BusinessMagazin

Blog

  • Sub pragul de 3,3

    In timp ce multi dintre analisti propovaduiesc deprecierea iminenta a monedei nationale, iar banca centrala adopta masuri ce ar justifica o astfel de evolutie, leul isi vede de propriul drum. Speculatorii il tin inca sus.

     

    Teoretic cel putin, nimic din tabloul general nu ar trebui sa-i bucure prea mult pe milioanele de romani care s-au imprumutat sau planuiesc sa ia credite in euro. „Riscurile de curs valutar sunt foarte mari“, insista seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank, Ionut Dumitru. Fiindca nimic din ceea ce analistii au spus in ultimele cateva luni ca ar motiva o oprire a aprecierii leului sau chiar o schimbare abrupta de directie nu lipseste.

     

    Deficitul de cont curent, intretinut de consumul din importuri, a explodat in primele luni ale anului, in numai doua luni din 2007 ajungand la peste 2 miliarde de euro. La inceputul lunii mai, chiar si Comisia Nationala de Prognoza („un organism optimist in previziuni, prin natura sa de reprezentant al statului“, dupa cum spune Dumitru) si-a revizuit in crestere prognozele privind deficitul de cont curent pentru 2007. CNP vede pentru acest an un deficit de 11,5% din PIB, peste nivelul preliminar de 10,5% din PIB anuntat la inceputul lunii aprilie. Instabilitatea politica, un alt factor adesea invocat in ultima vreme ca argument pentru o depreciere a monedei nationale, nu lipseste nici ea din tablou. Rezultatul referendumului din 19 mai, cu intreg zgomotul politic ce-l insoteste, poate deveni rapid un motiv intemeiat pentru ca banii fierbinti ce vin in Romania in cautare de profit, sustinand acum aprecierea leului, sa plece la fel de repede. Mai mult, „pomenile electorale, cresterile excesive de salarii in domeniul public pot fi «detonatorul» pentru ca agentiile de rating sa scada ratingul Romaniei“, este de parere seful cercetarii de la Raiffeisen. Situatie in care, din nou, deprecierea abrupta a leului ar fi destul de probabila. Nu in ultimul rand, reducerea dobanzii de politica monetara (pentru a treia oara consecutiv, pe 2 mai, pana la 7,25%) in paralel cu cresterea celei de pe piata europeana ar trebui, la fel de teoretic, sa scada interesul strainilor pentru moneda romaneasca.  

     

    Pana una-alta insa, practica este foarte departe de teorie, iar moneda nationala merge „de capul ei“, apreciindu-se sustinut intr-un tablou general care ar sustine cel putin o stopare de ritm, daca nu chiar o cadere. Si, cel putin pe termen scurt, cei ce vor sa faca un imprumut in euro nu par a avea nici un motiv sa dea inapoi, in conditiile in care „cel putin pana la jumatatea anului leul va castiga teren in continuare“, daca e sa-i dam crezare Otiliei Ciotau, senior economist la Piraeus Bank. In opinia ei, la finele lunii iunie, raportul dintre leu si euro ar putea fi in jurul valorii de 3,27 lei/euro – altfel spus, intr-o usoara apreciere fata de momentul actual. Si in opinia lui Dumitru de la Raiffeisen, finele lui iunie va gasi leul cel putin la fel de puternic ca acum, „undeva in intervalul 3,32-3,33 lei/euro“.

     

    Odata atins pragul de 3,3 lei/euro, „un palier foarte rezistent, de altfel“, in opinia lui Lucian Anghel, economist-sef al BCR, „e greu de anticipat cat de jos va mai cobori de acum euro“. Deocamdata, interesul strainilor pentru moneda nationala, sustinut de randamentele ridicate pe care le ofera leul, dar si de un context regional favorabil, este un argument puternic pentru scenariul in care moneda nationala „va continua pe termen scurt sa se supraaprecieze, ca si pana acum“ – in opinia lui Liviu Voinea, director executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA). „Dar cat mai poate continua si cu aceste fluxuri speculative?“, se intreaba el retoric; nu ar trebui sa mire deci pe nimeni ca, pe termen mediu, sa apara o serie de „corectii acceptabile ca amploare sau chiar una mai dura, de 10-15% fata de valoarea de acum“.

     

    De fapt, privind pe un orizont ceva mai indelungat decat cel imediat, mai toti analistii (in frunte cu presedintele interimar al Romaniei, Nicolae Vacaroiu, care vorbea recent chiar despre o „iminenta prabusire“ a leului) nu exclud corectiile de curs. Totusi, nici unul dintre cei ce se mai incumeta sa mai incerce o prognoza de curs pentru mai multe luni nu sustin ideea unei prabusiri abrupte pentru „Rocky-ul finantelor“, cum alinta recent guvernatorul BNR moneda nationala. Daca pana nu de mult ideea unor caderi de 10-15 procente peste noapte nu era exclusa din calculele analistilor, acum tonul s-a mai temperat, iar asteptarile, desi converg spre posibile fluctuatii, sunt mult mai moderate.

