s-a imbogatit cu mai bine de 20 de nume noi, pe piata bancara s-au anuntat (pentru moment) sapte grupuri internationale, iar la usa Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare au batut deja 13 companii. „Sunt, in cea mai mare parte, jucatori din liga grea“, comenteaza presedintele Uniunii Nationale a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari (UNSICAR), Bogdan Andriescu. „Iar ce vedem acum este doar inceputul unei povesti cu mult mai lungi“, adauga el, adept al unui scenariu in care in urmatorii ani o sa vedem „sute de noi nume“ pe piata romaneasca de asigurari.

    Asteptari similare au, de fapt, cei mai multi dintre reprezentantii companiilor financiare romanesti, indiferent de domeniul specific din care fac parte. „Numarul celor care se vor mai anunta interesati de piata romaneasca, pana la finele anului, este de ordinul sutelor“, crede directorul general al companiei de asigurari Generali, Tudor Moldovan. Miscarile vizibile in acest inceput de an „vor continua si in viitor, vor fi chiar mai ample si vor angaja si alte piete financiare“, adauga si directorul executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu. Iar in randul companiilor ce activeaza pe piata de capital (fie ca este vorba despre intermediari sau de casele de consultanta), unde s-au anuntat pana acum 14 noi jucatori, lucrurile sunt la fel de clare: numarul lor va creste, iar intre ofertantii de servicii de brokeraj vor aparea nume „cu adevarat rasunatoare“, considera presedintele firmei de consultanta KTD Invest, Iulian Panait.

     

    Asemenea asteptari sunt indreptatite si de experienta altor tari central si est-europene ce au aderat la UE in mai 2004, dar si de piata romaneasca, ce promite ritmuri de crestere cu doua cifre multa vreme de acum inainte. In privinta urmarilor concrete ale intrarii noilor jucatori, parerile insa difera. Exista, pe de o parte, cei ce atrag atentia ca intre vorbe si fapte drumul e lung, iar intre simpla declaratie de intentie si un business in sine distanta se masoara in investitii de sute si sute de mii de euro.

     

    Una dintre vocile mai precaute este a lui Francisc Bodo, directorul de investitii al GED Capital Development, administrator de fonduri de investitii, care spune ca in cursul acestui an este putin probabil sa fie schimbari evidente in piata. Pentru a intra jucatori foarte mari, argumenteaza el, trebuie sa fie proiecte pe masura, care deocamdata nu prea exista. „Mai sunt cateva firme mari care, in opinia mea, ar trebui privatizate“, sustine Bodo. In acest caz, marii jucatori pe „buyout“ din private equity ar putea sa manifeste un interes. „Este insa improbabil ca in 2007 sa vedem vreo privatizare mai importanta“, adauga el.

     

    Exista, pe de alta parte, si cei ce vorbesc despre o remodelare dramatica a intregului mediu de afaceri, dar si de perspectiva unei vieti mai bune pentru cetateanul de rand, odata ce companiile locale vor fi nevoite sa lupte, parte in parte, cu grupurile financiare britanice, germane sau elvetiene. Argumente sunt, firesc, si de o parte si de cealalta, iar adevarul sta, cel mai probabil, undeva la mijloc.

     

    Cei mai expusi in fata concurentei straine sunt operatorii de pe Bursa, sustine Doru Lionachescu, care prevesteste chiar ca „pe termen mai lung doua treimi din brokerii locali vor muri“. Pana una-alta, pe masa CNVM stau notificari din partea a 13 societati de brokeraj din Marea Britanie si a uneia din Cehia, ce pot sa desfasoare de acum (cel putin teoretic) toate activitatile pentru care au fost autorizate in tara de origine. „Fondurile mari, nevoite pana acum sa lucreze cu brokeri romani, vor lucra de acum cu straini“, anticipeaza Lionachescu. Straini care, mai mult decat tranzactionare directa pe Bursa de Valori, vor putea sa ofere si servicii in sens invers, pe pietele externe pentru investitorii romani interesati. Cel mai probabil insa, este de parere Alin Brendea, director de operatiuni la societatea de brokeraj Prime Transaction, intr-o prima etapa cei mai multi se vor axa pe promovarea unor produse din afara, in special a ofertelor de titluri pe care le intermediaza pe alte piete. La fel de bine insa, atractia pietei romanesti pentru aceste companii ar putea sta in speranta unor listari viitoare, a unor noi emitenti pe piata de capital, a aparitiei fondurilor private de pensii si, una peste alta, in cresterea volumului de afaceri de pe bursa romaneasca. „Acum e probabil un moment in care testeaza ce inseamna o afacere in Romania“, incheie directorul de la Prime Transaction, adaugand ca, in opinia sa, cine „a fost sa vina a facut-o deja“.

