Telefonul lui Richard Cooper este un fel de semnal de alarmă timpurie pentru economia globală. În ultima vreme, a sunat foarte des, scrie Bloomberg.
Partener la Cleary Gottlieb, o firmă de avocatură de top în domeniul falimentelor corporative, el consiliază de zeci de ani întreprinderi din întreaga lume cu privire la ce trebuie să facă atunci când se îneacă în datorii.
A făcut acest lucru în timpul crizei financiare mondiale, a crizei petroliere din 2016 şi a Covid-19. Şi o face din nou acum, într-un an în care falimentele marilor corporaţii se adună în al doilea cel mai rapid ritm din 2008, eclipsat doar de primele zile ale pandemiei.
„Este diferit faţă de ciclurile anterioare. Vom asista la un val de defaulturi”, a declarat Cooper.
Poziţia sa i-a oferit o avanpremieră a furtunii de peste 500 de miliarde de dolari a datoriilor corporative care a început deja să lovească în întreaga lume, potrivit datelor compilate de Bloomberg. Este aproape sigur că numărul acestora va creşte. Iar acest lucru adânceşte îngrijorările de pe Wall Street, ameninţând să încetinească creşterea economică şi să tensioneze pieţele de credit care tocmai ies din cele mai mari pierderi din ultimele decenii.
La suprafaţă, o mare parte din această situaţie pare a fi agitaţia obişnuită a capitalismului, a companiilor subminate de forţe precum schimbările tehnologice sau ascensiunea muncii la distanţă, care a golit clădirile de birouri din Hong Kong, Londra şi San Francisco.
Cu toate acestea, în profunzime, există adesea o linie mai profundă şi mai îngrijorătoare: Datoriile care au crescut în timpul unei perioade în care banii erau neobişnuit de ieftini. Acum, acestea devin o povară mai grea, deoarece băncile centrale măresc ratele dobânzilor şi par să le menţină la acest nivel mai mult decât se aşteptau aproape toţi cei de pe Wall Street.
Valul în creştere de presiuni şi tensiuni, desigur, într-o anumită măsură, intenţionat. Luaţi prin surprindere de creşterea inflaţiei, factorii de decizie monetară au drenat în mod agresiv numerar din sistemul financiar mondial, încercând în mod intenţionat să încetinească economiile lor prin limitarea fluxului de credite către întreprinderi. În mod inevitabil, acest lucru înseamnă că unele vor da faliment.
Dar buzunarele de credite corporative par a fi deosebit de vulnerabile după ce s-au umflat în anii în care ratele dobânzilor au fost foarte scăzute, când chiar şi companiile care se clatină puteau împrumuta cu uşurinţă pentru a întârzia situaţia.
În SUA, valoarea obligaţiunilor cu randament ridicat şi a împrumuturilor cu efect de levier (împrumuturi pentru intreprinderile deja îndatorate şi care au un scor de credit mic –n.r) – care sunt datorate de întreprinderi mai riscante şi mai puţin solvabile – a crescut de peste două ori din 2008 până la 3.000 de miliarde de dolari în 2021, înainte ca Rezerva Federală să înceapă cele mai abrupte creşteri de rate din ultima generaţie, potrivit datelor S&P Global.
În aceeaşi perioadă, datoriile companiilor chineze nefinanciare au crescut vertiginos în raport cu dimensiunea economiei acestei naţiuni. Iar în Europa, vânzările de obligaţiuni de tip junk au crescut cu peste 40% numai în 2021. Multe dintre aceste titluri vor trebui să fie rambursate în următorii ani, contribuind la apariţia unui munte de datorii de 785 de miliarde de dolari care se apropie de scadenţă.
„Este ca o bandă elastică. Poţi pune multă tensiune pe ea, dar la un moment dat se va rupe”, a declarat Carla Matthews, care conduce departamentul de insolvenţă litigioasă şi recuperare de active la firma de consultanţă PwC din Marea Britanie.
Acest lucru începe să se întâmple deja, cu peste 120 de falimente mari numai în SUA deja în acest an. Chiar şi aşa, mai puţin de 15% din cele aproape 600 de miliarde de dolari de datorii care se tranzacţionează la nivel global s-au transformat în datorii neperformante, arată datele. Aceasta înseamnă că societăţile care datorează mai mult de jumătate de trilion de dolari ar putea fi în imposibilitatea de a le rambursa – sau, cel puţin, ar putea avea dificultăţi în a face acest lucru.
Săptămâna aceasta, Moody’s Investors Service a declarat că rata de neplată pentru fondurile speculative din întreaga lume ar trebui să atingă 5,1% anul viitor, în creştere de la 3,8% în cele 12 luni încheiate în iunie. În cel mai pesimist scenariu, aceasta ar putea urca până la 13,7% – depăşind nivelul atins în timpul prăbuşirii creditelor din 2008-2009.
Desigur, multe lucruri rămân incerte. Economia americană, de exemplu, a rămas surprinzător de rezistentă în faţa unor costuri de împrumut mai mari, iar încetinirea constantă a inflaţiei generează speculaţii conform cărora Fed ar putea conduce economia spre o aterizare uşoară. Marjele de randament pe piaţa americană a obligaţiunilor de tip junk – o măsură cheie a riscului perceput – s-au redus, de asemenea, din martie, când prăbuşirea Silicon Valley Bank a semănat pentru scurt timp temeri legate de o criză a creditelor care nu s-a materializat niciodată.
Cu toate acestea, chiar şi o creştere relativ modestă a creditelor neperformante ar adăuga o altă provocare pentru economie. Cu cât mai multe neplăţi cresc, cu atât mai mulţi investitori şi bănci s-ar putea retrage din creditare, împingând la rândul lor mai multe companii în dificultate pe măsură ce dispar opţiunile de finanţare. Falimentele rezultate ar pune, de asemenea, presiune pe piaţa forţei de muncă, deoarece angajaţii ar fi concediaţi, ceea ce ar avea un efect negativ asupra cheltuielilor de consum.
„Este foarte foarte posibil să vedem în anumite sectoare afaceri care nu vor mai avea sens, iar oricât de bine v-a arăta la final bilanţul, el nu va putea remedia problema datoriilor pe termen lung”, a mai declarat Cooper.