     

    „Nu cred ca o depreciere de 5% ar fi posibila, nici chiar pe termen de cateva luni in cursul acestui an“, este de parere Otilia Ciotau de la Piraeus Bank. Pe de alta parte, adauga ea, sunt posibile deprecieri de 2-3% chiar si in termen de cateva saptamani, iar la finele lui 2007 raportul euro/leu ar putea ajunge in jur de 3,38 lei/ euro. Motivul aprecierii continue pentru leul romanesc sta in mare masura, potrivit lui Ciotau, in „sentimentul regional bun“. Altfel spus, investitorii ce au un apetit de risc mai ridicat cauta in tarile emergente (precum Polonia, Turcia, Africa de Sud, dar si Romania) active cu randament mai ridicat. Iar activele romanesti, in primul rand moneda nationala, raspund acestor cautari.

     

    Asa se face ca, si in conditiile in care banca centrala reduce sustinut dobanda de politica monetara (ceea ce ar trebui, teoretic, sa diminueze interesul pentru leu si sa genereze o stopare a aprecierii), cursul leului oscileaza fara vreo legatura cu deciziile BNR. Chiar ziua urmatoare deciziei luate de banca centrala a adus o apreciere usoara a leului. Explicatia o da tot Ciotau, care spune ca speculatiile nu se fac pe dobanda de politica monetara, ci pe ratele dobanzilor interbancare. Si, mai ales spre sfarsitul perioadei de constituire a rezervelor minime obligatorii (cand bancile imprumuta masiv bani din piata pentru a corespunde cerintelor BNR), dobanzile interbancare sunt foarte mari, „urcand in diferite momente si pe termen scurt peste 20-24%“. In aceste conditii, se intreaba Ciotau retoric, „cum sa ne miram ca se schimba euro in lei pentru a profita de asemenea dobanzi, iar leul se apreciaza?“.

     

    Rozalia Pal, senior economist la UniCredit Romania, precizeaza insa ca, desi aprecierea leului e strans legata de dobanzile interbancare si mai putin de cea de politica monetara, pe termen mai lung scaderea celei de-a doua ar putea avea totusi un impact „cat de cat“ asupra cursului. In opinia ei, data fiind persistenta excesului de cerere, ar fi fost mai indicat ca banca centrala sa lase dobanda neschimbata, dar nu exclude nici alte reduceri viitoare de dobanda. Pal spune ca vede posibila „o ajustare mica a cursului pe termen scurt, in jur de 1%“, iar pentru finele lunii iunie vede un curs de 3,35 leu/euro. La sfarsitul anului raportul leu/euro ar trebui sa fie, anticipeaza Pal, de 3,37. In opinia ei, problemele politice influenteaza mai putin cursul acum, „iar daca se vor agrava, afectand si economia reala prin intarzierea reformelor, vor avea un efect negativ, dar pe termen mediu“.

     

    Si Lucian Anghel, economist-sef al BCR, este de parere ca banca centrala ar putea decide chiar in sedinta urmatoare (de la finele lunii iunie) o noua scadere a dobanzii, cu 0,25%. Pentru finele anului, el anticipeaza o dobanda de politica monetara de 6,5% si un palier pentru cursul euro/leu „undeva in intervalul 3,2-3,3“. Vor exista si fluctuatii, atrage Anghel atentia, dar fara a anticipa nici el o depreciere abrupta. Pentru palierul de sus al raportului euro/leu, economistul-sef de la BCR anticipeaza intervalul 3,4-3,45 lei/euro, dar pentru cel de jos „este extrem de greu de anticipat ceva“. Una peste alta, la nivelul intregului an, Anghel crede ca leul va continua sa creasca, „dar cu un ritm mai mic ca pana acum“. Evolutia leului va depinde intr-o mare masura de evolutiile regionale, in principal de cea a zlotului, a forintului sau a coroanei slovace; „si lira turceasca influenteaza leul, dar intr-o masura mai mica“, aminteste Anghel. Moneda nationala a simtit deja influenta lirei, chiar daca nu dramatic, la finele lunii trecute, cand a pierdut usor in fata euro tocmai din cauza unei miscari regionale generate de prabusirea lirei turcesti, pe fondul tensiunilor politice.

     

    Ceva mai radical decat colegii sai de breasla, Ionut Dumitru de la Raiffeisen nu exclude chiar si o depreciere a leului de 10%, „pentru ca in acest moment evolutia cursului e rupta de cea a economiei“. Deficitul de cont curent este, in opinia sa, o cisterna de benzina pentru care o scanteie e de ajuns sa o faca sa explodeze. „E nevoie doar de un factor declansator“, crede Dumitru, dand ca exemplu o scadere a ratingului de tara din partea agentiilor de specialitate, in cazul in care disputele politice nu se opresc si genereaza „pomeni electorale“ (cu efecte in buget). Prognoza sa pentru finele anului este „spre 3,40 lei/euro“, in conditiile in care pentru finele lui iunie vede un curs de 3,32-3,33 lei/euro. Tot el admite insa si ceea ce e aproape un truism cand e vorba despre previziuni de curs: o prognoza cat de cat realista „tine mai mult de noroc, pentru ca e mult mai probabil sa gresesti decat sa te nimeresti pe aproape“.

  • E vremea sa cereti. Dar ce?

    A trecut de mult vremea cand receptionera de la o companie multinationala era absolventa a uneia sau a doua facultati, cunostea mai multe limbi straine si avea eventual si ceva experienta de asistent manager. Pe atunci, cererea de forta de munca era mica si oferta era mare. De ceva vreme insa, raportul s-a schimbat, pe piata muncii, in favoarea angajatului.