     

    Intr-un alt scenariu, descris de Iulian Panait de la KTD Invest, lucrurile sunt ceva mai nuantate, fiindca nu chiar oricine poate face business de la distanta pe piata romaneasca. Desi se asteapta ca multe dintre companiile straine ce au notificat CNVM ca vor sa intre pe piata vor ajunge sa si faca afaceri, Panait accentueaza ca „nu vorbim in niciun caz despre clienti mici“. Pe de alta parte, un consultant nu trebuie sa aiba neaparat un sediu pe piata pentru care ofera consultanta, in timp ce „un broker ar fi bine sa fie membru al societatii locale“. Ducandu-si rationamentul mai departe, Panait este de parere ca, pentru clientii mari pe care vor sa-i gestioneze si pe piata romaneasca, marile case de brokeraj ar putea sa-si faca birouri locale, cu brokeri romani si, eventual, management strain. In aceasta ipoteza, numarul companiilor de specialitate pe piata romaneasca ar trebui sa creasca in urmatoarea perioada. Pe de alta parte, la o privire asupra pietelor vecine se poate constata la fel de bine ca exista si miscari de sens contrar, multe dintre ele trecand printr-un proces de consolidare.

     

    Si totusi, chiar daca fac deja toate demersurile legale necesare (prin notificarile transmise autoritatii romane) si pe cele de ordin administrativ, exista inca probleme tehnice ce nu tin de operatori, ci mai degraba de mecanismul bursier roman, care pentru moment taie aripile brokerilor straini, sustine Rares Nilas, presedintele BT Securities. Piata nu este inca pregatita si mai sunt detalii tehnice de rezolvat pentru ca societatile din afara sa poata intermedia tranzactii la Bucuresti, explica el, si va mai trece „un an, un an si jumatate pana se vor rezolva toate“. Astfel ca, cel putin pentru moment, „brokerii de retail romani nu vor fi afectati in niciun fel de invazia strainilor“, conchide presedintele BT Securities. Un pic diferit ar putea sta insa lucrurile pe un alt segment al pietei de capital, cel al fondurilor de investitii – care e creditat cu un mare potential, desi nici o companie specializata din UE nu si-a exprimat inca oficial interesul. Si aici, odata cu aderarea, orice companie din zona europeana va putea sa-si vanda produsele si in Romania, fara a mai avea nevoie de toate autorizatiile necesare pana acum. Startul va fi dat totusi, cred reprezentantii companiilor din domeniu, de grupurile prezente deja pe piata romaneasca, ce vor incepe sa distribuie si titluri ale unor fonduri straine. Declaratii de intentie in acest sens exista deja: companii precum KTD Invest sau BRD Asset Management si-au anuntat deja planuri in aceasta directie. 

     

    In linii mari, scenariul intrevazut pentru piata de capital se poate translata intregii piete financiare: bancherii s-au trezit si ei ca peste noapte pusi in fata concurentei din City-ul londonez si nu numai, iar asiguratorii si intermediarii din domeniu se lupta de acum pentru fiecare client cu companii din Luxemburg, Franta si Germania. Particularitati exista insa pentru fiecare dintre aceste domenii, iar efectele sunt si ele diferite. Pe piata bancara, invazia europenilor pare ceva mai temperata, cel putin pentru moment: in ianuarie, BNR a primit numai sapte notificari de la grupuri interesate sa ofere servicii in mod direct, fara a-si crea in mod obligatoriu si un punct local de lucru. Dar nici bancherii, asemenea colegilor lor din alte domenii, nu se asteapta ca invazia sa se opreasca aici si „nu se poate exclude nici aparitia unora noi“, considera presedintele Bancpost, Mihai Bogza. Pe de alta parte, nu exista nici o notificare facuta BNR pentru deschiderea vreunei sucursale bancare noi, ci doar pentru obtinerea asa-numitului „pasaport european“, ce permite vanzarea de produse si servicii direct de pe piata de origine.