     

    Angajatul are acum posibilitatea sa de a alege – intre mai multe oferte de angajare, intre a ramane sau a parasi compania, are capacitatea de a solicita angajatorului un salariu sau un statut special, intemeiat pe constiinta propriei valori, are posibilitatea de a negocia de pe o pozitie egala cu angajatorul, situatie care nu s-a mai intamplat pana acum. „Aceasta pozitie de egalitate le-a fost intotdeauna negata, angajatii au fost mereu tratati ca niste copii neajutorati de catre manageri si de catre firma. Acum ar trebui sa profite de schimbarea situatiei de pe piata, pentru a castiga respect, autoritate, autonomie, independenta, responsabilitate“, spune Adrian Stanciu, partener Ascendis.

     

    Cum s-a ajuns aici? Principalii responsabili, considera Stanciu, sunt tot cei care sufera acum, cei care au pierdut puterea – adica angajatorii. „Multe companii au preferat tot timpul sa ia oamenii gata pregatiti de la altii decat sa-si dezvolte propriile pepiniere de talente. Aceasta a facut ca, atunci cand cererea de talente a crescut brusc, sa se produca un deficit, care acum e in crestere. Iar odata cu liberalizarea pietei europene a muncii, care se va intampla in urmatorii doi ani de voie, de nevoie, situatia va deveni dramatica“, apreciaza Stanciu.

     

    De-a lungul timpului, piata muncii a suferit o modificare semnificativa in ceea ce priveste pozitionarea balantei de putere intre angajat si angajator. Din cauza ratei crescute a somajului, a cererii modeste de forta de munca si a instabilitatii economice, spune Ruxandra Stoian, director human resource services la PricewaterhouseCoopers, perioada de tranzitie a fost dominata de teama angajatului de a-si pierde locul de munca, ceea ce a crescut dependenta acestuia de angajator. Situatia s-a schimbat insa odata cu expansiunea companiilor locale si intrarea pe piata a altora noi, respectiv odata ce a inceput migratia fortei de munca in strainatate, cand majoritatea angajatorilor au ramas sa tinteasca acelasi segment de potentiali candidati.

     

    Mai exact, raportul de putere a inceput sa se schimbe in favoarea angajatilor incepand cu 2004-2005, cand Romania a inregistrat pentru prima data dupa 1989 o crestere economica serioasa, companiile au avut rezultate financiare din ce in ce mai bune si a crescut increderea investitorilor straini in potentialul pietei autohtone. Iar situatia s-a accentuat anul trecut, cand s-a confirmat accesul Romaniei in Uniunea Europeana. De altfel, repozitionarea balantei de putere intre angajat si angajator nu este un fenomen specific romanesc, ci se manifesta, in proportii diferite, cam oriunde in Europa. Situatia de acum de la noi s-a intamplat deja in urma cu cativa ani in celelalte tari din Europa de Est si a determinat reorientarea spre Romania a investitorilor straini. „Este exact acelasi fenomen care probabil in cativa ani ii va face pe aceiasi investitori sa aleaga alte destinatii mai inde-partate pentru anumite tipuri de afaceri. Aceasta perioada va atrage dupa sine cresterea pachetelor salariale, iar Romania va inceta, daca nu a incetat deja pentru anumite industrii, sa fie aleasa in special pentru criterii legate de costurile scazute“, spune Madalina Uceanu, director executiv  al Aims Human Capital Romania.

     

    Alain Cardon, certified coach master la International Coach Federation, considera insa ca oamenii pleaca la o alta companie nu pentru ca li se ofera salarii mai mari, ci pentru ca mediul de lucru nu este prielnic si nu li se creeaza conditii de dezvoltare profesionala. „Oamenilor le place sa se dezvolte, iar daca sunt intr-o companie unde n-au aceasta sansa, de regula pleaca. Romania se dezvolta, pe piata sunt multe oportunitati, astfel ca trebuie sa iti pui problema despre cine accepti ca manager“, spunea Cardon, la o conferinta de resurse umane organizata de Ziarul Financiar.

     

    Cand este o piata a angajatorilor, ei detin monopolul si daca angajatii nu sunt multumiti, n-au ce face si trebuie sa taca – ceea ce, spune Alain Cardon, nu poate fi un lucru bun pentru economie. „Acum insa este o piata a angajatilor, ceea ce ii determina pe angajatori sa-si schimbe politicile. Iar Romania creste de la an la an, ceea ce este extraordinar. In Europa nu exista crestere mai mare de 2% si este mai degraba o piata a angajatorilor. E o piata aproape moarta. Aici e o piata vie. Profitati de asta!“, spunea Cardon.

     

    Fenomenul repozitionarii balantei de putere dintre angajat si angajator nu este, totusi, general valabil pe toata piata muncii, ci depinde de sectorul de activitate, de regiunea geografica si de specializarea ceruta. Un angajat in masura „sa puna conditii“ nu trebuie doar sa dispuna de cunostinte specifice, experienta, aptitudini de comunicare, interrelationare si conducere, ci, spune Ruxandra Stoian, sa fie constient de raritatea valorii lui.

     

    CA UN RAZBOI SURD. In momentul de fata, puterea de negociere a angajatului se manifesta puternic atat in sectoarele care necesita un grad ridicat de specializare (IT&C, farmaceutice), cat si in sectoarele puternic afectate de migratia fortei de munca in afara tarii (servicii sau constructii).

     

    Iar situatia se manifesta la toate nivelurile, nu doar la cele de top management. Madalina Uceanu considera ca la nivelul senior/top, problema este legata mai degraba de insuficienta specialistilor disponibili pe piata si mai putin de o disponibilitate a acestora de a-si schimba des locul de munca. „In plus, la acest nivel vorbim de fapt despre ajustari ale carierei dintr-o alta perspectiva, una in care poti alege in urma experientelor deja traite si, ca atare, alegerile sunt mult mai realiste“, sustine Uceanu.

     

    In opinia ei, riscurile principale sunt la nivelul de junior, la tipurile de posturi oferite incepatorilor, proaspetilor absolventi. E vorba de tinerii care intra acum pe piata muncii si care au deja si vor continua sa aiba asteptari nerealiste – alimentate, de altfel, de numarul mare de oferte cu care sunt bombardati in acest moment. „Atunci cand asteptarile sunt prea mari fata de competentele dezvoltate in timp si de rezultatele acumulate, este posibil sa aiba loc trezirea la realitate. Cu cat se intampla acest lucru mai tarziu pe parcursul carierei, cu atat mai dificil este sa treci peste acest moment, peste pragul cand realizezi ca, in ciuda cererii mari din piata, diferenta pe termen lung o face tot competenta“, precizeaza reprezentantul Aims Human Capital Romania.

     

    Dar cum reactioneaza angajatii in aceasta situatie? Stiu sa profite de puterea pe care au obtinut-o? Multi trateaza cam oportunist situatia: si-au descoperit puterea de a cere si o folosesc ca sa ceara lucruri pe termen scurt – de regula, salarii mai mari. Or, specialistii in resurse umane spun ca ar trebui de fapt sa incerce sa obtina beneficii pe termen lung, care sa vizeze in principal dezvoltarea profesionala. „O sa ai si un beneficiu material, dar nu trebuie sa-l ceri imediat. E mult mai important ca firma sa poata conta pe tine si tu sa poti conta pe ea, sa poti creste profesional. Apoi o sa creasca si salariul si poate peste 5-6 ani sa pleci din firma, dar cu un alt nivel de intelegere si de maturitate. Sau poti sa ii presezi acum sa iti dea un salariu mai mare, iar peste sase luni sa pleci in alta parte, iar peste sase luni in alta parte“, comenteaza Stanciu.

     

    Asa se face ca, in momentul de fata, s-a creat un fel de razboi intre angajati si angajatori. „Cred ca in orice situatie de tip confruntare, la final ambele parti inregistreaza pierderi. Nu cred ca e util ca angajatii sa genereze confruntari, acum ca si-au regasit puterea, dar cu certitudine cred ca e bine sa o foloseasca inteligent“, sustine reprezentantul Ascendis. Atat angajatorii, cat si angajatii ar trebui adica sa inteleaga ca relatia de munca e in primul rand un contract intre persoane mature si responsabile. „E o relatie cu doua sensuri in care trebuie sa stii sa ceri, dar trebuie sa stii sa dai, astfel incat omul cu care stai de vorba sa-si doreasca sa stea alaturi de tine cat mai mult. Si cred ca asta va face diferenta pe piata muncii in urmatorii 5-6 ani“, spune Stanciu.

     

    Conflictuala sau nu, situatia in care penuria de forta de munca pune angajatul in cea mai buna pozitie de negociere are insa sanse sa dureze inca multa vreme de-acum incolo. „Va mai dura cel putin 10 ani, pentru ca acum vedem doar varful aisbergului. Iar situatia din punctul de vedere al angajatorului va fi mai rea, iar din punctul de vedere al angajatului va fi mai buna.  In momentul acesta,  cred ca orice angajat de buna calitate din Romania are capacitatea de a-si gasi o slujba mai bine platita decat cea pe care o are“, spune Adrian Stanciu.

     

    De cealalta parte, angajatorii si companiile de recrutare nu vad cu ochi buni ceea ce numesc un adevarat „mercenariat“ al angajatilor. Sotiris Karagkiozodis, fondator si managing partner al Human Capital Solutions, prezent la aceeasi conferinta organizata de Ziarul Financiar, spune ca, atunci cand cauta candidati pentru clientii companiei, persoanele care si-au schimbat dupa anul 2000 de mai mult de doua-trei ori slujba deja nu mai sunt luate in seama.

     

    O VESTE BUNA, O VESTE REA. Schimbarea din balanta puterii in favoarea angajatului are efecte negative pentru companii – cresc costurile rulajului de personal, dar si costurile directe, legate de pachetele salariale. Acum fiecare organizatie poate incepe sa gandeasca si sa aplice un sistem coerent de retentie. Vestea buna pentru specialistii in resurse umane este ca acum e momentul cel mai potrivit pentru a percepe corect rolul strategic al functiei de resurse umane intr-o organizatie si impactul major pe care aceasta il are de fapt in afacere“, spune Madalina Uceanu.

     

    Avantajul acestei situatii este deci ca ii face pe angajatori sa planifice mai riguros resursele si sa aplice politici al caror impact asupra afacerii poate asigura o dezvoltare sanatoasa si avantaje competitive pe termen lung, chiar dupa ce criza va fi depasita. Iar in timp se vor crea sau se vor consolida aliante ale angajatorilor din diferite industrii, ceea ce duce la stabilirea unor anumite marje minime si maxime salariale si de competente pentru posturile-cheie. „In momentul in care pietele vor fi asezate, respectiv cand jucatorii principali vor avea stabilite destul de clar pozitiile lor in piata respectiva (ceea ce probabil se va intampla in unele piete peste 3-5 ani), se va putea discuta despre asemenea aliante menite sa ii protejeze pe toti. In acel moment, diferenta intre angajatori va fi facuta in special de cultura organizatiei si de modelul de business folosit“, spune Uceanu.