     

    O trecere in revista a numelor inscrise pe lista BNR este de ajuns pentru a vedea incotro bat noii sositi pe piata romaneasca, subliniaza oficialul Bancpost. In cea mai mare parte a lor, e vorba de banci specializate in private banking si investment banking, „pentru care sunt interesante exact zonele de business pe care bancile romanesti nu au fost foarte active pana acum“. Alaturi de grupuri ce nu si-au oficializat prezenta pana acum pe piata romaneasca, precum Royal Bank of Scotland din Marea Britanie, Lombard Odier Darier Hentsch Private Bank Limited din Elvetia, Credit Suisse Luxemburg, JP Morgan International Bank Limited, stau si nume ce opereaza deja o sucursala locala. Pentru Citibank sau Erste Bank, notificarile trimise BNR sunt, conform propriilor declaratii, proceduri standard in situatia in care o noua tara devine membru al Uniunii Europene, dar si un  mijloc de a-si largi plaja de operatiuni pe care le pot oferi. „Aceasta notificare este o procedura standard pentru a informa autoritatea dintr-o tara a UE de interesul nostru potential de a face afaceri potrivit pasaportului european pentru servicii bancare si financiare“, declara pentru BUSINESS Magazin si reprezentanta Credit Suisse Luxemburg, subsidiara a elvetienilor de la Credit Suisse, Anna Brugnoll.

     

    Pe de alta parte, chiar daca subliniaza ca Romania este o piata „foarte interesanta si vom continua sa o privim indeaproape“, Brugnoll lasa de inteles ca nu s-a luat inca nicio decizie privind posibilitatea de a oferi servicii de private banking aici: „Vom informa piata daca si cand vom lua o decizie in acest sens“.

     

    Bogatii Romaniei nu sunt insa singurii aflati in vizorul bancherilor europeni, considera Doru Lionachescu, pentru ca si firmele locale (in special cele mari) vor putea lua credite direct de la bancile din strainatate. Banci care, asigurand aceste finantari direct de pe piata de origine si fara a fi nevoite sa respecte conditiile impuse de BNR, au de partea lor avantajul unui cost mai mic al creditelor. In România, enunta Steven van Groningen, presedinte Raiffeisen Bank, trebuie avut in vedere si nivelul rezervei minime obligatorii, un efort financiar pentru bancile comerciale: „Problema cu rezervele minime este ca piata a devenit din ce in ce mai deschisa. Si, mai ales cand vorbim despre valuta, nu este greu pentru cineva sa-si obtina un credit in strainatate“. Dovada sunt finantarile oferite masiv in ultimul an de bancile romanesti companiilor direct de pe pietele de origine ale grupurilor din care fac parte.

     

    Lucrurile se schimba insa aproape la 180 de grade cand vine vorba despre clientii bancari obisnuiti. Si aceasta pentru ca retail bancar nu se poate face sub nicio forma „remote“ (la distanta), este de parere Doru Lionachescu: „Ca sa poata avea macar 1% din aceasta piata, e nevoie sa-si faca o sucursala aici, sa construiasca puncte de lucru si sa faca investitii masive“. Lucru de care, conform lui Mihai Bogza de la Bancpost, cei mai multi de pe lista cu notificari ajunsa la BNR nu sunt interesati.

     

    Ar putea exista, e adevarat, si o exceptie, englezii de la Royal Bank of Scotland (RBS) avand o prezenta puternica in retail pe piata bancara vestica. Intrebati de BUSINESS Magazin care este strategia pentru piata romaneasca, oficialii RBS au negat, prin vocea sefului pentru relatii cu media, David Outhwaite, ca ar fi trimis vreo notificare catre Banca Nationala. Pe de alta parte, purtatorul de cuvant al bancii centrale, Mugur Stet, confirma faptul ca „pe masa noastra a ajuns o astfel de notificare, facuta de RBS catre omologii nostri din Marea Britanie“.

     

    La polul opus, exista si grupuri bancare europene ce lipsesc inca de pe piata romaneasca, dar care si-au facut cunoscut interesul de a ajunge aici. Pentru ele, afacerea urmarita este cea cu cetatenii de rand – „care de la an la an castiga mai mult si au, in consecinta si nevoi noi, dar ale caror venituri nu sunt totusi suficient de mari incat sa nu se indatoreze“, justifica Mihnea Mocanu, seful companiei de creditare de consum Estima Finance. In aceasta categorie intra, spre exemplu, portughezii de la Millennium bcp, ce au primit de la BNR, in decembrie 2006, autorizatia pentru constituirea unei filiale in România. In acest an, arata raportul lor financiar, investitiile pentru dezvoltarea activitatii din Romania ar urma sa se ridice la 40 de milioane de euro, urmand ca pana in 2011 sa mai pluseze pâna la 250 de milioane de euro. Activitatea din România se va axa pe zona de corporate si persoane cu venituri peste medie, zone cu o dezvoltare accelerata in România, se mai spune in raport.