     

    In contextul actual insa, doar o organizatie proactiva poate controla „jocul puterii“, spune reprezentantul PwC. Cine se incadreaza in aceasta categorie? Acele companii care identifica talentele inca din procesul de recrutare, evitand investitiile in angajati nevalorosi; companiile care evalueaza performantele angajatilor si ii identifica in mod corect pe cei care aduc valoare adaugata companiei. In functie de rezultate, se pot elabora programe de retentie pentru angajatii performanti (atat pentru manageri, cat si pentru specialisti) sau se pot stabili strategii, fie de investitie in angajatii mai putin performanti, fie de inlocuire a acestora.

     

    Conform studiului anual de compensatii si beneficii PayWell Romania 2006, realizat de PwC (la care au participat 140 de companii de pe piata romaneasca), 21% dintre participanti au elaborat deja pachete de retentie pentru management si 30% pentru specialistii-cheie. Continutul pachetelor variaza de la planificarea carierei (39%) si cursuri de lunga durata (37%) la beneficii pe termen lung (participare la actionariat, fond de pensii etc.) – 22%.

     

    „Nu in ultimul rand, un proces de recrutare creativ poate duce la echilibrarea balantei de putere dintre angajat si angajator. Astfel, orientarea catre un segment nou (persoane provenind din regiuni geografice defavorizate, cu o varsta peste media obisnuita din piata sau cu o specializare «netraditionala») poate reduce, pe de o parte, costurile procesului in sine, iar pe de alta parte ofera posibilitatea ca angajatul sa poata «conditiona» relatia de munca“, spune Stoian.

     

    In industria farmaceutica, criza de specialisti e mare, iar raportul de forte este clar in favoarea angajatului. La aceasta situatie s-a ajuns din cauza faptului ca pana acum ceva vreme accesul in aceasta industrie era permis doar celor licentiati in farmacie sau medicina, desi facultatile de profil nu produc atat de multi oameni care sa-si doreasca sa lucreze in domeniu. „Cererea a crescut foarte mult, iar facultatile nu mai produc suficienti specialisti. Unele companii au infiintat propriile scoli de afaceri – dar pe termen scurt, problema ramane“, spune Adrian Stanciu.

     

    Astfel ca rezolvarea problemei tine de capacitatea companiei de a retine si dezvolta propriile talente. Firma A&D Pharma a lansat anul trecut „Excelenta profesionala Sensiblu“, primul program integrat de instruire de pe piata farmaceutica din România. Brândusa Fecioru, director de resurse umane al companiei, spune ca programul dezvoltat (care include patru proiecte separate) incearca sa satisfaca nevoile profesionale ale angajatilor sai actuali, precum si ale viitorilor farmacisti. „Angajatii sunt cei ce fac diferenta pe orice piata dinamica si in continua dezvoltare. Piata o sa creasca si oamenii valorosi vor fi la mare cautare. Asa incat, daca stii ca in echipa ta ii ai pe cei mai buni, trebuie sa le oferi tot ce este mai bun ca sa ii pastrezi, sa ii motivezi si sa ii faci sa inteleaga ca ii apreciezi pentru tot ceea ce fac“, sustine Brandusa Fecioru.

     

    Si in domeniul comertului, puterea angajatului se manifesta din plin. Pe masura ce numarul centrelor comerciale creste continuu, cresc si ofertele de munca. Reprezentantii Metro Cash & Carry Romania (MCCR) considera ca dificultatea de a gasi angajati a aparut in momentul in care concurenta s-a accentuat si specialistii din domeniu au fost atrasi, cu pachete salariale mai mari, de lanturile comerciale nou-intrate pe piata. Dar schimbarea frecventa a locului de munca are ca dezavantaj faptul ca persoana nu se perfectioneaza, iar experienta sa nu este dublata de valoare adevarata. „Putere are acea persoana talentata, care in mod constant demonstreaza abilitati exceptionale in atingerea obiectivelor specifice activitatii din domeniul sau de expertiza. Competitia pentru a castiga asemenea angajati este foarte dura si nu inseamna doar a gasi buni profesionisti, ci a-i gasi pe aceia care sunt capabili sa transforme si sa dezvolte compania, cu abilitati manageriale, capabili sa creeze echipe, viziuni pe care mai apoi sa le si aplice“, sustin reprezentantii MCCR.

     

    METAMORFOZA ANGAJATULUI. Manuela Dragomir, director de resurse umane al grupului ING, considera ca in domeniul bancar, in momentul de fata, este vorba mai degraba de reconsiderarea relatiei angajat-angajator. „Ceea ce se intampla de fapt este o metamorfoza a angajatului, care aspira la statutul de partener al angajatorului, depasind stadiul de subordonat“, spune Dragomir.

     

    Efectele negative ale acestui fenomen din punctul de vedere al companiilor sunt generate in primul rand tot de catre companii, spune Dragomir, pentru ca piata romaneasca este inca dominata de dorinta de a obtine rezultate imediate. „Un angajat care lucreaza intr-o astfel de companie incepe sa imprumute valorile acesteia, astfel ca angajatorii n-ar trebui sa se mire atunci cand angajatii schimba intr-o perioada scurta mai multe locuri de munca. Nu este altceva decat reversul medaliei“, spune reprezentantul ING.

     

    In opinia ei, in domeniul bancar, dupa aproximativ doi ani vor aparea primele semne de stabilizare a pietei muncii. Pentru a grabi stabilizarea, angajatorii trebuie sa isi creeze o cultura organizationala puternica, bazata pe valori care sa imprime angajatilor gandirea pe termen lung si constiinta lucrului bine facut. „Trebuie sa isi schimbe optica asupra angajatului, sa vada in capitalul uman un scop in sine, nu numai un instrument prin care isi pot atinge rezultatele financiare“, sustine Dragomir.

     

    De cealalta parte, angajatii ajung uneori sa fie victimele propriilor ambitii. Chiar daca acum au libertatea de a alege, reprezentanta ING constata si ea ca multi angajati o folosesc pentru a obtine beneficii pe termen scurt. Limitele «puterii» angajatului sunt lipsa de maturitate si de gandire pe termen lung“, considera Manuela Dragomir.

  • M-ai convins!

    Un angajat in masura sa puna conditii angajatorului trebuie sa fie in masura sa aiba cateva atuuri care sa-l indreptateasca la aceasta:

    • sa aiba cunostinte specifice postului pe care vrea sa-l ocupe;
    • sa aiba experienta suficienta in profesia pe care o exercita;
    • sa aiba aptitudini foarte bune de comunicare si de interrelationare;
    • sa fie constient de valoarea lui si de raritatea pe piata a celor cu valoare profesionala similara;
    • sa aiba aptitudini de lider.

  • Spune-mi ce scrie pe haina de pe tine!

    Piata romaneasca a etichetelor pentru imbracaminte este estimata la 30-35 de milioane de euro. Dupa un an 2005 cu scaderi si un 2006 stationar, firmele din domeniu spera la cresteri de cel putin 10% pentru anul in curs. Pe ce se bazeaza?

     

    Putini mai cumpara o haina fara sa se intereseze de modul in care se intretine sau de compozitia fibrelor din care este facuta. Iar atentia in crestere a cumparatorului roman la informatiile de pe etichete sustine o piata a etichetelor textile deloc neglijabila, estimata de companiile din domeniu la 30-35 mil. euro.

     

    Un milion de etichete pe zi – atat produce in cele doua fabrici pe care le are in tara Paxar Romania, divizie a uneia din cele mai mari companii de etichete din lume. In Romania, americanii de la Paxar Corp. lucreaza cu 150 de angajati, care produc trei tipuri de etichete: de marca (tesuta), de compozitie (eticheta imprimata) si de pret. Afacerea a crescut de 38 de ori din 2002, anul in care a intrat pe piata, de la vanzari de 180.000 de dolari (190.000 de euro) la 7 milioane de dolari (5,2 milioane de euro) in 2006, afirma Marius Dumitrescu, director de vanzari la Paxar Romania. Pentru 2007 estimeaza o crestere de pana la 11,1 milioane de dolari (8,3 milioane de euro).

     

    „Nu cred ca sectorul este prea exploatat. Este loc destul si pentru altii. Productia de etichete textile este o afacere foarte profitabila, dar numai daca este facuta cu tehnologie performanta“, spune Dumitrescu. De cand produce in Romania, Paxar a facut investitii de 7,5 milioane de euro, urmand ca anul acesta inca un milion de euro sa fie cheltuiti pentru dotarea tehnica.

     

    In tara sunt doar opt producatori de etichete tesute, la care se adauga 467 de firme specializate in alte tipuri de etichete – de la cele pentru textile pana la etichete pentru sticle, produse alimentare, mobilier si alte bunuri. In rapoartele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara, productia actuala de etichete tesute ajunge, lunar, la aproximativ 660.000 de metri. Dupa propriile lor estimari, producatorii de etichete au castiguri brute care ajung la 30% pe eticheta fabricata, in conditiile in care o eticheta tesuta costa doi sau trei centi, una de carton nu costa mai mult de 2,5 centi, iar una de compozitie ajunge pana la doi centi.

     

    Piata etichetelor are insa nu doar avantaje, ci si dezavantaje. Principalul plus: concurenta redusa din piata. Principalul minus: diminuarea productiei de confectii. Iar in 2005 s-a inregistrat o scadere de 10-15% a pietei de etichete, spune Marius Dumitrescu, care explica fenomenul prin diminuarea productiei de confectii, de la 3,2 miliarde de euro in 2004 la 1,8 miliarde de euro in 2005. Iar scaderea a continuat, anul trecut, pana la 1,6 miliarde de euro.

     

    Clientii Paxar sunt in special exportatorii de confectii locali, dar si beneficiarii lor din strainatate, catre care merge 95% din productie. „Nu prea lucram cu cei ce produc pentru piata locala“, precizeaza Dumitrescu. Printre clientii companiei americane figureaza Marks & Spencer, Levi’s, H&M, Decathlon sau grupul spaniol Inditex, cel care detine reteaua de magazine Zara. In plus, in fabrica din Bucuresti sunt produse si etichete „inteligente“, cu cip, dar deocamdata numai pentru Marks & Spencer.  In afara de productie, Paxar vinde imprimante fabricilor care vor sa-si faca propriile etichete.