     

    Tot anul acesta, in martie, ar trebui sa-si inceapa operatiunile in Romania si grupul cipriot Bank of Cyprus, ce a obtinut licenta de functionare de la BNR in decembrie anul trecut. Si cipriotii se uita tot catre retail, avand deja doua sucursale amenajate. Belgienii de la KBC, asemeni si altor jucatori ce se uita de ceva vreme cu jind, la piata bancara romaneasca, au ales o alta cale pentru moment, cumparand la finele anului trecut Romstal Leasing. Totusi, subliniaza pentru BUSINESS Magazin directoarea de comunicare a grupului, Viviane Huybrecht, „ambitia noastra pe termen lung este sa oferim intreaga gama de servicii financiare“. Huybrecht sustine ca belgienii nu s-au gandit pana acum sa exploateze reteaua Romstal Leasing, cu 20 de puncte de lucru, pentru a vinde si produse bancare sau de asigurari, „ci ii vom lasa sa se concentreze pe afacerea de baza“, adica aceea de leasing. Pe termen mediu „bineinteles insa ca vom folosi cunostintele si contactele lor pe piata locala pentru a lansa noi produse“.

     

    Motivele aceastei efervescente de pe piata bancara (concretizata in afaceri cu sau fara prezenta locala) sunt lesne de inteles, privite prin prisma castigurilor inca destul de consistente pe care le fac bancherii aici, prin gradul redus de bancarizare a pietei locale, prin apetitul romanilor pentru consum pe credit. Mai exista insa o explicatie, avansata de presedintele si directorul general al BRD Groupe Société Générale, Patrick Gelin. Piata bancara mondiala este la ora actuala foarte lichida, iar institutiile sunt toate in cautarea unor investitii care sa le completeze cresterea de pe pietele lor traditionale, explica Gelin pentru BUSINESS Magazin. Invazia actuala a strainilor pe piata romaneasca nu-l ingrijoreaza insa prea mult. „Noi privim aceste miscari cu seninatate“, spune bancherul, anticipand o conjunctura bancara internationala cu perioade mai dificile in viitor. De-acum, orice pret al unei achizitii sau al intrarii pe o piata este foarte ridicat si se amortizeaza in perioade lungi de timp. Peste tot in Europa, piata de retail banking este dominata de un mic numar de institutii (5-6) si pe termen lung nu este loc, in opinia lui Gelin, pentru un numar dublu de banci de retea, asa cum se intâmpla azi. Pe de alta parte, nu exista inca pe piata destui clienti de private banking la ora actuala. „Cred ca aceia care intra pe piata astazi risca sa aiba deceptii“, spune presedintele BRD-Groupe Société Générale.

     

    Fara doar si poate insa sectorul asigurarilor, un domeniu sensibil mai mic decat cel bancar si mai putin sofisticat, a avut parte de cea mai mare surpriza. In doar o luna, numarul companiilor din domeniu ce pot opera pe piata romaneasca s-a dublat, urmare a notificarilor facute de grupuri financiare din intreaga Uniune Europeana. Si lista intermediarilor in asigurari cuprinde acum cu mai bine de 20 de companii in plus fata de inceputul anului. Sunt companii mari, specializate pe diferite domenii de activitate, afirma Bogdan Andriescu, presedintele companiei de intermediere in asigurari EOS Risq. Pentru el, faptul ca pe piata romaneasca pot vinde produse mai multi straini este o veste buna. „Cand un client imi cere un anumit tip de polita, acum ma uit pe o lista mult mai lunga si am de unde alege“, puncteaza Andriescu. In plus, „faptul ca iau oferta direct de la Londra duce si costurile in jos“, argumenteaza el, explicand ca in cazul asiguratorilor ce au investit in puncte de lucru locale, „investitiile trebuie amortizate, iar asta creste, normal, costurile“. Este destul de probabil ca macar o parte dintre cei ce au notificat CSA ca vor sa vanda polite de asigurare in Romania sa ajunga si la clientii de retail. „Pot foarte bine sa lucreze prin agenti de vanzare sau brokeri“, conchide Bogdan Andriescu. Nu de aceeasi parere sunt insa reprezentantii companiilor de asigurari. „Sunt afaceri de nisa“, este de parere Tudor Moldovan de la Generali Asigurari, care nu exclude insa nici ca nou-venitii sa reuseasca sa patrunda si pe piata de retail. Ca linie generala insa, businessul lor va ramane, in opinia presedintelui de la Generali, in segmentul corporatist, unde vor deservi anumiti clienti mari, „cu cerinte mai sofisticate“. Altfel spus, pentru cei ce vor sa faca afaceri de la distanta pe piata asigurarilor exista loc destul, dar pe nise de piata si pe produse pe care romanii nu le ofera sau le ofera la costuri mai mari – asa cum s-a intamplat si in Ungaria.