     

    In afara de Paxar, golul existent pe piata a fost speculat de inca un mare jucator international: Labelon. Compania, care este o divizie a grupului britanic Labelon, si-a urmat clientii care si-au relocat din activitati in zona, oferind suport din punctul de vedere al etichetelor si al accesoriilor. Cu o activitate de sapte ani pe piata romaneasca, Labelon Romania produce anual, in medie, 10 milioane de etichete. Cea mai mare parte a productiei, respectiv 80%, ajunge la firmele din Occident. Compania nu a dorit sa ofere mai multe detalii legate de activitatea din Romania. Dupa datele raportate la Ministerul Finantelor, compania a avut, in 2005, o cifra de afaceri de 4,5 mil. euro, iar profitul inregistrat trece putin peste 25.000 de euro. Paxar si Labelon, care detin impreuna 30% din piata, se lupta cu firme locale ca Label Timisoara, Pantex Brasov sau A&M Printexpert.

     

    La prima vedere, odata cu reducerea comenzilor de haine in lohn din Romania, e clar ca se vor reduce si comenzile de etichete. Fenomenul va fi insa contrabalansat de faptul ca „din ce in ce mai multe etichete se vor produce aici, in detrimentul celor importate“, apreciaza Dumitrescu, care da ca exemplu firmele mici de etichete din Italia care si-au relocat productia in Romania pentru a-si servi clientii italieni care produc aici. „Lohnul devine incet, dar sigur productie totala. Nu mai vinde nimeni manopera propriu-zisa, ci vinde produsul finit, adica haina cu tot cu eticheta“, constata Dumitrescu.

     

    Daca anul 2005 a fost marcat de o scadere a afacerilor in domeniu, iar in 2006 s-a inregistrat o stagnare, majoritatea producatorilor din industrie sunt de parere ca anul 2007 va fi unul al cresterii, in ciuda faptului ca productia in lohn, care asigura o buna parte din afacerile furnizorilor de confectii de la noi, este in scadere. „Piata va creste cu siguranta, etichetele tesute fiind un produs care poate fi asigurat rapid si cu cheltuieli minime“, crede Maria Enache, director executiv al Label Timisoara, unul din principalii jucatori locali de pe piata. Firma face etichete pentru peste 500 de firme de confectii si tricotaje, incaltaminte, marochinarie, dar si pentru industria auto.

     

    Ca industria etichetelor textile ramane tentanta confirma si Alexandru Eremia, administratorul A&M Printexpert, firma care a produs anul trecut aproximativ cinci milioane de etichete. „Este profitabila aceasta afacere, insa volumul de munca este foarte mare“, spune Eremia. Din punctul lui de vedere, scaderea productiei in lohn nu-i afecteaza prea mult pe producatorii de etichete textile: „Productia excesiva in sistem lohn a fost o afacere foarte buna mai ales in domeniul etichetelor pentru firmele din strainatate“, spune Eremia. A&M Printexpert produce 100% pentru piata interna.

     

    Desi nu are decat un an si cateva luni pe piata, A&M Printexpert vrea sa atinga in 2007 o cota de piata de 20%. Compania intentioneaza sa lanseze o noua linie de afaceri: sa vanda materia prima pe care o foloseste in productie. „In acest fel, marile companii de confectii care isi realizeaza etichetele cu echipamente proprii vor deveni potentiali clienti ai firmei noastre“, argumenteaza administratorul companiei, care acum lucreaza cu intermediari pentru materiile prime pe care le foloseste. Nicoleta Iordache, directorul de la Eticheta 2000, vede si ea scaderea productiei in lohn ca fiind benefica pentru producatorii de etichete, „pentru ca vom avea noi clienti care pana acum nu erau interesati de produsele noastre“. Firma produce anual peste 1,5 milioane de etichete, din care 70% pentru piata interna, restul mergand la export.

     

    Maria Enache de la Label confirma ca de-acum se va schimba clientela, de la fabricile care produc in lohn la „producatori de textile mai pretentiosi“. Astfel incat, sustine ea, daca pana in prezent principalul argument din planul de afaceri era volumul mare al productiei, fabricile de etichete trebuie de acum sa indeplineasca cerinte de calitate mai stricte.

     

    Firma pe care o conduce, ce furnizeaza anual circa 50 de milioane de bucati, urmeaza sa lanseze anul acesta etichete „high definition“ (de o calitate superioara), care se adreseaza segmentului de piata de haine de lux.

     

    Label a inceput anul 2007 cu o crestere de peste 10% a comenzilor primite. „Detinem circa 25% din oferta producatorilor romani“, spune Enache. Cat priveste cifra de afaceri si profitul, conducerea firmei estimeaza o crestere de peste 10% pentru anul in curs.

     

    Daca toti producatori citati se arata optimisti in privinta cresterii pietei in acest an, se pare totusi ca potentialul pe termen mai lung e destul de limitat, din cauza majorarii costurilor de productie; cresterea va fi rezervata exclusiv companiilor mari, iar acestea le vor inlatura de pe piata pe cele mici sau incapabile sa concureze prin tehnologia de care dispun.

     

    Efectul pe termen mediu si lung al aderarii la UE, spune Dumitrescu de la Paxar, va fi si in acest domeniu cresterea salariilor si a costului utilitatilor. Prin urmare, si costurile etichetelor produse in Romania vor creste si astfel firmele romanesti isi vor reduce competitivitatea, spune el: „Multe din firmele mici, adica de apartament sau de garaj, care nu vor vinde suficient cat sa-si acopere cheltuielile, vor disparea, iar productia se va concentra doar la cateva firme mari, care au bani sa investeasca in tehnologii competitive“.

  • Eticheta face diferenta

    Doua treimi dintre consumatorii romani cumpara haine in functie de tara in care au fost produse, conform GfK. Din ce alte motive se mai cumpara haine in Romania?

     

     Necesitate

    86%

     Reduceri

    77%

     Pasiunea cumparaturilor

    77%

     Tara in care au fost produse

    67%

     Reprezentativitatea marcii

    52%

     Impuls

    50%

     Tendintele modei

    48%

     

  • Autostrazi doar pe hartie

    Din cele patru proiecte de autostrazi din Bulgaria, toate sunt in intarziere, spune Asen Gagauzov, ministrul dezvoltarii regionale, citat de cotidianul Dnevnik. Cele mai mari sanse de incepere a lucrarilor sunt pentru autostrada Trakia.

     

    Anexele recent semnate la contractul de concesionare catre un consortiu bulgaro-portughez au fost trimise la Eurostat, oficiul european de statistica, pentru a decide daca este vorba de ajutoare de stat. In perioada respectiva, autoritatile ar dori ca reprezentantii consortiului sa negocieze imprumutul de finantare a proiectului.  Lansarea constructiei autostrazii Liulin a fost blocata de diverse proceduri legate de terenurile pe care urma sa fie realizata. In privinta autostrazii Struma, licitatiile pentru realizarea a trei portiuni din aceasta au fost amanate pana in vara, dupa ce initial fusesera programate in primavara. Cat despre autostrazile Hemus si Cerno More, lansarea procedurilor privind concesionarile a fost amanata pentru 2008.  

  • Cine da mai mult

    Cel mai mare producator ucrainean de sucuri, Sandora, este pe punctul de a fi vandut pentru a putea obtine fondurile necesare pentru realizarea planurilor de dezvoltare. Firma a apelat la serviciile Deutsche Bank si ale bancii ucrainene de investitii Golden Gate pentru a pregati negocierile cu eventualii cumparatori.

     

    In prezent, Sandora detine 47% din piata locala de sucuri, estimata anul trecut la 365 de milioane de euro. De achizitia Sandora ar putea fi interesate Coca-Cola Company, PepsiCo, producatorul rus de sucuri Wimm-Bill-Dann sau bancile straine de investitii, a declarat pentru saptamanalul Kiev Post Oksana Kozaciok, analist la banca de investitii Dragon Capital. Compania a fost fondata in 1995, iar capitalul majoritar este detinut de doi cetateni lituanieni, cu cate 45% din actiuni fiecare; restul de 10% apartin directorului firmei. Aproape 75% din productie este vanduta pe piata interna, restul fiind exportata in 24 de tari.

  • ABN Amro, tratata cu refuz

    Banca olandeza ABN Amro va deschide un asa-numit centru de dezvoltare a competentelor in Varsovia. Reprezentantii bancii au cerut autoritatilor poloneze o serie de facilitati fiscale pentru noua investitie, dar au fost refuzati. Publicatia Puls Biznesu sustine ca in noul centru vor lucra 590 de persoane.

     

    Conform unui membru al Comitetului interministerial pentru sprijinirea investitiilor, ABN Amro nu va primi ajutoare de stat, deoarece investitia ar fi de fapt doar un call center. Joanna Kobylinska, purtatoarea de cuvant a filialei poloneze a bancii, a replicat ca proiectul va sprijini activitatea unui centru similar din India, dar prin servicii de back office. ABN Amro are in Varsovia aproape 300 de angajati.

  • IN PAS EGAL

    In februarie 2007, volumul depozitelor atrase de bancheri in seifurile lor de la clientii neguvernamentali totaliza peste 96 de miliarde de lei (echivalentul a 28,5 miliarde de euro), potrivit statisticilor bancii centrale. Fata de aceeasi luna a anului precedent valoarea marcheaza o crestere de aproape 30%, ritm de aproape doua ori mai mic decat cel in care au crescut creditele in aceeasi perioada. Evolutia austriecilor de la Volksbank nu difera prea mult la capitolele depozite si credite: la cel dintai ritmul de crestere a fost de circa 180% de la inceputul lui 2006 si pana in februarie a.c., in timp ce plusul la finantari a tinut pasul, fiind de circa 200% in aceeasi perioada.

     

     

     

    Surse: bnr, Volksbank

  • KBC cumpara la pachet

    Grupul finan-ciar belgian KBC isi continua expansiunea rapida in Europa de Est. Dupa intrarea pe piata ruseasca, prin cumpararea a 92,5% din actiunile bancii Absolut Bank, KBC a anuntat trei achizitii in Serbia.

     

    In portofoliul KBC au intrat brokerii Hipobroker si Senzal, precum si Bastion, o societate sarba specializata pe servicii de brokeraj si de corporate finance. Rusia este a opta tara din estul Europei in care grupul belgian isi extinde operatiunile. Pretul achitat pentru Absolut Bank a fost de 761 de milioane de euro, respectiv de 3,8 ori valoarea contabila. Ivan Lathouders, analist la banca belgiana Bank Degroof, citat de agentia Ria Novosti, spune ca KBC a achitat in trecut pentru achizitiile sale din Europa Centrala si de Est de 2,5 ori valoarea contabila a acestora. André Bergen, CEO al KBC, declara ca pentru moment grupul nu va intra pe piete noi din Europa de Est, urmand sa se concentreze pe cele opt pe care este deja prezent.