     

    Nici vicepresedintele Interamerican Romania, Emilia Bunea, nu anticipeaza o avalansa de oferte ale asiguratorilor straini, „in ciuda aparentelor“, pentru ca, „din cele observate si in tarile din jur, asigurarile sunt o industrie cu un puternic caracter local, in care prezenta locala este importanta“.

     

    Adevarul, cel mai probabil, se afla si in acest caz undeva la mijloc, in conditiile in care multi dintre jucatorii ce s-au notificat deja la CSA cauta, in mod conex, si cai de a cumpara companii locale. Cateva nume, dar cu siguranta nu singurele, circula mai oficial sau mai neoficial in piata: austriecii de la QBE, dar si francezii de la AXA, unii dintre cei mai mari asiguratori din lume. Investitiile de tip greenfield sunt si ele o optiune, asa cum o dovedeste exemplul francezilor de la Cardif Insurance, divizia de asigurari de viata a BNP Paribas. Grupul bancar Porsche, ce opereaza pe piata locala o banca, o societate de leasing financiar, un broker de asigurari si o companie specializata in leasing operational si management de flote, a anuntat recent ca analizeaza si oportunitatea de a aduce pe piata propria companie de asigurari, Porsche Insurance, din Austria.

     

    Trecand peste evidenta interesului pentru domenii ca bancile, asigurarile sau piata de capital, exista multe alte sectoare ce vor continua (sau abia incep) sa atraga privirile strainilor. Pe o lista scurta mai pot intra, la fel de bine, domenii precum leasingul, finantarile de consum si cele imobiliare, dar si pensiile private. O piata de 22 de milioane de clienti potentiali nu poate lipsi de pe harta niciunui finantist ce chiar se pricepe la (facut) bani.

  • Mult si bun

    Economia Poloniei a inregistrat anul trecut o crestere de 5,8%, cea mai mare din ultimii noua ani. Consumul privat intern si exporturile sustinute au incurajat companiile sa angajeze din ce in ce mai mult personal si sa mareasca salariile, iar dobanzile reduse au incurajat investitiile, relateaza Bloomberg.

     

    Cum somajul este inca ridicat, Banca Nationala a evitat sa mareasca ratele de referinta ale dobanzilor, ceea ce a permis companiilor sa investeasca. Toate acestea au facut ca expansiunea economica sa fie puternica si echilibrata si sa nu constituie un motiv de stimulare a inflatiei. In primele 11 luni ale anului trecut, exporturile au crescut cu 23% fata de perioada similara din 2005, doua treimi avand ca destinatie tari din Uniunea Europeana. Mateusz Szczurek, economist-sef la filiala ING din Polonia, se asteapta ca in acest an ritmul de majorare al exporturilor sa se diminueze, din cauza incetinirii cresterii la nivel global si pe fondul ma-jorarii cererii interne. Tot anul trecut, productia industriala a crescut cu 11,8%, fiind trasa in sus de sectorul constructiilor, care a avansat cu 17,5%.

  • Aderarea incinge afacerile

    Deutsche Bank vrea sa finanteze in acest an in Bulgaria investitii de peste jumatate de miliard de euro. Acestea vor fi orientate cu precadere spre proiecte de anvergura din infrastructura, piata de capital si industrie, informeaza cotidianul bulgar Monitor.

     

    De la stabilirea in Bulgaria, banca germana s-a implicat in mai multe proiecte, in valoare estimata tot la jumatate de miliard de euro. Numai anul trecut, Deutsche Bank a finantat partial achizitia Business Park, cel mai mare proiect imobiliar din tara, cumparat de trustul de investitii american Gramercy Emerging Markets cu 180 mil. euro.